iini.roiini.ro/Revista Istorica/RI_complet/1993/Revista... · ACADEMIA ROMANA INSTITUTUL DE ISTORIE N. IORGA" COLEGIUL DE REDACTIE SERBANPAPACOSTEA (redactor §ef), PAUL CERNOVODEANU,

ACADEMIA ROMANAINSTITUTUL DE ISTORIE N. IORGA"

EVISTAISTORICA

fondator N.loroa

--.,viuggingungffinli "

nOuS, tomul.,41993 ,

5 6

Mai. lunie

EDITURA ACADEMIEI ROMANE

. .

/

4

c

I

iJ c

Sane

-

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL DE ISTORIE N. IORGA"

COLEGIUL DE REDACTIE

SERBANPAPACOSTEA (redactor §ef), PAUL CERNOVODEANU,VIRGIL CIOdLTAN, FLORIN CONSTANTINIU, EUGENDENIZE, GEORGETA PENELEA-FILITTI, NAGY PIENARU,APOSTOL STAN, ION STAXCIU, ANATOL TARANU.

REVISTA ISTORICA" apare de 6 ori pe an in numere duble.Pretul unui abonament este de 1200 lei pentru persoane fizice 5i3000 lei pentru persoane juridice. Cititorii din sträiratate se potabona adresindu-se la ORION SRL, Splaiul Independentei 220 A,Bucuresti, 6, P.O. Box 74-19 Bucuresti, Tx 11939CBTxR, Fax(40) 13122425.

REDACTIA:

ION STANCIU (redactor ;sq. adjunct)NAGY PIENARUVENERA ACHIM

Manuscrisele, dirtile si revistele pentru schimb precum 5i orice co-respondentl se vor trirnite pe adresa redactiei revistei

REVISTA ISTORICA"

Adresa RedactieiB-dul Aviatorilor nr. 1

71247 Bucuresti, tel. 650.72.41.

www.dacoromanica.ro

REVISTAISTORICA

SERIE NOLA

TOM IV, nr. 5-aMaiIunie 1993

SUMAR

MIII.11 1TEAZUL 400 DE AN1 DE ILI UtC.IIIE.1PE MAUL TAull BOMA \ Etal

IZVOR SI ME1ODA

CONSTANTIN BALAN, Surse epigrafice inedite si mai putin cunoscute din domniavoievodului Mihai Viteazul. Mesajul formularelor

ECONOMIE SI SOCIETATE

419

OCTAVIAN ILIESCU, Economia monetar& a Tarii Rornânesti in timpul lui Mihai- Viteazul 427

130G DAN MURGESCU, Plati externe, fiscalitate i economic monetar6 in Tara Roma-neasa la sfirsitul secolului al XVI-lea 457

POLITICA 51 DIPLOMATIE

POMPILIU TEODOR, Politica ecleziasticit a lui Mihai Viteazul in Transilvania. . 473IOAN-AUREL POP, Mihai Viteazul si Tara FAgArasului 491CONSTANTIN REZACHEVICI, Mihai Viteazul, Basta si Cetatea Fágarasului Un

tratat" putin cunoscut (3 octombrie 1600) 499$TEFAN ANDREESCU, Relatiile intre Habsburgi si Rusia; misiunea la Mosco ta a lui

Nicolae Warkotsch (1593) 511

MIRELA-LUMINITA MURGESCU, Figura lui Mihai Viteazul in viziunea elitelor siin literatura didactic& (1830-1860) 539

CRONICI ST CRONICARI

OVIDIU PECICAN, Hronicul Bulgäresc 551SERGIU SELIAN, tin manuscris inedit i o controversä istoricl 561

OAMENI REPREZENTATIVI IN ISTORIA ROMANILOR

OVIDIU BOZGAN, Ion I. Nistor. Preliminarii monografice (I) 578PAUL GRIGOR1U, Constantin D. Aricescu in lumina corespondentei si a manuscrise-

inedite 583

istorica, tom. IV, nr. 5-6, p. 415 652, 1993

lop

,,Revista

. .

.

www.dacoromanica.ro

416 2

RESTY1 UIRI

GHEORGHE I. BRATIANU. In jurul intemeierii statelor românegi (III) 593

MEMORII, CORESPONDENTA, INSEMNARI

I.C. FILITTI: Jurnal (VII) (Georgeta Penelea-Filitti) 621

VIATA STIINTIFICA

Sesiune de comuniari: A 75-a aniversare a Unirii Basarabiei cu Romtlnia" (VeneraAchim); Din activitatea Comisici de Hera1dic5., Genealogic §i Sigilografie (Mi hatSorin Rddulesen); Istorie romAneascA in arhive i biblioteci din Israel (EngenGluck); C61Atorie de documentare .tiintifica, in Rusia (291mand Gosu) . . . . 631

RECENZII

C.I. BOLDISOR, Literatura istoricd din Moldova (sec. XVI ), reconstituitei pornind de laa-mica liti Grigore Urecke, Edit. Apimondia, Bucure#i, 1992, 224 p. (.*fanAndrcescu) . 635

N. IORGA, Scrisori eastre Catinea 1900-1939, editate de Andrei Pippidi, cu un cuvintinainte de Liliana Iorga Pippidi, Edit. Minerva, Bucuregi, 1991, 289 p. (ArmandGosu)

ELEMER MALYUSZ,... 637

Kaiser Sigismund in Ungarn 1387-1937, Akadémiai Mad&Budapest, 1990, 422 P. + 16 f. pl. (Viorel Achim) ... 642

CONSTANTIN $ERBAN, Vasile Lupu, Donn al Moldovei (1634-1653), Edit Acade-miei Române, BucureFti, 1991, 231 p. (Bogdan Murgescu) 644

BULETIN BIBLIOGRAFIC 647

NECROLOG

t Radu Popa (1933 1993) (Viorel Achim) .651

www.dacoromanica.ro

REVISTAISTORICA

NOUVELLE SERIE

TOME 11 e, NOS 5-6

MaiJuin 1993

SOMMAIRE

MICHEL LE BRAN E 400 ANS DE1'L1S SONAVENEMENT AU MUNE DE LA VALACHIE

SOURCE ET METHODE

CONSTANTIN BALAN, Sources epigraphiques inedites et moins connues, datant duregne du voivode Michel le Brave. Le message des formulaires 41 9

ECONOMIE ET SOCIETE

OCTAVIAN ILIESCU, L'economie monetaire en Valachie sous le regne de Michel leBrave 427

BOGDAN MURGESCU, Payements exterieurs, fiscalite et econornie monétaire en Vala-chic vers la fin du XVI' siecle 457

POLITIQUE ET DIPLOMATIE

POMPILIU TEODOR, La politique ecclésiastique de Michel le Brave en Transylvanie . . 473

IOAN-AUREL POP, Michel le Brave et le Pays du Fagäras 491

CONSTANTIN REZACHEVICI, Michel le Brave, Basta et la forteresse de FAgarasUn traite" moins connu (3 octobre 1600) 499

STEFAN ANDREESCU, Les relations entre les Habsbourg et la Russie: la mission deNicolas Warkotsch a Moscou (1593) 511

MIRELA-LUMINITA MURGESCU, Michel le Brave, telle qu'il fut percu par leselites et presente dans la litterature didactique (1830 1860) 539

CHRONI QUES ET CHRONI QUEURS

OVIDIU PECICAN, La chronique bulgare 551

SERGIU SELIAN, Un manuscrit inedit et une controverse historique 561

HOMMES REPRESENTATIFS DANS L'HISTOIRE DES ROUMAINS

OVIDIU BOZGAN, Ion I. Nistor. Preliminaires monographiques (I) 573PAUL GRIGORIU, Constantin D. Aricescu a travers la correspondance et les menus-

crits inedits 583

Revista is torica", tom IV, nr. 5 6, p. 415 652, 1993

.

www.dacoromanica.ro

418 2

RESTITUTIONS

GHEORGHE I. BRATIANU, Sur la fondation des Etats roumains (III) 593

MEMOIRES, CORRESPOND ANCE, NOTES

FILITTI: Journal (VII) (Georgeta Penelea-Filitti) 621

VIE SCIENTIFI QUE

Session de communications: Le 750 anniversaire de l'union de la Bessarahie avec laRoumanie" (Venera Achim); Sur l'activité de la Commission d'Héraldique, Ge-nhalogie et Sigillographie (Mihai Sorin Rddulescu) Histoire rournaine dans lesarchives et les bibliothhques d'Israël (Eugen Gluck); Voyage de documentationscientifique en Russie (Armand Gosu)

COMPTES RENDUS

C. I. I3OLDISOR, Literatura istoricd din Moldova (sec. .x1-)), reconstiluild pornind de lacronica lui Gr. Ureche (La littérature historique de Moldavie ("XV10 siCcle), reconsti-tuée en partant de la chronique de Gr. "Creche), Edit. Apimondia, Bucarest, 1992,224 p. (5tefan Andreescu)

N. IORGA, Scrisori cdtre Catinca 1900-1939 (Lettres adressées a Catinca 1900 1939),

6ditées par Andrei Pippidi, avec un avant-propos de Liliana Iorga Pippidi, Edit.Minerva, Bucarest, 1991, 289, p. (Armand Gosu)

ELEMER MALYUSZ, Kaiser Sigismund in Ungarn 1387-1437, Akad6miai Kiadó,Budapest, 1990, 422 p. 16 f. pl. (Viorel Achim)

CONSTANTIN ERBAN, Vasile Lupu, Damn al Moldovei (1634-1653) (Vasile Lupu,Prince régnant de la Moldavie, 1634 1653), Edit. Academiei Romane , Bucarest,1991, 231 p. ( Bogdan Murgescu )

631

635

637

642

644

BULLETIN BIBLIOGRAPHI QUE . . 647

NECROLOGUE

Radu Popa (1933 1993) (Viorcl Achim) 651

I.C.

7

www.dacoromanica.ro

MHIAI VITEAZUL - 400 DE AM DE LA URCAREAPE TROMIL TARH ROMANE$TI

IZVOR $1 METODA

SURSE EPIGRAFICE INEDITE SI MAI PUTIN CUNOSCUTEDIN DOMNIA VOIEVODULUI MIHAI VITEAZUL.

MESA JUL FORMULARELOR

CONSTANTIN BALAN

Etapa de la 1593-1601, dominata de figura marcanta a voievoduluiTarii Românesti, Mihai Viteazul, a format obiectul unor laborioase studii cese colistituie intr-o adevarata dimensiune a istoriografiei nationale. De lascrierile cronicarilor si carturarilor, de la insemnarile din Zeitunguri"Avvisi" ale vremii, la studiile istoricilor epocii moderne i contemporane,o multitudine de date si fapte, incorporate in noianul publicatiilor, stau mar-turie stradaniilor depuse de Viteazul principc pentru pastrarea independenteistatului i pentru infaptuirea Unirii politice a celor trei tari românesti aflatede o parte si de alta a Carpatilor 1

Insemnate referiri, cu deosebire la problematica vietii social-economice,administrative si eclesiastice a Principatului de la nord de Dunare, cuprinsein cele peste 400 de acte interne, deschid insa o adevarata perspectiva asupraexistentei populatiei, a structurilor societ4ii in domnia voievodului 2. Aces-tora le pot fi alaturate. Si unele informatii cu valoare de document, din sfcraepigrafiei, Inca necunoscute sau in mPi mica masura introduse in circuitul despecialitate, care ne dezvaluie realitati din mediul local muscelean. Desi sedeosebesc in ceea ce priveste formularul de cartile emise din cancelariadomneasca3, fapt explicabil avind in vedere particularitatile grafierii inscrip-tiilor lapidare, ele evidentiaza secvente din viata unor grupuri megiesesti si alorasenilor cimpulungeni, contribuind nu numai la receptarea de noi relatiipe tarimul istöriei, dar Si la statornicirea in domeniul epigrafiei a unorpractici care aveau sa poarte peste vremi faima numelui lui Mihai Viteazul.

incerarile fAcute -pinA. in prezent pentru alcätuirea unci bibliografii privind dorn-nia i personalitatea voievodului in contextul vietii europene a timpului, a ecourilor acestorapeste vremi sint selective (s 5. se vad a. spre pildri V. Petrescu 0 S. Paraschiva, Mihai Viteazultin constiinta Poporului ronuln Bibliografie .selectivci , in Bibliotheca Valachica", MuzeulJudetean Dirnbovita, VI (1975), p. 53-75; altele desi sint valoroase au un caracter limi-tativ cf. spre ex. V. Atanasiu, Mihai Viteazul cainpanii, cu prefatä de I. 1onascu, I3ucuresti,1972 bibliografia la p. 299-304; O. se vada. si N. Edroiu, Mihai Viteazul in istoriografia ro-mind din Transilvania (pind la 1918), in File de istorie", Muzeul de istorie Bistrita, IV,Baia Mare, 1976, p. 444-450; Idem, Mihai Viteazul in lumina cronicaor din veacurrle XVIIXVIII, in Rdl", XXX (1977), nr. 7, p.1257-1274, ca sä ne referim numai la aceste exem-ple. Alte multe referinte in .Bibliografia istoricd a Ronuiniei, I VII, Bucuresti, 1970-1989.

2 Cf. vol. Documentd Romaniae Historica, B. Tara Ro)mlneascd, XI, Bucuresti, 1975.SA se vad5. pentru unele consideratii Tr. Ionescu Niscov, Cancelaria doinneasca

a lui ..71/1ihai Viteazul, in RdI'', XXXII (1979), nr. 5, p. 865-874.

Revista istorieä, torn IV, sir. 5-6, p. 419-425, 1993

si

www.dacoromanica.ro

Constantin BAlan 2

Cercetari indreptate in ultimele decenii asupra zonei ce ne preocup5. aureadus in discutie actiunile diplomatice i politice, precum i prezenta voic-vodului in arealul Muscelului, in perioada ce a premers sau a urmat campanieidin toamna anului 1595 4, cind el si-a stabilit - citava vreme - tabara laStoenesti, pe valea Dimbovitei, unde au rámas urme vizibile inca si acum 5.

Memorabilele victorii repurtate impotriva ostilor turco-tatare, atacurilesale la sud de Dunare in campanii succesive din anii 1596-1598 6 si ampleleraporturi intretinute cu rnarile puteri din centrul i nord-estul Etiropei 7,cu lumea ortodoxa din Balcani i Orientul apropiat 8, i-au sporit prestigiulnu numai in afara hotarelor tarii, dar si in cuprinsul ei. Este vremea in care indiferite asezari din judetul istoric Muscel, aflate mai ales pe trascul unor cu-noscute drumuri de legatura cu Transilvania, locuitori din rindul obstilor me-giesesti au inaltat monumentale cruci de piatra, ca simboluri ale credintei,din glorioasa domnie a lui Iw ul 1Vdns ROMOAK" (Io Mihail voievod).

Nu intimplator unele din pretioasele vestigii, care formeaza obiectulnotei de fata, sint adapostite in vechea urbe a CimpuIungului, important punctpe calea relatiilor mentinute neintrerupt de locuitorii situati de o parte si dealta a Carpatilor. Avem mai intii in vedere actul ctitoricesc al lui MI5. dinNamaesti, cel care contribuia la ridicarea in 1596 noiembric, a monumentuluilapidar, impresionant prin dimensiunile lui, asezat in zona de sud-vest a ora-sului 9. Inscriptia ce se desfasoara pe 20 de rinduri, cu litere de sase centimetri,

6 N- referim rnl.i ale, 1 oborratiile fi.^,tte de R. Gioglo ran, Dinerarul expedifiei aliafi-lor conduse de Mthai Vitecintl in octom5rie 1595 de la Bran pind la Giurgiu, in Bibliotheca Vala-chica", VII (1975), p. 43-47; O. se vadA si Elena Teodorescu, lilihai Vitea:ul ci Argesul,in ,,Stu-dii cercetAri", Muzeul Curtea de Arges, I (1980), p. 7 1-78; cf. si referintele bibliografice,supra, nota 1.

5 Cf. R. Gloglovan, art. cit., p. 44; Elena Teodorescu, art. cit., p. 73; sA se vadA 5iI. RAutescu si Z. Petrescu, Schitul Cetrituia Negru-Vodd, in GB", XV (1956), nr. 3-4, p. 160,prirind vestigii din aceastA zond, investigata si de Dimitrie Butculescu (cf. ins. nr. 124821E,la Muzeul de istorie

6 SA se vada mai ales contributiile lui C. Gollner, I. Corfus, A. Decei, Cornelia Bodea, P.Cernorodeanu, in vol. Mthai Vitcarul. Culegere de studii, redact. coord., P. Cernovodeanu si C.Rezachevici, Bucuresti, 1975, p. 25-36, 15 1-162, 163-178, 179-190 51 19 1-208.

7 Cf. si C. Serban, Contributii la repertoriul corespondentei politice diplomatice a luiMthai Viteazul, in vol. cit., p. 259-276; sl se vada si R. Constantinescu, Lupta pentru unitatenationald a fdrilor routine, 1590-1630. Documente externe, Bucuresti, 198 1; de asemeneavol. Mihai Vitea:ul in constiinta europeand, I, Documente externe, Bucuresti, 1982; idern, vol.II -V, Bucuresti, 1983-1990; cf. 5i contributiile lui. St. Andreescu, Alti soli ai lui Mihai V:-tea_ul, in RI", Seria noua, III (1992), nr. 3-4, p. 385-399; Idem, Exarhul patriarhalIVichtfor Dascdlu, cnectzul Constantin Vasile de Ostrog i Mihai Viteazul, ibidem, nr. 5-6,p. 489 - 509.

8 SA, se vada Al. Elian, Legdturile initropoliei Ungrovlahiei cit Patriarhia de Constant:-nopol si celelalte Oserici ortodoxe, in BOR", LXXXVII (1959), nr. 7-9, p. 9 17 si urm.;cf. 5i C. Serban, in vol. cit., p. 264, nr. 16, 17, p. 265, ilr. 29 5.a.; de asemenea uncle refe-riri la N. SerbAnescu, Cregmul Mihail marele voievod ce au fost damn Titrei Rumanesti si Ar-d alului si Moldovei *, in MO'', XXVIII (1976), nr. 9-10, p. 7 16-7 17; apoi P. 5. NAsturel,Le Mont Athos et les roumains. Recherches sur leurs relations du milieu du XIV-e siècle a1654, Roma, 1986 (sub voce); referiri si la A. Pippidi, Notes et documents sur la politique Bat-kanique de Michel le Brave, in RRH", XXIII (1984), nr. 4, p. 34 1-362; pentru alte cerce-tdri cf. Bibliografia istoricd a Romániei, vol. VI-VII (sub voce); cf. si Al. M. Ionita, Sprifinulacordat pe hnie Insericeascd de Tarile Romine popoarelor crestine din Balcani in .sec. XVI -XVII, in BOR", CVI (1988), nr. 5-6, p. 118- 123; N.V. Dura, Political-Juridical and reit-gious status of the Romanian countries and the Balkan people during the 14 th-19 th centuries.Some general remarks, in RESEE", XXVII (1989), nr. 1-2, p. 159-170.

9 Si anume, la intersectia str. Vasile Alecsandri cu str. Sf. Gheorghe, in dreptul lo-cuintei cu nr. 33. Crucea de piatrA are 242 cm inAltime si 98 cm lAtimea bratului transversal.

*t

Bucure*ti).

ci

4,0 .

www.dacoromanica.ro

3 Surse epigrafice 421

in relief, a fost inscrisa de preotul Tatomir, cu ajutorul fiilor sai Badea si Gaudi,si anume: [R-Ka(A),tuotcr]l° uu rcp(-K)[c]rti Im(o),Iso HEAtnE fihice(K) C(Fit)TH(X),KK A(%)HII IWY 1 aiHrAHA ROEROAK. G%-rElopui CHE KPCIOCTS &MK tT HUM(11)ELII,ad I ,3,(8)umi Er(o), ai A(8)IHE POAHTEA(E), EpaTSA, Htra, Go IN, rarldA, ICJIIE, Ed At,KAM 1111, VSPIKA(?) ...111AtAtM, K.. . 1 to, PdAv. nitc m(E)c()u,(4) HOMMKEIHE...11

WT dAdMel, TEK(Xs)111(E) 1 ATI% X3PE. I flitc d3 HOW TaTomilo H BdA(t) H rarrim,nom." In traducere: Ridicarea crucii in ruga Duminicii Tuturor Sfintilor, inzilele lui Io Mihail voievod. A facut aceasta cruce Baila din Nimaesti, pentrusufletul lui, pentru sufletul parintilor, Bratul, Neaga, Sora, Vlad, Isaie, Badea,Badi. . . Giurca (?)... Deadul, C... lo, Radu. S-a scris in luna noiernbrie. . .

zile, de la Adam, curgatorul an 7105 <1596). Am scris eu, popa TatomirBadea si Gaudi fiii <sai>.

Numele lui Bdild ar putea sa-si afle originea intre ungurenii stabilitila sud de Carpati, caci spre o relatie cu acestia ne indreapta atentia i un altonomastic din textul amintit, acela al lui Gaudi. In sursele interne ale vremiiele nu-si gasesc corespondente, ca si cel ce-1 mentioneaza pe Isaia 12. Sintemde fapt in fata primului izvor intern din domnia Viteazului principe, in care aparcitati megiesi din Nämaestii Cimpulungului.

Ceea ce este semnificativ apoi pentru inscriptia in cauza este faptul capreotul Tatomir se vadeste a fi un cunoscator al formularului documentelorelaborate in cancelaria voievodului. Daltuind in piatra textul slavon, el a in-trodus in datarea acestuia formula To(,v,)tp(r) Atm" 13 (curgatorul an), maiputin obisnuita. in domeniul epigrafiei din Tara Rornaneasca. Pornind de laobservatia aici relevata mentionarn ca la <1585> decembrie 28 si in 1590 iulie19, i se confirmau slugii domnesti, Tatomir logofdtul, ocini la Namaesti, dinpartea tatalui sau Durnitru, a fratelui lui, Ivan, a lui Lucaci, ca Si alte cumpa-raturi de la Pirvul cel Batrin 14, personaj care s-a putut afla intr-o relatie defamilie cu Prelatul omonim ce ne-a transmis mesajul izvorului lapidar de la1596.

Probabil, in anii ce au urmat, alti localnici aveau sa ridice, tot in urbeamusceleana, o cruce de piatra 15, pa'strata acum in incinta Bisericii *ubesti.Supusa actiunii mecanice a timpului inscriptia ei este in parte erodata. Mo,aulin care a fost alcatuit i inscris textul in zilele lui Io Mihail voievod", ne clacertitudinea Ca apartine de asemenca vremii sale. Formularul extins pe cca15 rinduri, puse in evidenta de slovele mestesugit reliefate, atingind aproapesapte .centimetri in inaltime, releva: lIka(A)KwitH CE I C6111 WE)CTHH KPWCTI& R6MOrIgi II I36 IlOrEidith NCH 15 Ilk c(Erk)T(a)ro w(T)u,a I um(r)ro apKwup(ap),ce, groA(o)-Tawfake, Ilmo I AdE MIIIIHAHKH, 1 136 ilV1 BOMA . . . "11 ceea ceinseamnd: S-a ridicat aceasta sfinta cruce In ruga si in lauda sfintului

23 Inscriptie deteriorata; intregirea ne apartine.22 Inscriptie deteriorata, ilizibilä.12 Asa cum se desprinde 0 din actele editate in DRH, B, vol. cit.23 Cf. ibidem, p. 266, uncle formularea este Tuovium ntronn" (cursul anilor), dar ea cu-

noaste i alte particularitiiti ale redactiei: TisCIllf htrOMA", .rceit Iwo 6% AT", TichipAroAT", ATOM" s.a. (cf. ibidcm.)

24 Cf. vol. Documente privind istoria Rcnuiniei, veac XVI, B. Tara Ronzlineascd, V (15811590), Bucuresti, 1952, p. 219-220, nr. 231 si p. 469-470, nr. 485.

12 Monumentul lapidar este asesat acum pe latura de la nord a incintei, linga zi-dul de imprejmuire. Pe partea din spate el poarta insemnarea din1887, care relevá ca a fostgasit in zidul pavagiului cel vechi", dnd era primar Istrate Rizescu, hind ostenitor la fixareaei pe actualul loc, Costaiche Chirca". Crucea are 200 cm inaltime si 74,5 cm latimea bra-tului transversal.

LrE:0°I

I1

A(16)1111,1 I

11411LIHAIIK

TfAelp.t

..

si

ACidaii

www.dacoromanica.ro

499 Constantin Bilian 4

parintelui nostru, arhierarhul, facatorul de minuni, Nicolae al Miralichiei, inzilele lui Io Mihail voievod...

In partea superioara monumentul lapidar este decorat cu un medalion,figurat la intPrsectia celor doua brate ale crucii, incadrat de initiale, cc pun inlumina numele lui Iisus Hristos, invingator, al celor patru evanghelisti, loan,Luca, Matci si Marcu acestea cuprinse in cite un segment de cerc, si alteslove cu inteles liturgic. trn fragment dintr-un tropar (rugaciune) al StintuluiNicolae, care inconjoara medalionul, ne aduce evocarca simbolica: IlndRifil0t

H wspa3S KpOTOCTI1 Kh.f1(A)1110K41111E i 'Tent MKII TE PO'CI1JAI) C[TelAS] 1.1:1{11

RE(1111 HCA<THIld>". t Indreptator credintei si chip blindetelor, prin cum-patare te-ai aratat, Tu Doamne, invatator turmei <tale>, adevar al faptelor.Elemente de accst gen, prefigurind ansambhiri decorative, au scrvit uneori, dupadecenii, ca model pentru mesterii pictrari care au infrumusetat alte vestigiimonumentale, in incercatea de a evoca domnia glorioasa a lui MihaiViteazul 16,

Spre deosebire de textul infatisat mai sus, informatia epigrafica ce ne vapreocupa in continuare s-a conservat in mai buna stare. Daltuita in piatra,la 1597 iunic 12, cu litere de opt centirnetri, in relief, pe crucea votiva inaltataodinioara in zona podgoriilor ValeniCalinesti17, din Dealul Chiseloaia, cavadeste deopotriva pioscnia ctitorilor sti, dar i credinta lor fata de acela pecare nu intimplator, formularul utilizat aici 11 nunieste . . r(OCIIONI)11K1

141111011, IW IIIHIa ii KoHgoA"18 (...domnul nostru, Io Mihai voievod), dupa opractica intilnita si in actele redactate de unii dregatori sau slujitori ai prin-cipelui. Aceasta indreptateste presupunerea cä cei ce-au ctitorit-o, Gherghinasi Stan se numarau printre boiernasii sau tirgovetii, care nu este exclus

fi detinut chiar slujbe in plan local. In stadiul actual al editarii surseloristorice ale timpului, inscriptia in cauza se alatura documentelor interne ine-dite. Desfasurata pe 16 rinduri ea aminteste ca: t E.K3(A)nvonE cii CMI v(i)c(T)IlliKp(.1,)CTK I Eth mtvilgd tl Rh no I XneA(4) G(frii)T(ct)r0 gpi I KOKI-Mr0 t111(0)C(T0)11:4 PETN1BA I Rita, A(K)1111 Kil(a)1'0 I 11( E,CTINIVO H X(pHeT)8 AtOSCIGO,140 r(ocnoAH)Hk Hewom,

HomoA. 111(o)AEHIE 1dEdiR(0)>KIG, rEprmia 11 eT4IIIi H eT4H 11 HtKIIM ; M(E)-C(E)11,a 118 I NM itI A(%)HH, ith I AT opt ; H Aospe, pKr8,13". S-a ridicataceasta cinstitä cruce in ruga si in lauda Sfintilor celor din frunte ApostoliPctru si Pavel, in zilele binecinstitorului si de Hristos iubitorul, domnuluinostru, Io Mihai voievod. Rugaciunea robilor lui Dumnezeu, GherghinaStanca si Stan si Neacsa; luna iunic 12 zile, in anul 7105 <1597>; si Dobra,Dragula.

Is Ne referim in special la acelea ridicatc in domnia mut Mihnea II1-leaRadu (0, se vada textele i referintele bibliografice, infra, notch. 22 si 26).

insemnatul vestigiu lapidar se ell in prezent la Muzeul Viticulturii si Pomiculturiidin Rominia, din Complexul mu/eal Golcsti, unde a fost adus prin grija Dotnnului Valeriu No-vacu, cdruia ii multurnim si pc aceasta cale pentru informatiile ce ni lc-a comunicat. Cruceaeste inalta de 242 cm si are latimea bratului transversal de 82,5 cm. Traducerea inscriptiei sla-vone i o fotografie a piesci in caura la Pr. M. M. Draniste si I. Gh. Diaconeseu, Vechile cruci depiatrd din cuprinsul vecintitateci oraplui Pitegi, in MO'', XVi (1964), nr. 1-2, p. 44(foto. fig. 6-7, la P. 46).

18 Ne referim spre pildrt la scrisoarea adrcsatl in 1600 iulid 7, din Suceava, de Udrea<din Bileni), pircalabul cet14ii, lui Stanislav <Zollsiewski), haimanul Poloniei, in care amin-teste de .../14111 roenomp% MHLIHA IRVESIVAT" (... domnul nostru Mihail voievod) cf. DRH,B, vol. cit., p. 557.

etaadica:

.

11

It'kItv Aux4 N

Adicit:

Mihailal

s6

si

15

Ii

www.dacoromanica.ro

5 Surse epigrarice 423

Monumentele lapidare pe care a fost inscris numele fauritorului liniriipolitice a Tarilor Romane la 1600 19 au oferit urmasilor modele incarcate desemnificatiile marilor sale infaptuiri 2°. Asa cum s-a subliniat in cercetari pre-cedente, Mihnea al III-lea Radu (1658-1659), dupa. ocuparea domniei, pen-tru a da un mai mare suport planurilor de angrenare a Principatelor romanestiintr-o rascoala impotriva Portii Otomane, a imprumutat chiar titulatura ceevidentia in izvoarele vremii figura si personalitatea Viteazului sau inaintas 21.

Dupa cum se poate constata din informatia epigrafica. existenta in arealulmuscelean si care apartine acestui scurt rastimp al lui Mihnea Radu, ea apareca elaborata in zilele lui Io Mihail voevod" 22.

Incercarea de a departaja inscriptiile din timpul lui Mihai Viteazul deacelca din anii 1658-1659, atunci cind ele nu mai pastreaza elemente de cro-nologie, este uneori greu de solutionat datorità asemanarii pina la identi-tate a formularelor, chiar a grafiei si a elementelor decorative. Atare difi-cultati ne-au impiedicat sa determinam cu certitudine carei vremi ii apartinecrucea de piatra fragment adus de la Slobozia pentru a servi ca monu-ment de cinstire a Eroilor, in parcul anume amenajat la Stoenesti. Mentiunea:

gh Iw MHLITIO KOEE0A", . . . in zilele lui Io Mihaiu voievod), arputea sa se refere la domnia lui Mihnea al III-lea Radu 23.

Incertitudini pot fi generate si in legatura cu informatia epigrafica de pemonumentul lapidar, deteriorat, ce se conserva acum la Biserica Sf. Imparati,din Radesti, in al carui formular figureaza de asemenea numele lui: IwMHDHA KOEBOAK" 24 (JO Mihail voievod), probabil acela ce s-a aflat in scaunul

Sa se vada C. Re/achevici, Gindirea polittcd a lui Mthat Viteazul ci etapele elabordriiplanului de dobindire a Moldovei, in vol. cit. Mihai Vitcazul, p. 5 1-73; sä se vada si M. D.\lad, L'union des trois Principautes Roumaines sous Michel le Brave: moment cardinal de lcurhistotre médilvale, in ALM", )(XXVIII 1989), Istorie, p. 85-94.

20 RI se vada cele relevate de St. Andreescu, Mostenirca polittcd a hit Mtl at Vitea-ulla mijlocul veacului XVII (1), in AIIA a A. D. Xenopol Iasi", XXII (1985), nr. 2, p.42 1-440 si ibidem, (II) XXIII (1986), nr. I, p. 143 160; cf. si Idem, Restztufio Daciae.II, Relafitle politice dintre Tara Ronzdneascd, Moldova si Iransilvanta, in tdstimpul 16011659, Bucuresti, 1989 (Capitolul VI, p. 225-282).

21 S5. se vada si M. M. Popescu si A. N. 13eldeanu, Mihnea al III-lea Radu (16581659 ), Bucuresti, 1982.

22 Sit se vada spre exemplu inscripfia de pe crucea de piatra din 1659 mai 5, de laNAmaiestii Cimpulungului pastrata in present la Biserica Sf. Nicolae (cf. P. V. Nasturel,Genealogia Ndsturelilor, V. Serban 1-iu logofdtul 1592-1628 »lathe 2, in RIAF", XI (1910),p. 328 (text slay, traducere si foto la p. 327). Cf si formularul- inedit- al monumentuluilapidar de la Vladesti, din 1659 octombrie 10, ridicat in timpul lui Iw MH IX 614A 110MA"(10 Mihail voievod), pentru: l1A(o)AEHTIIpacm 6(o)am, flopsalstia, I AO6P4, MHO; GTS(H)ed(?) GTOH114 H

VlATOLI,H fro, I Aparonwp, BH.Ha, lEpa r. 11Hz w(crontePTE) T A(is)mi I LIN Akr sp,,e. In Imaducere: Ruga-ciunea robilor liii Dumnezeu, Porimbul, Dobra, Iancul, Stanca (?), Stoica, i parinfii lorDragomir, Visa, Brata. S-a scris in octombrie 10 ziM, in anul 7 168 <1659>.

23 Pentru aceasta cruce de piatra sa se vada [D. I. Bajan], Crucea lui Mihai 15951596, Stoenestt, in Muscelul nostru", VIII (1936), nr. 4, 5 si 6, p. 50-5 1; cf. si I. V. Voinea,Biserica din StoenestiMuscel, in GB", XXXI (1972), nr. 9 10, p. 10 17; P. I. David,375 de ani de la moat tea voievodului Mihai Viteazul 1601 august 1976 in BOR", XCIV(1976), nr. 5-6 pl. IV, dupa p. 724.

24 Crucea de piatra de aici era asezata in trccut, pe marginea ose1ii ce strabate aye-zarea. In prezent este sparta in doua fragmente iar partea de sfirsit lipseste. Inscripfia esteinscrisa cu litere de sapte centimetri inalfime i anume: gss(A)roi:EIC I Rill 4(f)CTHH KP(6)Crk

It M11005 6 60 Ilpt[no(Ao)]10sx(a) Hapacionse. Mon(E)HTe pa I gH 6(o)Ha Pa I K(0)C1*HA)9114(?),I litr8, G01342 I Mowli Apa I ronwp6S, IWO I Mindy CallPtp .a.osPa, la 4,(10H(H) ilika MIA I 110(110 Ala, IhqicOlka ,A,()6(butplt) I Re A(Osii, ...n" 7 raducerca este [S-a ridicat aceasta cinstita cruce inruga Preacuvioasei Paraschiva. Rugaciunea robilor lui DumneLeu, Radul, ('o tandina (?), Neagu,Sora, Mosu Dragomiru, Sarbana, Oprea. Dobra, in zilele lui lo Mihail voievod, luna decembrie

A hUll I

19

m,

4,

ASA,I ItV

...

I

www.dacoromanica.ro

424 Constantin Man

tarii la 1658-1659. Vom retine totusi faptul c5. la un 15.cas mai vechi din Ra-desti si anume la Biserica Sf. Gheorghe, se pastreaza un clopot din 1596,Lcut prin contributia lui Martin Resano macelar din Bistrita Transilvaniei 25,Dar, despre imprejurárile in care piesa daruita de rneseriasul bistritean aajuns aici, nu dispunem de date sigure.

Publicarea tuturor surselor epigrafice din domnia lui Mihai Viteazul,corelarea informatillor lor cu stirile incorporate in documentele vremii, vadeschide noi perspective asupra irecutului unor asezari, a locuitorilor acestora,Si va contribui la stabilirea mai exactä a caracteristicilor textelor lapidare al-c5.tuite in timpul stäpinirii sale, in raport cu cele carora aveau sa le serveascaulterior ca model '6.

SOURCES EPIGRAPHIQUES INEDITES ET MOINS CONNUES,DATANT DU REGNE DU VOIVODE MICHEL LE BRAVE. LE

MESSAGE DES FORMULAIRES

Résumé

Les sources historiques qui traitent du regne de Michel le Brave (15931601) témoignent des efforts et du combat héroique du voivode pour la defensede l'indépendance de l'Etat et la realisation de l'Union politique des PaysRoumains en 1600. Des sources lapidaires soumises a notre attention s'yjoignent, faisant ressortir des données concernant le passe de certaines locali-tés du Muscel, ayant une valeur de document et restées jusqu'à present incon-nues.

25 zile, 1. ..] Relevam ct in text, pe rindul cinci s-a scris gresit Pre7enta crucii deaici a fost semnalatä si de invätatorul Fl. I. Nitescu, Monografia comunei Rai:testi, judetulMuscel (in ins.), la Arhivele Statului, Bucuresti, Fondul Ministerului Culturii Nationale, anul1942, Dosar nr. 326. f. 18 1 (foto.) ; sä se vada si Elena I. Iliescu, Monografia goalei ,si bisericiicom. Rdde,sti. Muscel (in ins.). ibidem. 1942, Dosar nr. 668, f. 455 (foto.)

25 Inscriptia piesei este: Ut sit sr:ens sane corpo osandum est. Opus fecit fieri Martinus Re-san , hoc Fleischman Bistriciensis; a (nno) D(omini) 1596. Adicei: Pentru ca mintea sa fie sa-natoasa, corpul este intarit. Lucrarea a fost facuta de Martin Resano, acesta, mäcelarul, Bistri-teanul; in anul Domnnlui 1596 (cf. i Fl. I. Nitescu, nts. cit, f. 2 19 text si traducere). Precizamca in partea de inceput a inscriptiei s-a scris gresit orandum", in loc de osandum".

25 Erorile ce pot fi comise in legaturä cu inscriptiile care amintesc numele Io Mihailvoevod", cu referire la Mihnea al III-lea Radu (1658 1659), atribuite insä gresit vremii lui MihaiViteazul sint evidente. Vom starui asupra unui exemplu in ceea ce priveste utilizarea formula-relor ca model, atunci cind ele nu se adecveazã timpului in care sint plasate. In nota Pr. I. Gh.Diaconescu, Date despre Biserica Slinta Paraschiva de la Valea Zimbrului Arge,s, in GB",XXXI1I (1974), nr. 7-8, p. 735-737, se vorbeste de crucea de piatra descoperita pe cor-nisa din dreapta a apei Gimbocului, zona satului Bogati, ce a apartinut de judetul istoricDimbovita, Sparta in doul fragmente de 55/27 cm. fiecare fragment, acestea au fostfixate in pronaosul läcasului din cartierul Valea Zimbrului, satul Bogati, de o parte side alta a intrarii. Textul a fost gresit datat din v1(eat) 7 110 (160 1)", in notacitata (p.736). Inscriptia, atit cit se conserva releva:"...n aceasta sf(i)nta. I cruce intrii I slavasi cin stea Prea(podo) bã na Pa(ra)schiva, I in zilele lu minatul(ui) dom nit, Io Mihail I

voevod. ili[o]Ale[(aTE)P° I pAsa soam (Rugaciunea robilor lui Dumnezeu), Stäniia Voica, Idiiaco(n) Chirca, I Despa Dumit I ru, Marie, Nec sa, Dobra, Ma ) rie, Ananie; hi(e)c(i)ne tvivrospt, I.1,(10:th AT, 8(16) A-k[T]'O.. .11 (luna octombrie, zile 14, in anul...). Precizam ca valeatul nu se maipastreaza; el a fost indicat in art. cit., printr-o eroare de lectura. Textul redactat in bunä partein limba ca i uncle particularitati ale formularului, ii aseaza in mod sigur in anii<1658 1659> octombrie 14.

MAOHTf".

I

rom9na,

www.dacoromanica.ro

7 Surse epigrafice 425

Sous l'impulsion de la presence du Brave prince en 1595 dans les contréesdu district historique Muscel zone qui s'est constituée en veritable voie deliaison avec la Transylvanie, mais aussi des victoires que celui-ci remportapendant l'automne de la meme année contre l'armée ottomane, certains ha-bitants de la region susdite ont fait ériger des croix monumentales en pierre,comme symbole de leur loyauté et en témoignage du combat mené par leurvoivode.

En 1596, MI5. de Närnaiestii Cimpuhmgului et sa famille faisaient bâtirdans cette localité du Muscel un monument lapidaire similaire, portant uneinscription ciselee avec art par le prêtre Tatomir et ses fils, Badea et Gaudi,noms que l'on retrouve également dans l'onomastique des Ungureni", quis'y étaient établis en venant du nord des Carpates. D'apres certains frag-ments du formulaire, s'inspirant de la pratique de la chancellerie princiere,il parait resulter que le pretre Tatomir les aurait repris par l'intermédiaire dulogothete Tatomir de Ndmiliesti (1585-1590), probablement un de ses aieuls.

De pareils vestiges, qiii rappellent la presence du voivode sur le trônede la Valachie, sont abrités aussi par l'Eglise Subesti, se trouvant egalementh Cimpulung, et ofi l'on retrouve une croix en pierre ancienne, datant avecapproximation de l'année 1600.

En ce qui concerne les habitants qui ont fait ériger en 1597 le monumentlapidaire de Podgoria Valeni Calinesti qui a present se trouve au muséede Golesti notamment Gherghina, Stanca, Stan, Neacsa, Dobra et Drhgula,encore faut-il relever que certains d'entre eux, tout probablement en tant quefonctionnaires de l'administration dans l'espace du Muscel, tenaient h préciserque l'événement s'était passé pendant le regne de celui qu'ils désignaient commeétant notre seigneur, le voivode Michel".

Lorsque Mihnea III Radu (1658-1659) a occupé le trône du pays,ayant forme le dessein d'organiser une campagne antiottomane avec le concoursde la Transylvanie et de la Moldavie, il adopta le nom de son Brave precurseurqui avait accompli l'Union des Pays Rournains, ce qui résulte des documentsde l'epoque. Pour cette raison, les monuments epigraphiques que l'on faitériger par la suite reproduisent parfois, sous forme identique, des passages desformulaires inscrits sur les croix en pierre datant du regne de Michel le Brave,ce qui rend difficile leur identification et leur datation, surtout lorsqu'ils setrouvent ne plus conserver d'éléments chronologiques.

La publication de tous ces textes lapidaires sera h meme non seulementde fournir des informations supplémentaires, mais aussi rendra plus simplela determination rigoureuse des coordonnees temporelles pour les inscriptionsque l'on doit soumettre h des examens sur un plan de recherche plus vaste.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

ECONOMIE SI SOCITTATE

ECONOMIA MONETARA A TARII ROMANESTI INTIMPUL LUI MIHAI VITEAZUL

OCTAVIAN ILIESCU

Domnia lui Mihai Viteazul, acoperind aproape in intregime ultimul de-ceniu al secolului al XVI-lea, a insemnat pentru istoria natiunii romane, inacela si timp, un sfirsit i un inceput. Ea a insemnat in primul rind un sfirsit:sfirsitul luptei de cruciada pe care românii au purtat-o doua veacuri intregiimpotriva Imperiului otoman, smulgind nu o data sultanilor sau vizirilor Inal-tei Porti biruinte acoperite de glorie, sub Mircea cel Batrin, Iancu de Hunedoara,*tefan cel Mare si in sfirsit, sub Mihai Viteazul insusi. /ntr-adevar, invinga-torul de la Calugareni, de la *elimbar si de sub zidurile Hotinului a fostultimul conducator roman de cruciada antiotomana, ale carui feluri marete

fapte pe aceeasi masura 1-au facut demn sa-i fie numele inscris in cartea deaur a istoriei universale.

In acelasi timp, domnia lui Mihai Viteazul a fost si un inceput. Chiardaca unirea sub sceptrul sail a celor trei tari romane nu a durat decit o clipa

chiar daca initial, cel care a inaptuit-o cu mina inarmata nu urmarea decitsa edifice o baza solida pentru cruciada sa, linirea din 1600 a devenit pentruromanii de pretutindeni telul suprem spre care vor nazui, generatii dupa gene-ratil, in veacurile care au urmat, trei la numar. Contemporanii lui Mihai Vi-teazul n-au inteles si nu puteau intelege sensul adevarat al planurilor si alstradaniilor sale; era prea devreme. Cel care se intitula insa cu atita maretie,incepind din 27 mai 1600, Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnal Tarii Românesti si al Ardealului si al Moldovei" 1, era pe deplin constientde adevarata semnificatie a actului pe care 11 infaptuise, car il etait déj al'élu du Tout-Puissant"2.

Pentru a face fata cursului rapid al evenimentelor care au marcat dom-nia lui Mihai Viteazul, economia Tarii Romanesti a avut de infruntat maripresiuni si a suferit transformari radicale. Desi procesele caracteristice aleimplantarii unei economii banesti aveau aici o veche traditie cel mai preg-nant, emiterea unei monete de catre primul stat medieval românesc, avuseseloc Inca de la inceputul domniei lui Vlaicu Vod5. (1364c. 1377) 3 ea s-a

1 DRH B, XI, Bucuresti, 1975, nr. 382, p. 529.2 Domnia i personalitatea lui Mihai Viteazul au constithit object de cercetare pentru

un mare nurnär de autori, incepind cu contemporani ai marelui voievod, Jar bibliografiaacestor contributii este imensa. Vom reaminti aici numai cele patru mari monografti ce i-aufost inchinate de N. I35.1cescu, Istoria romeinilor sub Mihai Vodd Viteazul, edit. A. I. Odo-bescu, Bucuresti, 1878 si alte editii ulterioare; Ion Stirbu, Istoria lui Mihai Vodd Vitea ul,Domnul Tdrii Ronzeinegi, 2 vol., Bucuresti, 1904 si 1907; N. Iorga, Istoria lui Mzhai V:-teazul, 2 vol., Bucuresti, 1935 si P.P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Bucuresti, 1936. Mai nou,v. si vol. colecthr Mihai Viteazul, edit. P. Cernovodeanu si C. Rezachevici, Bucuresti, 1975.

8 Cu privire la data primelor emisiuni monetare ale TAM Românesti, v. OctavianIliescu, 1365-1965: ;seise veacuri de la emiterea celei dintis nzonede romeinefti, BSNR, 42 66,1948-1972, p. 83-89.

Revista istoric5.", torn IV, nr. 6, p. 427 456, 1993

si

si

,

www.dacoromanica.ro

Octavian Iliescu 2

mentinut aici vreme indelungata in limitele impuse de evolutia structurilorsociale locale, cu un caracter predominant agrar. E de reamintit faptul ea ora-sele i tirgurile din Tara Româneascä au cunoscut in secolele anterioare o evo-lutie foarte inceata, iar porturile dunarene au cazut sub stapinire otomanaInca din veacul al XV-lea, ca Silistra-Dirstorul lui Mircea cel Batrin sau ve-chea Chilia, ori au fost transformate in raiale otomane, cum a fost cazul cetà-tilor Turnu (Magurele) i Giurgiu, iar in 1542 si al orasului Braila. In acesteconditii, nu numai formele specifice ale unei economii monetare, ci economiainsasi a Tarii Românesti a cunoscut un accentuat proces de frinare si de declin4.

Drept urmare, izvoarele scrise care ar permite cercetarea aspectelor deeconomie monetara in Tara Româneasca, la sfirsitul secolului al XVI-lea,sant relativ putin numeroase si pe deasupra, au un caracter strict limitat.Nu vom intilni aici, ca in Occident sau in Europa Centrala, liste de preturiale unor marfuri marunte, dar foarte variate, alimente sau bunuri de alta na-tura, care fac obiectul tranzactiilor cotidiene ale economiei de piat5. 5. Nuavem la dispozitie nici ordonante ale autoritatii de stat sau ale unor consiliimunicipale, prin care sa se stabileasca diferitele monete cu putere circula-torie, precum i cursul lor legal 6, Documentele ce ne stau la indeminä, in marealor majoritate, au fost emise in cancelaria domneasca si ele consemneaza, subaspectul care ne preocupà aici, vinzari ale unor bunuri funciare sau ale acce-soriilor acestor bunuri, cazuri in care mutatia dreptului de proprietate impuneainregistrarea i confirmarea ei printr-un act oficial al domniei. Am avut prile-jul sa ne ocupam recent de acest aspect al economiei Tarii Românesti, pentruperioada ce se intinde de la mijlocul secolului al XV-lea, cind apar primele do-cumente de acest gen, si pinä la sfirsitul domniei lui Neagoe Basarab 7, ,

0 alta categorie de izvoare istorice, susceptibile de a furniza materialdocumentar adecvat pentru problema ce ne preocupà in acest moment, cu-prinde, fireste, descoperirile monetare, fie monete izolate, de cele mai multeori pierdute de posesorii lor in diverse locuri i imprejurari, fie tezaure mone-tare, reprezentind fie acumulari de numerar pe o durata mai indelungata; fienumerar retras din circulatie i constituind in ambele cazuri depozite ascunsein conditii specifice si descoperite abia in zilele noastre. Spre deosebire de iz-voarele scrise, descoperirile monetare aduc la lumina o mai mare varietate decmisiuni, a caror prezentä este uneori absolut intimplatoare, fail a avea unrol cit de cit notabil in desfasurarea activitatii economice locale. Se stie intr-adevar ca, incepind din antichitate, moneta emisa de o autoritate investitacu jus monetae era adesea vehiculata dincolo de granitele in care isi exercitaputerea autoritatea emitenta si, patrunzind prin comert sau pe alte cai intraficul international, aparea in circulatie adesea la distante considerabile de

4 Cu privire la evolutia economiei Tarii Romanesti, sub influenta agravArii dominatieiotomane in secolul al XVI-lea, v. Tahsin Gemil, Romdnii ci otomanii in .secolele XIV XVI,BucurWi, 1991, p. 190-221, cu abundente trimiteri bibliografice.

5 Despre acest gen de mercuriale, v. semnalarea din recenzia noastrA pe margineaunei expozitii numismatice cehe, SCN, I, 1957, p. 480.

Reglement Ari legate ale cursului monetelor vor apArea abia in 1831, sub Regula-mentul Organic; v. C. I. BAicoianu, Istoria politicii noastre monetare ;si a Bdncii Nafionate,I, Ducuresti, 1932, P. 89-181.

7 Octavian Iliescu, Evolu(sa valorri bunurilor funciare in tdrile romine A. Tara Roma-neascd (1454-1521), SMIM, XII, 1993.

4'_8 '

1

www.dacoromanica.ro

3 Economic monclara 429

locul de emitere, fàrà insa ca prezenta ei acolo sa aiba. un impact apreciabilasupra proceselor economice locale 8

Tinind seama de acest cadru istoric si economic, ne propunem a examinain cele ce urmeaza citeva aspecte de economie monetara care au marcat dom-nia lui Mihai Viteazul in Tara Româneasca.

I. MONETE SI PAIIITATI MONETAHE

La urcarea lui Mihai Viteazul pe tronul Tarii Rom5.nesti 3, statul ro rn5.-nesc intemeiat la inceputul secolului al XIV-lea in spatiul cuprins intre Car-patii Meridionali Si Dunare nu mai avea demult monet5. proprie, ultimele saleemisiuni de ducati 10 datind din timpul domniei lui Basarab cel Tinar Te-pelus (1477-1482, cu doua intreruperi de domnie in 1481) 11 De altfel, emi-siunile monetare ale Tarii Românesti din perioada 1365-1481 au avut ca-racterul de numerar marunt, destinat circulatiei cotidiene sau, intre anii1413-1437, achitarii unor taxe vamale prevazute in privilegiile acordate ne-gustorilor brasoveni 12 S-a ar5.tat cu alt prilej cä incetarea emiterii de monet5.proprie, in Tara Romaneasca. la fel ca si in Moldova, s-a datorat unor cauzede ordin economic si nu unei interdictii dictate de Imperiul otoman, interdic -tie care nu a existat niciodata 13.

8 Un exeinplu in acest sens 11 reprerintä tezaurul gasit la Fi1iai (jud. Dolj) inainte deanul .1866 si care curpindea circa 1 000 monete de argint, emisiuni din secolele XIIXIII,din care s-au identificat, intre alte monete, esterlini englezesti cu efigia regelui Henry IIPlantagenet (1154-1189); este evident ca aceste monete au ajuns cu totul intamplator pemeleagurile Olteniei si n-au avut nici o inriurire asupra evolutiei economiei monetare dinaceasta parte a viitoarei Tari Românesti. Despre acest tezaur, v. Octavian Iliescu, 0mdrturie numismaticd din indepdrtatul ev mediu romanesc, BSNR, 37, 1943, p. 39-62; CostinC. Kiritescu, Sistemul bdnesc al leului i precursorii lui, I, Bucuresti, 1964, p. 7 1 (text deOctavian lliescu).

9 Mihai Viteadul obtine tronul Tara Românesti la Constantinopol in luna septembriea anului 1593 si se indreapta apoi spre tara. La 11 octombrie 1593, el ajunsese la Adria-nopol, de unde adresa o scrisoare lui Sigismund Bathori; P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul,p. 29 i n. 2, cu trimitere la Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealulni, Mol-dovei si Tdrii Romdnesti, IV, Bucuresti, .1932, p. 37-39. Prin urmare, el n-a putut ajungela Bucuresti decit dupa 15 octombrie. In consecinta, porunca" data din Bucuresti, in 2octombrie, veleatul 7 104 (1595), nu putea fi emisä la 2 octombrie 1593, curn ii corecteazaanul editorii (DRH B, XI, nr. 3, p. 3-4) pentru simplul motiv O. la aceasta data, MihaiViteazul era probabil Inca la Constantinopol. Primul document cunoscut au, ca emis deMihai Viteazul, domn al Tarii Românesti, dateaza din 25 octombrie 1593, in Bucuresti;ibidem, nr. 5, p. 6-7.

1° Ducat era numele unitatii sistemului monetar al Tarii Romanesti, termenul aparindcu aceasta accepliune incepind cu domnia lui Mircea cel Baffin; v. in acest sens, Const.Moisil, Consideratiuni asupra monetelor lui Mircea cel Bdtrân, BSNR, 10, 1913, p. 40-42;despre sistemul monetar al Tarii Românesti, v. Octavian Iliescu, Moneda in Ronuinia 4911864, Bucuresti, 1971, p. 40-42.

" Identificarea emisiunilor monetare ale lui Basarab cel Thar Tepelus la OctavianIliescu, Ducatii Tdrii Romlnesti cu numele lui Basarab voievod, SCN, VI, 1975, p. 149;idern, Ducatul de argint emis de Basarab al II-lea, SCN, VII, 1980, p. 115.

12 Analiza comparativa a tarifelor vamale ce fac obiectul acestor privilegii corner-ciale la N. Docan, Studii privitoare la numismatica Terei-RomiineFti. I. Bibliografie docu-mente, AA RMSI, seria a II-a, 32, 1909-19 10, P. 562-567.

13 Octavian Iliescu, Moneda in p. 23. 0 dovada in sprijinul acestei afir-matii o conetituie si faptul ca. Moldova, avind de la 1456 acelasi statut de stat tributarInlperiului otoman, ca si Tara Rornaneasca, dar b-neficiind de o situatie econoinicä multmai favorabila, a continuat sa emit/ moneta proprie si dupa pierderea Chiliei si a CetItii

ri

www.dacoromanica.ro

430 Octavian Iliescu 4

Locul monetei proprii I-a luat in Tara Româneasca, incepind din a douajumatate a secolului al XV-lea, asprul otoman (akce). Desi asprul otoman erao monetà de argint maruntà 14, s-a impus curind in economia monetara aTarii Românesti, capatind o pozitie dominanta chiar si in vinzarile de bununfunciare, ale caror preturi se ridicau la sume relativ mad, platite in aspnotomani, tinind de altfel pasul cu devalorizarea continua a acestei monete.De aici, apare necesitatea convertirii acestor sume intr-o alta moneta, cu ovaloare mult mai stabila, cum era florinul sau ducatul de aur, daca vremsa urmarim, pe o perioadd mai lunga, evolutia preturilor in economia mone-tara locala. Am folosit aceasta metoda de curind, cercetind evolutia rentei inbani, in beneficiul unor minastiri 15 sau dinamica preturilor in vinzarile debunuri funciare 18, in ambele cazuri cu privire la Tara Româneasca pina lasfirsitul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521); vom recurge la aceasta me-todà si in cadrul acestei cercet5.ri.

Intr-o masura mult mai mica, documentele Tarii Romanesti de la sfir-situl secolului al XVI-lea mentioneaza preturi de vinzare a unor bunuri fun-ciare, stabilite in aspri de argint 17 Cum aceste monete nu puteau fi decit totaspri otomani, credem ea' accentul pus in aceste documente pe metalul pretiosdin care erau confectionate emisiunile respective era menit sa precizeze ca eleerau anterioare marilor devalorizari ale asprului turcesc, intervenite dup51579.

Parcurgind documentele interne datind din domnia lui Mihai Viteazulprezenta dominanta, uneori exclusiva, a asprului otoman ne apare evidentain cele mai variate relatii economice. Cu o singura exceptie, de altfel indoiel-nica 18 -, asprul otoman era moneta cu care se platea birul, darea ce servea

Albe, in 1484; emisiunile sale au avut un caracter regulat pina la 1527, apoi au aparutsporadic in 1558, 1562- 1564, 1573 si chiar in 1595, sub efemeia domnie a lui Stefan Raz-van; Octarian liliescu, op. cit., p. 32 34.

14 Unitate a sistemului monetar otoman, asprul (turc. akcè, alb, cu acelasi inteles casi termenul grec aspron, numele unei monete de argint in imperiul bizantin de Trebizonda,luatã ca model de turci) a fost emis pentru prima oará de sultanul Orkhan (1326-1359);era o moneta de argint, avind la inceput greutatea medie de 1,20 g si titlul de 900 1 000;Friederich Frhr. v. Schrotter, WOrterbuch der Manzkunde, Berlin - Leipzig, 1930, s. v.akee. Ulterior, asprul otoman a inregistrat o diminuare progresivä atit a greutatii, cit sia titlului; la sfirsitul secolului al XVI-lea, asprul otoman cintarea 0,46 g, cu titlul 850/1 000, sub Murad al III-lea (1574- 1595) si 0 30 g, cu titlul 850/1 000, sub Mehmed al III-lea(1595 1603). Cu privire la evolutia asprului otoman, v. Ismail Ghâlib, Tagvim-i inesktikdt-iosindateh, Constantinopol, 1308 H. (1890- 1891) si mai recent, pentru secolul al XVI-lea,Nicoara Beldiceanu, La crise monetaire ott mane au XVI' siecle et son influence sur les prim-opaufis roumaines, Stidost-F rschungen, 16, 1957, P. 70 86; v. si datele publicate de TahsinGemil, Romiinit sz otomantt in secolele XIV-XVI, Bucuresti, 1991, p. 2 11.

15 Octavian Iliescu, Despre renta in bani constituitd in Tara Romcineascd in beneficiulunor case dminte monasti e de la Vlaicu Vodd la Neagoe Basarab, Revista :storied, 3, 1992,5-6, p. 453-476.

16 Idem, op. cit. supta, n. 6.

17 Acte din : 10 noiembrie <1593), DRH XI, nr. 9, p. 10-11; 24 august <1594),Bucuresti, tendem, nr. 85, p. 115-116; 17 august <1596), Tlrgoviste, ibidem, nr. 195, p.262 263; 10 mai 1598, 1 irgovite, ibidem, nr. 285, p. 38 1-382; 28 august 1599, Bucu-resti, tbidem, nr. 339, p. 476-483.

18 Plata birului intr-o alta moneta, in afara de asprul otoman, si anume in bani, estementionata intr-un act datat 24 februarie 7104 (1596), in Tirgoviste, pastrat insä numalintr-o traducere romaneasca din secolul al X1X-lea; DRH B, XI, nr. 274, p. 363-367, curectificarea anuhti din 1596 in 1598, in functie de componenta divanului (nota finall de lap. 367). Observam insa ca in cuprinsul acestui act, ori de cite ori se fac ref eriH la o mo-netä, chiar i in cazul vinzarilor de bunuri funciare, traducatorul roman mentioneath inva-

www.dacoromanica.ro

5 Economic monetara 434

la stringerea numerarului necesar pentru plata tributului datorat Portii Oto-mane. Era si de asteptat, datorita faptului cà povara birului apasa aproape inexclusivitate asupra taranilor liberi, proprietari de pamint, care nu puteauobtine din exploatarea roadelor lui decit sume modeste, in monete marunte,cum era asprul.

Un rol precumpanitor define asprul otornan si in stabilirea pretuluiplAtit la vinzärile de bunuri funciare, inregistrate in actele emise de cancelariaTarii Românesti. Numarul acestor acte este considerabil, pentru un rastimpatit de scurt : nu mai putin de 239, unele inregistrind cite doua sau chiar maimulte vinzari intr-un singur act 19.

Ca monetä de uz curent, am putea spune chiar cvasilegal, asprul otornanapare frecvent sub forma de mijloc de plata la incheierea si a altor acte jun-dice, de o mare varietate. Astfel, plati de sume in aspri sunt mentionate laincheierea unor intelegeri de infratire 20, in imprumuturi 21, in delicte de furt,ca obiect 22 sau ca despagubiri 23, precum si in cheltuieli prilejuite de purtareaunui litigiu inaintea judecatii divanului domnesc 24. Omniprezenta asprilorotomani, in diverse relatii ale economiei monetare in Tara Româneasca, lasfirsitul veacului al XVI-lea, a avut un ecou si in lingvistica, termenul aspricapatind o acceptiune generica 25, cu intelesul pe care il are azi termenul bani:a avea bani.

Extrem de rare sunt documentele emise in timpul domniei lui Mihai Vi-teazul care mentioneaza folosirea in diverse relatii economice a unei alte mo-nete straine de argint, cu valoare maruntd, desemnata sub denumirea de bani:Acesti bald erau dinarii unguresti, o moneta ce capatase un rol economic maiinsemnat si dincoace de Carpati in a doua jumatate a secolului al XV-lea,cind a luat locul ducatului muntean, dupa incetarea emisiunilor proprii aledomnilor Tarii Românesti. Dupa dezmembrarea regatului Ungariei, in urmabataliei de la Mohaci (1526), dinarii unguresti au continuat sa fie batuti inmari cantitati de Ferdinand I de Habsburg, sub stapinirea caruia a revenitpartea de apus si de miazanoapte a defunctului regat, precum si de urmasiisai Habsburgi, ca regi ai Ungariei. Dinarii unguresti, emisi in aceasta perioadamai ales la monetaria din Kremnica (in Boemia), avea urmatoarele caracteris-tici: greutate 0,56 g, cu 438/1000 argint 26. In documentele interne ale Tarii

riabil termenul bani, ceea ce ne arata foarte clar cá el a inlocuit deliberat cuvintul aspri- denumire a unei monete ie§ite de mult din uz - cu acela de ban?. In acest contextcredem ca traducerea romaneascá poate fi datata dui:4 introducerea, in 1867, a sistemuluimonetar national, avand ca unitate leul divizat in 100 bani.

19 Cu titlul de exemplu, mentionam actul din 25 octombrie 1593, erms in Bucureti,care inregistreaza trei vinzari diferite: o ocina, un laz §i un tigan, cumparatorul obtinindintarirea prin acelai act a proprietatilor dobindite DRH B-Xl, nr. 5, p. 6 7. In toatecele trei vinzari, preturile sunt stabilite in aspri.

22 I bidem, nr. 2 11, p. 28 1-282, act din 11 iulie 1597; nr. 354, p. 50 1 502, act din28 decembrie 1599, emis de Nicolae voievod, la Tirgovite (Nicolae Patrwu, fiul lui MihaiViteazul) j nr. 36 1, P. 507-509, act din 14 ianuarie 1600, Tirgovi§te (acela§i emitent).

21 I bidem, nr. 321, p. 437-438, act din 15 ianuarie 1599, 1 irgo tige; alte documentevor fi analizate la locul potrivit.

22 I bidem , nr. 145, p. 190-191, act din 7 ianuarie 1596, Gherghita.23 I bidem, nr. 13, p. 15-16, act din 4 decembrie 1593.14 I bidem, nr. 396, p. 544-547, act din 17 iunie 1600, Tirgov4te (emis de Nicolae

Patra5cu voievod).22 Ibidem, nr. 66, p. 89, zapis din 18 iunie 1594; nr. 332, p. 456-458, act din 17

iunie 1599, enlis de Eftimie, mitropolitul Tarii RomanWi.22 Victor Miller zu Aichholz, August Loehr, Eduard Holzmair, Osterreiclusche Miinz-

prdgungen 1519 - 1938, I. Textband, Viena, 1948, p. 68.

2 c. 3807

www.dacoromanica.ro

9 32 Octavian Iliescu

Rornânesti, emise incepind din 1556, dinarii unguresti erau desemnati sub dc-numirea de aspri bani 27, denumire ce nu se intilneste in actele iesite din cance-lada lui Mihai Viteazul sau in alte documente datind din timpul domniei lui.

In perioada de care ne ocupam, bci11, deci dinarii unguresti batuti deFerdinand I, Maximilian al II-lea si Rudolf al II-lea, ca regi ai Ungariei,intcrvin numai in urmatoarele genuri de relatii economice: la fixarea pretului,in acte de vinzarc a unor bunuri funciare 29 ; in alte imprejurari, semnalate deeditorii actelor in cauza, e vorba fie de o substituire tirzie, in traducere, a ter-menului aspri cu cel de bani 29, fie de folosirea terrnenului in discutie acordin-(1u-i-se acelasi inteles pe care si 1-a pastrat pina azi, accla de bani in genere 30,deci cu acceasi semnificatie ca Si termenii argent in franceza, Geld in germanasau money in engleza. 0 analiza atenta a contextului in care apare termenulbani, mai ales cind avem de-a face cu o traducere tirzie, este singura modalitatede a determina intelesul exact al acestui termen. Despre raportul dintre asprulWoman i dinarul unguresc va fi vorba putin mai departe cind ne vom ocupade paritdti monetare in vigoare la sfirsitul secolului al XVI-lea.

Alaturi de asprul otoman, dar cu o frecventa mai redusa, florinul deaur emis pina la 1526 de regatul Ungariei, iar dupa aceasta data de membriai casei de Habsburg, ca regi ai Ungariei de Apus, a beneficiat in Tara Romh-neasca de o circulatie cvasilegala de la mijlocul secolului al XV-lea i pina lasfirsitul celui urmator.

Florinul sau ducatul unguresc de aur emis dupa 1527, ca i dinarul deaigint, in monetaria de la Kremnica, avea urmatoarele caracteristici: aur,intre 1527 1576 greutate 3,51 g, titlu 986/1 000 31; in 1576, greutatea sereduce la 3,489 g, cu acelasi titlu 32 ; in 1577, revine la greutatea de 3,513 g,dar titlul scadc la 977/1 000 33, caracteristici ce se vor pastra neschimbate pinala sfirsitul secolului al XVI-lea. In vremea lui Mihai Viteazul, in Tara Româ-neasca circulau simultan florini de aur atit din emisiuni mai vechi, cit si dinemisiuni mai noi, avind aceeasi valoare, intrucit pe de o parte, cantitatea deaur fin pe care o contineau florinii din emisiuni mai vechi era foarte apropiatade aceea a celor mai noi - 3,46, fata de 3,415 g iar pe de alta parte, acestediferente erau compensate prin pierderile de metal pretios, ca urmare a uzuriiprin circulatie, a florinilor mai vechi, in raport cu cei cmisi dupa 1577.

Documentele Tarii Românesti din tim pul domniei lui Mihai Viteazulmentioncaza prezenta acestor monete in viata economica localà, desemnindu-le

22 Costin C. Kiritescu, Sistemul bcinesc al leului precursorii lui, I, 13ucuresti, 1964,p 97, n. 6 (text de Octavian Iliescu).

Zapis in limba roInân, datat din 28 decembrie <1594- 1598), DRH B, XI, nr. 105,p. 143-144, tcren vindut cu 800 bani de argint, pret de vinzare pentru un pogon de locst un stinjen i jumAtate de ocinA; DRH B, XI, nr. 105, p. 143- 144.

Astfel de cazuri transpar in uncle documente, ca de exemplu cele cditate ibidem,nr. 100, p. 135-136, act datat din 24 octombrie <1594-1599), traducere din a doua junta-tate a sccolului al XVIII-lea; nr. 274, p. 363-367 act din 24 februarie 1598, Tirgoviste

nr. 3 16, p. 30-43 1, act din 9 septembrie 1598, Caracal, ultimele doua, traduceri din se-colul al XIX-lea.

" Ibidem, nr. 63, p. 86-87, act din 10 iunie 1598, 13ucuresti,; nr. 135 p. 182, actdin: <1 septembrie 1595 - 3 1 august 1596> ; nr. 164, p. 2 10-2 11, act din 30 aprilie 1596,Gherghita nr. 200, p. 168-169, act din 1-23 septembrie 1596, Tirgoviste (toate pästrate

umai in traduccri).31 V. Miller zu i hholz, A. Loehr, E. Holzmair, op. cit., p. XXXVIII.

Ibidem, p. 6 1.Ibidem, p. 63."

1

0i

n

21

www.dacoromanica.ro

7 Economie monetard 438

sub denumiri diferite: f1orii, galbeni sau ughi, toate insa raportindu-se Iaaceeasi specie monetara. Florii, transliterare din slava., reprezinta o transpu-nere in aceasta limba a termenului latin floreni, florenus fiind nurnele pe care1-a purtat de la inceput moneta de aur a regatului lingariei, creata in 1325 deCarol Robert dupa standardul florinului orasului Florenta; de altfel, primulflorin unguresc reproducea intocmai tipurile florinului florentin: floarea decrin pe avers, sf. loan Botezatorul pe revers 34. Dona documente din domnialui Mihai Viteazul mentioneaza florintii in evaluarea sau in preturile de Vin-tare ale unor bunuri diverse 3°.

Mult mai frecvent apare, in documentele slavo-române din timpul luiMihai Viteazul, denumirea de jelti sau jilti, ce se traduce in româneste pungalbeni, termen ce va avea un larg ecou in tarile române pin'a si in folclor,ajungind cu timpul sa desemneze generic orice moneta de aur emisa in siste-mul ducatului venetian sau al florinului florentin, deci avind greutate in junde 3,50 g In timpul domniei lui Mihai Viteazul, galbenii intervin in fixareapreturilor de vinzare a unor bunuri 37, in infratiri 38, in constituirea de zestre 3°si in fine, in achitarea unor obligatii fiscale 40 .

Cel de-al treilea termen sub care sunt desemnati florinii ungurestidocumentele de care ne ocupam este acela de ughi. De fapt, acest termenapare numai in acte redactate in limba romana, unde reprezinta substantivi-zarea adjectivului din sintagma slava ungarski zlati 41, zloti unguresti, abre-viata ug. zlat. ; ug. a devenit la romani un nume de monetà, ughi. 'In TaraRomâneasca, intilnim pentru prima oara termenul ughi intr-un zapis scris inromaneste la inceputul celei de-a doua jumatati a secolului al XVI-lea 42,

34 Lajos Husthr, Der Beginn der Goldgulden- mad Groschenpriigung tn Ungarn, N Sb,11, 197 1-1972, p. 179.

35 Act din 10 noiembrie <1593), in traducere, DRH B, XI, nr. 9, p. 10 -11 (thbunde zarpa, evaluat la 100 florinti); act din 16 aprilie 1599, Tirgoviste, ibtdent, nr. 327, p.443-450, slay i traducere (p. 448, 1/6-a din satul Cioroiu, vinduth pentru suma de 170florinti).

" AceastA denumire s-a pAstrat pin& in zilele noastre; astfel, legea nr. 248/1947 sidecretele nr. 2 10/1960 si 244/1978, permitind libera detinere de cdtre populatie a duca-tilor de aur emisi de monarhia habsburgith pia. la 1915, ii denumeste galbeni mici, invreme ce piesele de 4 ducati, in greutate de 14 g, sunt denumite de aceleasi acte normativegalbeni mari.

37 Acte din: 4 iulie 1598, slay i traducere, DRH B, XI, nr. 305, p. 409-4 11 (ocindin Scdiani, vindutd pentru 2 jelti - galbeni, pe vreme de foamete); 6 iulie 1600, Alba-Iulia,slay si traducere, ibidem, nr. 402, p. 553-554 (confirmare a mai multor cumpdthri de bunurifunciare, cu preturi in aspri, dupd care urmeazd o insemnare in limba romând, ardtindcd plata s-a fAcut in galbeni); 6 iulie 1600, Tirgoviste (emitent Nicolae PAtrascu voievod),slay si traducere, ibidem, nr. 403, p. 554-556 (loc de cath in Brdnesti, vindut cu 2 jilti- galbeni); 4 decembrie <1600), Tirgoviste, zapis in limba romAnd, ibidem, nr. 422, p. 57 1-572 (jumdtate din satul Grothvesti, datd in platA pentru achitarea unei datorii de 200 galbeni).

38 Act din 17 iunie 1599, slay i traducere, ibidem, nr. 456-458 (evaludri de bunuriin galbeni).

39 Act din 20 iunie 1596, Gherghita, slay i traducere, ttident, nr. F8, p. 232-234(confirmare de sat in urma unui litigiu avind ca obiect o zestre constituita in timpul luiAlexandru Mircea voievod si constind, intre altele, din suma de 200 jilti - galbeni).

4° Act din 1 iunie 1600, Iasi, traducere, ibidem, nr. 385, p. 63 1-632 (plata unei sumede 100 galbeni de catre cdlugdrii de la mindstirea Cosuna, pentru biruri datorate de sAteniidin Radovanu) (v. si actele nr. 405 si 4 12, referitoare la acelasi litigiu).

41 Cf. Costin C. Kiritescu, Sistemul bilnesc al leului si precursorii lui, vol. I, Bucu-resti, 1964, p. 92 (text de Octavian Iliescu).

" Zapis din 15 martie 1560, DRH B, V, Bucuresti, 1983, p. 180 (parte de mosiedin Padina, vinduta pentru bani gata ughi 18").

36.

in

www.dacoromanica.ro

434 Octavian Ilicsct, 8

de,i e probabil ca procesul lingvistic care a dus la crearea acestui termen sa fiemult mai vechi. In documentele datind din domnia lui Mihai Viteazul, ughiiintervin in stabilirea preturilor de vinzare a unor bunuri 43.

moneta de argint care si-a facut aparitia in Tara Româneasca in adoua jurnatate a secolului al XVI-lea, dar isi incepe cu adevarat lunga eicariera economica exact sub domnia lui Mihai Viteazul, este talerul. A fosteel mai mare nominal de argint, cu un diametru de 40 mm i greutatea de 28-30 g, emis incepind de la 1520 la Joachimsthal (de unde a luat numele de taler)(azi Jachimov, in Cchia), apoi de numeroase state din centrul i apusul Eu-ropei 44.

Prima atestare documentara a circulatiei talcrilor in Tara Româneascadateaza din anul 1562 45, an in care la Suceava, Despot Voda batea primiisai taleri 46, pentru plati mercenarii din solda sa 47. Talerii care patrundin Tara Rornfincasca in a doua jumatate a secolului al XVI-lea proveneau insamai ales din emisiuni ale imperiului habsburgic i prezentau caracteristicidiferite, in functie de data baterii lor. Astfel, talerii imperiali emisi in 1576aveau greutatea bruta de 28,93 g, cu titlul de 894/1 000, deci continind 25,88 gargint curat 48 ; in 1577, se emit taleri cu aceste valori modificate astfel : 28,82 ggreutate bruta, titlu 875/1 000, 25,22 g argint curat 43 ; in 1582, talerii batutila Kremnica au greutatea brutä de 28,99 g, titlul de 895/1 000, cu 25,93 gargint curat 5°, iar in 1583, caracteristicile talerilor batuti in acelasi atelierse schimba din nou: 29,23 g greutate bruta, 880/1 000 titlul si 25,72 g argintcurat 31, valori ce se vor mentine fixe pina la sfirsitul secolului. Aceste modifi-cari succesive ale datelor tehnice, in cazul emisiunilor de taleri, erau determi-nate de variatiile continue ale raportului dintre aur i argint, intervenite pepietelc curopene. De altfel, aceste masuri de economie monetara nu aveau niciun ccou notabil pe o piata restrinsa cum era Tara Româneasca, unde diferen-tele scmnalate mai sus erau cu siguranta imperceptibile.

Alaturi de talerii imperiali, au circulat in Tara Romaneasca i taleriiemisi din 1589 de Sigismund Bathori, principele Transilvaniei, care a mone-

43 Dou6 7apise in limba romank purtind anul 7 104 1 septembrie 1595 - 3 1 august1596, DRH B, XI, nr. 135, P. 182 si nr. 136, P. 182- 183 (ocine in Glodeni, vindute pen-tru 18 respectiv 10 ughi).

44 privire la aparitia talerului in economia monetarä a continentului nostru, v.Ilie Tabrea, Originea ,si evolufta talerilor, CNA, 10, 1934, p. 8 1 93.

45 DRH B. V, Bucuresti, 1983, nr. 257, p. 280-28 1; act din 12 noiembrie 1562,Bucuresti, slay si traducere, intarind vinzarea unei mosii in Iasi (Valea Iau1ui, jud. Ar-ge), pentru suma de 35 taleri.

" Obtinind tronul Moldovei dupl infringerea lui Alexandru Lapusneanu la Verbia,la 17 18 noiembrie 1561, Iacob Heraclide devenit Despot Vod6 pentru moldoveni, batein epind din 1562 dinari de argint, iar in 1563, dinari si taleri de argint, precum i ducatide aur. Talerul de argint din 1562 si ducatul de aur se pastreath azi doar in cite un singurexemplar. In vreme ce dinarii erau destinati circulatiei monetare interne, talerii si ducatiiacopereau plata soldelor cuzenite mercenarilor sträini ai voievodului emitent. V. in acestsens Costin C. Kiritescu, Sistemul bdnesc al leului. . ., vol. cit., P. 98 (text de Octavian Iliescu);Octavian Iiliescu, Mon da in Románia '191-1864, Bucuresti, 1970, p. 34 35; Ilie Tabrea,Monedele liii Desp t-Vodd in lumtna ultimelor cercetdri, SGN, V, 1971, p. 16 1-177.

47 Mercenari din Spania si Ungaria in serviciul lui Despot, platiti cu salami lunar;Mathias Miles, Sieben&drgtsche Warg-Engel. . . edit. Andreas Fleischer, Sibiu, 1670, p. 9 1.

48 V. Miller zu Aichholz, A. Loehr, E. Holzmair, op. cit., p. 61.49 Ibidenz, P. 63." Ibidem, p. 68.51 Ibidem, p. 69.

0

Cu

a-si

www.dacoromanica.ro

Economic monetara 435

tizat frecvent si in cantitati apreciabile acest nominal de argint, cu o greutatemedie de 28,5 g 52; de altfel, un tezaur de taleri emisi de Sigismund Bathoria fost descoperit in 1915 la Celeiu, azi inglobat orasului Corabia (jud. 01053.

In ce priveste talerii-lei olandezi, emisi incepind din 1575 de Tarilede Jos, in urma rascoalei impotriva stapinirii spaniole, avem putine dovezicare sä ateste patrunderea lor in circulatia monetara a Tarii Românesti pinala sfirsitul secolului al XVI lea, chiar daca in tezaurele de mai tirziu vom gasi

taleri de acest gen purtind date de emisiune anterioare anului 1600 54In documentele Tarii Românesti datind din timpul domnici lui Mihai

Viteazul, talerii intra destul de frecvent in stabilirea preturilor de vinzare aunor bunuri 55, mai rar in infratire 55 Si in plata unor obligatii fiscale 57. Pen-tru Mihai Viteazul, talerii au reprezentat insa numerarul de care avea abso-luta nevoie pentru a-si plati ostenii straini, la inceputul domniei in campaniileantiotomane, apoi, din 1599, in luptele purtate pentru cucerirea Transilvanieisi a Moldovei; de aceea, vom intilni mentiuni despre sume de taleri, ca soldapentru mercenari, cum atesta o circulara emanind de la domnul roman cudata de 26 iunie 1597 52.

52 Costin C. Kiritescu, op. i vol. ot., p. 375-376 (text de Octavian Iliescu).53 Octavian Iliescu, Moneda in Romania 491-1864, p. 46.54 Cu privire la repartitia talerilor din coinponenta unor tezaure ingropate pe ten-

toriul Tarii Românesti in timpul domniei lui Mihai Viteazul, v. Constanta Stirbu, Ana-MariaVe lter si Emil PAunescu, Circulatia talerilor in secolele XVI -XVII in Tara Romeineascd- Problema jalsurilor (Tezaurul de la Urziceni, jud. CercNum, VI, 1990, p. 162 -186 si VI pl.

VinzAri de bunuri funciare, al cdror pret e platit in taleri, sunt inregistrate in actedatate din anii 1594, 1596-1600; citdm: act din 4 februarie 1594, Bucuresti, slay si tradu-cere, DRH B, XI, nr. 27, P. 40, livaclã vindutd pentru 1 taler: inseinnare mai nou5., in1 imba românä, pe verso, la actul din 22 mai 1594, I3ucuresti, slay si traduccre, ibidem,nr. 53, p. 74, mosie in Plopeni curnpärath cu 12 taleri; zapis in limba romdra din 18 iunie1594, ibidem, nr. 66, p. 89, 27 stinjeni ocinri in SAritteni, drept aspri gata 25 de talerigata"; act din 6 iulie 1596, slay si traducere, ibidem, nr. 190, p. 236-238, pretul de vin-zare pentru o falce stabilit la suma de 1 taler, alte preturi pentru aceeasi unitate de ma-surà fiind fixate la sume de cite 35, 50 si 65 aspri, neputindu-se astfel stabili paritateataler - aspru; act din 2 1 iunie 1597, Tirgoviste, traducere, ibideni, nr. 240, P. 3 18-319,mosie in Gabrov, vindutri drept taleri 180, fac aspri 12 600, ins& taleru (sic) cite 70 deaspri mArunti"; act din 18 ianuarie 1598, Caracal, slay si traducere, ibulenz, nr. 27 1, p.360-36 1, casa in Voinigesti, yindut5. pentru 10 taleri; act din 24 rnartie 1598, traducere,ibidem, nr. 278, p. 370-37 1, ocinä la ascioarele, 34 stinjeni pentru 34 taleri si alti 102stinjeni pentru 102 taleri; act din 8 iunie 1598, Tirgoviste, slay si traducere, ibidem, nr.299, p. 399-40 1, vatrà de casd in Popesti, vindut5. pentru 1 tater; act din 4 iuhe 1598,slay i traducere, ibidem, nr. 305, p. 409-4 11, doll& ocine in Rogozesti, vindute fiecarepentru ate 15 taleri, precum si jumätate de vie si 1 2 stinjen de ocina, pentru 13 talcrigata (in acelasi act, ociná in Scdiani, vinduta pentru 2 galbeni i alte bunuri funciare,vindute pentru sume de aspri); act din 16 aprilie 1599, Tirgoviste, slay si traducere, tbidem,Kr. 327, P. 443-450, 1 3-a din Cioroiu, vinduta pentru 285 taleri (in acelasi act, 1 6-adin Cioroiu, vindutri pentru 170 florinti unguresti, precum si vinzari de alte bunuri fun-ciare, pentru sume de aspri).

" Act din 17 iunie 1597, slay si traducere, ibidem, nr. 332, p. 456-458, 40 talerisi 6 galbeni, doul haine de grana, pretuite la 30 taleri, un cal si un bou, pentru o infratire.

Acte din 4 iulie 1598, slay si traducere, sbidem, nr. 305, P. 409-4 11, bir pe 3 ani,plátit cu 15 taleri; 5 septembrie 1599, traducere, ibidem, nr. 34 1, p. 485-487, bir de 15taleri pe lunä.

58 Act din 26 iunie 1597, slay i traducere, ilndem, nr. 244, p. 322-323; oferta a luiMihai Viteazul de angajare a unor mercenari sträini, cu promisiunea de a pláti solde dife-rentiate, stabilite in taleri sau in grosi.

lalomita),

9

si

e

"

It

www.dacoromanica.ro

438 OetaNian fliecn re

In aceeasi ofertä de angajare a unor mercenari, in care lefurile promisesunt ierarhizate in functie de calitatea si de aportul eventualilor amatori deun asemenea angajament, apar si solde fixate in grosi". Dupa natura promi-siunii de plata, credem ca sub aceasta denumire trebuie sa intelegern ca estevorba de nominalul polonez de 3 grosi, grossus tripler sau troiac 60, emis inmari cantitati de regii Poloniei *tefan Bathori (1575 1586) si Sigismundal III-lea Vasa (1587-1632), moneta care a cunoscut in tot secolul al XVII-leao larga raspindire nu numai in cele trei tan romane, ci si in intreg Sud-EstulEuropei 61.

Din cele expuse pina aici, rezultä Ca documentele datind din timpuldornnier lur Mihai Viteazul in Tara Romaneasca atesta participarea la circula-tra monetara local:à a urmatoarelor categorii de emisiuni:

A. Monete de aur

Florinul sau ducatul unguresc, denumit in documente florint, galbensau ughi; rotund 3,50 g, titlu minim 977/1 000.

Alaturi de aceasta moneta, a circulat desigur in Tara Româneascaducatul de aur emis incepind din 1551 de principatul Transilvaniei i avindaceleasi caracteristici ca i florinul unguresc 62 ; proportia ducatilor transilvaniin tezaurele ingropate in accasta vreme este insa neglijabila 63.

13. Monete de ar9tnt

1. Asprul otoman, moneta dominanta in marea majoritate a schimburiloreconomice ca si in obligatii fiscale; la sfirsitul secolului al XVI-lea, dupadevllorizari succesive, cu urmatoarele caracteristici: greutate 0,30 g; titlu850 /1 000.

2. Dinarul unguresc, denumit in documente ban; greutate 0,57 g, titlu438/1 000.

3. Taler imperial, greutate 28,5 29 g, titlu 875/1 000 in 1577, 895/1 000in 1582 si 880/1 000 in 1583 ; taleri transilvaneni, cu caracteristici similare,

4. Gros triplu troiac polonez, grcutate 2,37 g, titlu 843/1 000.Acestea sunt speciile monetare mentionate in textul documentelor in-

terne din domnia lui Mihai Viteazul. Pentru a intelege dinamica economieimonetare a acelei vremi, este necesar sa cunoastem paritatea sau räportul de

22 Ibidem.

" MonetA poloneiA de argint, in valoare de trei grosi, crcatä la 1528 si emith, cuuncle intreruperi, pin& la 1794; Marian Gumowski, Handbuch der polnischen Numismatik,Graz, 1960, Passim.

61 Cf. Andrzei Mikolajczyk, Polish Factor in the Balkan Monetary Affairs of the Late16th and 17th Century, Zeitschrzft fur Balkanologie, 22/1, 1986, p. 6 1-75 (nc-a fost semnalatde colegul Ernest Oberlander Tirnoyeanu, cnuia Ii multumim i aici pentru amabilitate);despre rolul acestui nominal in economia monetath a Orilor romane, v. studiul monograficmei vechi al lui Const. Moisil, 0 monetd curioasd: costanda, CNA, 19, 1945, p. 8-14, 5659; cf. si Octavian Iliescu, Moneda in Romania 491-1864, Bucuresti, 1970, p. 50.

6 2 Octavian Iliescu, op. cit., p. 4 1.63 Astfel, in tezaurul gAsit in 1902 la Cochirleni (azi corn. Mircea VoclA, jud. Con-

stanta), dintr-un numAr de 253 piese de aur, emise in a doua jumAtate a secolului al XVI-lea, nu figura nici un ducat transilvan; Octavian Iliescu, Numismatica medievald si modernda fdrii noastre, oglinditd in colectiile reststuite de la Moscova, in Studii asupra tezaurului res-tituit de U.R.S.S., Bucuresti, 1958, p. 27-28.

pi

www.dacoromanica.ro

11 Economic monclard 437

valoare ce exista intre aceste monete, asa cum se stabileste astazi la bursacursul unei valute nationale, in raport cu alta. Sa vedem deci la ce paritate erauschimbate intre ele aceste monete in Tara Româneasca.

Pentru doua din monetele mentionate mai sus si anume, pentru florinulde aur si talerul de argint, paritatca lor fata de asprul otornan ne este indicatain mod explicit chiar din textul unor documente datind din acea vreme. Ast-fel, actul emis de Mihai Viteazul la Alba-Iulia, in ziva de 6 iulie 1600, prin careemitentul intareste logofetilor Ianiu i Preda mai multe mosii si parti de mo-sie, cumparate de ei cu diverse sume exprimate in aspri, act redactat in limbaslava, poarta la sfirsit o insemnare in limba iomana din care reiese cä toateaceste cumparaturi au fost platite efectiv nu in aspri, ci in galbeni (florini deaur) la paritatea un galben: 140 aspri 64. Iar dintr-un zapis scris la 4 decembrie<1600>, la Tirgoviste, aflam ca jupineasa Neaga a däruit unui boier jumatatedin. satul Grozavesti, pentru a plati o datorie de 200 galbcni (florini de aur),galbenul fiind socotit la paritatea de 1: 150 aspri 65.

Dintr-un act emis de Mihai Viteazul la 21 iunit 1597, in Tirgovistepastrat numai in traducere in limba romana obtinem informatii cu privirela raportul dintre taler i aspru: e intarita o mosie in Gabrov, cumparatädrept 180 taleri, fac aspri 12 600, insa talerul cite 70 de aspri marunti, pen-tru cä in aceasta vreme asa au umblat talerii, dupa robirea turcilor, cind aurobit si au pradat toata Tara Rumaneasca si in vrcme de foamete" 66. Paritateaera asadar de un taler : 70 aspri, iar imprejurarile in care s-a incheiat vinzareaacestei mosii, descrise atit de pitoresc, dar Si foarte precis ne ingaduie sa-ifixam data dupa campania antiotomana din 1595, mai exact in primavaraanului 1596, dud erau intrunite toate conditiile specificate in docurnentulmai sus mentionat.

Izvoarele scrise din domnia lui Mihai Viteazul nu ne ofera date cu privirela raporturile in uz la aceasta vreme intre alte monete, astfel incit, pentru a lestabili, va fi nevoie sa apelam la marturii de mai tirziu sau chiar la documentarestraina . Procedind astfel, consideram ca putem fixa paritatea dintre asprulotoman i dinarul unguresc (banii din documentele de care ne ocupam) la1: 2, paritate 67 ce se mentine si in primele doua dccenii ale secolului al XVII-lea 68,

In ce priveste nominalul polonez de argint denumit grossics triplex, inpoloneza troiae, am vazut ca in actele emise sub domnia lui Mihai Viteazul,aceasta specie monetara pare a fi mentionata intr-un singur caz si anume,ca leafa oferita de domnul roman unor mercenari straini 69. De altfel, in aceastavreme cariera economica a grosului triplu era abia la inceputurile ei, atit intarile române, cit si in Balcani, primele emisiuni ale unor monete locale deacest tip apar in Transilvania in anii 1594, 1596-1598, cu efigia i numele

64 D RH B, XI, nr. 402, p. 553-554, insemnarea la p. 554.lbidem, nr. 422, p. 57 1-572.

66 Ibidem, nr. 240, p. 3 18-319.67 Paritate constant& in socotelile orasului Brasov din secolul al XVI-lea: Quellen

zur Geschichte der Stadt Kronstadt, II, Kronstadt (Brasov), 1889, p. 375, 475; cf. Radu Ma-nolescu, Comertul Tdrii Romiinesti ci Moldovei cu Bra,sovul (Secolele XIV XVI ), Bucu-resti, 1965, p. 305.

66 Astfel, Inca in 1607, un aspru era echivalent cu 2 aspri bani (i. e. dinari ungu-resti); act emis de Radu *erban, copie in limbo. romând, DI R B Veacul XVII, 160 1-16 10,nr. 260, p. 278-279.

89 V. mai sus, n. 58.

"

www.dacoromanica.ro

438 Oc t av ian 11 iPsen

lui Sigismund Bathori 70, in Moldova, la 1595, purtind numele i efigia lui Ste-fan Razvan 71 si de abia in 1627 la Raguza 72. Denumita costandci in Tara Ro-mâneasca, potronic (lit. piesa de tiei) in Moldova si babcti in Transilvania 71,aceasta moneta va dobindi un rol economic mai insemnat in secolul al XVII-lea 74. In sistemul polonez, un taler era echivalent cu 12 tripli grosi 75.

In temeiul datelor expuse mai sus, putem stabili uimatoarele paritatipentru domnia lui Mihai Viteazul 76 :

1 FLH : 120 a. in 1593 1594130 a. in 1595 1598140 aspri in 1599150 a. in 1600

1 T. : 12 TG in 1598 160070 a. in 1593 1597

1 a : 2 d. (bani) in 1593-1600.In cc priveste aportul descoperirilor monetare datind din timpul domnici

lui Mihai Viteazul, ele dtzvaluic, cum era si firesc, o configuratie a circulatieimonetare din Tara Româneasca mult mai bogata si rnai variatä, in raportcu limitarea ei in documente la un numar restrins de specii, detinind insa unrol insemnat in viata economica localà. Astfel, un tezaur descoperit in anul1928 in localitatea Bercioiu (jud. Vilcea) din care s-au recuperat 94 monetede argint, intre care un talei transilvan emis de Sigismund Bathori in 1593,a adus la lumina un numar de 83 dirhemi otomani, emisiuni ale sultanilor Soli-man I (1520-1566), Selim al II-lea (1566-1574) si Murad al III-lea (15741595)77; anterior, dirhemi otomani mai aparusera in componenIa tezaurelormonetare gasite la Tariceni (jud. Ialomita) 78, Rimnicu Vilcea 79 Si Galbinasi(jud. Ialomita) 50, toate trei datind de asemenea de la sfirsitul secolului al

79 Aceste emisiuni la Adolf Resch, Szebenbargische Miinzen und Medaillen von 1538ins zur Gegentcart, Hermannstadt (Sibiu), 1901, p. 39 nr. 184; p. 43 nr. 2 14-2 16; p. 4445 nr. 236-246 si nr. 252-255.

77 Octavian Iliescu, op. cit., p. 36.72 Arthur Engel, Raymond Serrure, Traild de numismatigue moderne et contemporaine,

1, Paris, 1897, P. 485; Andzrej Mikolajczyk, op. cit., p. 7 1-72.73 Const. Moisil, op. cit., p. 57.79 Const. Moisil, op. ca., p. 8, dateadd cea mai veche mentiune a costandei pe cafe

o identified, asa cum am aratat, cu triplul..gros polonez Inca din domnia lui Neagoe Ba-sarab (15 12 1521), gasind-o mentionata in Invataturile acestui voievod cdtre fiul sau, Teo-dosie. Cum identificarea costandei, propusa de Moisil, este corectd, aparitia acestei monetein Tara Româneascd nu era cu putinta in anii domniei liii Neagoe Basarab, deoarece primaemisiune a unui gros triplu polonez dateazd din 1528, deci dupd moartea autorului acestorInvdtäturi. In realitate, termenul costandd este aici un anacronism, introdus de redactorulversiunn romdnesti a acestor Invdtdturi, versiune datorata probabil lui 1.3driste Ndsturel,contemporan al lui Matei Basarab. V. in acest sens Octavian Iliescu, Cind au fost tradusein rorminefle invdtdturzle" lui .Neagoe Basarab?, Arge,s, Numdrul 10(17), octombrie 1967,p. 6.

75 Marian Gumow ski, op. cit., p. 2 12.79 Abrevieri: FLH: florin unguresc (aur): T: taler (argint); TG: triplu gros polonez

(argint); a: aspru otoman (argint); d: dinar unguresc (argint).77 Eugen Nicolae si Gabriel Custurea, Tezaurul monetar din secolul al XVI-lca de co-

Peril la Bercioiu (jud. V flcea , BSNR, 77-79, 1983 1985, p. 309-327.78 Elena Isdeescu, Tezaurul de monede din sec. XV XVI de la Tdriceni, r. Lehliu,

CrotCol, 13 14, 1965, p. 60-86; aceeasi autoare, Les monnaies ottomane.s en Valachieau XVIe siecle (le trisor de Tdriceni, district de Lehliu), SAO, VII, 1968, p. 263-27 1.

79 Elena Isacescu, Tezaurul monetar din a doua junzdtate a secolului al XVI-lea des-.coperit la .Rinnucu Vilcea, BSNR, 70-74, 1986 1980, p. 33 1-339.

80 Ibidem, p. 338, n. 32.

1 2

www.dacoromanica.ro

13 Economic monetarli. 439

Acest nominal otoman nu este inregistrat ca atare in izvoare scriseinterne din acea vreme. Sub numele de padi,sahi, a fost identificat cu o monetace intra in 1588/1589 in componenta haraciului platit Poi tii Otomane detarile române si anume, in proportie de 36,3°0 in cazul Aloldovei si de 93,76°0,in cazul Tarii Românesti 82, ceea ce implica, evident, prezenta unor mari can-titati de astfcl de monete pe pietele locale. Pe de alta parte, dirhemul a maifost idcntificat, sub denumirca ;win (pentru sa liiit) in vinzarea unei paduri,vinzare inchciata in timpul domnici lui Mihai Viteazul, dar mentionata multmai tirziu : padure vinduta pentru suma de 80 ctini 84. Dupa marea devalori-zare a asprului otoman din 1583 1586, paritatea dirhem : aspru era probabildc 1: 8 85 Este insa de presupus ca, dupa efectuarea marelui vaisamint indirhemi, la plata haraciului din 1588/1589, pc piata Tarii Românesti au mairamas cantitati neinsemnate de astfel de monete, cea ce explica absenta lorin iclatiile economice consemnate de documente din domnia lui Mihai Viteazul.

Dar tezaurele monetare ingropate pe teritoriul Tarii Românesti, in timpulaceleiasi domnii, prezinta si o larga paletä a emisiunilor de taleri, care patrundpe diverse cii i participa la circulatia monetara locala. 0 analiza pertinentaa repartitiei emisiunilor diverse de taleri, ce intra in compozitia tezaurelorascunse in pamint in aceasta vreme, cum si a cailor parcurse pentru a ajungeaici, a facut de curind obkctul unui amplu studiu86. Oricare ar fi fost insil prove-nienta lor, este cert ca pe piata locala, toti talerii aflati in circulatie erau ethiva-lenti intre ei si aveau aceeasi valoare, in raportul cu asprul otoman. Acelasirat ionament e valabil si in cazul monetelor de aur care circulau in aceasta vreme;desi nu cunoastem tczaure cuprinzind astfel de specii, ingropate in timpuldomnici lui Mihai Viteazul, putem deduce ca ek circulau in Tara Romaneascaa.lari, indiferent de provenienta, diferentele de curs inregistrate la Constanti-nopol fiind neglijabile 87, In tarile române, aceste diferente erau complet igno-rate, nereflectindu-se in izvoarele scrise contemporane.

Acestea fiind monetek care stäteau la baza relatiilor de schimb in TaraRomâneasca, sub domnia lui Mihai Viteazul, ne propunem sa trecem acum laexaminarea problemei ce face obiectul cercetarilor noastre si care poatc fidefinitä in modul urmator :

Eugen Nicolae si Gabriel Custurea, op. cit., p. 322.Mihai Maxim, Considizations sur la circulation In netaire dans les pays roumains

et l'Empire Ottoman dans la seconde mould du XVI' slide, RESEE, 13, 1975, p. 409 4 10,4 14 4 15.

83 Act din 25 februarie 16 19, emis la Tirgoviste de Gabriel Ifrovila; hrisov in I. slavA,publicat in traducere in DI R eacul XVII B, II (16 16-1620), Bucuresti, 1951, or. 289, p.324 326.

84 Srini in text; transcriere cronath, in loc de ,saini; Octavian Iliescu, Une monnazeorientate peu connue, signalie en Valachze vers 1600, S.40, III, 1961. p. 197-200, idem,Cie privire la haractul (ardor ronzáne in secolul al XVI-lea, RdI, 32, 1979, 3, p. 558.

Mihai Maxim, op. cit., p. 4 10, tabloul nr. 3, p. 4 15.Constanta Stirbu, Ana-Maria Velter, Emil Päunescu, op. cit., p. 163-169.Astfel, intre anii 1564 1565 si 157 1 1572, intre ducatul venetian si florinul ungnresc.

se inregistra la Constantinopol o diferenta de curs de numai 2 aspri in favoarea primei mo-tete, iar in 1574/1575, ele erau cotate al pant, la cursul de 1: 59 aspri; Mihai Maxim, op.cit., p. 4 10.

"82

87

XVI-lea.l.

www.dacoromanica.ro


ASPEITE %LE ECONOMIEI MONETABE HOMANE$TI

IN !nil 1593-1600

In studiile consacrate domniei lui Mihai Viteazul, istoriografia romanaa scos in evidenta rolul insemnat pe care 1-a avut factorul extern asupra in-tregi evolutii a situatiei economice i politicc din Tara Româneasca, in ultimuldeceniu al secolului al XVI-lca. Cresterea exorbitanta a haraciului, impusadomnului roman de Poarta Otomana, la urcarea sa pc tron, a adus in modinevitabil agravarea pina la un nivel insuportabil a obligatiilor fiscale pe carele aveau taranii liberi, detinatori de pamint, care, neputind sä faca fatabiru-rilor tot mai impovaratoare, au fost nevoiti sa-si vinda in mas5 proprietatilefunciare i sa devina astfel tarani dependenti, Asistam deci in acestiani la o inmultire considerabila a vinzarilor de bunuri funciare, inchciatc prinachitarca de catrc cumparatori a birurilor datorate de catre detinatorii acestorbunuri. Pe de alta parte, imposibilitatea de a plati enorma suma ceruta deturci drept haraci a determinat incheierea unei aliante intre Mihai Viteazul,Aron Tiranul, domnul Moldovei, i Sigismund Bathori, principele Transilvaniei,in temciul careia cele trei tari române au declansat razboiul antiotoman, iarpentru sustinerea campaniilor sale, Mihai Viteazul era nevoit sa angajeze ar-mate de profesionisti, platiti cu solde marl, o noua povard cc greva visteriadomueasca. Este deci necesar a preciza dintru inceput impactul acestor factoriasupra evolutiei econorniei monet are locale.

1. OBLIGATIlLE PECUN1ARE EXTERNE $1 CRESTEREACVANTUMULUI BIRULUI

In 1957, Mihai Berza publica un amplu studiu avind ca object evolu-tia haraciului platit de Wile române Portii Otomane, in secolele XIVXIX ". Folosind cu precadere, ca material documentar, rapoarte ale repre-zentantilor unor puteri occidentale la Constantinopol sau relatii ale unorcalatori straini in trecere prin tarile romane si mai ales prin capitala de jaetarmul Bosforului, autorul citat a inregistrat cu migala variatiile de cvantumale haraciului platit Portii Otomane de domnii romani. asa cum au fost con-sernnate in amintitele izvoare. Pentru a intelege ce a insemnat, ca efort ba-nese, haraciul impus lui Mihai Viteazul de turci, la urcarea sa pc tron, amales ca repere urmatoarele niveluri inregistrate de cresterea tributului otomanal Tarii Românesti, incepind de pe la mijlocul secolului al XVI-lea:

1542 24 000 ducati 891567 58 000 ducati 9°1593 155 000 ducati

$13 Mihai Beria, Haraciul Moldovei Tdrii Romdne,sti in sec. XVXIX, SMIM, II,1957, pi 7-47.

SO Ibidem, p. 29, citind un raport spaniol publicat de Al. CiorAnescu, Document e. fitri-titoare la isforia romiinilor culese din Szniancas, Bucuresti, 1940, p. 35.

" Ibidem, p. 29-30, citind un raport venetian din 3 iunie 1567, publicat in Dac.Huinutzaki, VIII, 1894, nr. CLXIX, p. 120, tributul TArii Romfinesti de 50 000 ducati, ma-j orat pu 8 OK ducati la urcarea pe tron a sultanului Selim al II-lea.

Ibidern, p. 34 (valoare stabilitA in urma analizei critice a mai multor izvoare /dinanii 1580-1593.

t Ti

rumditi.

II.

ci

www.dacoromanica.ro

1.15 Economic monetard 441

1596 8 000 galbeni (florini) 921598 5 000 techini 93Informatiile privitoare la plata haraciului de catre Mihai Viteazul,

pina in anul 1600, asa cum apar in izvoarele cercetate de Mihai Berza, nu neofera insa date precise asupra cvanturnului acestei prestatii banesti si ca atare,pot fi luate in considerare aici doar cu rezerve.

Descoperirea in Arhivele Presedintiei Consiliului de Ministri din Istan-bul si publicarea de catre cercetatorul Mihai Maxim a copiilor unor chitanteeliberate domnilor romani in secolul al XVI-lea, pentru confirmareatributului otoman 94, au adus o lumina nouà in problema ce a facut obiectulcerretarilor intreprinse de Mihai Berza in 1957. Intr-adevar, pentru primadata, aceste copii de chitante (tegkerele) ne dezvaluie informatii absolut au-tentice si cit se poate de precise cu privire nu numai la cvantumul haraciuluiplatit la data respectiva, ci i la compozitia, in diverse specii, a sumei platite,aidoma unui monetar de casa din zilele noastre. Pentru Tara Romaneasca,aceste copii de chitante, in numar de sase, consemneaza incasarea haraciuluide catre trezoreria imperiala pentru anii 1541/1542, 1563/1564, 1565/1566,1568/1569, 1569/1570 si 1588/1589, ultimul an pentru care s-a gasit un aseme-nea pretios document 95. Astfel, prima copie de chitanta, atesta ca in anul1541/1542, Tara Romaneasca a platit drept haraci suma de 1 100 000 aspri,achitatä in intregime in aceasta moneta; la paritatea 1 florin: 55 aspri, in uzla acea data 96, rezulta ca tributul otoman al Tarii Românesti s-a ridicat in1542 la echivalentul sumei de 20 000 florini sau ducati de aur, neconfirmindastfel marturia raportului spaniol din acelasi an, care indica suma de 24 000ducati 97. In anul 1568/1569, dupa majorarea impusa la urcarea pe tron a lidSelim al II-lea, Tara Romaneasca plateste ca haraci suma de 5 700 000 aspri,achitata in proportie de 98,32°, in aceasta moneta si de 1,68% in taleri;

paritatea 1 florin unguresc : 57 aspri ", aceasta suma echivaleaza cu 100 000florini de aur unguresti, deci aproape dublu, in raport cu valoarea de 58 000ducati, indicata de raportul venetian din 3 iunie 1567 99. Ultimul reper drono-lugic, inainte de domnia lui Mihai Viteazul, este anul 1588/1589, in care tribu-tul Tarii Romanesti s-a ridicat la suma de 7 908 880 aspri, platita astfel:0.,05% in aspri, 0,05% in sullanini (monete de aur turcesti), 0,004°, ducati,

" Ibidem, p. 34, citind un raport din 25 decembrie 1596, publicat in Doc. Hurnzuza'IV.2, Bucuresti, 1884, nr. CLNXXVI, p. 222. In document, e vorba de o sum& de cincipoveri de aspri, pe care autorul citat o echivaleazã cu 8 000 galbeni, considerand c po-vara oficiala fiind socotita in galbeni tot la valoarea veche" (ibidem), s-ar ajunge la sumade 8 000 galbeni. Argumentul adus in favoarea acestui calcul e insä discutabil, intrucit Inca.din 1588/1589, vistieria imperiala echivala sultaninul (Inoneta de aur otomana emisl dup3.

florinului de Florenta) cu 118 aspri, ca urrnare a masivei devalorizari a aspruluidia anii 1583-1586; v. in acest sens Mihai Maxim, op. cit., p. 4 10.

93 Mihai Berza, op. cit., p. 34, citind un raport publicat in Doc. Hurmuzaki,Bucuresti, 1903, nr. DIV, p. 337.

" Mihai Maxim, op. cit., p. 407-4 15." Ibidem, p. 4 10." N. Beldiceanu, Irene Beldiceanu-Steinherr, Les informations les plus anotennes sur

les florins ottomans, in A Festschrift presented to Ibrahim Artuk on the Occasion of the 20thAnniversary of the Turkish Numismatic Society, Turkish Numismatic Society, Istanbul,198S, p. 55.

97 V. rnai sus, n. 89." Mihai Maxim, op. cit., p. 4 10, tabloul nr. 3." V. mai sus, n. 90.

sisteniul

piaH

la

XII/

www.dacoromanica.ro

442 Octavian Iliescu 1fi

6,08% talcri si 93,76% Convertind in florini de aur unguretienorma surna in aspri, consemnata in aceasta chitanta, ajungem la echivalen-tul de 65 907 florini, la paritatea 1 florin: 120 aspri, atestata intre anii 15871594 un. Prin urmare, valoarea reala a tributului otoman, platit de Tara Ro-mâneasca, a sc'a.zut de la suma de 100 000 florini din 1569 la numai 65 907florini in 1589, in totala discrepanta fata de datele culese din diverse izvoarestraine de catre Mihai Berza.

Ncfiind descoperite pina azi copii ale chitantelor eliberate pentru plata.haraciului de catre insusi Mihai Viteazul, suma de 155 000 ducati, reprezentind,dupa calculele autorului citat, haraciul impus noului domn la urcarea sa petron in 1593, ne apare putin verosimila, un salt de la 65 900 florini in 1589 la155 000 ducati in 1593 fiind greu de conceput. Este insa absolut sigur cã ha-raciul anului 1593/1594 atinsese nivelul de nesuportat care a dus in mod ine-vitabil la marea rascoalä antiotomana din toamna anului 1594 si la razboiulimpotriva turcilor din anul urmator. Este de asemenea cert cã dupa incheiereaacestui razboi, Poarta Otomana a fost nevoita sä reduca haraciul Tarii Ro-manesti la un cvantum cu valoare mai mult simbolica, asa cum arata marturriile din 1597 si 1598, mentionate in studiul lui Mihai Berza i citate aici iniindurile de mai sus.

Dar aceasta rcducere masiva a cvantumului haraciului nu a avut caelect o redresare a economici Tarii Românesti deoarece ea a fost contrabklansata de imcnscle cheltuieli pe care trebuia sa. le Lea Mihai Viteazul pentiuangajalea i intretinerea unor trupe straine de osteni profesionisti. Ne putemda seama dc nivelul acestui gen de cheltuieli din cuprinsul unci scrisori cu car.racter de circulara, adresata de domn la 26 iunie 1597 your:, ostenilor, caredin ce tara veti fi si care ostean de uncle va fi", cerindu-le sa intre in solda.sasi spccificind avantajele banesti oferite 1°2. Iata la cit se ridicau soldele oferitede Mihai Viteazul ostenilor straini;

un calaras: leafa 5 taleri pe lunaiuzbasa 103 de calarasii: leafd cite 5 taleri de ficcare cal si pentru masa

cite 15 taleri pe lunacapitan dc calarasi: leafil cite 5 taleri de fiecare cal si pentru masa cite

50 tale-ri pc lunaun pedestru: leafa cite 3 taleri pc lunaun vataf : leafa cite 4 taleri pc lunaun ccaus ; leafá cite 6 grosi 104 pe lunaun iuzbas: leafa cite 12 grosi pe luna 105.Presupunind Ca la chemarea lui Mihai Viteazul, s-ar fi angajat, in con-

ditiilc de mai sus, nu mai mult de 1 000 de calarasi 1 000 de pedestrasifata a mai socoti sefii sau personalul auxiliar ne dam seama la cit se pu-teau ridica toate cheltuielile de intretinere a unor astfel de trupe si la povaiape care o reprezentau pentru vistieria domneasca".

2" Mihai Maxim, op. cii. p. 410, tabloul nr. 2.Nicoarä Beldiceanu, La crise'monitaire ottornane..., cit. supra, p. 74.

402 DRH B, NI, nr. 244, p. 322-323, slay i traducere.103 Seful unui grup de 100 ogeni.Ifli In realitate tripli gr(*; v. mai sus, n. 40.1" DRH 13, XI, p. 323.100 Nu trebuie insá pierdut din vedere cà pentru intretinerea acestor trupe de fierce-

nari strlini, Mdiai Viteaiul a primit in mai multe rinduri subsidii, in mari sume de taleri,la inceput de la Sigismund 13athori, apoi de la Rudolf al 11-lea, iar dupä cucerirea lran-

padiaki u*.

341

www.dacoromanica.ro

17 Economic monclarA 443

Pentru a implini prestatiile pecuniare decurgind din obligatii externepe de o parte plata haraciului, pe de alta, plata soldelor pentru trupele

straine domnia avea la dispozitie, ca singur izvor de venituri in nurnerar,bind, principala dare perceputa de la taranii liberi, proprietari de pamint 107.Un document emis la inceputul domniei lui Mihai Viteazul denumeste de altfelacest impozit in cuvintele: birul ce este de haraci al cinstitului impilrat"sau birul de poclon" 108, poclonul fiind peschesul ce se platea, chipurile cadar, pe deasupra tributului incasat de vistieria imperiala, sultanilor simarilo-rdregatori 109, avind deci un caracter strict personal.

A crescut cvantumul birului, raportat la umilul lui platitor, sub domnialui Mihai Viteazul, Si daca raspunsul e afirmativ, cu cit? Cvantumul biruluistabilindu-se in functie de averea fiecarui contribuabil in parte 110, determina-rea lui e foarte dificila, iar pe de alta parte, documentele ce ne stau la dispozitiene ofera foarte rar date privitoare la nivelul unei contributii indivicluale. Amincercat sa extragem asemenea date pentru perioada premergatoare domnieiliii Mihai Viteazul si am obtinut urmatoarele rezultate:

1567 : 2 biruri insumau 500 aspri, deci un bir se ridica la 250 aspli 11.1;1569: 250 aspri, un bir de curte 112;1575: 240 aspri un bir 113;

: 720 aspri, un bir pe trei ani, deci birul anual era de 240 aspii1579: 230 aspri de argint, un bir 115;1592 : biruri de 500, 700, 1 200 si 1 300 aspli 116.Datele privitoare la ultimul an au fost culese dintr-un act emis .de

Mihai Viteazul pentru intarirea unor mosii in satul Orlesti (jud. Braila), cum-parate de fostul mare ban Mihalcea prin plata birurilor, in timpul domnieilui Alexandru voievod (cel Rau, 1592-1593); in acelasi act, gasirn precizariale birurilor percepute de Mihai Viteazul. Redam in continuare date privitomela cvantumul birului sub noua domnie:

1594: biruri de 1 390, 2 880 si 1 530 aspri 117;1596: 1 650 aspri, bir pe trei ani; 1 250 aspri, birmi 115;

silfainei, si de la orasele si judetele ardelene; pentru contributiile acestora din urna, v.DRH B, XI, nr. 347 si 348, noiembrie 1599, p. 49 1-494.

"7 Cf. Damaschin Mioc, Despre modal de impunere ,si percepere a taralui in Tara .RO-tnáneascd pind la 1632, SMIM, II, 1957, p. 96-97.

DRH B, XI, nr. 56, p. 76-78, act din 28 mai 1594, emis in Bucuresti (slav,vit raducere).

Despre pesches si eyolutia lui pinä la mijlocul secolului al NVI-lea, TalisinGemil, op. cit., p. 2 17-2 19.

1" Damaschin Mioc, op. ,si loc. cit.HI Act din 17 septembrie <1567), I3ucuresti, slav i traducere, DRH B, Bucuresti,

1985, nr. 4 1, p. 55-56.112-Act din octombrie 1569, Bucuresti, traducere, ibidem, nr. 167, p. 204-205.113. Act din 28 mai 1575, mentionat de Damaschin Mioc, op. cit., p. 97.114 Act din 8 august 1578, Bucuresti, mentionat ibidem (DIR Veacul XVI, 13, LV,

Bucuresti, 1953, nr. 344, p. 346).115 Act din 13 decembrie 1579, mentionat de Damaschin Mioc, op. 5i loc. cil.713 Act din 28 mai 1594, emis in Bucuresti de Mihai Viteazul, slay si traducere, DRH

B, XI, nr. 56, p. 76-79, expunind la inceput plata unor biruri datorate de sAteni din Or-lesti lui .Alexandru voievod (cel Rilu, 1592-1593).

117 V. trimiterea de mai sus.113 Act din 14 mai 1596, scris in Gherghita, slay i traducere, ibidem, nr. 167, p.

2 12 2 14.

1"

1'?;

www.dacoromanica.ro


1598: biruri de 1 500, 1 000 si 900 bani 116;1598: bir de 600 aspri 120;1598: bir de 15 taleri 121;,1599: bir de 15 taleri pe luna de la saraci 122;1600: bir de 4 boi, 1 000 aspri; bir de oi uscate (fara lapte), 280 aspri;

un bir, 880 aspri 123Deoarece ne-a preocupat stabilirea cvantumului la care era perceput

birul la nivelul unui singur contribuabil, nu am extras si date privitoare lasume datorate sau platite cu acest titlu de sau pentru coiectivitati, mai micisau mai mari, cazuri de altfel frecvent intilnite 124.

Din examinarea datelor insirate mai sus, rezulta ca, poirivit documentariinoastre, in a doua jum5.tate a secolului al XVI-lea, cvantumul birului era fi-xat exclusiv in aspri, cum de altfel s-a aratat mai sus, cind am creionat rolulacestci monete in economia de schimb a Tarii Rornanesti, de-a lungul mai susamintitului veac. Cele doua cazuri in care se mentioneaza sume de takri, camoneta in care s-a facut plata birului, nu constituie, dupa parerea noastra,exceptii. Astfel, in primul caz, reprezentat de porunca emisa de Mihai Vi-teazul la 4 iulie 1598, voievodul emitent intareste o mosie, pentru care benefi-ciarul actului, Ion logofatul, a platit birul fratelui sau, Apostol, in 3 ani,partca lui, 15 taleri" 125. Este clar ca in acest caz, cumparatorul a platit cu15 taleri un bir al carui cvantum era fixat de aparatul fiscal in aspri, probabilla j aritatea 1 taler : 100 aspri 126, de unde putem deduce ca acest bir, pe treiani, se ridica la 1 500 aspri sau la 500 aspri pe an.

Cazul al doilea e reprezentat de o scrisoare in limba româna, datata din5 septembrie <1599> si adresata de catre mitropolitul Tarii Romanesti, irn-preuna cu zece boieri, unor alti boieri pribegi in Moldova 127; este un adeva-rat act de tradare fata de domnul lor, despre care semnatarii afirma intre alteacuzatii cc i se aduc, cä ne mai avind fonduri pentru plata ostenilor lefegii,a inqituit un impozit de 15 taleri pe luna, ceea ce a dus la pieirea si pustiireatarii 123 Admitind ca pentru a plati solda trupelor sträine, Mihai Viteazula fost nevoit sa irnpuna ranilor liberi denumiti saraci" in aceasta seri-scare un bir suplimentar, un fel de contributie de räzboi, e greu de crezutca aceasta dare exceptionala s-ar fi putut ridica la 15 taleri pe lunä, fiind chiarmai mult decit indoielnic ca ea ar fi fost perceputa in taleri si nu in aspri, cumera obiceiul. Schimbarea asprilor strinsi din perceperea acestei dari in taleridestinati platii soldelor cuvenitc ostenilor straini incumba vistieriei domnesti,care putea recurge in acest scop la serviciile bancherilor straini din Bucuresti.

114 Act din 24 februarie <1598), Tirgov4te, traducere, ibidem, nr. 274, p. 363-367bans, in loc de aspri (v. discutia de mai sus in nota 18).

1" Act din 8 iume 1598, 1 irgoviste, slay si traducere, ibidem, nr. 299, p. 399-40 1.121 Act din 4 iulie 1598, slay i traducere, ibidem, nr. 305, p. 409-411.124 Scrisoare in limba ronuina, adresatä de mitropolitul Eftimie si un numar de boieri

unui grup de alti boieri fugiti in Moldova, la 5 septembrie 1599; ibident, nr. 34 1, p. 485 4N7.123 Act din 9 iulic 1600, emis de Nicolae Patrascu, in Tirgoviste, traducere, ibzdeni,

nr. 405, p. 558-559.124 Astfel, in actul din 28 rnai 1594 (v. mai sus, n. 116), sunt mentionate biruti

tite, de ca.te o plas5., ca unitate administrativä.124 V. mai sus, n. 12 1.124 Calcul pe baza pariati 1 florin de aur 150 aspri, tinind cont de faptut c. un

florin de aur era echivalent in general cu 1 1/2 taleri.127 V. mai sus, n. 122.1" Aceea§i trimitere.

'

pH,

www.dacoromanica.ro

19 Economic monetatql 445

Despre documentul din 24 februarie 1598, scris in Tirgoviste, dar pastratnumai intr-o traducere româneasca din secolul al XIX-lea 129 si in care suntmentionate biruri in bani, am mai avut prilejul sa discutam ceva mai sus,cind am aratat ca intrebuintind invariabil acest nume de moneta in relatiieconomice ca vinzari de bunuri funciare, in care asprul otoman era folositcu precadere, traducatorul din secolul al XIX-lea a alterat textul actului oii-ginal 130 . Prin urmare, consideram ea si in acest caz, cvantumul birului era fixattot in aspri i anume, la 1 500, 1 000 si 900 aspri.

Convertind asprii in valuta-aur i anume, in florini unguresti, la cursulpracticat in anul respectiv, datele de mai sus privitoare la cvantumul biruluiin a doua jumatate a secolului al XVI-lea ne dezvaluie urmatoarea evolutie 131:

<1567>: 250 a. 4 1/2 FLH 132;

1569 : 250 a. 4 1/2 FLH 133;

1575 : 240 a. = 4 FLH 134;

1579 : 230 a. arginz = 4 FLH 135;

<1592>: 500 a. 4 1/6 FLH700 a. 5 5/6 FLH1 200 a. 10 FLH1 300 a. 10 5/6 FLH 136;

1594 : 1 390 a. 11 7/12 FLH1 530 a. 12 2/3 FLH2 880 a. 24 FLH 137;

1596 : 1 650 a. 12 2/3 FLH 138, bir pe trei ani, deci 4 2/9 FLH,birul pc un an;1 250 a. 9 2/6 FLH, biruri, färä alte precizari;

1598: 500 a. 3 4/7 FLH900 a. 6 1/2 FLH1 000 a. 7 1/7 FLH 139;

1598 : 600 a. 4 2/7 FLH 140;1598 : 15 T 8 4/7 FLH 141;

1600 : 280 a. 2 FLH880 a. 6 1/3 FLH1 000 a. 7 1/7 FLH 142.

Din tabelul de mai sus in care nu am inclus, pentru motivele dejaaratate, birul exorbitant de 15 taleri pe luna din 1599 , rezulta in mod tit

122 V. mai sus, n. 119.122 V. discutia de mai sus, despre monete si paritäti monetare.

Abrevieri: a. aspri; FLH: florini de aur unguresti; T: taleri."2 Calcul pe baza pariatii 1 florin de aur = 60 aspri, in uz sub domnia

al II-lea (1566-1574); N. Beldiceanu, op. cit., p. 73.123 Aceeasi bath de calcul.164 Aceeasi barn, de calcul, raportul 1: 60 mentinindu-se pinä in 1581; N. fieldiceanu,

op. ,si I. cit.1142 Aceeasi bazA de calcul.126 Calcul pe baza paritätii 1 florin de aur = 120 aspri, in uz intre anii 1587 1594,

ibidem, p. 73-74.Aoeeasi bath de calcul.

136 Calculat pe baza paritätii 1 florin de aur = 130 aspri, in uz din 1595; ibidem, p. 74.Calculat pe baza paritätii 1 florin de aur: = 140 aspri, mentionat S. expres in actul

din 6 iulie 1600, Alba-Iulia; v. mai sus, n. 64.132 Aceeasi baza, de calcul.141 Aceeasi bath de caleul,"2 Calcul pe baza paritätii 1 florin de aur = 150 aspri, mentionat5, expres in zapisul

din 4 decembrie 1600; v. mai sus, n. 65.

lui Selim

In

19

11.

www.dacoromanica.ro


se poate de clar ca in perioada 1567-1600, cele mai inalte valori ale cyan-turnului birului, convertite in valuta-aur, au fost inregistrate in domnia descurtä durata a lui Alexandru cel Rau si apoi, sub Mihai Viteazul, in anul1594. Astfcl, daca in anii 1567-1579, echivalentul unui bir era de 4-4,5florini de aur unguresti, in 1592, el inregistreaza valori diversificate in jur de4, 5 si 10 florini de aur unguresti, pentru a atinge in 1594 niveluri de 11.5,12,5 si chiar 24 florini de aur unguresti. Depasirea pragului suportabilitatiia determinat izbucnirea rascoalei i apoi a razboiului antiotoman din 15941595. Incepind din 1596, cvantumul birului scade simtitor la echivalentul de4-6 florini de aur unguresti, oglindind astfel reducerea corespunzatoare aharaciului otoman.

2. EVOLUTIA PRETURILOR DE V:1NZARE ALE BUNURILOR FUNCIARE

Am aratat intr-un studiu anterior 143 cà orice cercetare care isi propunesa urmareascd, pe o perioada data, evolutia preturilor obtinute in vinzaride bunuri funciare are de intimpinat numeroase dificultati, dintre care ceamai insernnata i pe care, pentru acest motiv, o vom reaminti aici este necesi-tatea de a determina momentul exact al incheierii actului juridic de vinzare,mentionat cu prilejul intaririi intr-un document emis de cancelaria doinneasca,hrisov sau porunca 144. In nenumarate cazuri, este foarte greu, daca nu chiarimi osibil, de stabilit data la care s-a incheiat, prin vinzare,.transmitereaunuiclrept de proprietate funciara ce face obiectul unei confirmari voievodale,intrucit ea a putut avea loc cu mult inainte de ethiterea actului de intarire.Uncori, aceeasi mutatie de proprietate, in urma unei vinzari, este intaritasuccesiv sub mai multe domnii, cum este cazul satului Troianesti (sat dinjudctul Vilcca, astazi disparut), vindut la 1457 pentru suma de 50 florini deaur145 si care face obiectul unor confirmari succesive, uneori sub numeleschimbat in Jurjani, pina la 1501, in timpul domniei lui Radu cel 'Mare 116 ;prctul dc 50 florini de aur ramine insa neschimbat in tot cursul acestei suitede confirmari. Alteori, aceeasi mutatie de proprietate, ca efect al uniii act devinzare, e intarita de mai multe ori chiar in cursul aceleiasi domnii, ca urmareaunor contestatii repetate din partea vinzatorilor, judecate i transate dedomn si de divanul sau. Un exemplu in acest sens, datind chiar diti domnialui Mihai Viteazul, ii prezinta satul Radovanu (jud. Dolj), despre 'care' till do-cument din 1594 ne informeaza Ca a fost cumparat de la sateni cu suma de24 000 aspri de catre calugarul Daniil, care 1-a daruit apoi minastirii -Cosuna(de la Bucovat, linga Craiova) 147. In legatura cu aceasta vinzare, se deschideinsa un litigiu intre sateni i minastirea Cosuna, litigiu care se perindl de maimulte ori in fata lui Mihai Viteazul si a divanului sau, de fiecare data a,parinduncle lâmuriri asupra imprejurarilor in care a avut loc vinzarea, cu uriele plati

148 V. mai sus, n. 7.144 Despre hrisov i poruncd, v. Damian P. Bogdan, Diplomatica slavo-rotnand, DI R

rntroducere, II, Bucuresti, 1956, p, 22-24."5 Act din 16 aprilie 1457, Tirgoviste, DRHB, I, Bucuresti, 1966, nr. 115, -p. 198-200.146 Acte din: 15 iulie 1475, Taxgoviste, ibidem, nr. 150, P. 247-250; 9 septernbrie 1478,

Cetatea Nou (Bucuresti), ibidem, nr. 16 1, p. 265-268; 17 aprilie 1488, Bucuresti., ibidem,nr. 2 11, p. 336-337; 24 mai 150 1, ibidem, II, Bucuresti, 1972, nr. 5, p. 13 18:

111 Act din 5 iunie 1594. Bucuresti, DRH B, XI, nr. 60, p. 82-93. .

www.dacoromanica.ro

21- Economie monetarii 447'

suplimentare din partea calugarilor 148 Atit in primul, cit si in cel de-al doileacaz, elementele contractului de vinzare deci si pretul burmlui vindutau fcst intrunite anterior datei de emitere a primului act de intarire, singuradata ce poate fi luata in consideratie, in cadrul unei cercetari privind evolutiapretui ilor.

Dar in afara de aceasta dificultate, de ordin general, domnia lui MihaiViteazul, considerata ca perioada la care se limiteaza cercetarea de fata, pre-zinta si uncle dificultati specifice. In primul rind, nu avem un termen de corn-parati bine determmat pentru perioada care precede urcarii pe tronul TariiRrmânesti a voievodului Primei Uniri. Recent, ceicetarile noastre au stabilitjaloanele evolutiei preturilor de care ne ocuparn Si aici, dar numai pentru peri-oada de inceput i anume, de la mijlocul secolului al XV-lea i pina la sfirsi-tul donmiei lui Neagoe Basarab 148. Pentru cei inch' 72 de ani, citi mai suntpina la urcarea pe tron a lui Mihai Viteazul, o analiza sistematica a evolutieipreturilor in ansamblu este inca de asteptat, pina azi avind la indemina nu-rnai un studiu despre pretul cailor 150

Se adauga la aceasta situatie i un alt impediment destul de important :colectia Documenta Romaniae Historica s-a intrerupt dupa publicarea volumu-lui al VI-lea 151, care acopera anii 1566-1370, intervalul 1571-1592 nedis-punind Inca de o documentare adecvata. Colectia Documente privind istoriaRomciniei, seria B Tara Rormlneasca, completeaza, e drept, aceasta lacuna 152,dar modul defectuos cum a fost conceputa fara editarea textelor originalesi Lira indici o face inutilizabila pentru o cercetare riguroasa.

Cu rezervele impuse de conditiile evidentiate mai sus, vom urmari acumevolutia preturilor de vinzare ale bunurilor funciare, asa curn ne apare ea oglin-dita in documente datind din vremea lui Mihai Viteazul. Ca si in precedentanoastra cercetare, vom urmari dinamica preturilor de vinzare pentru categoriilede blinuri cuprinse in clasificarea ce urmeaza:

I. Bunuri funciare (imobile)A. in sectorul rural

1. sate intregi2. ocini3. teren arabil9. mon si vaduri de moara5. livezi si vii6. munti si balti

B. In perimetrul urban7. case si locuri de casa

148 Acte din: 3 noiembrie <1595-1596>, traducere, ibldem, nr. 138, p. 184; 5-23 sep-ten brie 1596, Gherghita, traducere, ibideni, nr. 203, p. 270-272; 30 aprihe 1597, Ceptu-roma, slay i traducere, ibidem, nr. 225, p. 299-300; 9 iulie 1600, Tirgov*e, tmis deNicolae Pritrascu, traducere, ibidem, nr. 90 905, p. 558-559; 8 august 1600, Alba-Iulia,traducere, ibidem, nr. 412, p. 564-565.

Din suita de mai sus, rezulta clar cä primul act nu -poate data decit din 3 no-,iembrie 1595, singurul caz in care ar putea fi anterior celui din 5-23 septembrie 1596,emis in. Gherghita.

14° V. mai sus, n. 7.18° Cf. Ruxandra amarrisescu, Combo. Fotino, Din istoria prefurilor. Evolyfia prefului

cailor in Tara Romdneascd (secolele XV XVII ), SAIL M, VI, 1973, p 22.5-241, (Dupa.Tahsin Gernil, pp. cit., p. 208, n. 70).

181 DRH B, VI, 13ueuresti, 1985.1" DIR B Veacul XVI, IV, V, I3ucurWi, 1952; VI, BucurWi, 1953.

3c, 3807

www.dacoromanica.ro

448 Oc tavian fliescu 22

II. Bunuri mobile8. tigani9. cai, vite, oi

III. Accesorii ale contractului de vinzare10. aldamasul 153.

Pentru a obtine preturi comparabile la toate aceste categorii de bunuriam convertit de fiecare data in florini de aur sumele platite in aspri, evident,tinind searna de paritatea dintre cele doua valute, atestata la data incheieriiactului de vinzare in cauza. Rezultatele sunt consemnate in cele ce urmeaza.

I. Bunuri funciare (imobile)A. In sectorul rural

1. Sate intregiAm aratat in cadrul unei cercetari anterioare 154 ca la sfirsitul secolului

al XV-lea si la inceputul celui urmator mai exact, intre anii 1496-1510 ,preturile obtinute la vinzarea de sate intregi, exprimate in aspri i convertitedupà metoda de mai sus in florini de aur, determmau douà grupuri de marimisi anume:

sate mijlocii: pret mediu: 60 florini de aursate mari : Pt 107 florini de aur 156.Pornind de la acest nivel al preturilor medii, calculate in florini de aur,

vom face un mare salt in timp i vom nota la intimplare trei cazuri mai apro-plate (le anul 1953 care se prezint5 astfel 156:

<1568).11.26 Runcu 4 650 a. 157 = 77 1/2 FLH 158;1570.11.14 Baneti 7 000 a. 159 = 114 FLH 160Bucureti<1585-1591) Ponoralu 24 000 a. 161 = 200 FLH 182Din datele de mai sus, rezulta cä datorita deprecierii masive a asprului

otoman in anii 1583-1586, pretul satelor intregi, convertit din aspri in floriniunguresti de aur, nu a crescut decit cel mult pina la dublu de la 1510 pina la1591.

Pentru domnia lui Mihai Viteazul, datele corespunzatoare ne ofera urma-toarea secventa 163

1594.8.5 Nebuna 12 000 a. 164 = 100 FLH 165<1594-1599).10.24 Jagalia 12 000 a.188 = 100 FLH 167

168 Clasificare la Octavian Iliescu, op. cit. supra, n. 7.154 V. nota de mai sus.155 Aceeasi trimitere.166 Abrevieri: a.: aspri otomani; FLH: florini de aur unguresti.167 Act din 26 noiembrie 1568, DRO B, VII, nr. 12 1, P. 152-- 153 (traducere).161 V. n. 132.169 Act din 14 noiembrie 1570, DRH B, VI, nr. 25 1, p. 307-309 (slay i traducere).1" V. n. 132.161 Act din 12 august 1596, consemnind o vinzare de sat din domnia lui Mihnea (Tirr-

citul) voievod: DRH B, XI, nr. 192, P. 255-258 (slav si traducere).182 V: rh 136.1" Nu au fost incluse vinzärile de sate efectuate sub domnia lui Mihai Viteazul, dar

consemnate in acte ulterioare.1" Act din 5 august 1594, DRH B, XI, nr. 79, p. 108-109 (traducere)."6 V. n. 136.

2" Act din 24 octombrie <1594-1599), DRH B, XI, nr. 100, p. 135-136 (traducere).1" V. n. 136.

www.dacoromanica.ro

23 Economic monetor5 449

1595.3.10 Placico 15 000 a.138 .=-- 115 FLU 189Bucuresti1595.6.5 Rabegi 28 500 a.170 215 FLH m1595.6.7 Rabegi 24 080 a.."2 -__.,-.. 185 FLH 1"1596. 1.7-8.31 Mosästi 12 000 a. 174 -...--- 92 FLH 1781596.2.1 Sulariu 40 000 a..176 _ 307 FLH In1596.5.4 Lupsanu 26 000 a..178 _ 200 FLH 179Gherghita1596.7.19 Marzenesti 19 000 a.iso , 146 FLH 181Gherghita1596.8.7 Calugareni 50 000 a,182 -,- 385 FLH 188Tirgoviste

.1.11<1597-1599.8.4> Piatra 14 100 ay34 ,- 108 FLH 1881597.1.17 Dragoiani 28 000 a,186 _ 215 FLH 187<1597>.8.16 Stanesti 10 000 a.188 ,-. 77 FLU 1891597.8.27 Branistari 15 620 a,190 ,- 116 FLII 191Tirgoviste<1598>.2.24 1. Turcesti 15 900 a.192Tirgoviste 3 700 a. biruri

19 600 a. -- 150 FLH 1932. Matiesti 15 700 a.

3 400100

a.a.

biruri.19 130 FLUum Act din 10 martie 1595, Bucuresti, DRH B, XI, nr, 110, p. 147 148 (slay i.

traducere)133 V n. 138.rr0 Act din 5 iunie 1595, DRH B, XI, nr. 12 1, p. 16 1 162 (traducere)."1 V. nota 138.173 Act din 7 iunie 1595, Bucuresti, DRH B, XI, nr, 123, p. 162 163 (traducere).173 V. n. 138.174 Act din (7 ianuarie 3 I august) 1596, nr. 146, p. 19 1 192 (traducere).175 V. n. 138.116 Act din 1 februarie 1596, DRH B, XI, nr. 15 1, p. 195 196 (slay j traducere)."7 V. nota 138.17$ Act din 4 mai 1596, Gherghita, DRH B, XI, nr. 165, p. 2 11-2 12 (slav i traducere).rts V. n. 138.nie Act din 19 iulie 1596, Gherghita, DRH B, XI, nr. 183, p. 243-245 (slay

traducere).151 n. 138.nil Act din 7 august 1596, Tirgov4te, DRH B, XI, nr. 189, p. 250 232 (slay

traducere).133 V. n. 138.104 Act din < 11 ianuarie 1597 4 august 1599), DRH B. XI, nr. 2 13, p. 283-284

(slay i traducere).lso V. n. 138.us Act din 17 ianuarie 1597, Tirgov4te, DRH B, XI, nr. 2 15, p. 285 286 (slay

t raducere).167 V. n. 138.188 Act din 16 august 1597, DRH B, XI, nr. 255, p. 335 336 (slay i traducere).le V. n. 138.Igo Act din 27 august 1597, Tirgovige, DRH B, XI, nr. 256, p. 336-338 (slav qi

tradticere).In V. n. 138.ln Act din 24 februarie <1598), Tirgov*e, DRH B, XI, nr. 274, p. 363 367 (traducere).1 93 V. n. 138.

si

V.

si

si

www.dacoromanica.ro

450 Octavian Ilicscu 24

3. Berbesti 12 000 a.2 000 a. biruri

14 000 a. = 108 FLH

4. Greci 15 500 a.1 500 a. biruri

17 000 a. = 115 FLH

5. Skuti 12 000 a.1 000 a.

13 000 a.

6. Gfapsori 5 000 a.1 000 a. biruri6 000 a. = 46 FLH

7. Bistretu 6 0001 000

biruri= 100 FLH

a.a.

7 000 a.

8. Tiganesti 6 000900

6 900

biruri= ,54 FLIT

a.a. biruria. = 53 FLH

9. Braniste 6 000 a.800 a. biruri

6 800 a. = 52 FLH.10.

11.

12.

Vitanesti

Berbosi

Melesti

6 000 a.700 a. biruri

6 700 a. = 51 FLH

6 000 a.600 a. biruri

6 600 a. = 50 FLU.

12 770 a.1 200 a. biruri

13 970 a. = 107 FLH

13. Mlecrinesti 19 900 a.'4 000 a. biruri

23 400 a. = 180 FLH

14. Scoriia 12 500 a.5 000 a. biruri

17 500 a. = 135 FLH

15. Stejaru 12 500 a.2 500 a. biruri

15 000 a: FLH

--

= 1:35

www.dacoromanica.ro

25 Economic monetari1 451

1598.5.20Timviste1598.5.27Tirpviste

1598.7.281598.9.1Tir&ovisfg

1598.9.6Tirgoviste

16. Gropsani 22 430 a. = 173 FLH-17.. Corbeni 23370 a. = 180 FLH18. Valea 20 000 a. = 154 FLH

Fluresti19.. Novaci 22 ,500 a. = 173 FLHIasi 15 630 a. 194 = 120 LFH 198

1. Pojoriti 52 000 a. 196 = 400 Ft14.197

Z. Stanulesti 11 000 a. = 85 FLH3'. Periati 24 000, a. = 185 FLHCirtOjani 34 ood a. 198 = 261 FLH1.. Slatioara 5 500 a.20° = 42 FLH2. FOlesti 6 100, a. = 48 FLH3, l'ojesti 4 500 a. = 35 FLH1, .Fgrcasu 90. 000. a. 202 = 692 FLH 203

1 GOstavatu 70 000 a. = 538 FLA3. Babiciu 90.000 .a. = 692 FLH4. Scarisoara 80 000 a, = 616 FLH5. Ru,siResti 67. 000 A.. =-P 515 FLH6. Celiani 70 000 a. --7- 538 FLH7.1 Tiha 35 00Q, a. .-- ,269 FLH84. I.zbiceoi 90 000 a. -= 692 FLH9.. Visina 65 000 ,a. = 500 FLH.10., Crusov.p. ,80,000 g. = 616 .FLH11. Studina 50 000 a. = 385 FLH

de jos1?,... Studenita17 opo a, .--- 130 FLH1,3,. Xr:asiinetu 30 opo a. -.= 230 FLA

de Sus14. 1r4skietu 60 000, q.. --.460 FLH

de jos.15,.. Vadila 110 200 A, 7-=-..- 8 46 'Fiji16. beVeScIu 80 000 a.. .= .616 FLH17. Redea 80 000 a. ,=.61618. Comanca 53 000 a. = 407 FLH

199

201

194 Act din 20 mai 159S, Tirgoviste, B, XI, nr. 287, p.384-386 (slay. siclucere).

laa AT./ n.,196 Act din 27 mai 1598, Tirgoviste, DRH B, XI, nr. 292, p. 389-392 ,.(slav

traducere)..191 n. 13*."a Act din 28 iulie 1598, Tirgiy;iste, DRH 33, XI, nr. 3 10, p. .4 17 (zapil in limba

rornân5.).199 V. n. 138.'2" Act clin'1 sePtenlbAI598,' 'T"IrgOvisfe, DRIP B, LXI, lit.4'3 13, p. 419-42 1 (slay

si traducere).291 V n. 138.299 Act` din 6 septembrie 1598, Tirgoviste, DRH B, Xknr.. 314, P: 42 1-4;9 (slay

traducere).209 V. n. 138.

138.

si

tra,DRH

91

f'a.. .

www.dacoromanica.ro

452 Octavian Iliescit 26

1599.1.131599.4.16Tirgoviste

Balta1. Vianu

20 000 a.20430 000 a.me

= 143 FLH 205= 214 FLH 207

2. Birsesti 10 000 a. = 71 FLH1599.7.15 Taistreni 32 000 a.208 = 228 FLH 202Tirgoviste1599.8.4 1. Pierseca 92 750 a.21° = 660 FLH 211Tirgoviste 2. Bordusani 116 705 a. = 834 FLI-1.

3. Piatra 60 200 a. = 430 FLH4. Posmagu 29 460 a. = 210 FLH5. Mierlari 59 780 a. = 427 FLH6. Dalbanesti 20 500 a. = 136 FLH7. Petresti 11 000 a. = 79 MI8. Goranei 20 500 a. = 136 FLH9. Jubavi 9 000 a. = 64 FLH10. Petricesti 35 000 a. = 250 FLH

1600.12.21 Balomiresti 9 000 a.212 = 60 FLH 213Din examinarea datelor insirate in lista de mai sus, se pot desprinde cu

usurinta urmatoarele constatari :a. primele 13 acte. emise intre 5 august 1594 si 27 august 1597, inre-

gistreaza tot atitea vinzari de sate, al caror pret, convertit in florini de aurunguresti, oscileazà intre un minimum de 77 florini (satul Stanesti, jud.Vlasca) 2'4 un maximum de 385 florini (satul Calugareni, jud. Braila) 215,pretul mediu ridicindu-se la echivalentul a 165 florini de aur unguresti. Petranse, preturile obtinute la vinzarea acestor sate se esaloneaza in modulurmator :

pinä la 100 FLH : 4 sate, cu o medie de 92 FLHintre 101 si 200 FLH: 4 sate, cu o medie de 134 FLHintre 201 si 300 FLG: 2 sate, cu o medic de 207 FLHintre 301 si 400 FLH: 2 sate, cu o medie de 346 FLH.Pe lista de mai sus, se observa prezenta satului Rabegi, ca obiect al unei

vinzari, in doua acte succesive, priniul emis la 5 iunie 1595, cind pretul spe-cificat este de 28 500 aspri 216, al doilea 7 iunie 1595, cind se indica un pret

2" Act din 13 ianuarie 1599, DRH B, XI, nr. 318, p. 433 (zapis in limba slav5.traducere).

205 V. n. 139.

2" Act din 16 aprilie 1599, Tirgoviste, DRH B, XI, nr. 327, p. 443-450 (slaytraducere).

207 V. n. 139.2°9 Act din 15 iulie 1599, Tirgoviste, DRH B. XI, nr. 335, p. 461 462 (slay

traducere).222 V. n. 139.210 Act din 4 august 1599, Tirgoviste, DRH B, XI, nr. 337, p. 463 474 (slay

raducere).211 v. n. 139.

212 Zapis in limba roman& din 21 decembrie 1600, DIM B, XI, nr. 426, p. 575.212 v. n. 142.

21 4 V. mai sus, n. 188.

212 V. mai sus, n. 182.

816 V. mai sus, n. 170.

si

si

si

si

si

www.dacoromanica.ro

27 Economic monctar5 453

de 24 080 aspri 217. In actul de reconfirmare din 16 aprilie 1599, satul Rabegifigureaza ca vindut pentru suma de 24 080 aspn 219, motiv pentru care nu amluat in calculul de mai sus pretul de 28 500 aspri, consemnat in primul act devinzare.

b. in intervalul 24 februarie 1 septembrie 1598 inclusiv, inregistramo adevarata avalansa de confirma'n ale unor vinzari de sate: nu mai putiride 27, din care un numar de 19 au facut obiectul aceluiasi act domnesc de in--MI-ire 219 Cel mai scazut pret de vinzare a fost obtinut la 1 septembrie 1598de satul Popesti (Popestii de Otasau, jud. Vilcea) i anume, 4 500 aspri 229,echivalentul a 35 florini de aur unguresti, iar cel mai ridicat pret a fost inregis-trat la 27 mai 1598 pentru satul Pojoritii (jud. Buzau), intarit Episcopiei deBuzau de Mihai Viteazul, care il cumparase pentru suma de 52 000 aspri 221,echivalenta cu 400 florini de aur unguresti. Pretul mediu inregistrat in acestinterval la vinz area unui sat se cifreaza la echivalentul sumei de 120 florini deaur unguresti. Iata i transele de preturi medii, rezultate din datele oferite dedocumentarea de care ne-am folosit :

pina la 100 FLH:intre 101 si 200 FLH:intre 201 si 300 FLH:intre 301 si 400 FLH:

11 sate, cu o medie de 56 FLH14 sate, cu o medie de 139 FLH1 sat, cu pretul de 261 FLH1 sat, cu pretul de 400 FLH.

0 particularitate esentiala pe care o prezinta actele emise in acest in-terval consta din numarul mare de sate vindute in bloc de proprietarii lor,cnezi, care, oda-CA cu instrainarea proprietatilor lor funciare, devin taranidependenti in beneficiul cumparatorului, ca urmare a neputintei lor de a-simai plati birurile. Caracteristica acestor vinzari determinate de constringerifiscale e marcata de faptul ca o parte din pretul de vinzare e platitä de cumpa-rator in contul birurilor datorate de vechii proprietari. Un exemplu cit se poatede concludent in acest sens ni-1 ofera insusi actul din 24 februarie 1598, cu carese des( hide intervalul cronologic de care ne ocupam aici. Prin acest act, carea mai facut obiect al comentariilor noastre 222, Mihai Viteazul intareste luiRadu Buzescu mare clucer un numar de 19 sate cumparate de acesta de lacnezi, pentru 15 dintre ele indicindu-se partea din pretul de vinzare platitain contul birurilor datorate de vinzatori. Sumele deduse din pre i achitatecu acest titlu vistieriei sunt apreciabile, variind intre aproximativ 10 si 20%din partea incasata efectiv de vinzatori. La acest neajuns, se adauga si fap-nd ca datorita starii de constringere economica generalizata, cnezii erau obli-gati sa-si vinda proprietatile funciare la preturi mult inferioare celor pe care le-arfi obtinut, in conditii normale.

Explicatia acestui fenomen economic este evidenta: ca urmare a razboiu-lui purtat de Tara Româneasca impotriva Imperiului otoman, in anii 15941595 si a invaziei tatarilor din 1596, cele mai multe gospodarii de tarani liberi,proprietari de pamint, mai ales de dincoace de Olt, au fost distruse Si pustiite,un mare numar dintre stapinii lor pierind in hipte, fiind luati in robie sau fiindnevoiti sa-si paraseasca paminturile. Cei ramasi erau obligati sa plateasca

217 V. mai sus, n.212 V. rnai sus, n. 206.212 1,1. 192.222 n. 200.221 V. n. 196.222 V. n. 181, 119 i 129..

V.V.

172,,

www.dacoromanica.ro

454 Oct avian Iliescu 9&

si darile celor care, din motivele aratate, nu se mai gaseau in satele lor de bas-tina. Neputind face fata ithpovaratoarelor ob1igaii fiscale, mai ales in urmatotalei dezorganizari a productiei agricole, cnezii isi vind in masa mosiile siirnpreuna cu ele, libertatea, devenind rumfmi, tarani dependenti pe proprietà-tile ce le apartinuserd pina atunci din mosi stramosi 223

c. actul emis la 6 septembrie 1598, la Tirgoviste, marele hrisov prin careMihai Viteazul Ii intareste siesi un numar de 23 sate 224 cumparate de el injudetul Rcrnanati, preturile lor inregistreaza niveluri neintilnite anterior, echi-valenta lor cifrindu-se pentru satul Vladila la apreciabila suma de 846 florinide aur unguresti, la care se adauga alte sapte sate cumparate la preturi de 692florini (trei sate) si 616 florini (patru sate), prccum si Inca trei sate ale carorpreturi au fost de 500-538 florini de aur unguresti. lin nivel atit. de ridicatal pretului de vinzare obtinut pentru un sat nu este cunoscut in Tara- Româ-neasca anterior domniei lui Mihai Viteazul, ba chiar apare intr-o izbitoarediscrepanta in raport cu media de 120 florini, calculata pentru intervalul 24februarie 1 septembrie 1596 sau chiar cu media de 165 florini anii1594-1597.

aceste conditii, apare de neintcles declaratia lui Mihai Viteazill dincuprinsul aceluiasi act, potrivit careia el a cumparat aceste sate in zilele luiMihnea voievod si in zilele lui Stefan voievod, cind:am fost domnia mca marepostelnic si mare aga si mare ban al Craiovei, din Itnida domniei mele si dinshtjba pe care "arnslujii-o domnia mea, si din averile domniei mele, din dajdiasatelor si a tiganilor pe care le-am cumparat donthia inea, atunci cind am fostboier" 225. Insirindu-si intregul orrsus honorum; inainte de urcarea sape tronulTarii Românesti si accentuind in final c5. toate s.atele pe care si le intaresteprin hrisovul in discutie an fost cumparate atuiki cind a fost bocer";-MihaiViteazul ne trimite la anii 1385-1592, teca-ce im pare a fi verdsiinit. Datapreturile al caror echivalent depaseste .500 florini de aur sunt reale, atutici sa-tele respective nu au putut fi cumparate inainte de venirea lui Mihai Viteazulla tronul Tarii Românesti; iar data totusi aceste sate au fost dobindite in anii1585-1592, atunci in mod cert preturile lor reale anfost mult mai thici decit

.tele deciarate de'clomn in hrisovul sau.0 observatie in sens invers ne prilejuieSte apisul din 21 d'etembrie

1600, prin care Preda Buzescu, marele ban al Ci-aiovei, sotia lui, Catalina sifiica lor Mara daruiesc min'astirii Stafiesti Shtul BalOmiresti, cumpai-at an-terior cu 'suma. de 9 000 aspri 226, ceea ce, la paritatea de la acea data, era echi-valent cu 60 florini de aur unouresti. e Mulf prea scazut, Iaanului 1600, indicind cu certitudine o vinzare mult anterioara acestei date.'

Tinind seama de observatiile de mai sus .tare scot in evidenta, inca odata, limitele unei cercetari de acest gen vorn arata ca intre 6 septembrie1598 si 21 decembrie 1600, documentele vremii. conseinneaza vinzari de sateal caror pret variazaintre un maximum, in echivalent, de 846 florini ungurestipentru satul Vladila (jud. Rornanati) 227 Si um minimum echivalenti tu 60

223. Cf. P. P. 'Panaitescu, .ofi...cit., p.224 V n. 202. Pentru un nutnrir de cinci sate, pretul nu a fost mentionat in act sau

textul respectiv nu a putut fi Cita, rnotiv pentru care ele iut au fost trecute pe :lista demai sus.

222 DRH B, XI, nr. 314, p. 428.2" V. n. 212.227 V. n. 225.

In

PretV1 ftivelul

87-0.

diii.

'

www.dacoromanica.ro

29 Economie mone tar5 455

florini unguresti, obtinut la vinzarea satului Balomiresti (jud. Vilcea) de caretocmai s-a vorbit mai sus 228 Media preturilor celor 32 de sate care au facutobiectulyinzarilor consemnate in docurnentele din acest interval de timp estede 421 florini de aur unguresti, in echivalent. Pe transe, situatia preturilorinregistrate in intervalul dat se prezinta in modul urmator:

pina la 100 FLH :

intre 101 si 200 FLH:intr. 201 si 300 FLH:hare 301 si 400 FLH:

tre 401 si 500 FLH:intre 501 si 600 FLH:intre 601 si 700 FLH:intre 701 si 800 FLH:intre 801 si 900 FLH:

4 sate, cu o medie de 68 FLH3 sate, cu o medie de 136 FLH6 sate, cu o medie de 233 FLH1 sat, cu pretul de 385 FLH5 sate, cu o medic de 445 FLH3 sate, cu o medie de 530 FLH8 sate, cu o medic de 650 FLH

2 sate, cu o medic de 840 FLH1DateIe consemnate in aceste succinte diagrame atesta cu rezervele

formulate mai sus o apreciabila crestere a valorii satelor in Tara Româneascala sfirsitul ultimului deceniu al secolului al XVI-lea. Pe de alta parte, asa cumam ardtat cu alt prilej 229, transele de preturi medii pot servi drept criteriipentru aprecierea marimii satelor respective, putind fi preluate si folosite inacest scop pentru eventuale studii de demografie istoricd.

Ne vom ocupa cu alt prilej de alte aspecte ale economiei monetare dinTara Romaneasca sub domnia lui Mihai Viteazul, pe aceleasi baze si cu aceleasimetode de care ne-am folosit in lucrarea de fatà.

Abrevieri :

A A RMSI : Analele Academiei Romdne. Memoriile Sectiunii IstoriceBSN R : Buletinul Socictcitii Numismatice RomcineCercNum : Cercetdri numismaticeCNA : Cronica numismaticd i arheologicdCrestCol : Caict selectiv de informare asupra cresteui colectnlor Btbliotecii Aca,l( no,NSb: Numismaticky Sbornik, PragaRdI : Revista de istorieRESEE : Revue des etudes sud-est europecnncsSAO : Studia et acta orientaliaSCN Studii si cerceidri de numismaticci.

L'ECONOMIE MONETAIRE EN VALACHIESOUS LE REGNE DE MICHEL LE BRAVE

Resztmo

Continuant scs rccherchcs ccnsacrées a l'histoirc de l'économie mone-taire en Valachic, l'auteur examine dans lc present travail certains aspectsde ce probleme attestés Far les sources sous le regne de Michel le Brave.

Dans la premiere partie, on identifie les principalcs monnaies qui in-terviennent plus frequemment dans les relations economiques de cette épo-que : l'aspre ottoman, le florin d'or hongrois, le thaler imperial, le denierhongrois et le triple gros polonais, especes dont on établit des parites.

228 V n. 212.229 n. 7.

fir

V.

www.dacoromanica.ro

456 Octavian Ilicscu 30

,Dans la deuxieme partie du present travail, l'auteur etudie divers

aspects de l'économie monétaire et en premier lieu, les facteurs qui ont in-fluence son evolution: l'accroissement incessant du klaradj ottoman, l'am-pleur des payements requis par l'entretien d'une armee professionnelle, cequi a eu comme effet l'aggravation des obligations fiscales imposees auxpaysans libres, proprietaires de erres cultivables et qui devaient fournira l'Etat les fonds necessaires, destines a couvrir le tribut payé a la Porteet les soldes dues aux mercenaires, combattant sous les ordres de Michelle Brave contre les Turcs en 1594-1596, pour la conquete de la Transyl-vanie et de la Moldavie en 1599-1600 et la realisation de l'Union de 1600.On precise les dimensions et l'evolutionde chacune de ces trois prestationspécuniaires: hIcAradj, soldes des mercenaires et obligation fiscale (en roumainbir).

L'auteur examine ensuite l'(:volution des prix, obtenus sous le regnede Michel le Brave dans la vente des villages. Pour obtenir des valeurs com-parables, l'auteur convertit en florins d'or les sommes en aspres contituantles prix en question. On obtient par la suite un diagramme reduit au schemasuivant :

entre 1594-1597 prix moyen: 165 florins d'orentre 24 fevr. 10r sept. 1598 prix moyen: 120 florins d'orentre 9 sept. 1598 1600: prix moyen: 421 florins d'or.On observe l'accroissement considerable du prix moyen des villages

dans les dernieres annees du regne de Michel le Brave, en Valachie, et Ponattire l'attention sur l'utilité d'employer les prix moyens des villages commecriteres de classification, dans les recherches de demographie historique.

D'autres aspects de l'econornie monétaire attestes en Valachie sousle regne de Michel le Brave feront l'objet d'un prochain tra vail.

www.dacoromanica.ro

PLATI EXTERNE, FISCALITATE SI ECONOMIEMONETARA IN TARA ROMANEASCA LA SFIRSITUL

SECOLULUI AL XVI-LEA

BOGDAN MURGESCIJ

De la studiile inovatoare prin problematica i rezultate semnate deMihai Berzal i Damaschin Mioc2 exista un real consens istoriografic cu pri-vire la impactul cataclismic al dominatiei economice otomane asupra TariiRomânesti in ajunul domniei lui Mihai Viteazul: astfel, pläile catre Poartaau atins in a doua jumatate a secolului al XVI-lea si indeosebi dupa 1580niveluri pe care nu aveau sa le mai depaseasca decit in secolul al XVIII-lea,iar presiunea economica otomana a determinat mari bulversari interne insocietatea munteana. Darile catre dcmnie au crescut in strinsa corelatie cuobligatiile tata de otomani, destabilizind gospodaria taraneasca i impingindpe tot mai multi tarani spre rumânie. In felul acesta se modifica decisivechilibrul intern in favoarea marii boierimi, creindu-se conditiile socialepentru instaurarea unui veritabil regim nobiliar in secolul al XVII-lea3.In subsidiar fata de aceasta directie principala de analiza, s-a evidentiatCa nevoia acuta de bani obliga pe tarani sa comercializeze fortat si in con-ditii defavorabile o parte crescinda din productie, dar cä veniturile astfelobtinute efectuau un circuit inchis Tara Româneasca Istanbul, circuitmediat de vistieria domneasca, si nu contribuiau cu nimic la dezvoltareaeconomica a tarii4. Cum alte aspecte ale dominatiei economice otomane s-aubucurat de mai putina atentie pina acum, in cele ce urmeaza ne propunemsä evaluam sistematic ponderea i consecintele platilor catre Poarta asupraeconomiei Tarii Românesti, indeosebi pc cele tinind de cresterea ponderiieconomiei de schimb in conditiile unei penurii structurale de moneda.

Mai intii, se cuvine sä recapitulam cele stiute despre nivelul platilorcatre Imperiul Otoman (facem abstractie acum de obligatiile in produse

Mihai Berza, Haraciul Moldovei ,si al Tà,ii Romoine§ti in sec. XV XIX, in Studiimateriale de istorie medie", II, 1957, p. 7-47; idem, Variatiile exploatdrii Telrii Romanegi

de cdtre Poarta Otomand in sec. XVI XVIII, in Studii. Revistä de istorie", 11, 1958, nr. 2,p. 59-7 1.

2 Damaschin Mioc, Despre modul de impunere ,si percepere a birului in Tara Ronzdneascdpindi la 1632, in Studii i materiale de istorie medie", II, 1957, p. 49 116; idem, Cuantumulbirului pe gospoddria leirdneascd in Tara Romeznescd in secolul al XVI-lea, in Studii si materialede istorie rnedie", V, 1962, p. 15 1-173.

3 Vezi de pilda, Istoria Romeiniei, vol. II, Bucuresti, 1962, passim; Daniel Chirot, SocialChange in a Peripheral Society. The Creation of a Balkan Colcny, New York, 1976, p. 37-56;Stefan Steanescu, Istoria nzedie a Roindniei. Partea a Il-a. Principatele Romine SecoleleXIVXVI, Bucuresti, 1992, p. 15 1-156.

4 Mihai Berza in Istoria Romdniei, II, p. 790-79 1; de asemenea, Mihai Maxim, Reginiuleconomic al dominatiei otonzane in Moldova si Tara Ronulneascd in a doua junzdtate a secoluluial XVI-lea Revista de istorie", 32, 1979, nr. 9, p. 176 1-1762.

Revista istoricV, torn. IV, nr. 5-6, p. 457-471, 1993

in

ni

www.dacoromanica.ro

458 Bogdan Murgescu 2

si in forta de munca, sensibil mai neregulate decit cele in bani). Pa leta obli-gatiilor financiare era destul de larga, cuprinzind haraciul, peschesurile ofi-ciale si mai ales darurile neoficiale memte sa asigure concursul 'factorilorde decizie otomani in vederea dobindirii sau'pastrarii 'tronului. Dintre acestecategorii de plati cel mai bine este cunoscuta evolutia cuantumului' hara-ciului, domeniu in care estimarile bazate pe su;se ;europene ale lui MihaiBerza5 au fost confirmate in liniile lor generale prin coroborarea cu izvoareleotomane do catre Mihai Maxim, care a adus insa si unele corectii: astfel,haraciul a crescut in ritm sustinut In deceniile 5-8 ale secolului al XVI-lea,dupa care, desi isi continua cresterea nominala in aspri, datorita devalori-zarii acestei monede scade in termeni reali5. S-a observat insa cu indrepta-tire ca haraciul reprezenta numai o componentä minoritara in. cadrul pla-tilor catre Irnperiul Qtoman, fiind surclasat categoric, mai ales in ultirnulsfert al secolului, de catre darurile neoficiale (rusveturi). In mod firesc acesteanu au lasat urine documentare la fel de dare ca platilq in contul haraciului.Cu toate acestea, Mihai Berza a reusit sa estirneze destul de ,corect dupaparerea noastra cuantumul total al, scurprilor financiare. catre Poartain deceniul 9 al secolului al XVI-lea: potrivit calculelor sale, in acesti 10 aniTara Romaneasca a platit in variate forme. un total de 6,5 milioane de gal-beni, ceea ce ar insemna o medic anuala de 650.006 de galbeni7. Inutil deadaugat ca aceste cifre nu trebuie creditate cu o. precizie absoluta, ele repre-zentind insa extrem de utile ordine de inarime_. De asemenea, s-ar cuveniobservat faptul ca in anii 1591-1594, caracterizati de o .competitie aprigasi de schimbdri dese de domni, exigentele otomane au crescut probabilmai mult.

Pentru a putea estima, in ce masura aceste sume constituiau o povarapentru finantele muntene ar trebui s tiM mai. multe despre acestea, dinurma. Din pacate insa, in secolul al XVI-lea ne aflam in. plina epoca pre-statistica, singurele informatii ceva mai detaliate provenind de la secretarulitalian al lui Petru Cercel, Franco Sivori. Potrivit acestuia, veniturile anualeale domnului se ridicau la peste 1 milion de scuzi5. Cifra ridica o serie de pro-bleme. Mai intii, scudul era o moneda de aur batuta. in Tarile de Jos, Franta,Spania si Italia, care insa nu circula in mod curent in Tarile Rornane. Va-loric scudul era inferior ducatului (techinului) venetian care statea la or--ginea monedelor de aur ce circulau in Tarile Romane, cursul sau variindin jurul a 0,90 din cursul ducatului5. Deci la rigoare" milionul de scuzi al

5 Mihai Berza, Haraciul..., p. 29-34.6 Maxima de 155.000 de galbeni propusä de Mihai Berza pentru haraciul Tara Roma-

ncsti in 1594, care a patruns si in manualele scolare, nu s-a confirmat; haraciul Tárii Romanestia atins, dupil rnajorari succesive, valoarea real& maxima. in 1574 1579, cind era de 104.000de galbeni; dupil 1584, desi continua sa. creascà in aspri, nu mai atinge decit 84.000 de galbeniin 159 1 1594 (cf. Mihai Maxim, op. oit., P. 1739 1740 si 1764).

7 Mihai Berza, Variatiile..., p. 60-61.8 Ccildlori strdini despre tdrile romdne. vol. III, Bucuresti, 1971, P. 14.° Cf. Carlo Cipolla, Mouvements Monitaires dans l'Etat de Milan (1580-1700), Paris,

1952, p. 54; Marie-Thérèse Boyer-Xambeu, Ghislain Deleplace, Lucien Gillard, Monnaie privéeet pouvoir des princes. L'économie des relations monitaires a la Renaissance, Paris, 1986, p. 22 1,tab. 9; pornind de la alte surse Mihai Berza a considerat scudul egal cu 5/6 ducat, deci aproxi-mativ 0,83 ( Haraci ul . . . , p. 31, nota 2; V ariatiil e . . . , p. 60),

10 Adica facind abstractie de fenomenul curent al cotaxii identice a diferitelor monedemari" in regiunile suferind de penurie cronica de numerar (a se vedea in acest sens exemplelede cotare a talerilor imperiali si a leilor olandeii iii secolul al XVH-lea, la Janos Bina, Der Kurs

www.dacoromanica.ro

3 PIMA externe 459

lui Sivori ar inseamna nurnai aproximativ 900.000 de galbeni" in accep-tiune rornaneasca sau otomana. Dar aceasta are mai putin importanta inraport cu faptul c acest pasaj al memorialului lui Sivori, impreuna cupartile ce-1 inconjoara, a fost elaborat cu scopul precis de a demonstra po-tentialilor sustinatori ai lui Petru Cercel profitabilitatea unui eventual spri-jin acordat acestuiail. De aceea, este foarte probabil ca informatiile despreveniturile si cheltuielile domnului sa fi fost cosmetizate" de catre italianulcare altfel avea ca un vrednic fiu de negustor un acut simt al cifrelor.Rezervele noastre sint intarite de analiza defalcata a veniturilor domnesti.Astfel, Sivori estimeaza Ca ocnele dadeau un venit de 40.000 de scuzi, vamile60.000 de scuzi, arendarea pescariilor un venit asemanator" (deci tot 60.000de scuzi), iar partea domnului din exploatarea aurului, indeosebi din apariutilor, se ridica pina la 20.000 de ducati pe an"12. Acestor venituri Sivorile. mai adauga fara precizari cantitative pe cele decurgind din zeci-uiala grinelor boierilor sau a altor oameni instariti" i birul. Luind de sigurecifrele oferite de Sivori pentru ocne, vami i pescarii, acceptind chiar i multmai putin sigura cifra pentru veniturile din exploatarea aurului, ar insemnaea' birul si zeciuiala (probabil dajdiile din terminologia fiscala româneasca)dadeau impreuna peste 800.000 de scuzi (sau peste 700.000 de galbeni; laacest nivel credem mai potrivit sä operam cu aproximatii largi decit cu cifrecare sa sugereze o falsa precizie). Despre bir Sivori ne spune doar Ca valoradoi pin5. la zece scuzi pe an, pentru unii mai mult, iar pentru altii mai putin.Varbesc de capul de familie"". Indicatia este prea putin precisa pentru aputca. fi utilizabila. Din fericire cunoastem cuantumul birului pe gospodariedin cercetarile lui Damaschin Mioc: sub Petru Cerccl birul mediu anual erade 3;33 galbeni/gospodarie", ceea ce se integreaza destul de bine in marjade Nariatie mentionata de Sivori. Acceptind ca birului propriu-zis i se adau-gau..dajdii variate care il dublau", am ajunge la un total de 6,66 galbeniplatit de fiecarc gospodarie. Din acesta se cuvine sa reducem o zecime carerevenea celui care stringea acest bir", si rezulta ca excluzind mice eva-ziune dornnia prirnea sub Petru Cercel cam 6 galbeni de gospodarie. Pen-tru asigurarea celor 700.000 de galbeni care lipsesc din totalul veniturilormentionate de Sivori ar fi fost nevoie de pcste 110.000 dc gospodarii (fa-

cifra care depaseste cu mult cele mai optimiste estimari ale populatieiTarii Românesti din acca vreme. Ca atare consicleram ca informatiile luiSivori nu pot servi de baza sigura pentru calcularea veniturilor domnilorTärii Rornanesti.

der Löwentaler in Ost-AIittelcuropa (mit besonderer Rikksicht auf Siebenbilrgen and lingarn),in Acta Historica Acaderniae Scientiarum Hungaricae", 27, 1981, nr. 3-4, p. 34 1).

11 Vezi cornentariile Marici-Matilda Alexandrescu-Dei sca Bulgaru in Ccildtori strdini...,III, p. 4.

12 Ibidern., p. 14-15; ultima ciffá este sigur exageratil, depAsind cu nmlt productiadin zonele mult mai bogate ale Hunedoarei (cf. Ioachim Lathr, Citeva date privind exploatareaaurului pe domeniul Hunedoarei in prima junzdtate a secolului al XVI-lea, in Sargetia", XIII,1977, P. 307-3 15) si BAH Mari (cf. Gustav Gfindisch, Geschzchte der Manzsteitte Nagybdnya in1zabsburgischer Zeit (1530-1828), in Numismatische Zeitschrift", 25, 1932, p. 84-85 si Sa-muel Goldenberg, Contributie la o istorie a cdmdrii Si monetdriei din Baia Mare, in AnuarulInstitutului de istorie din Cluj", III, 1958-1959, p. 160 162).

13 Cdldtori strdini..., III, p. 14.14 Darnaschin Mioc, Cuantumul..., p. 154 155.15 Ibidens, p. 157-158.

Cdldtori III, p. 11.

milii),

strdini...,0

www.dacoromanica.ro


hr lipsa estimarilor contemporane credibile17, o solutie ar fi sà inmul-tim cuantumul birului si al celorlalte dari pe gospodarie cu numarul totalde gospodarii contribuabile. Dar daca gratie lui Damaschin Mioc cunoastemdestul de bine ponderea fiscalitatii, in schimb nu stim prea multe despre nu-märul contribuabililor. Cifrele oferite de Mustafa Ali (13.000 de familii !?)si de Montalbanus (150.000 de locuitori la inceputul secolului al XVII-lea)sint aproape sigur mai mici decit realitatea". Dincolo insa de lipsa unorcifre exacte, este evident ca Tara Româneasca a cunoscut la sfirsitul seco-lului al XVI-lea o grava criza demografica. Aceasta criz5. ne dezvaluie veri-tabilul blocaj financiar in care se gäsea domma: daca marea birurile, asacum s-a intimplat indeosebi sub Mihnea Turcitul i Alexandru cel Rau19,atunci provoca fuga contribuabililor, fie peste hotare, unde darile erau maiblinde, fie chiar in interiorul Orli in locuri ferite de presiunile perceptorilordomnesti. In felul acesta cresterea mult dorita a veniturilor domnesti sedovedea infimà, nulä sau chiar negativa. Pentru a exemplifica acest meca-nism vom lua in calcul unele estimari lipsite de o baza documentara directa,dar totusi plauzibile, pentru numarul total al contribuabililor din Tara Ro-mâneasca; ne-am oprit astfel la cifrele de 50.000 de gospodarii sub MihneaTurcitul si la 30.000 de gospodarii sub Alexandru cel Rau. Tinind cant cain prima faza cuantumul darilor totale pe gospodarie se apropia de 10 gal-benim, ar rezulta venituri fiscale totale de 500.000 de galbeni; in schimb, lainceputul ultimului deceniu al secolului al XVI-lea darile totale pe gospodarieajunsesera la aproape 15 galbeni21, ceea ce ar conduce la un total de 450.000de galbeni. Chiar daca aceste calcule au la baza cifre nesigure pentru numarultotal al contribuabililor, cred ca se poate totusi aprecia in toata linistea caveniturile din dari ale domniei nu puteau depasi in nici un caz 500.000 degalbeni. Aceasta cu atit mai mult cu cit nu am scazut zecimea care reveneacelor ce stringeau darile din judete. Daca la acesti 500.000 de galbeni adau-gam sumele propuse de Sivori pentru vami (60.000 de scuzi), ocne (400.00de scuzi) i arendarea pescariilor (60.000 de scuzi), lasind insä la o parteveniturile din exploatarea aurului, caz in care cifra lui Sivori este sigur exa-gerat5 (vezi nota 12), ar rezulta venituri normale" ale domniei de cel mult650.000 de galbeni, sau mai degraba de 600-650.000 de galbeni. Din acesttotal se cuvine sa scadem mai intii cheltuielile curtii, estimate de Sivori

poate exagerat la 250.000 de scuzi anual22. Ar rezulta ca domnul puteaplAti turcilor, daca nu punea nimic de-o parte pentru zile negre", ceea ceeste cu totul improbabil, ceva mai mult de 400.000 de galbeni. Ramineau

Cifra de 1 milion de taleri (666.000 de galbeni) mentionat& intr-un raport anonimdestinat papei cu privire la situatia din 1587, desi probabil destul de apropiath de adevär, estepusg sub semnul intrebärii de seniratatea cu care autorul anonim arath in aceeasi frath cäTara Româneasea are 4 mii de sate, dintre care cel mai mic este de 100 de case" (Cdliitoristrdini. . III, p. 203).

18 A se vedea analiza criticl a lui 5tefan 5tethnescu, Demografia dimensiune a istoriei,Timisoara, 1974, P. 88-91.

12 Damaschin Mioc, Cuantumul. . p. 155.

28 Ibidem, p. 158.

21 Ibident.22 Ccildtori strdini. ., III, p. 15.

17

. ,

www.dacoromanica.ro

5 Pliiti externe 461

insa peste 200.000 de galbeni anual care trebuiau procurati pe alte cai, fieprin presiuni asupra boierilor23 (destezaurizare), fie prin imprumuturi externe.

Inainte de a explora aceste cai, sä incercam Si o altä modalitate decalcul. Vom face abstractie de rnodul de colectare a veniturilor domnestisi vom lua in considerare stocul monetar i balanta generala de plati externea Tarii Românesti. Despre stoc nu tim mai nimic, sau stim doar ca nu puteasä fie prea mare. In ceea ce priveste balanta externa, stim ca iesirile eraudominate categoric de platile catre otomani, care obligasera la o anumitacomprimare a importurilor, in timp ce intrarile monetare proveneau aproapeexclusiv din exporturi si din taxele vamale percepute de domnie. In fine,vorn presupune ca domnia reusea sa-si insuseasca intr-o forma sau alta in-tregul excedent comercial, ccea ce este probabil exagerat, dar nu cu totul

Astfel, in cazul taranilor darile absorbeau cvasitotalitatea veni-turilor banesti; in schimb, boierii i negustorii exportatori gäseau intotdeaunacai pentru a pastra o parte din cistig, fie in forma baneasca, fie sub formaunor importuri de bunuri datatoare de prestigiu i confort. In afara confis-carilor si a contributiilor banesti fortate la care erau uneori nevoiti unii din-tre privilegiati, domnia mai profita de veniturile banesti ale boierilor i pecale indirecta, respectiv prin cumpärarile de sate si de rumâni in contul achi-tarii darilor taranilor aflati in incapacitate de plata.

Acceptind deci poate in mod fortat c5. domnia isi insusea in-tregul excedent comercial, sa vedem la cit se putea ridica acesta. Cu aceastane lovim insa de o alta dificultate: lipsa unor date statistice generale desprecomertul exterior al Tarii Românesti in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, care ne impiedica sa-i stabilim cu precizie structura i evolutia cantita-tiva24. Uncle informatii ceva mai precise avem despre comertul cu Transil-vania, desi si in acest caz registrele vamale de la Brasov se opresc la 155425,iar .studiul lui Samuel Goldenberg despre comertul Sibiului nu este suficientde detaliat in ceea ce priveste structura traficului26. Combinind insa mediaseculara propusa de Goldenberg pentru Sibiu cu extrapolarea datelor dela mijlocul secolului de la Brasov (extrapolare justificata prin stabilitateaarendei vigesimei din acest oras), Radu Manolescu a estimat exportul mun-tean din a doua jumatate a secolului al XVI-lea la 30.000-35.000 de flo-rini si excedentul comercial al Tarii Românesti la 18.000-20.000 de florini

23 Despre spolierea marilor boieri de cAtre Petru Cercel a se vedea relatArile oarecumconfuze ale agentului englez la Constantinopol, William Harborne (Eric D. Tappe, Documentsconcerning Rumanian History (1427-1601), London, 1964, doc. 58, p. 45) si amintirile lapi-dare ale cronicarilor romAni un secol mai tirziu (Istoria Tdrii Ronuinesti 1290-1690. Letopi-setul Cantacuzinesc, Editie C. Grecescu D. Simonescu, Bucuresti, 1960, p. 53; Radu Popescu,Istoriile domnilor Tdrii Romanesti, Editie C. Grecescu, Bucuresti, 1963, p. 66); pentru instituireai n Imperiul Otoman a unor practici similare, daca nu chiar mai dure, si care au putut servide model domnilor rarii RomAnesti, vezi Gilles Veinstein, Trisor public et fortunes privies dansl'Empire Ottoman (milieu XVP-début XIXe siecles ) in L'argent et la circulation des capitauxdans les pays miditerraniens (XVPXXe siicles), Nice, 1981, p. 12 1 134.

24 Studiul general cel mai detaliat rdmine Inc cel al Liei Lehr, Comer(ul Tdrii Romd-nesti si Moldovei in a doua jumdtate a secolului XVI i prima jumdtate a secolului XVII in Studii

materiale de istorie medie", IV, 1960, p. 223-306.25 Radu Manolescu, ComerfulTdrii Romdne,sti si Moldovei cu Bra§ovul(Secolele XIV XVI )

Bucuresti, 1965, p. 20 1.26 Samuel Goldenberg, Der Siallandel in den Zollrechungen von Sibiu ( Hermannstadt ) im

16. Jahrhundert, in Revue des etudes sud-est européennes", II, 1964, nr. 3-4, p. 385-42 1.

imposibil.

§i

www.dacoromanica.ro


anual27. In ceea ce ne priveste credem Ca cifrele reale erau ceva mai mari,tendinta intregului secol fiind aceea de reducere a ponderii tranzitului si aimporturilor muntene din Transilvania si de crestere a ponderii exporturilormuntene spre Transilvania28, ceea ce inseamna ca la sfirsitul secolului ex-cedentul era mai mare decit la mijlocul acestui secol. In fine, la excedentulinregistrat vamal trebuie adaugat cel realizat prin negotul de contrabandA.in acelasi timp insa, in secolul al XVI-lea asistam la un divort intre valoareamonedelor de aur si cea a florinilor camerali (monede de cont folosite pentrucalcularea veniturilor vamale), raportul variind in a doua jurnatate a seco-lului al XVI-lea in jurul lui 1,5: 1, cu o tendinta de depasire spre 160028.Facind dcci corectiile necesare i acceptind chiar riscul de a da cifre maimari decit realitatea, consideram ca exporturile medii anuale ale Tarii Ro-mânesti spre Transilvania nu au depasit inainte de 15943° 40.000 de galbeni,iar excedentul comercial al Tarii Românesti nu a depasit nici el25-30.000de galbeni in medie anuala.

Ca atare, dincolo de micile diferente de calcul, nu putem decitrallem opiniei profesorului Radu Manolescu: comertul Tarii Românesti cuTransilvania nu era izvorul de baza pentru procurarea banilor storsi de turci.Cea mai mare parte a banilor erau procurati chiar din Imperiul Otoman,prmtr-un export fortat..."31. Cunoasterea acestuia din urrna este insa insu-ficienta, pina in prezent neintrind in circuitul stiintific registre vamale caresa reflecte traficul real dintre Tara Româneasca i Imperiul Otoman in ul-tima parte a secolului al XVI-lca. Structura comertului este si ea cunoscutanurnai in linii mari. Se stie astfel cä principalele articole de export ale TariiRomânesti spre Imperiul Otoman erau animalele vii, in special oile i vitelemari, sarea, pestele, produsele apicole i intr-o masura ceva mai mica cc-realele Si caii32. Datele cantitative despre aceste exporturi sint putin nume-roase si inca si mai putin sigure. Referitor la vitele mari, singura estimaremai .realista provine dintr-un raport din 1603 al bailului venetian AgostinoNani, potrivit caruia din Tara Româneasca si Moldova solevano venir ognianno per 27.000 e piu capi d'animali"33. Tinind cont ca. Moldova avea unpotential bovin mai ridicat decit Tara Româneasca, dar cä exporta maimult spre Europa centrala, consideram cä exportul muntean spre ImpeiiulOtoman nu depasea totusi 20.000 de vite anual, ceea ce, la un pret internde 400 de aspri de cap34 (sau ceva mai mult de 3 galbeni), ar da un export

27 Radu Manolescu, op. cit., p. 183 184.28 Ibidem., p. 177 183; Samuel Goldenberg, Der Sildhandel..., p. 398-399.29 Tibor Antal Horvath, A niagyar aranyforint drtekvdltozdsa 1490-1700 hözbtt in

Numizmatikai kozlony", 58-59, 1959 1960, p. 33-37.3° Dupa 1594 fa/boiul cu Iinperiul Otoman a provocat probabil o sporire a exporturilor

spre Transilvania, reilectatil si de cresterea (moderath) a incasárilor vigesirnale de la Sibiu dinanii 1597 si 1600 (Samuel Goldenberg, Der Südhandel..., p. 391).

31 Radu Manolescu, op. cit., p. 185.

22 Lia Lehr, op. cit., ; Bistro. Tvetkova, Reginiul schimbului economic dintre teritoridede la nord sud de Dundre in secolul al XVI-lea in Relatii romiino-bulgare de-a lungul veacurilor(sec. XII XIX ). Studii, vol. I, Bucuresti, 1971, p. 107-150.

38 Barozzi e Berchet, Relazioni degli ambasciatori e baili veneti a Constantinopoli. parte 1.Venezia, 1873, p. 36.

31 Damaschin Mioc, Cuantumul..., p. 164 (pret mediu pentru anii 1592-1594, perioadAdin care avem cele mai mari preturi din intreg secolul al XVI-lea). in acest caz, ca si in celece urmeazA, am luat in calcul pretul intern deoarece cea mai mare parte a exportului era efec-tuat de negustori levantini.

sa iw

ic

www.dacoromanica.ro

ti cx term. 41;3

maxim de 8 milioane de aspri sau de ceva mai mult de 60.000 de galbenianuaL In ceea ce priveste oile, Mihai Maxim estima prin analogie cu si-tuatia Moldovei exportul muntean din a doua jumatate a secolului alXVI-lea la 300.000 de capete pe an35, ceea ce la un pret maxim de 45 deaspri bucatam ar insemna un export de 13,5 milioane de aspri sau 100110.000 de galbeni. Exporturile muntene de sare au fost evaluate de MihaiMaxim pe baza unor date despre veniturile obtinute de Petru cel Tinar lacel putin .40.000 de galbeni37. Mai stim ca in arm premergatoti domniei luiMihai Viteazul Bucataria imperiala de la Istanbul achizitiona din Tara Ro-mâneasca cite 33 de tone de miere si de ccara si 8.000 mudd (3.560 tone) dcorz, precum un numar neprecizat, dar mai degraba modest, de cai38. Va-loarea o putem estima mai sigur pentru orz, care, la un pret de 25 de aspripentru obrocul de 22 de ocale39, valora 3,63 milioane de aspri, deci in jurde 30.000 de galbeni. Caii, mierea Si ceara, pentru care baza de calcul estemai putin sigura", nu depaseau prcbabil valoarea dc 1 milion de aspri, sauin jur de 8.000 de galbeni. Facind adunarea, constatam exporturi relativbine atestate in valoare de aproximativ 31 milioane de aspri, sau in jur de250.000 de galbeni. La acestea trebuie sä adaugam cantitatile de cai, mieresi. ceara exportate de negustori, precum i exporturile pentru care nu avemnici un fel dc informatii cantitative (pestc, unt, seu, piei, lemn etc.41). Nu-marul mare al necunoscutelor ne obliga sa ne limitam la un ordin de m5rirne:consideram cã exporturile muntene catre Imperiul Otoman nu depaseauin ultimele deccnii ale secolului al XVI-lea valoarea de 300-400.000 de gal-beni (sau 40-50 milioane de aspri). Estimarile noastre, cu totul aproxima-tive de altfel, coincid cu cele de acum aproape 3 decenii ale profesorului

35 Mihai Maxim, Regimul p. 1755.36 Damanschin Mioc, Cuantumul.,_ p. 1 64.37 Mihai Maxim, Ottoman Documents concerning the IVallachien Salt in the Ports on the

Lower Danube in the Second Half of the Sixteenth Century, in Revue des etudes sud-est euro-phennes", XXVI, 1988, nr. 2, P. 12 1; Sivori aprecia ch domnul cistiga de pe urma ocnelor desare 40.000 de scuzi (Ccildtori strdini..., III, p. 14).

38 Mihai Maxim, Regiinul p. 1757.

39 Damaschin Mioc, Preturile din Tara Romfineascd in sRcolele XV XVI si dinarnicalor in Revista de istorie", 33, 1980, nr. 2, p. 324.

40 Astfel, cunoastem pretul cailor (500 aspri bucata in 1593 si 900 aspri in 1594, cf. Ruxan-dra Chmárdsescu, Coralia Fotino. Din istoria preturilor. Evolu(ia prettthri cailor in Tara Roma-neascd (secolele XV XVII ) in Studii si materiale de istorie medic", VI, 1973, p. 235), darnu stim numkul lor; in ceea ce priveste ceara si mierca, stim cantitatea, dar nu stim pretul;dach acceptdm totusi pretul propus de Damaschin Mioc pentru miere pe baca unor informatiide la inceputul secolului al XVII-lea (12 aspri ocaua, cf. Pre(urile..., p. 324), atunci miereacurnpärath de Buchtdria imperia1h valora ceva mai mult de 300.000 de aspri, deci 2.500-2.600de galbeni.

41 Nu am mentionat aici griul deoarece raportul de pret era defavorabil comertuluinormal. Astfel, in ultimele decenii ale secolului al XVI-lea pretul mediu pe piata internh dinTara Romhneasch ajunsese la 50 de aspri obrocul de 22 de ocale (Damaschin Mioc, Pr8tmile

p. 324, dar si 120 de aspri obrocul in 1592-1594, cf. idem, Cuantumul..., p. 164), intimp ce pretul de piath liberd din Istanbul nu a dephsit 50 de aspri pentru chila de 20 deocale decit la inceputul secolului al XVII-lea (cf. Ljuben Berov, Dvizenieto Va cenite na

prez XVI XIX v. i evroPejshata revolucija na cenite, Sofia, 1976, p. 188). Trebuie tinutcont si de costul transporturilor, care, potrivit unor date din 16 16, era de 8 aspri pentru fie-care chilä pe distanta Istanbul-Isaccea (Rhoads Murphey, Provisioning Istanbul: The Stateand Subsistence in the Early Modern Middle East, in Foods and Foodways", 1988, 2, p. 227,tab. 2). De aceea considerãm c. griul si cerealele in general nu erau exportate decit inani exceptionali sau in urma unor comenzi categorice din partea statului otoman.

4 c 3807

7

si

economic...,

economic...,

Balka-nite

www.dacoromanica.ro


Radu Manolescu42, ceea ce ne arat5. ca progresele cunostintelor noastre vorfi lente pina cind vor fi introduse in circuitul stiintific registrele vamale oto-mane, sau macar un numar suficient de contracte de arendare a schelelordunArene43.

Adaugind la aceste cifre cei 40.000 de galbeni propusi de noi pentru ex-porturile muntene catre Transilvania, ajungem la exporturi totale ale TariiRomânesti in jur de 400.000 de galbeni, poate ceva mai mult, dar nu cu mult.Tinind cont de faptul ca in aceasta perioada comertul exterior muntean aveaun caracter puternic excedentar, vom considera cä importurile i sumelepercepute din vami pentru intregul trafic erau de marimi apropiate si seanulcaz5 reciproc, ceea ce conduce la un excedent al balantei comerciale deaproximativ 400.000 de galbeni. Cum celelalte posturi ale balantei de platiexterne nu erau de natura a aduce excedente majore (poate doar cheltuielileturistice" ale negustorilor si carnatarilor veniti din lumea otomana sa fifost mai importante, dar nici ele nu se puteau ridica la sume prea mari datfiand nivelul general foarte scazut al preturilor din Tara Româneasca), aceastainseamna ca pentru efectuarea platilor catre Poarta (650.000 de galbem) mairamineau de acoperit cite 200-250.000 de galbeni anual.

0 prima observatie se impune: lipsa calculata pe baza balanteitilor externe este de acelasi ordin de marime cu cea obtinuta prin estimareaveniturilor si cheltuielilor domniei. Din ambele variante rezulta ca domnianu reusea sä plateasca din resurse normale 200-250.000 de galbeni anual.Raminea recursul la destezaurizare, de obicei prin spolierea boierilor si amanastirilor (o mare necunoscuta din punct de vedere cantitativ), si la crc-dite obtinute indeosebi de la camatarii din Istanbul.

Referitor la aceste imprumuturi dispunem de informatia lui IbrahimPccevi, care, invocind o relatare a lui Ali Djan efendi, naib (ajutor de cadiu)la Giurgiu in 1594 si martor ocular la evenimentele premergatoare ridicariila lupta a lui Mihai Viteazul, sustine cä datoriile domnului Tarii Românestise ridicau la 700 milioane de aspri44 (aproximativ 5,8 milioane de galbeni lacursul oficial, ceva mai putin la cursul pietei libere). Suma, desi imensasi putind stirni rezerve, este totusi plauzibila. Nu vom insista aici asupraseriozitatii lui Pecevi, care a si lucrat efectiv in sistemul financiar otoman45,

42 se poate presupune c. exportul anual al 'Mil Românesti in Imperiul otomanse ridica la citeva sute de mii de florini" (Radu Manolescu, op. cit., p. 186).

43 in aceast a. privintä exist6, unele inceputuri, dar care nu sint inca suficiente pentruestimarea traficului comercial. Astfel, se stie ch. in 1569 taxele de piath (bac) §i portuare dinschelele Silistra, Hirsova, Macin, Isaccea, Tulcea i Karaharman aduceau un venit total depeste 3,2 milioane de aspri (Strasimir Dimitrov et al., Istorija na Dobrudja, vol. III, Sofia, 1988,p. 62 informatie comunicata nou5. de Anca Popescu, careia tinem multumim si pe aceastäcale), dar cuantumul taxelor varia mult de la marfà la marf6, si pira la publicarea unor datedetaliate sortimental i pe zone de provenien4 5, (Tara Româneasca, Bulgaria, Dobrogea, Moldova)nu putem aprecia marimea si structura traficului.

44 Mihail Goboglu, Mustafa Ali Mehmet, Cronici turcesti privind tdrile romcine (Extrase,sec. XV mijlocul sec. XVIII ), vol. I, Bucuresti, 1966, p. 499. Nicoar5. Beldiceanu echivaleath

surprinzator cele 7.000 de poveri (yak) de aspri cu 7 milioane de aspri (La crise mond-lairs ottomane au XVI-eme siecle et son influence sur les principautés roumaines, in Suclost-Forschungen", XVI, 1957, p. 81), desi 1 yiik = 100.000 de aspri i desi in textul lui Pecevi se

sumele de mai putin de 10 yuk (1 milion de aspri) au fost tratate ca nimicuri" si nuau fost luate in considerare.

43 Vezi Franz Babinger, Die Geschichtsschreiber der Osmanen und ihre Werke, Leipzig,1927, p. 192 193.

plä-

matt cá

...

www.dacoromanica.ro

9 Piãti externe 4('A

nici asupra valorii sursei de care s-a folosit el (Ali Djan efendi fusese ehe-mat de la Giurgiu la Bucuresti tocmai pentru a garanta juridic corectitu-dinea stabilirii cuantumului datorillor lui Mihai Viteazul). Nu vom zabovinici asupra comparatiei cu Moldova, care, desi platea otomanilor sume sen-sibil mai mici, ajunsese sä aiba datorii evaluate la 110 milioane de asprila sfirsitul domniei lui Petre Schiopul46 si la 1,5 milioane taleri la inceputuldomniei lui Aron Tiranul47. Vom arata numai ca, daca acceptam ideea càin anii 1581-1594 domnii Tarii Românesti au trebuit sä imprumute anualcite 200.000 de galbeni cu dobinzi ce ajungeau la 50% pe an", atunci, chiarfara sä se puna dobinzi Si pe dobinzile neplatite din urma, suma totala a da-toriilor la care se ajunsese in 1594 putea fi realizata" in 9-10 ani49.

Revenind la volumul propus de noi pentru exporturi, se cuvine esti-mata ponderea acestora pe cap de locuitor i pe gospodarie. Acceptind diTara Romaneasca avea in ajunul domniei lui Mihai Viteazul 50.000 de f a-milii (gospodarii), nu toate contribuabile (evaziunea fiscala era in floare),

deci in jur de 250.000 de locuitori, ar insemna ca exporturile totale repre-zentau ceva mai mult de 1,5 galbeni pe locuitor sau 7,5 galbeni pe gospodariv.Inutil de adaugat di. acest cuantum era si mai mare daca populatia reala aTarii Românesti a scazut sub fatidicul prag de 50.000 de familii. PentruEuropa sfirsitului de sccol XVI 1,5 galbeni exporturi pe locuitor era foartemult. Astfel, exporturile maritime medii ale Poloniei regale valorau in airii1595-1615 circa 1,49 milioane de taleri50, deci in jur de 1 milion de galbeni,ceea ce, la o populatie de 3,1 milioane de locuitori51, inseamna cam 1/3 galbenpe locuitor. Chiar daca adaugam exporturile oricum mai mici efectuate peuscat catre Europa centrala si sud-estica si catre Rusia, exporturile polonezenu depaseau in nici un caz 0,5 galbeni pe locuitor. Conform estimarilor luiFernand Braudel, exporturile franceze din anii 1551-1556 (15,7 milioanede scuzi la 16 milioane de locuitori52) erau si ele sensibil inferioare pe cap delocuitor celor muntene. Dintre cifrele pe mari unitati teritoriale de care dis-punem (facem abstractie aici de datele referitoate la microregiun i puternic

" Mithimme Defieri, vol. 70, ordinele 496, 497 si 50 1, p. 258-260 (docurnente care ne-anfost comunicate de dl. Mihai Maxim, caruia ii multumirn i pe aceasth cale; vezi i Mihai Maxim,Regimul economic.... p. 1742 si 1762).

47 Ioan Caprosu, 0 istorie a .Moldovei prin relatiile de credit pind la mijlocul secoluluial XVIII-lea, Iasi, 1989, p. 62.

48 A se vedea in acest sens relatarea lui Sivori despre imprumutul (de fapt intirziereade plata) acordat de beglerbegul Rumeliei, Khadim Mesih pasa, lui Petru Cercel, cu obligatiade a plati dublul sumei dupa doi ani (Cdldtori strdini..., III, p. 31). 0 asemenea dobindaeste dubla fata de cea de 24% la care ii contracta imprumuturile constantinopolitane Con-stantin Brthicoveanu, desi uneori i acesta trebuia sh plateasch dobinzi mai mari (Irina Gavri1a,Bogdan Murgescu, Credit si creditori in tinipul lui Constantin Briincoveanu in Revista de isto-rie' , 4 1, 1988, nr. 9, p. 870).

49 intr-o asemenea progresie in 9 ani se ajungea la un total de 5,4 milioane de galbeni,Ian in 10 ani la 6,5 milioane de galbeni. Inutil de adaugat cli. sporul datoriilor era mult mai nere-gulat, dar nu neaparat mai lent in medie anuala.

50 Antoni Maczak, Der polnische Getreideexport und das Problem der Handelsbilanz(1557-1647 ) in Ingomar Bog (Hrsg.), Der Aussenhandel Ostmitteleuropas 1450-1650. Dieostmitteleuropitischen Vollestvirtschaften in ihren Beziehungen zu Mitteleuropa, Kean-Wien, 197 1,p. 33.

51 Marian Malowist, Adelheid Simsch, Polen 1450-1650, in Handbuch der europdischenWirtschafts sold Sozialgeschichte, III (Hrsg. v. Hermann Kellenbenz), Stuttgart, 1986, p. 1078.

52 Fernand Braudel, Mediterana ci lumea mediterand in epoca lui Filip al II-lea, vol.Bucuresti, 1985, p. 348.

II.

si

si

www.dacoromanica.ro


urbanizate, deoarece economiile urbane sint dintotdeauna hiper-active"53),ceva mai mari erau doar exporturile castiliene din 1598, estimate de Braudella 3;63 miliarde de maravedi pentru 5 milioane de locuitori54, adich 726 ma-ravcdi pe locuitor, ceea ce, la un curs de 1 scud = 400 de maravedi55, ar da1,8 scuzi/locuitor sau 1,6 galbeni/locuitor. Nu trebuie insh pierdut din vederefaptul ca preturilc spaniole erau de citeva ori mai mari decit cele din Europarhshritean5.50, ceea ce f acea ca exporturile fizice pc locuitor sh fie mai mariin -Tara Româncasch decit in Castilia.

Aceste exporturi uriase pe cap de locuitor nu trebuie s ne inele. Mh-rimea exporturilor nu insemna automat un inchce de comercializare mairidicat, deoarcce in timp ce in Occident comertul interior (local si regional)era de regula. de trei ori mai mare decit importurile si/sau exporturile57, inTara Româneasch piata internh cra mult mai subtire", indeosebi din cauzagradului schzut de urbanizare. Ba chiar mai mult, data fiind inelasticitatcaproductiei, volumul ridicat al exporturilor impiedica extinderea pieteiinterne.

Ca sà intelegem mai bine acest mecanism se cuvine sä ne oprim maiinth la produsele pe care trebuia sh le comerciabzeze o gospodarie pentrua-si pu tea plAti toate dhrile. Vom folosi modelul propus de Damaschin Miocpcntru anul 1594, probabil momentul de apogeu al fiscalitatii din Tara Ro-rnaneasch in secolul al XVI-lea: pentru procurarea celor 1925 de aspri laci t se ridicasera darile, un th.ran trebuia sh vinda in acelasi an 1 cal (900 aspri),1. bou (400 aspri), 2 obroace de griu (240 aspri), 5 oi (225 aspri) si 3 f hidde ocinh (150 aspri)58. Vinzarea unui bou si a 5 oi anual, desi presupune caflecare gospodarie avea un potential animalier de 10 ori mai mare la bo-

dc 5 ori mai mare la ovine, este totusi plauzibilh dach avem in\ edere slaba densitate a populatiei pe teritoriul Thrii Romhnesti59. Vinzareaa 2 obroace (aproximativ 75 1) de grin cra si ea posibila chiar in conditiilerandarnentelor precare ale vremii. Faptul ch nu regasim griul in exporturidccit arareori nu trebuie sh ne mire, deoarece cea mai mare parte rhmineapiobabil pe piata internh". Mai problematich este, duph phrerea noastrh,

53 Ibidem., p. 347.54 Ibidein.55 Marie-Therese Boycr-Xambeu, Ghislain Deleplace, Lucien Gillaid, op. cit., p. 216,56 A se vedea Fernand Braudel, Frank Spooner, Prices in Europe from 1450 to 175 0

in 7 he Cambridge Economic History of Europe. V. 7 he Economic Organization of Early ModernEurope, eds. E.E. Rich, C.H. Wilson, Cambridge, 1967, p. 395-400 si 472-473.

57 Fernand Braudel, Mediterana. . . , 11, p. 348. 1:n alt factor de care trebuie tinut seamaeste acela ca de obicei volumul comertului exterior pe locuitor este mai mare la statele relativmici (ca teritoriu si ca numar de locuitori) si mai mic la statele mari, ori, la scala secolului alXVI-lea Tara Romaneasca era mai degraba un stat mic. Impactul acestui factor este insa pro-babil compensat cu prisosinta de diferentele de nivel general al preturilor invocate mai sus.

58 Damaschin Mioc, Cuantumul..., p. 166.59 Pentru relatia de inversa pi oportionalitate dintre densitatea oamenilor si cea a anima-

1 elor, vezi Fernand Braudel, Structurile cotidianulni. Posibilul ,si imtosibilul, vol. I, Bucuresti,1984, p. 62-70.

60 Acceptind un consum individual minim de 3 hl de grin anual (cf, Fernand Braudel,Structurile.. ., I, p. 140), rezultl. c. pentru hränirea unui singur consumator neproducatorera nevoie de griul vindut de 4 gospodarii. La acest nivel al vinzarilor de gnu piata intern&putea asigura hrana a numai 5% din populatia tarii (pentni simplificarea calcului am facutabstractie de disponibilitätile provenite din dijme ale marilor boieri si ale manästirilor, precumsi de faptul cá unii oraseni dispuneau de loturi proprii de pamint, nefiind desprinsi integralde ocupatiile agricole).

sivine

www.dacoromanica.ro

11 PIA ti externe 467'

vinzarea anuala a cite unui cal si a cite 3 falci de ocina, Care, atunti cindse realiza cu adevarat, ducea la reducerea bazei economice a gospodarieiinipiedica reluarea la acelasi nivel a ciclului agricol. Desigur, in lipsa calu-lui de vinzare se puteau comercializa alte produse ale gospodariei, poate ovaca, poate citeva oi suplimentare, poate citeva pasari sau poame, dar estecu totul indoielnic Ca acestea puteau acoperi intreaga diferenta. De altfel,noi stim Ca de multe ori taranii nu erau in masura sa plateasca dari atit demari, aproape fàr5. egal in Europa vremii", fapt care ii obliga mai intii säse indatoreze i apoi fie sa fuga abandonindu-si gospodariile, fie sä se vindaca--rumani. Este mai degraba surprinzator faptul Ca rumânirile n-au afectatdecit o parte (dupa unele estimari cam jumatate") din taranimea Tarii Ro-mânesti, restul reusind intr-un fel sau altul sa-si plateasca darile i sa-siconserve libertatea.

Chiar daca nu functiona intotdeauna perfect, pe fiecare verig aParindSi rateuri, filiera cauzala este limpede:plati catre otomani fiscalitatecomercializare fortata exporturi masive balanta comerciala activa. Res-tringerea importurilor Si cresterea exporturilor se observa. la Brasov Incainainte de mijlocul secolului si este probabil cã s-a accentuat in a doua ju-matate a secolului. Dar balanta comerciala tot mai activa a provocat in-semnate rnutatii si in circulatia rnonetara din Tara Româneasca, indeosebiprin atragerea in circulatie a unei diversitati sporite de monede straine obti-mite ca plata pentru exporturi. Astfel, prirnele doua trcimi ale secolului alXVI-lea, reprezinta, la fel ca si ultirnele decenii ale secolului precedent, operioada de categorica dominatie a asprului, care cste principala rnoneda decalcul atestata in documente, asigura 1000 plata haraciului" si este largmajoritar in tczaurc (in celc 16 tezaurc incheiatc in 1501-1580 care au pu-

61 Daniel Chirot a fost primul care a ircercat sà compare povara fiscald a lccuitorilorTdrii Romanesti cu cea a francezilor din secolul al XVI-lea, dar a facut-o pe o bazd gresita,luil.rd in calcul numai cuantmmil haraciului (Social Change. p. 39). In realitate, dacd. accep-tam ca därile totale pe gospodärie se ridicau in 1594 la 1.925 aspri (deci ceva mai mult de 3 gal-bhni pe locuitor), atunci därile din Tara Româneascd erau in bani nu de numai 3 ori maimari decit in Franta (asa curn presupusese Daniel Chirot), ci de peste 10 ori mai mari (pentruFranta am luat in calcul venituri bugetare de 5 rnilioane de scuzi sub Henric al IV-lea la o popu-latie de 16 milioane de locuitori cf. Fernand Braudel, Mediterana..., II, P. 362). Povarafiscal& din Tara Rorndneasca era mai mare decit media mediteraneana (sub 1 ducat pe locuitor,cf. ibidem), i chiar mai mare decit cea venetiana, eventuald la ceva mai mult de 2 galbeni/lo-cuitor (calculul nostru pc baza datelor din ibidem, P. 362 pentru venituri si p. 295-297 pentrupopulatie). Mult rnai mici erau ddrile din Imperiul Otoman. Dacd vom compara bugetul de4,66 milioane de ducati in 158 1 1582 (cf. Omer Lutfi Barkan, The Price Revolution of the Six-teenth Century: A Turning Point in the Economic History of the Near East, in The Internatio-nal Journal of Middle East Studies", 6, 1975, nr. 1, p. 17, tab. 3) cu populatia totald de 22-26milioane de locuitori (vezi discutia critica. in Fernand Braudel, Mediterana..., II, p. 28 1-28),si chiar dada vom accepta ch impozitele percepute, dar care din diferite motive nu mai ajungeauin visteria ccotrala, mai reprezentau Inca o data pe atit, vom constata cd darile totale tot nudepäseau 0,5 galbeni/locuitor. Pentru relativa prosperitate a satelor din Serbia si din Ungariaotomanä si pentru fiscalitatea relativ usoara din aceste zone, vezi si calculele foarte elaborateale lui Bruce McGowan, Food Supply and Taxation on the Middle Danube (1568-1579 ) inArchivum Ottomanicum", I, 1969, p. 139 196. Diferenta de fiscalitate explica si fuga multorcontribuabili munteni in teritoriile aflate sub administratie otomand. directa.

62 Calcule realizate de Daniel Chirot, op. cit., P. 32-53.63 Date pentru anii 154 1/1542, 1563/1564 si 1565/1566 la Mihai Maxim, Considerations

sur la circulation monitaire dans les pays roumains et l'Empire ottoman dans la seconde moitiddu XVI° siecle, in Revue des etudes sud-est européennes", XIII, 1975, nr. 3, p. 4 10.

si

www.dacoromanica.ro

468 Bogdan Murgeseu 12,

tut fi retinute pentru analiza°4, asprii reprezinta 89,3% din numarul mane-delor si 93,9% din valoarea totala). Mai important este poate faptul ca. 12din aceste 16 tezaure sint compuse dintr-un singur nominal (7 tezaure de'aspri cele de la Bucuresti-Militari68, Orbeasca de Jos", Bertesti67, Gis-testi 138, Plopi69, Bistret7° i Craiova71; 4 mici tezaure de dinari Giurgiu72,Cirligu Mare", Naeni74 i Cindesti78; un mic tezaur de monede poloneze;probabil polgrosi, la Dabuleni76), unul este din punct de vedere al circulatieimonetare din Tara Româneasca tot omogen, fiind compus numai din 18monede franceze (douzaines) si 1 siling englez, care au venit probabil irn-preuna in Tara Româneasca77, si numai 3 sint cu adevarat mixte, doua corn-binind aspri cu dinari i unul dinari cu un polgros. Fapt semnificativ, cele3 tezaure mixte se incheie toate dupa 1564, si poate chiar mai tirziu: miculdepozit de al Aldeni, semnalat f Ara descrieri detaliate, dar incheiat cu dinaride la Maximilian al II-lea (1564-1576)78, tezaurul de la Glodeanu-Silisteaincheiat in 156879, si cel de la Sihleanu, incheiat in 157980. In schimb, din 14tezaure incheiate in 1581-1600, nurnai 5 cuprind cite un singur nominal

64 Tinem s precizam ca, datorita, pe de o parte limitelor cunostintelor autorului acestorrinduri, si pe de altA parte datorita, numarului redus de tezaure publicate intr-un mod acceptabAscopurilor noastre, adicis, mentonind numrirul monedelor de diverse tipuri si cuprinzind macarcite un indiciu despre post-quem (data ultimei monede din tezaur), toate procentajele prezen-tate mai jos reprezintá numai ordine de mArime grosiere si nu valori de mare precizie.

65 Octavian iliescu, Un tezaur de aspri turcesti de la inceputia secolului al XVI-lea, gdsitin Bucuresti in Studii si cercetari numismatice", III, 1960, p. 287-309.

06 Nicolae Constantinescu, lin tezaur .feudal de rnonede si obiecte de podoabd de pe ValeaTeleormanului in Studii si cercetari de istorie veche", 17, 1966, nr. 3, p. 5.51-555.

67 Mihai Maxim. Un tresor d'aspres turcs des XV8-XVIC siecles decouvert a Bertesti,département de Braila, in Studio. et Acta Orientalia", X, 1980, p. 89- 102.

68 H. Dj. Siruni, Panait I. Panait, Tezaurul de la Gistesti si unele problerne privind circsi-latia accelei pe teritoriul orasului Bucuresti si in imprejurimi in Materiale de istorie i muzeo-grafie", 11, 1965, p. 189-204.

69 Tezaur comunicat de Paraschiva Stancu in cadrul Laboratorului de Studii Otomanein sedinta din 20 ianuarie 1988; vezi Si Adina Berciu-Draghicescu, Repertoriul descoperirilormonetare otomane din teritoriile locuite de romiini (sec. XV -XVI ) in Caietul Soninarului spe-cial de stiinte auxiliare. Opuscula Nurnismatica, Bucuresti, 1989, p. 111, nr. 67.

79 Ion Stan, Toma Radulescu, Tezaurul de aspri turcestz descoperiti la Bistret-Dolj, kiBuletin informativ. Societatea Numismatica Romana., Sectiunea Craiova", II, 1976, p. 48 -5 1.

71 Bucur Mitrea, Découvertes monitaires en Roumanie - 1980 (XXIV ) in Dacia",XXV, 1981, p. 388, nr. 2 13 a.

72 Constanta tirbu, Noi tezaure monetare intrate in patrimoniul Muzeului de Istorieal R.S.Románia in Cercetbri numismatice", I, 1978, p. 9 1.

73 Vasile Drimboceanu, Ion Rusu, Contributii la repertoriul descoperirilor monetare depe teritoriul judetului Buzau in Buletinul Societatii Numismatice Romane", 70-74, 1976- 1980,p. 6 12, nr. 18.

74 Ibidon., p. 6 13, nr. 25.76 Victor Bobi, Tezaurul medieval de monede podoabe descoperit la Cindesti-Vrancea,

In Studii si comunicari", III, 1980, p. 111- 126.76 Adina Berciu-Dräghicescu, Dinka' Ciobotea, Aspecte ale circulatiei monetare din zona

Olteniei (secolele XIV -XVI ) in Analele UniversitAtii Craiova", VI, 1981, p. 30, nr. XIV.77 Elena IsAcescu, Un tezaur de monede franceze engleze din secolele XV -XVI gasit

in judeful Ilfov in Studii si cercetari numismatice", IV, 1968, p. 429-438.78 Vasile Drimboceanu, Ion Rusu, op. cit., p. 611, nr. 11.79 Vasile Drimboceanu, Un tezaur de monede medievale descoperit la Glodeanu-Silistea,

judeful Buzdu, in Studii i cercetOri de istorie buzoiana", I, 1973, p. 33-39.89 Eugenia Neamfu, Le tresor d'objets de parure et de monnaies decouvert a Sihleanu (corn.

Scorpru Nou, dip. de Braila), in Dacia", XXIV, 1980, p. 34 1-353.

si

,si

www.dacoromanica.ro

13 P1i externe 489

(unul dinari81, doua dirhemi82 Si doua tripli grosi polonezi83), iar 9 sint mixte;dintre acestea, numai doua cuprind doar doua nominaluri84, celelalte con-tinind de la 3 tipuri de monede in sus". Pe de alta parte, trecerea la o ba-lanta. comerciala activa cu Transilvania a dus la patrunderea crescinda inTara Romaneasca a dinarilor unguresti (a caror pondere valorica in totalulmonedelor marunte i mijlocii creste de la 5% in tezaurele incheiate in 15011580 la 36% in tezaurele incheiate in 1581-1600), si apoi a monedelor polo-neze (indeosebi tripli grosivik) a talerilor87 si a monedelor de aur din lumeacrestina.

Consideram Ca aceasta diversificare i foarte probabila sporire a maseimonetare (valoarea medie a tezaurelor creste sensibil spre sfirsitul secolului)nu a fost totusi elementul cel mai dinamic in istoria monetara a Tarii Ro-mânesti in secolul al XVI-lea. Astfei, dac5. analizam clasica formula a teo-riei cantitative a monedei, MV ---- PT, atunci vom constata ea preturile (P)cresc cu o anume moderatie88, in timp ce sporul lui T (cantitatea de bunuri

servicii scoase spre vinzare; in unele lucrari apare cu notatia Q) estemai importantä. Pe celalalt talger al balantei, cresterea masei monetare(M) era blocata de permanentele extrageri din circulatie ale sumelor trimisela Ist anbul, asa ca cea mai mare parte din crestere a revenit lui V (vitezade circulatie a monedei). Aceasta viteza era cfliar ametitoare in cazul ta-rauilor, care imediat ce aveau bani trebuiau sa-si plateasca darile, sau une-ori nici nu mai ajungeau sä vada monedele sunatoare deoarece produsele

81 Olimpia Tudoran, Tezaurul monetar medieval de la Izvor Dolj secolele XV XVIin Oltenia", I, 1974, p. 93-98.

82 Elena Isäcescu, Tezaurul monetar din a doua jumdtate a secolului al XVI-lea, desco-peril la Rimnicu Vilcea in Buletinul Societatii Numisrnatice Române", 70-74, 1976 1980,p. 33 1 339; Eugen Teodoreanu, Eugen Nicolae, Dirhemi otomani de la sjisitul secolului al X VI-leaprovenind de la Tirgoviste si din imprejurimi in Caietul Seminarului special de stiinfe auxiliareale istoriei. Opuscula bibliologica, genealogica, numismatica, III, Bucure#i, 1992, p. 70-7 1.

83 Tezaure descoperite la Nicolae Balcescu, jud. Teleorman (Mihai lonescu, Monededin Muzeul de Istorie Giurgiu in Buletinul Societatii Nurnismatice Romane", 67-69,1973 1975, p. 332) si la Rimnicu Sarat (Vasile Driinboceanu, Ion Rusu, op. cit., p. 6 13, nr. 26).

84 Tezaurele de la Jiblea-CalimanWi (dinari ungureFti i gr.*. polonezi, Adina Berciu-Draghicescu, Dinica Ciobotea, op. cit., p. 3 1, nr. XXI) i Tirgov4te (dinari ungurWi i aspri,Adina Berciu-Draghicescu, Repertoriul. . p. 118-119, nr. 89 a).

85 Elena Isacescu, Les monnaies ottomanes en Valachie au XVIC siècle (le hasor de Tdri-ceni, district de Lehliu) in Studio. et Acta Orientalia", VII, 1968, p. 263-27 1; Toma Radu-lescu, Tezaurul monetar de la Rast, judeful Dolj (secolele XV XVI ) in Oltenia", III, 1981,p. 97-108; Eugen Nicolae, Gabriel Custurea, Tezaurul monetar din secolul al XVI-lea desco-perit la Bercioiu, jud. Vilcea in Buletinul Societatii Numismatice Rornhne", 77-79, 1983 1985,p. 309-327; Constanta tirbu, op. cit., p. 92 (tezaur cu loc de descoperire necunosut din judetulIlfov); Ana-Maria Velter, Un tezaur monetar din sec. XV XVI, descoperit la Ghimpa4, judGiurgiu in Cercetari numismatice", IV, 1982, p. 133 139; Aurica Smaranda, tefan Trim-baciu, Trei tezaure monetare din secolele XVI XVII descoperite in zona orasului CimPulung-Muscel in Buletinul Societatii Numismatice Române", 70-74, 1976-1980, p. 34 1-348(tezaur descoperit la HirtieTti-Vulturesti); Adina Berciu-Draghicescu, Repertoriul.. p. 89,nr. 3 (tezaurul de la Beciu, jud. Teleorman).

86 Pentru cadrul general al invaziei monedelor poloneze, a se vedea mai ales AndrzejMikolajczyk, Polish-Ottoman Monetary Relations in the Light of Numismatic Evidence ( 16thto 18 th Century ) in Wiadomosci Numismatyczne", XXIX, 1985, nr. 1-2, p. 87-90; idem,Polish Factor in the Balkan Monetary Affairs of the Late 16th and 17th Century in Zeitschriftfar Balkanologie", XXII, 1986, nr. 1, p. 6 1-75.

87 Constanta Stirbu, Ana-Maria Velter, Emil Plunescu, Circulatia talerilor in secoleleXVI XVII in Tara Romdneascd problema falsurilor (tezaurul de la Urziceni, jud. Ialomi(a )in Cercetari numismatice", VI, 1991, p. 162-189.

88 Damaschin Mioc, Prefurile. . p. 3 17-325.

isi

www.dacoromanica.ro

470 Bogdan Murgescu

le erau arvunite de camatari inca inainte de recolta sau de momentulanimalelor89. De altfcl, extinderea crcditului, larg documentata in Ta-

rile Române in secolul al XVI-1ea50, este o forma clasica dc sporire a vitez_ide circulatie monetara.

Pe de altä parte insa, asa cum am aratat mai sus, oriintarea celei maimari parti a productici comercializabile spre export, indeosebi pe piata oto-mana, era dc natura sa blocheze dezvoltarea pietei interne. Situatia era si-milara cu cea a altor regiuni mari exportatoare de produse agricole in seco-lul al XVI-lea, cum ar fi Poloniau si Sicilia92. Exista insa i deosebiri. Inaceste zone cea mai mare parte a veniturilor rezultate din exporturi nu ali-menta piata interna deomece era concentrata. in miinilc unui numar limitatde mari latifundiari, care eventual cumparau din import bunurile de pres-tigiu pc care le doreau; in Tara Româneasc5. numarul celor care realizauvenituri din productia pentru export era mult mai mare, dar aceste veni-turi erau apoi aproape instantaneu absorbite dc fisc, si apoi dc autoritatileotornane.

Ca si in Virile mentionate de noi mai sus, si in Tara Româneasca apa-n-ntele fenomene de modernitate economica din secolul al XVI-lea (extin-derea economiei monetare si a productiei pentru schimb, rata inalta a expor-turilm) au reprezentat de fapt expresia unei incorporali periferice'3 intr-olume economica (Braudel ar spune economie-univers"") centrata in acestcaz pc Istanbul. Combinarea controlului economic (prezenta negustmilorsi camatarilor otornani, fie musulmani, fie greci sau evrei) cu cel politic aClus la drenarea cvasi-totalitatii surplusurilor spre centru, intr-o masura cea depasit cu mult pe cea din teritoriile aflate sub dominatia directa a Portii.Dincolo de efectele catastrofice pe termen scurt si de erodarea motivatiilorpioducatorilor directi in vedeiea cresterii productiei95, relatia de tip perifericera de natura sa dirijeze dezvoltarea economica a Tarii Românesti pe unfagas care sä asigure pe termen lung pastrarea decalajelor fata de zonele maidezvoltate ale lumii otomane, ca si fata de celelalte sisteme economicemondiale98.

Este evident ca motivatiile irnediate si nu ccle pe teimen lung au pre-valat in declansarea luptei antiotomane de catre Mihai Viteazul in 1594,

88 Fenomene sirnilare erau intr-o serie de VIri europene inct din secolul al MU-lea(Peter Spufford, Le role de la monnaie dans la revolution coinmerciale du XIII' siècle in Etudesd'histoire monitaire (ed. John Day), Lille, 1984, P. 386-388).

" Vezi si Lia Lehr, Camdta in Tara Romilneascd pind in sccolul al XVIII-lea, in Studii./istà de istorie", 23, 1970, nr. 4, P. 693-715.

t'l* A se vedea analiza exemplarà a lui Witold Kula, Theorie economique du systeme feodal.Pour un nzodele de reconomie polonaise 16e 186 siecles, Paris, 1970.

82 Maurice Ayrnard, lionnaie et econonne paysanne in L'argent ct la circulation des capi-taux . . indeosebi p. 25-28.

83 Analiza acestui proces la Daniel Chirot, op. cit., p. 37-56 si la Florin Bonciu, BogdanMurgescu, flze World-Approach and Romanian Economic History in Revue roumaine d'his-toire", XXIX, 1990, nr. 3-4, p. 278-280.

94 Fernand Braudel, Timpul lunzii, vol. II, BucurWi, 1989, p. 123 146.85 Constathri foarte pesimiste in acest sens pentru teritoriile otomane din Balcani la

Spyros Asdrachas, Societés rurales balkaniques aux XVe XVI' siecles: inouvements de la popu-lation et des revenits in Etudes balkaniques", XIII, 1977, nr. 2, p. 49-66 si idem, Fiscalitéet monetarisation dans les economies villageoises balkaniques, XVCXVIC siecles in L'argent etla circulation des capitaux..., p. 113 119.

88 Immanuel Wallerstein, Sistemul mondial modern. Agricultura caPitalistd ,si originileeconomiei mondiale europene in secolul al XVI-lea vol. II, Bucure§ti, 1992, mai ales p. 281-284.

1

zfirii

iizib,1e

Rt.

I

vijn-

www.dacoromanica.ro

15 Phi 11 externe 471

inccrcare instinctiva si disperata de a iesi dintr-o situatie ce evolua rapidspre un colaps economico-social al Tarii Romanesti. Incetarea platilorcatre Istanbul a insemnat si o relaxare a fiscalitatii97, care a dat un anumeragaz de refacere economiei i societatii muntene. In acelasi timp insa, slabulpotential demografic si urban-mestesugaresc al Tarii Romanesti, care im-piedica sustinerea din resurse proprii a razboiului antiotoman, lipsa unordcbusee alternative comparabile cu cele otomane pentru a obtine din expor-turi veniturile banesti nccesare cfortului de razboi, si probabil chiar incapa-citatea de a-i sili pc tarani sa vinda tot atit de mult ca inainte de 1594, auimpins inexorabil spre cautarea unui modus-vivendi cu Poarta. Compromi-surile nu intotdeauna explicite la care au ajuns Mihai Yiteazul si urmasiisai cu Impcuul Otornan au avut rnelitul de a reduce presiunea financiaraotcmana, dar nu au modificat si nici nu puteau modifica caracterulperiferic al integrarii economico-politice a Tarii Româncsti in sistemulotoman.

FOREIGN PAYMENTS, TAXATION AND MONEY ECONOMYIN WALLACHIA AT THE END OF THE 16th CENTURY

Summary

The tremendous sums of mcney the Wallachian princes were forcedto pa3 to the Ottoman Empire and to its high officials put a scrious strain(Ai the Wallachian society. The author investigates whether increased ta-xation and exports were able to produce the mcney needed by the princes.The answer is negative. Although taxation reached in the early 1590s a peakof 15 gold pieces per househcld, a level considerably greater than in mostEuropean countries, although peasants were forced to commercialize moreand more of their products, although the velocity of money circulation (asproved by the more mixed structure of coin findings and by the extensionof credit relations) increased, although imports shrinked and exports ex-panded (reaching a total value of about 400,000 gold pieces, or a very res-pectable 1.5 gold pieces per head), revenues made up only about 2/3 of thepayments required by the Ottoman authorities. Short of money, unableto raise new taxes because the subjects simply couldn't pay and flew away,the princes hat to run into high and onerous debts. This evolution meantnot only Wallachia's incorporation as a periphery (Daniel Chirot called it aprotocolony") of the Ottoman world system, but also a real danger of eco-nomic and social collapse. The 1594 uprising headed by Michael the Bravewas a desperate reaction to this trend. Yet, in spite of Michael's victories,Wallachia wasn't economically strong enough to endure a long war and fi-nally bad to compromise with the Ottoman Empire. The more bearablefinancial conditions obtained at the beginning of the 17th century allowedthe unequal relationschip between the Ottoman Empire and Wallachia tofunction for another two centuries.

97 Damaschin Mioc, Cuantumul..., p. 158 i 165.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

POLITICA.51DIPLOMATIE

POLITICA ECLEZIASTICA A LUI MIHAI VITEAZULIN TRANSILVANIA

POMPILH! TEODOR

Epoca lui Mihai Viteazul detine in istoriografia romana un loc privi-legiat determinat de actiunea poIitic i militara a domnului Tarii Roma.-nesti. Interferindu-se in confruntarile dintre marile puteri, el a devenit,dupa cucerirea Ardealului, o personalitate de prim plan. Recistigarea inde-pendentei i infaptuirea unirii Tarilor Romane au facut sa sporeasca inte-resul pentru personalitatea domnului roman, considerat de contemporaniun erou al crestinatatii. Interesul istoricilor a fost stimulat si de bogatiainformatiilor in conditiile proliferarii produselor tiparului si a perfectionariimijloacelor de comunicarel.

Domnului unificator i-au fost consacrate, in istoriografia romana, insecolul al XIX-lea sub semnul romantismului, monografii care accentuausem.nificatia nationala a faptei i proiectau asupra ei ideile proprii epociinationalismului. Deopotriva istoricii straini ai secolului al XIX-lea s-auoprit la epoca lui Mihai, consacrindu-i pagini memorabile, incepind cu IohannChristian von Engel, un stralucit elev al Gottingenului, care i-a portretizatpersonalitatea in termeni obiectivi2. Incepind cu ultima treime a secolului,iii prelungirea spiritului critic din istoriografia germana, se afirmau zoriiunor noi tentative de restituire a faptelor domnului roman si a epoch sale

istorici de obirsie ardeleana, cum a fost sasul Willibald Stefan Teut-schlaender care i-a dedicat o semnificativa monografie. Pentru istoricul sasMihai Viteazul reprezinta o personalitate ce depaseste interesul national,limit at, situindu-se in sfera istoriei generale, care a determinat soarta Ta-rilor Române, intr-o vreme a confruntarilor dintre imperiali i otomani3.

Incepind cu sfirsitul secolului, sub influenta spiritului critic junimistsi a contactelor istoricilor români cu scolile istorice europene, personalitatealui Mihai Viteazul patrunde in marile sinteze de istorie a romanilor de la

1 M. Berza, Mihai Viteazul ;sr linirea Tdrilor Rorndne, in vol. Pentru o istorte a vechiicullisri romeinegi, Bucure#i, 1985, p. 44-52.

2 Iohann Christian von Engel, Geschichte der Moldau und Walachei, Halle, 1804, in MihaiViteazul in congiinta europeand, vol. III, Bucure#i, 1984, p. 83-84.

3 Willibald Stefan Teutschlacnder, Mihael der Tapfere. Ein Zeitund Cltaisleterbildaus der Geschichte Runidniens, Viena, 1879, apud Mihai Vileacul in congiinta europeand, 3.ro1. III,p, 334.

Revista istoricd", tom IV, nr. 5-6, p. 473-489, 1993

jirin

www.dacoromanica.ro

474 Pompiliu Teodor 2

A. D. Xenopol la Nicolae Iorgal, R. W. Seton-Wetson, C. C. Giurescu,devine subiectul unor monografii rezistente alcatuite de I. Sirbu, N. Iorgasi P. P. Panaitescu5. Cu deosebire anii ce au urmat intaptuirii idealuluinational in 1918 au fost fertili pentru restituirea epocii lui Mihai Viteazulprin niIe informatii :oferite de sursele straine, care au adincit cunoastereasemnificatiei europene a actiunii politice a priucipelui roman. In acest senslucrarile lui Gh. I. Bratianu6 si Ioan Lupas7 au contribuit in mare masurala descifrarea sensului unirii tarilor române si a politicii marelui domn inTransilvania.

Acestei bogate literaturi i s-a asociat istoriografia postbelica, care afacut, in pofida oscilatiilor interpretative, sa inainteze frontiera cunoasternistorice in directia intelegerii unificarii Tarilor Române. Relevante sintstudiile lui Joan Nistor5, P. P. Panaitescii9 si David Prodan1° care au fostde natura.sa aduca lumina acolo unde solutiile extreme se confruntau.

Cu acest prilej incercam sa reluam o problematica derivata din temamajora a unitatii românesti, politica ecleziastica a lui Mihai Viteazul in Tran-silvania ca parte componenta a unui mai larg ansamblu de relatii europenecare, in ultima analiza, a stat sub semnul cruciadei tirziin. Asupra acestuiaspect s-au rostit autorii sintezelor de istoria românilor, istoriamonogatiile Si studiile speciale. Dar contributia hotaritoare prin izvoareledate la lumina ii apartine lui Iorga care prin doua studii a oferit noi temoiuridocumentare intelegerii actiunii domnului roman in sfera politicii biseri-cesti13.. Qe attminteri istoricul vietii religioase a romanilor din Ardeal in

rio»idnilor din Ardeal i Ungaria a sesizat pe buna dreptate un mareadcvar istoric. Ceea ce unise politiceste se sfarmase, ceea ce el unise biseri-

. ,

cuceste po baza nationala in Ardeal trebuie ratniie pentru vecietoate intimplatoarele incel'cari de a desface aceasta unitate atit de priel-

Nenopol, Istoria romanilor din Dacia Traiami, vol. .III, Ed. IV-a, Bucuresti,1988, p. 124-305; N. Iorga, Istoria poporului romanesc, Bucurcsti,. 1985, p. 43 1-442; Idem,Istoria roManiler din Ardeal ci Ungaria; Bucuresti, 1989, p. 137 158; Idem, Histaire dcs Rthi-mains it fle.la romanite orientqle, vol. V, Ilucuresti, 1940, p. 3 16-450; R.W. Seton-Wetson, AHistory of Jze Roumamens, Cambridge, 1934, P. 6 1-72; C.C. Giurescu. Istoria romdnilor, vol.II, Partch .1, Ed. IV, Bucuresti, 1943, p. 258-407.

Sirhu, Istoria lui Mihai Fiteacul, donmul Tdrii Romanesti, Bucurcsti, 1904 . 1907;N. Iorga, Istpia lvi llihai Vitcazul, vol. III, Bucuresti, 1935; P.P. Panaitescu, Mani 'Film-zul, Buéuresti, 1936:

,Gh. I. Briltianu, Origines et formation de l'unité Roumaine, Bucuresti, 1943, p. 15 1-159.7 I. Lupas, Istoria linirti romdnilor, Bucuresti, 1937.0' DNi5tor, Domnia lui Mihai Vitectiul in Transilvania; in Memoriile SectiuniiiStorite",

Seria 111, Tom.. XXVIII, 1945-1946, p. 448-456.9 P.P. Panaitescu, Umficarea politica a Tdrilor Romdne in epoca feudald, in Starlit pri-

vind UniYea Principatelor, I3ucuresti, 1960, p. 70-76.19 D. Prodan, Supplex Libeilus Valachorum, Bucuresti, 1984, p. 110-118.11 Al. Banda, Pro Republica Christiana. Die Walachei im Langen" Turhenkrieg der

Katolischen, Universalmachte (1593-1606), Monachii, 1964.12 N. Iorga, Istoria romdnilor din Ardcal i Ungayia, Bucurcsti, 1989, p. 137-154; Ide4u,

Istoria biscricii romdnesti vietii religioase a romdnilor, vol. I, 1908, p. 218-226; A. J3unea,Vechile epacopii rdnuinesti Vadului,Geoagiului, Silvasului si Pelgradului, Blai, 1902, p. 65769;P,P. Panaitescu, op. cit., p: 2 17-2 18; M. PlIcuraiiu, Istoria bisericii ottodoxe romane. Ed. II-a,vol. 1, Ilneurcsti; 1991, p. 502-504.

13*Si.'16.rga, Stettin cel Mari, Milmi Vitedzal si Ifitropolia Ardealului, Extras din'A:A.Romilne, Scria II, Toni. XXVII, Bucuresti, 1904, p. 1-35; Idem, Documente nouei in mareparte romanesti relative la Petru Schiopul Mihai Viteazul, Extras din A.A. Románe, SeriaII, Tom. XX, Bucuresti, 1899, p. 2 1-66..

.

Astoria

sä

,

,

dilla

,si

.

5 1.0.

www.dacoromanica.ro

3 PoJi1ic eckziasliea 475

nica74. Acelasi Nicolae Iorga in monografia pe care i-a dedicat-o, potrivitunor idei ce le expusese i cu un alt prilej, arunca o unda de indoiald, crca-toare insa, asupra unei posibile constiinte nationale. Mai sus in ce privesteo adevarata constiinta nationala nu se ridica el deocamdata, in vijelia degriji,c529te napraznic asupra lui. i totusi acest simt c5. toti romanii de.ace-easi, fire, trebuie sa fie impreuna era in acele spirite"15.

La putina vreme Panaitescu a consacrat o sistematica i riguroasa na-lizä a activitatii lui Mihai Viteazul pe tarim ecleziastic. Discutind caracterulunirii lui Mihai Viteazul el ramine pe acecasi linic intcrpretativa cu Iorga,fapt cc s-a rasfrint Si asupra aprecicrilor in materic de politica biscriceascace siut subordonate opiniilor sale despre unificarea Tarilor Romaine. Totusiistoricul vorbcste de existenta unei solidaritati instinctuale marturisita depolitica lui ecleziasticam. La un scurt interval aparitia cartii lui Joan Lupasdespre unirea romanilor a insemnat o revtnire la discutarea astticii ecleziastice in Ardeal, ceea ce a condus la o reafirmare a viziunii natio-nale. Istoricul de la Cluj, considerind pe Mihai Viteazul cel dintii infaptuitoral unitatii national-politice", re1anseaz5. interpretarea romantica a unifi-carii Tarilor Romaine. Asemenea lui Panaitescu, Lupas a dcscifrat in politicaecleziastica a principelui in Transilvania sentimtntul solidaritatii cu ç i, deun ntam. Trebuic aratat ca saminta ideii nationale nu a lipsit din fapt,clede cirmuire ale lui Mihai, nici in Transilvania,, nici in Moldova. Intairireachilor legaturi ierarhice dintre mitropolia Transilvaniei si a Ungrovlablei,scut4ca, preotilor romani de poverile robotelor iobagcsti si incuviintareadrep.tului de pasunatpc seama satelor românesti, tot atitea masuri impuse

ardelenc prin mijlocirea personala a lui Mihai doua dovczi in&stu-latoare tca in sufletul lui ardca dorinta sa fie ocrotitor parintesc al ntamuluisau' dintre Carpati, Tisa"". . .

In acceasi perioada Gh. I. Bratianu araita si el prccaut in inter! re-,

tare?. yoliticii Mihai, a, caracterului ci, desi aportul lui ni se pare .rllaca istoricul este reticent la ideea unei solidaritati nationale La ro-

manil din Transilvania si Tara Rom:incased, ci recunoaste existenta mnorindicii despre o dorinta instinctiv5. care 1-a facut sa manifeste solicitudirwpentru pophlatia si clerul roman din Ardeal. Trcbuie remarcat in rest cain lipsa,unei constiinte nationale care nu s-a format decit mai tirziu, instinc-tul unitatii mai mult sau mai putin, nu a lipsit cuccritorului Transi1vaniei:18.Ulterion.proiectia realitatilor regimului de stari asupra politicii principtluia adus in prim plan raportul etnic-stare-confesiunen. Perspectiva proiec-tata dinspre legislatia dietala i considcratiile facute din unghiul spirituluiRcformei, definit ca nationalizarea rugaciunii"20 sint de natural sa condpcala reevaluarea intregii probleme a politicii ecleziastice a liii Mihai Viteazulin Transilvania. Astazi nu este nici o indoiala ca opera lui Bratianu ofcrasi in cazul epocii lui Mihai argumente menite sa clatine concluzii transantformulate in istoriografic,,

N.'Iorga, Istor'ia r;anaillr din Ardeal sc Ungaria, p. 16 1..15 Idem, Istoria lui Mihai vol. 11, Bucuresti, 1979, p. 102.IA P. P. Panaitescu, op. cit., p. 2 17-2 18." I. Lupas, Istoria Unirii romeinilor, Bucuresti, 1937, p. 199.

J04;11. I. BrAtianu,,Oripines et formation de ['unite Rommainn, Bucuresti, 199 3. p. 155.19 Mem, Sfatul doinsiese si Adunarea Staniar tn Principatele Ronuine, Evry, 197^, p.

106-115; Idem, Les AssenibMes d'Etats et les Roumains de Transylvanif, in ,,Revue des EtudesRoumains", vol. 13-19, 1979, Paris, 1975, p. 50.

20 Idcm, Les Assemblies d'Etals, p. 52-53.

ye-

7i

wlui

lator.

.41l'ika:nl,

www.dacoromanica.ro

470 Pompiliu Tcodor 4

Din contributiile ce au urmat, studiul lui loan Nistor, consacrat sta-pinirii lui Mihai in Transilvania, repazinta un sistematic bilant al cerceta-rilor, semnificativ pentru momentul traversat de istoriografia rondo-1'521.Tributar informatiei edite si in special documentelor publicate de Iorga,studiul confera spatiu analizei politicii religioase a lui Mihai in Transilvania,daca nu exegezei corespondentei cu imparatul din care semnaleaz5. tenta-tiva restructurArii sistemului religiilor recepte22. Membrul Academiei Româneincheia o epoca din istoria scrisului românesc peste care s-a asternut ceatadogmatismului stalinist.

In jurul anilor '60 studiile lui P. P. Panaitescu si Stefan Pascu readucin atentie o tema practic abandonata, primul reluind problema unificariipolitice in evul mediu i cercetarea solidaritatilor medievale23, al doilea temamiscarilor taranesti prilejuite de intrarea lui Mihai in Transilvania24. DesiPanaitescu insista asupra diferitelor tipuri de solidaritate medievala, con-sidera hotaririle dietale in favoarea satelor românesti i preotilor lor nesem-nificative, trecind usor, comparativ cu ceea ce scrisese in monografie, pestesolidaritatea ortodoxa i rolul lui Mihai Viteazul in destinul Mitropoliet Ar-dealului care a capatat in acei ani o noua organizare. In ce priveste studiulconsacrat miscarilor taranesti prilejuite de cucerirea Ardealului, StefanPascu, pe urmele lui loan Lupas, releva existenta unei solidaritati la Iromaniidin Transilvania cu cei din Tara Romaneasca. Referitor la subiectul.nostru,studiul minimalizeaza, in tonul epocii, politica ecleziastica a lui Mihai Viteazul.

In interval de citiva ani, dupa traversarea experientei tratatului deIstorie a Romiiniei, David Prodan a socotit fapta lui Mihai Viteazut in is-tcria Transilvaniei un moment" de turnura prin raportarea lui la sisternulconstitutional al principatului in cele dou5. alcatuiri ale sale, natiunile poli-tice si religiile recepte25. In politica ecleziastica a lui Mihai Viteazul, isto-ricul a sesizat consecintele posibile ale unor mutatii de ordin constitutional.

E evidenta tendinta de a scuti scrie istoricul preotimea romdua desarcini, de a o ridica la egalitate cu preotimea religiilor recepte', de aimmtira credinta rasariteana in rindul religiilor constitutionale. Ceea ceav fi putut atrage dupa sine ridicarea a insasi natiunii române in rindul na-tiunilor politice. Ridicarea religiei române printre natiunile politice putea

cu atit mai grava, cu cit biserica româneasca din Transilvania acum erasupusa mitropoliei din Tirgoviste legata ierarhic de Tara Romaneasca 026.In istoria problemei interpretarea data politicii ecleziastice a lui Mihai Vi-teazul, prin raportare la precizarile consacrate genezei notiunii de natiuneromana27, pe fundalul evolutiei conceptului de la medieval la epoca modern5.,reprezinta o deschidere spre intelegerea semnificatiei politice a aspectelordo ordin ecleziastic. Plasarea momentului" Mihai Viteazul in limitele

acesta se dovedeste la nivelul aspiratiilor tirnpului si nu in sfera sen-sibilitãtii moderne a secolului al XIX-lea.

In esenta lor, contributiile la care ne-am referit sugereaza necesitateareluarii politicii ecleziastice a lui Mihai Viteazul. Aceasta dimensiune din

Ili Nistor, op. cit., passim.Ibidem, p. 490-491.

53 P. P. Panaitescu, Unificarea p. 71-76.54 $t. Pascu, Ilii,scdri faranoti prilejuite de intrarea mi ,Mihai Viteazul io Transilv inia,

hi Studii i matcriale de istorie medic", vol. I, 1956, p. 123-150.,25 D. Prodan, SuPPlex Libellus Valachorum, Bucuresti, 1984, p. 111." Ibidem, p. 102-108.

Ibidem.

fi

I.

"

posi-bilului,

www.dacoromanica.ro

5 PoliticA ecle7iaslie6 477

activitatea domnului merita o reexaminare avind in vedere atit noile cer-cetari consacrate Mitropoliei Ardealului28, cit si progresele pe care le facestudiul natiunii medievale si a primelor manifestari ale constiintei nationalemoderne 29.

In aceasta ordine de idei rolul institutiei mitropoliei la românii dinTransilvania prezinta o insemnatate majora, daca luam in considerare fap-tul ca dimensiunea confesionala se suprapune celei etnice, ortodoxia roma-nilor, considerati nerecepti din punct de vedere constitutional". Reexami-narea politicii ecleziastice a lui Mihai Viteazul se recomanda si din ratiunice tin de raporturile interconfesionale in evul mediu si epoca premoderna,datorita imprejurarilor de ordin constitutional care au facut din confesiunein Transilvania un element constitutiv juridic, iar pentru romani un cadrude rnanifestare publicA. Raporturile religioase in secolul al XVI-lea s-aumiscat in Transilvania intre toleranta si intoleranta", imprejurare care aingaduit si actiunile lui Mihai Viteazul, menite sa fortifice ortodoxia Trau-silvaniei. In ccnditiile in care romanii fusesera eliminati dintre stan si caatare din sistemul politic reprezentativ, Mihai Viteazul s-a orientat in poli-tica transilvaneana spre ortodoxie in care a vazut un posibil suport.

Ca atare, revenirea la politica ecleziastica a lui Mihai Viteazul in Tran-siivania, la politica religioasa in general din zona Tarilor Române, intr-oepoch' in care confruntarile dintre catolicism, reforma i ortodoxie32 eraumanifeste, este de natura sa aduca un plus de intelegere semnificatiei unirii.

Cucerirea Transilvaniei din ratiuni politico-militare, de refacere a coa-litiei antiotomane33, a constituit, asa cum bine se cunoaste, inceputul unuicapitol de istorie politica cu multiple implicatii interne transilvanene,general românesti Si europene, daca avem In vedere telurile Contrareformei.In acest amurg al evului mediu cruciada tirzie, la care Tarile Romane ade,rasera, i-au dezvaluit domnului, odata cu rcalitatea regimului de Stari dinTransilvania, i necesitatea unei baze proprii stapinirii pe care o reprezenta.Confruntat de ostilitatea natiunilor politice, organizate in dieta Transilva-niei, si mai cu seama a nobilimii, Mihai cristalizeaza o linie politica menitasa contracareze, printr-o proprie baza sociala i etnica forta reprezentatade natiunile politice i confesiunile recepte. Dorinta de integrare a Starilormuntene in regimul de Stari ardelene", afirmata tocmai in aceasta perioadacu claritate in tratatul din mai 1595, dezvaluie, paralel cu solidaritatea.et-nica a boierimii, si solidaritatea ortodoxa din spatiul românesc. Si toate

28 M. PAcurariu, Inceputurile Mitropoliei Transilvaniei, Bucuresti, 1980, p. 104-129." S. Papacostea, Statul romelnesc in secolele XIV XVI. Rolul salt in consolidarea enli-

paporului roman, in vol. Natiunea roman& Coordonator stiintific Stefan 5tefAnescu,13141.1-regi, 1984, p. 234-252.

" D. Prodan, op. cu., p. 102-109.lbidem, p. 94-101; L. Binder, Grundlangen und (omen der toleran: in Siebenbti?gen

bis zur mitte des 17-Jahrhunderts, Köln-Wien, 1976, p. 116-123.12 a Halecki, From Florence to Brest (1439-1596), fn Sacrum Poloniae

Tom. V, Rzym, 1958, p. 199-420.2; P. P. Panaitescu, afi. cit., p. 145 160; A. Pippidi, ,L'option de Michel le Brave, in

Hommes, et idles du Sud-Est euroNen a l'aube de rage moderne, Paris, 1980, p. 53-65; Idem,Tradifia politicd bizantina' in tdrile romdne fn secolele XVI XVII, Bucuresti, 1983, p. 182 199.

:F4e Gh. 1. BrAtianu, Sfatul domnesc ,si Adunarea Stdrilor, p. 106-115; P.P. Panaite&cu,oP. cifp.. 113-117; I. Innescu, Mihai Viteazul si autorii tratatului de la Alba Julia (1595),in Anuarul Institutului de Istorie din Cluj", V, 1962, p. 111-190.

tatii

Millenium,

0

www.dacoromanica.ro


List ricile românesti care sint in tinuturile craiului vor fi supt jurisdictiadispusul arhiepiscopiei din Tirgoviste, potrivit cu dreptul bisericesc si rindu-ielile acelei tan muntene vor avea veniturile obisnuite"35.

Inserarca in tratat a unei atari prevedcri indica cu claritate ca la aceadata in politica starilor din Tara Româneasca vis-a-vis de Transilvania corn-pon nta religioasa isi avca locul ei. Relansarea in hoile circumstantea unor mai vechi legaturi intre ortodoxia munteana si ardeleand, devineclq lin explicabila intr-o vicrne in care stärile Tarii Românesti isi cautauo kgitimitate in principatul vecin. Subordonarea bisericilor românesti dinAideal mitropoliei Tarii Romanesti isi asociaza noi intelesuri daca o rapor-tam la ascendentul Contrareformei in timpul lui Sigismund Báthory" si lasituatia bisericii ortodoxe ardekne care a cunoscut in a doua jurnatate asccolului al X\ I-lea o puternica influcnta calvina. Organizarca cpigcopatuluiromano-calvin sub Glicorghe din Singiorz, interventia dietei de la Sibiu insprijinul calvinLarii sint o dovadã a ofensivei protestante asupra bisericiiromanesti37. In accsti ani politica de calvinizare se accentueaza avind su-portul forului reprezentativ al starilor, precum si al principelui care inta-re,,te hotarnile sinodului de la Aiud din 1569 si impune inovatii de aturalitmgica calvinizante ingaduind preotilor a doua casatorie38.

In lumina acestor fapte de istorie ecleziastica transilvanCana., tex-tul tratatulni de la Alba Iulia privind extinderea autoritatii Mitropoliei dela lirgoviste asupra bisericilor românesti din Transilvania cistiga

daca vcrn observa ca este vorba in tratat despre tbate bisericile ro-nifinc sti care sint in tinutul craiului" care erau supuse autoritätii rnitropolieiTat:i Româncsti. Formula mentionata de tratat devine inteligibila dacà olaportám la decretul lui Sigismund prin care lui Joan de PrislOp, devenitMittopolit al Transilvaniei, i se confera autoritatea, la scurta Vreme, la in-ceputul lui iunie acelasi an, asupra popilor românesti din Tara Fagarasului.Itianni Prislopi Eclesiarum Valachalium in Transilvania superinderidtnti,ut quemadmodurn in Terra Fogaras singulos florends annuatinv 'th,igereposi;it"39. Decretul aseaza preotimea româneasca sub mina si pUterLa luiloan. ot Prislop" scotind-o de sub autoritatea episcopatului calYin.'Nii esteo simpla coincidenta in faptul cà prevederea tratatului referitoare la ,',toate

românesti" insenma de fapt toate comunitatile ecleziastice'i-omii-nesti din principat, inclusiv din Tara Fagarasului. Emiterea decretului in4. iunie 1595, la o data atit de apropiata de incheierea tratatului din 20 mainu este decit traducerea in fapt a prevederilor accstuia.

Examinarea aspectelor de ordin religios din politica color douti tan1A:tate intari ccnvingerea ca in vederile lui Sigismund Bathory a intrat si orestaurare a ortodoxiei transilvanene prin anularca ekctelor calviiiizàniiin unele zone ale Transitvaniei care nu se aflau sub jurisdictia mitropoliei

Hurniu.raki, Docununte, vol. III, p. 209-2 13.33 C. A1/ati, 1 erra Rowena ha Oricnte e Occulentc. guest' ect dine nel tardo

194 I, p. 89-130, p. 209-317.37 A. Bunca. Vechtle eplscopii roni;negi, p. 36-44; N. Iorga, Sale si preort, p. 22-25;

Idem, Istorta bisericii rcnninefli si a vietn religioase a rcniiinilcr; vot. I. Vh1enii do Alt nt, It( S.p, V75 179; 7. l'fidianu, Istoria Inscrtcii ronetne vnite, in Buna Vestire", TV, 1975:rrr.'3-4,p. 23-94.

35 A. Bunea, op. cit., p. 90-9 I; N. Iocga, tef.an ce/ Mare: Viteazul, p. t8 29.3° A. Bunea, op. oiL, p. 65; Gh. tiincai, Hrontca rorneimlor,vcri. II, Bucure0i1959, p.

348-399. 4

si

si-si

politica,

-

noi inte-Iteuri

4,

o,

. Vilna

biRriclir

3°

sSa. B1,1),

www.dacoromanica.ro

7 Politica ecleziastica 479

Ardealului, cazul Tarii Fagarasului. Nu este, asadar, nici o indoiala ca in1595 se perfecta o apropiere a catolicismului in spiritul Contrareformei, bi-ruitor in Transilvania prin principii din familia Bathory, si lumea ortodoxaromaneasca. In acest moment se poate observa o convergenta de intereseanticalvine si in general antiprotestante in politica principilor transilvanenisi a factorilor politici din Tara Romaneasca, la cele doua stari, boierimeaclerul.

Aspectele mentionate sint incadrabile unei problematici mai largi dinEuropa centro-orientala de ordin religios, unirea bisericilor, relansata spresfirsitul secolului in legatura cu actiunea antiotomana in pregatire40. Rezultadin izvoarele vremii ca politica Contrareformei este in plina expansiunetocmai in acesti ani in intregul spatiu rasaritean, actionind cu rara vigoarepcntru revitalizarea episcopatelor catolice din Moldova si Tara Româneascasi implicit impotriva comunitatilor reformate41. Nicolae Iorga, cu extraor-,..umarul lui spirit de patrundere, a intuit interesul lui Sigismund Báthorycare: se orientase spre ortodoxia ardeleana pentru a contracara influentacalvina din propria lui unde mai vietuiau reminiscentele episcopatuluirornano-calvin. Acest ucenic al iezuitilor, care asaza pe un episcop latin,Dimitrie Napragy in scaunul de la Alba Iulia, ignorind pe superintendentulcalvin i luptind sa desradacineze erezia, n-avea nimic impotriva ortodoxieiromânesti in sine. Ba, era bucuros ca ea sä se inalte, sa se organizeze deplin,de3fdcindu-se din legaturile de pina atunci cu calvinismul Si ajungind instare sa se poata apara i pe viitor de orice indemn din aceasta parte"42.Interesul Contrareformei era desigur orientat spre combaterea calvinismuluicare prinsese teren in spatiul transilvanean la mijlocul secolului organizindun episcopat româno-calvin, dar avea in vedere i o mai generala politicacatolica prozelità in rindul ortodoxiei românesti. De aceea staruintele prin-cilelui in ce-i priveste pe români tinteau si la posibilitatea unei uniri. Inte-legerea imprejurarilor de politica religioasa din Transilvania este posibiladeci prin raportare la unirea de la Brest si la actiunea Contrareformei dinacesti ani in rindul românilor ardeleni, amenintati de calvinism.

Inceputul il face in Transilvania politica lui Stefan Báthory care prindecretul din 5 octombrie 1571 ii acorda lui Eftimie dreptul de a predica cu-vintul lui Dumnezeu cel curat i drept" Si sa slujeasca celor de ritul s5.u"43.Principe lc, prin acest decret, initiaza o noua politica fata de ortodoxia ar-delcanä care, comparativ cu prozelitismul calvin, urmarea stimularea mandialog cu ortodoxia care va cunoaste o noua faza in timpul lui SigismundBáthory i Mihai Viteazul cind tendintele de unire in spiritul actului de laBrest vor fi tot mai evidente. Este neindoielnic insa ca politica de deschiderespre ortodoxia ardeleana i impotriva calvinismului trebuie cautate in vre-mea lui Stefan Báthory. Actiunea acestuia s-a caracterizat prin masuri derestaurare a catolicismului prin echilibrul realizat intre relignle recepte sipromovarea unei politici scolare de anvergura in spiritul catolicismu1ui45.

" 0. Halecki, op. cit., p. 199-420.41 C Alzati, op. cit., p. 12.42 N. Iorga, hloria bisericii romeinoti, vol. I, p. 2 18.43 Iderft, .5.tefan cel Mare, Mihai Viteazul..., p. 30-31.44 C. Alzati, op. cit., p. 112.

43 V. Biro, La politique religieuse et scolaire d'Etienne Bdthory en Transylvanie, in vol.Etienne Bdthory roi de Pologne, prince de Transylv.znie, Cracovia, 1935, p. 47 8 1.

5 c. 3807

si

tara,

www.dacoromanica.ro

480 Pompiliu Tcodor 8

Sfintirea ca episcop a lui Eftimie la Pe6, la o autoritate superioara, repre-zentata de patriarhul Macarie", semnifica incercarea de organizare a vietiireligioase ortodoxe din Transilvania. Decretul din 3 august 1572 ii acordalui Eftimie dreptul de a predica pretutindeni in Tara Ardealului i partileunguresti, cu mentiunea cà poate propovadui, invata Si sa faca slujbele.Se atrage atentia dregatorilor sa nu se amestece in atributiile lui si in per-ceperea veniturilor si totodata sa nu mai ingaduie divorturile in schirnbulplatii de sase zloti47. Stefan Bathory, printr-un nou decret din 13 februarie1573 extinde autoritatea episcopului i asupra bisericilor din Maramures".

Insistent a lui Stefan Bathory in sfera ortodoxiei române, de fortifi-care si organizarea ei prin autoritatea puterii centrale,materializat5 in ex-tinderea autoritatii lui Eftimie In principat si in Partium, prin drepturilecare i se garanteaza, precum i interzicerea celei de a doua casatorii a preo-tilor reprezint5. masuri menite sa anuleze efectele episcopatului romano-calvin. Desi in timpul lui Stefan Báthory sistemul religios se stabilizeazala cele patru religii recepte, cu excluderea ortodoxiei, politica de tolerantaa principelui ardelean vis-à-vis de religia românilor este o realitate conturata.Aceasta politica era contrara de fapt opiniei dietei care in 13 noiembrie 1571era hotarita sa mentina situatia anterioara".

Interesul catolicismului in a doua jumatate a secolului a fost directio-nat spre contracararea protestantismului care sprijinea cauza Imperiuluiotornan. Papalitatea, dupa conciliul de la Trent, s-a orientat spre proble-matica estului, neglijata atita timp cit Roma era confruntata de reformabisericii si de revolutia protestanta. Sfintul Scaun intentiona sä compensezepierderile suferite in vest, relansind ideile unirii de la Florenta. Solutia erainsa inseparabila de problerna dominatiei otomane care facea sa se naruieorice sansa de reunire a bisericilor. Asa se explicä faptul ca in aceste cir-curnstante Pius al V-lea, Inca la inceputul pontificatului sau, in 1565, dupaconciliul de la Trent si moartea lui Soliman (1566), face eforturi de organi7zare a unei ligi antiotomane, idee care va ramine constanta in obiectiveleSfintului Scaun50. Coalitia antiotomana, preconizata in acesti ani, se va ma-terializa in ultimul deceniu al secolului cind, pe fondul razboiului declarisat,se vor inteti si incercarile de reunire a bisericilor, finalizate in hotarirea dela Brest care a marcat, prin unirea rutenilor, un prim succes al catolicismuluiin spatiul rasaritean.

acest sfirsit de secol se remarca in zona româneasca o prezenta totmai insistenta a catolicismului prin masuri de revitalizare a episcopatelorcatolice. In acest context se continua dialogul cu ortodoxia româna din Tran-silvania care isi asociaza noi dimensiuni in contextul aliantei dintre Tran-silvania si Tara Româneasca. Prevederile tratatului din 1595 indica cu cer-titudine noua faza in raporturile ortodoxie-catolicism, contribuind totodatala consolidarea unitatii religioase a românilor. Tratatul, asa cum s-a pututvedea, avea o tendinta anticalvina, intentionind sa eradicheze reminiscen-tele efectelor episcopatului româno-calvin.

4. C. Alzati, op. cit., p. 113.

" $t. Metm op. cit., p. 92." C. Alzati, op. cit., p. 114; Hurmuzaki, vol. XV/1, p. 655-656." Monumente Comitialie .Regni Transylvaniae, vol. II, p. 507.8° 0. Halecki, op. cit., p. 172.

.In

www.dacoromanica.ro

9 Politica ecleziastica 481

Dupa Calugareni politica domnului roman cunoaste o nou5. Si semni-ficativa initiativa in prelungirea stipulatillor tratatului. Astfel cu prilejulvizitei fkute la Alba Julia, in decembrie 1596 Mihai Viteazul a obtinutde la Sigismund ingaduinta fondarii unei manastiri cu hramul Sfintei Treimipe care a inzestrat-o cu danii. Aici va rezida Joan de Prislop ca mitropolit,numit inca din 1585 i hirotonisit in Tara Romaneasca, urmind o mai vechetraditie care a functionat si in timpul predecesorului sau Ghenadie ce purtatitlul de rnitropolit a tot tinutul Ardealului i Orazii". Numirea lui Joande Prislop ca episcop si superintendent al bisericilor romanesti"in pofida formularisticii calvine, rangul sau superior fata de Spiridon cestapinea in partile din Nordul Ardealului 51.

Despre ctitoria lui Mihai Viteazul aminteste i Petru Movila intr-uncunoscut text, revelator prin larnuririle sale. Si cu juramint s-au invoittoti locuitorii Tarii Ardealului sa se zideasca biserica, care niciodatä 55. nuse risipeasca. $i indatä a inceput domnul a zidi (dar nu in cetate, ca nucurnva cu schimbarea vremilor sä o risipeasca, ci in marginea orasului lingazidul cetatii, intr-un loc frumos) i zidind-o a sfintit-o, i episcopia a mutat-oacolo (caci inainte traiau in alt loc episcopii), unde pina astazi este cuajutorul lui Dumnezeu si a asezat acolo pe cel dintii episcop de la Belgrad,Joan, barbat smerit i sfint, care traind acolo, cu sfintenie s-a invrednicita primi si cu darul facerii de minuni" 52. Invaluita in haina legendei, reali-tatea ctitoriei lui Mihai Viteazul i asezarea resedintei mitropoliei este unfapt real, confirmat i de alte izvoare. Episcopul catolic Napragy afirmain 1602 ca principele a inzestrat manastirea cu mosii, ceea ce evident camarturiseste o atitudine binevoitoare a principelui fata de biserica ortodoxadin Ardea133. Ridicarea unei manastiri i fixarea resedintei mitropoliei, cuincuviintarea lui Sigismund, atesta un nou curs in politica Contrareformeifata de ortodoxia transilvaneana. El nu era determinat doar de ratiunilecoalitiei antiotomane, ci de o serie de alte considerente care prezidautica rasariteana a Contrareformei.

Pentru intelegerea resurectiei ortodoxiei transilvanene trebuie 55. avemin vedere intreaga complexitate de factori care au actionat. Intre acestifactori un rol important 1-a detinut, fara Indoialä, miscarea ortodoxiei dininteriorul spatiului intracarpatic, la care s-a asociat replica ortodoxa dinTara Romaneasca si Moldova la presiunile Reformei i Contrareformei.Actiunile, menite sa confere o noua organizare bisericii ortodoxe din Ardeal,au fost stimulate de Reforma si mai cu seama de calvinism, care cu spriji-nul dietei i principilor, au consacrat hotaririle sinoadelor calvine romanesti.Ca institutie reprezentativa sinodul a colaborat insa la cristalizarea uneistructuri institutionale unitare. In aceeasi vrerne reactia ortodoxiei la pro-zelitismul calvin a coincis cu politica lui Stefan Báthory de contracararea efectelor calvinismului prin revitalizarea ortodoxiei.

Evolutia vietii ecleziastice românesti din Transilvania a fost insa inlegatura i cu miscarile din interiorul bisericii din Tara Romaneasca si Mol-dova unde, spre sfirsitul secolului, se inregistreaza atitudini impotrivaprozelitisrnului catolic din zona ruteana 54. Ruperea de Constantinopol a

61 A Bunea, ofo. cit., p. 60 6 1." N. Iorga, .5'tefait cel Mare, Mihai Vitrazul..., p. 16.

Hurinuzaki, vol. IV, p. 287." P. P. Panaitescu, op. cit., p. 98 99.

poli-

www.dacoromanica.ro

482 Pornpiliu Teodor lo

episcopilor din Liov si Brest in 1593 determina convocarea sinodului de laIasi din august 1594, cu participarea ierarhilor moldoveni Si munteni, incare s-au luat hotaiiri pentru intarirea ortodoxiei primejduite. Tot in timpuldomniei lui Mihai Viteazul se va convoca in Tara Romaneasca sinodul de laTirgoviste din 13 aprilie 1596, important pentru organizarea interna a vietiibisericesti. Hotaririle sinodului erau o replica la actiunile Contrareformeicare aveau in vedere rcorganizarea Inca din 1591 a episcopatului catolicde Arges 55.

In lumina acestor fapte prevederile tratatului de la Alba Julia dinmai 1595 apar ca o consecinta a miscarilor religioase din epoca. Este deobservat ca ortodoxia romana, asaltata de prozelitismele calvin si catolic,reactioncaza prin masuri de organizare a vietii monastice si prin incercaride organizare si consolidare a ierarhiei si vietii religioase. In Transilvania,asaltata de Reforma intr-o perioada anterioara, ortodoxia sub principiicatolici parcurge o perioada de organizare a mitropoliei cu sprijinul Contra-reformei. Este de remarcat c5. infaptuirea lui Mihai Viteazul a avut locin contextul refluxului Reformei, manifest din vremea lui Stefan Báthorysi mai cu seama din timpul ascendentului Contrareformei in Transilvaniasub Sigismund Báthory si a razboiului antiotoman. Aceasta mutatie reli-gioasa s-a petrecut intr-un cadru de politica central-euroreana, al infruntariidintre coalitia crestina si Imperiul otoman. Aceste fapte sint de naturasa explice convergenta de interese dintre starile Tarii Romanesti, boierime Sicler, si politica Contrareformei care, in conditiile razboiului antiotormm,nazuia la atragerea ortodoxiei in vederea unei viitoare uniri. Realizareaacestui tel era posibila prin infringerea otomanilor i refluxul Reformeidin zona central-orirntala a continentului, dar i prin sprijinirea contra-reformei ortodoxe.

In acest cadru de politica europeana s-a interferat i resurectia orto-doxiei din Moldova, Tara Romaneasca i Transilvania, sprijinita de politicaecleziastica a lui Mihai Viteazul. Daca subordonarea ierarhica a bisericilbrromanesti din Ardeal, stipulata de tratatul din 1595, avea un sens hotaritanticalvin, masurile sinoadelor de la Iasi si Tirgoviste erau orientate impo-triva asaltului Contrareformei in eroca uniunii de la Brest. Aparent contra-dictorie, politica lui Mihai Viteazul si a starilor famine fundamental atasataortodoxiei pe care o voiau consolidata in Tarile Romane. Daca in cazulTransilvaniei Mihai colaboreaza cu Sigismund impotriva calvinismului,' in-Tara Romaneasca si Moldova cauta sa stavileasca penetratia catolicismuluiiprin procesul de unire a bisericilor.

Dcci, in acest ccntext s-a desfasurat si in cele din urma s-a desavirsitopera de organizare i consolidare a ortodoxici ardclene prin stabilirea*dcii-nitiva a resedintei mitropoliei la Alba Julia. In actst proces de consolidareinterventia domnului rcman a fost hotaritoare fiindca prin tratative purtatecu principele Ardcalului a obtinut ingaduinta ridicàrii unei manastiri ca rese-dinta a scaunului mitropolitan. Faptul scmnifica recunoasterea unei ierarhiisuperioare ortodoxe iii capitala princiratului, careia, potrivit hotaririlorprinciare, urmau sa se subordoneze i zonele controlate de calvini. Astfeltitlul de mitropolit, purtat de Ghenadie i Joan de Prislop, atesta indubita-bil existenta unei miscari interne de agrcgare a ortodoxiei, care s-a desavirsit

Ibidem, p. 101 103.61,

www.dacoromanica.ro

ii Politica ecleziasticil 48 3

in conditiile c onveruntei de interese rolitice care a determinat apropiereaortodoxiei de actiunea Contrareformei in zona ardeleana. Opera de insti-tutionalizare a ierarhiei ortodoxe, in spiritul politicii lui Mihai Viteazul, secomplineste prin numirea lui Serghie, egumen de Tismaria, colaborator allui Mihai Viteazul, ca episcop de Muncaci, sufragan al lui Joan de Prislop.Nurnirea lui Scrghie trebuie relationata de politica religioasa a domnuluicarc urmarea sä acorde un sprijin ortodoxiei din Polonia i Ungaria Supe-rioara, precum si din comitatele nordice ale Ardealului 56 Aceasta numireeste insa si in legaturä cu politica Habsburgica orientata si in zonele men-tionate spre contracararea calvinismului. De altminteri tratatul din 1598cu imperiul continea i prevederea garantarii libertatii religioase. Cit pri-veste religia, Maiestatea sa imparatul i regele ne garanteaza exercitareapasnica a legii noastre i promite nici slujbelebisericesti ale episcopilor i preoti-lor nostri a le opri, nici a ne sili pc noi staturile si starilc tarii noastre s5.treaca la alta lege" 57. In iulie 1600, dupa cucerirea Moldovei, Mihai cere:calugarii si popii i madularele lor din legea lor si din obiceiul lor nimenisä nu-i scoata" 58 Imparatul in raspunsurile sale din 12-21 septembriegaranteaza in cazul Moldovei libertati de ordin religios pentru preotiicalugarii ortodocsi, potrivit postulatelor domnului. Ecclesiastici vero qua-lescunque, sive Romani, sive Graeci dogmatis, tam ij qui monasteriys man-cipati, quam allii qui libere degunt, jura, privilegia, bona sua integra etillaesa servent, qui prae caetcris pro christianae pietatis studio honorandiac protegendi sint" 59. Textele sint revelatoare pentru politica religioasaa lui Mihai Viteazul in Moldova si deopotriva pentru optica irnperiului. Intimp ce Mihai Viteazul, in conditiile create de unirea de la Brest era atentla protcjarea ortodoxiei, imparatul tinea sä obtina garantii pentru bisericacatolica din Moldova. Asadar Habsburgii, la cererile lui Mihai, pretindeaudrepturile, privilegiile si protectia atit asupra elerului ortodox, cit i asupracchri latin.

Prin urmare, in lumina stirilor, deocamdata parcirnonioase cu detaliile,rezulta cu claritate optiuni religioase, indrumate spre organizarea institu-tionala a ortodoxici, care, poate, in opinia lui Iorga, sä fic privita i canationala. In fapt ceea ce s-a petrecut in plan religios si ecicziastic intre1595-1597 este o prima etapa din politica lui Mihai Viteazul pe acesttarim. Noutatea acestei politici consta in interventia statului Tarii Roma-nesti in raporturile religioase din Transilvania prin tratatul din 1595 caregaranteaza subordonarea ierarhica a bisericilor rornânesti din Ardeal, Mitro-poliei din Tirgovistc. Pentru aceste motive tratatul poate sa fie consideratca un moment de turnura in raporturile dintre românii din Transilvania

cei de la sud de Carpati. Astfcl se poate spune ca in vrernea lui MihaiViteazul s-a trecut de la o solidaritate mstinctiva la o solidaritate efectivaprin actiuni concrete care au sprijinit procesul de institutionalizare dinbiserica ardeleana. Ridicarea unci noi rescdinte si statornicirea scaunului

-58 0. Ghitta, Ln colalcralcr al lui Mani Vitoria. Efiscejul Sogliie, in Anuarul Insti-tutului de Istorie si Ail.cologie din Cluj-Napcca, t. 11, llb5 li6, p. 375-382.

57 Rela011e inlernationale ale Romdtziei in documcnle, Editate de I. Ionescu, Petre Barbu-lescu, Gheorghe Gheorglie, Bucuresti, 1971, p. 178.

58 N. lorga, Docuniente p. 983.59 C. Giurercu, Docununte rüzlele diet Athircle Vicnci (1535-1720), in Bulctinul Corni-

siei istorice a Ronitiniei", vol. I, Bucuresti, 1915, p. 291.

,

si

.

noud... ,

si

www.dacoromanica.ro

484 Pornpil iu Tcodor 1

mitropolitan la Alba Julia, precum si ctitoriile dornnului in Transilvaniarnarturisesc o linie politica care se va implini dupa cucerirea Ardealului 60.

A doua etapa a politicii domnului se va desfasura incepind cu stapi-nirea in Transilvania. Intre masurile pe care Mihai Viteazul le-a intreprinseste si schitarea unei politici ecleziastice vis-a-vis de preotimea româneasca.Potrivit propunerilor inaintate dietei de catre Principe, institutia reprezen-tativä a regimului de stari, intre 26-27 iulie 1600 hotareste: In ce privestea doua dorinta a Mariei Tale, ca persoancle preotilor rornani sa nu maipoata fi silite de nimeni la robote am respectat si in aceasta privinta dorintaDoirmiei Tale si am hotarit, ca preotii rornâni sa fie scutiti pretutindeni, inpersoana lor, de astfel de slujbe" 61 Masura propus Si aprobata de dictaindica cu limpezime o initiativa politica pe care o vedea realizabila in sferaecleziastica Si totodata prin intarirea i colaborarea rnicii nobilimi rom5.-nesti 62.

Revendicarea unui statut social emancipat de servitute pentru preoti-mea romana se incadra politicii pe care o concepuse in favoarea ortodoxieiin perioada precedenta. Mihai Viteazul in politica lui ardeleana a vazutin emanciparea preotimii de iobagie o posibilitate de cristalizare a unei hazesociale pentru propria stápinire. Coroborarea masurilor sale in sfera ecle-ziastica cu propunerile fãcute dietei in legatura cu dreptul de pasunat alsatelor romanesti, marturiseste intentia de sprijintre a elementului roma-nese din Ardeal 63 Astfel opera de institutionalizare a bisericii ortodoxe prinfixarea unui sediu permanent la Alba Julia, masurile in favoarea satelorrornânesti si, mai cu seama, emanciparea preotimii de iobagie reprezintafatetele unui program politic care tintea mai departe decit sfera unor pro-bleme de ordin ecleziastic. In realitate avem de a face cu un program infap-tuit in etape care lasa sa se intrevada o politica intemeiata pe etnicul roma-nese si in avantajul lui. Prin masurile domnalui roman Anton iii preajnzaunei relatii ce se stabilea intre etnie si conjesittne care a devenit cheia de boltaa poiiticii de emancipare in viitor.

Politica confesionala a domnului roman nu poate insa sa fie separatade raporturile stabilite cu Contrareforma. In legislatia dietala din vremeastapinirii romanesti in Ardeal, la propunerea lui Mihai Viteazul, se hotäresteun articol indreptat impotriva celei de a doua casatorii a preotilor ortodocsi.Am hotarit Si aceasta ca, daca vreun preot roman s-ar recasatori i satulnu ar vesti pe vladica cu prilejul vizitatiei canonice, spanii st poatä lua de laastfel de sat doua sute de florini pe seama Mariei Tale" 64 Articolul esterevelator pentru atitudinea anticalvina a dornnului, indreptata evident impo-triva hotaririi sinodului episcopatului rornano-calvin, care a ingaduit a douacasatorie. Sint cunoscute si alte masuri luate de Mihai Viteazul impotrivacalvinilor Si unitarienilor, In deplina concordanta cu actiunile Contrarefor-mei. Alungarea preotilor calvini Si inlocuirea lor cu iezuiti, porunca de inchi-dere a bisericilor unitariene si convingerea impartasita (12 contemporani câ

" St. Metes, Istoria bisericii, vol. I, p. 179 182; M. Porutnb, Pictura romdneasca dinTransitvania, vol. I, Cluj-Napoca, 1982, p. 72 77.

61 I. Caciun, Dietele Transilvaniei (inute sub doonnia lui Mikai Viteazul ( 1599 1600),Extras, Bueuresti, 1939, p. 2 1.

6S I. Nistor, op. cit., p. 496 500." I. CrIciun, op. cit., p. 20 2 1." Ibidern, p. 22.

www.dacoromanica.ro

13 Po1itic5 ecleziasticA 485

Mihai nu mai voia sa ingaduie in Transilvania credinta unitarienilor, calvi-nilor si evreilor, se intemeia pe colaborarea domnului cu factorn Contra-reformei 65. Masurile erau deopotriva indreptate impotriva nobilimii calvinedin dieta, dar in aceeasi vreme exprimau convergenta ortodoxie-catolicismin spatiul transilvanean. Pentru Mihai Viteazul eradicarea consecintelorepiscopatului româno-calvin era imperioasa, atita vreme cit institutia atentala suprimarea ortodoxiei in Transilvania. De aici si convergenta de interesecu catolicismul de la Stefan Báthory la Sigismund Báthory.

In politica ecleziastica ardeleana a lui Mihai Viteazul apar i alte ten-dinte dinspre Imperiul Habsburgic si Contrareforma. In corespondentaimperialä prin care se raspunde cererilor domnului apare propunerea referi-toare la restructurarea sistemului religiilor recepte. Eu, imparatul rog peDomnia ta, sa nu Iasi intr-acel loc multi credinciosi numai sa lasi 3 : grecisi frinci si lotreni, numai sä gonesti calvinii si arianii si sa le iai asbeserica,o dai uncle vrei vrea Domnia Ta, alta te rog sa trimiti oameni la Clujvarin toate casele sa fie cite 23 oameni ca sin rai" 66. Textul este neasteptatpentru politica ecleziastica care se cristaliza in dialogul dintre Mihai Viteazul,irnperiu i Contrareforma. Propunerea, se pare, a venit dinspre curtea impe-riala, deoarece in text nu figureaza ca raspuns la solicitarea lui Mihai. Intcn-tia imparatului avea in vedere o politica antiprotestanta, din care se excep-tau, din ratiuni politice, luteranii sasi.

Cercetarile de pina acum au evidentiat, pe baza documentelor publicatede Veress, actiunile anticalvine ale dornnului in Transilvania, ceea ce atestacä Mihai Viteazul s-a raliat politicii Contrareformei pe care a sustinut-odinspre interesele ortodoxiei. Telurile catolicismului urmareau, din perspec-tiva ynei mai generale politici in Rasaritul ortodox, imirea românilor cucatolicismul in spiritul uniunii de la Brest. Papa Clement al VIII-lea i s-aadresat lui Mihai recomandindu-1 protectiei domnesti pc episcopul de Arges,Bernardinius, pentru a-si duce la bun sfirsit misiunea 67. Dintr-o alta cores-pondenta rezulta interesul papei pentru atitudinea domnului vis-a-vis dereligia catolica 68, ceea ce se confirma prin scrisoarea lui Clement al VIII-lea,adresata domnului, in 29 aprilie 1600. Scrisoarea pe care Domnia Ta ne-aitrimis-o in trecuta luna februarie si in care arati osebita rivna intru ajuto-rarea crestinatatii impotriva turcilor, vrajmasii comuni si atit de cruzi,ne-a fost foarte placuta si iti laudam foarte mult acea noblete sufleteascape care .tu o arati, precum i statornicia <ta); dar scrisoarea ta ne-ar fifost, desigur, cu mult mai placuta daca nc-ar f i vcstit despre tine acel lucrupe care, din vointa proteguitoare catre tine, il astcptam cu ncrabdare Incade multa vreme si, fara indoiala dorim sa fi ascultat de sfatul cel bun ca,lepadind orice schisma i crice greseli, sä primesti cu toata inima unirea cubiserica catolica i apostolica pe care Dumnczeu, tatal indurarii, a vort sä opastorim noi, nevrednicul, care, desi nu-i stam alaturi prin merite, avemlocul i puterca prca fericitului Petru, intiiul intre apostoli, pe care domnulHristos 1-a rinduit mai-marele intregii sale biserici si pastor al tuturor oilorsale si cel mai mare propovaduitor <al sau). Iar nouà ne este de ajutor si

615 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 176." N. Iorga, Docuniente p. 24.

Mihai Vitcazul in con;Fliinta curopcanci. Mattutii, vol. V, Bucuresti, 1990, p. 232.68 Ibideni, p. 256.

www.dacoromanica.ro


ne face placere sa nadajduim ca se va intimpla aceasta; ca, cu voia Domnu-lui, te vei alatura noua in legatura credintei unite si a iubirii <de aproapesi> Ca, intru nadejdea chemarii noastre, vei fi vlastar al bisericii propovadui-toare si parte trupului nostru, cu adevarat fiu al nostru iubit intru Hristos,asa cum sint si ceilalti principi catolici care recunosc i cinstesc bisericaromana drept maica si povatuitoare a tuturor bisericilor. Nu se poate spunoca este ceva mai de trebuinta pentru mintuirea sufletului tau, cevamaisearna pentru gloria trainicä, ceva mai presus pentru un folos deplin, decitactasta singura hotarire" 69. In continuare, cu nadejdea solidaritatii catolice,promite ajutor impotriva vrajrnasilor i 11 indeamna pe Mihai sa raminacredincios tratatului cu Rudolf al II-lea. Incheierea este fara echivoc: IarDumnezeu sa-ti lumineze din plin gindul tau cu stralucirea intregii milostivirisi a luminarii dumnezeesti, asa incit sa nu-ti rämina nici o umbra in cuget,iar noi i toti principii catolici sa ne bucuram pe deplin de adevarata unire<a bisericii> tale cu biserica (rornana>, fara de care nu exista mintuire" 70 .

Scrisoarea reprezinta o piesa de rezistenta pentru descifrarea politicii reli-gioase din tdrile române nepusa deplin in valoare de istoriografia rornana.Ea este lamuritoare pentru telurile urmarite de Sfintul Scaun dupa Unireade la Brest in Wile române si mai cu seama pentru intentiile iii legaturacu Mihai Vitcazul. Rezulta, din inforrnatiile detinute pina in prezent, Carazboiul antiotoman isi avea fateta lui religioasà, incadrindu-se in planurilepapalitatii prin care se puteau crea premisele unirii bisericii rasaritene cuRoma. Scrisoarea vine ca o confirmare a aprecierilor lui 0. Halecki care aintrevazut in cazul unirii de la Brest orientarea politica a papalitatii inRasari t 71.

Privita din aceasta perspectiva politica religioasä a lui Mihai Tran-silvania ne apare intr-o alta lumina, in masura in care ea este relationatacu obiectivele Contrareformei i cu demersurile imperiale. Restaurarea orto:doxiei, consolidarea ei prin emanciparea de sub autoritatea episcopatuluicalvin intra in vcdcrile catolicismului transilvanean dupa o perioada deascendent al calvinismului. Asa se explica politica Bithorestilor care secondaupapalitatea in planurile ei de anihilare a efectelor calvinismului in mediulortodox in vederea creerii climatului pentru unirea bisericii rasaritene cuRoma.

In acest context de istorie religioasa s-au asociat i propunerile irnpa-ratului de restructurare a sisternului religiilor recepte, prin introducereareligiei ortodoxe, alaturi de catolicism si luteranism, ca a treia religie admisäconstitutional. Propunerea lui Rudolf al II-lea este facuta in acelasi spirital unirii bisericilor, menita sa pregateasca conditiile perfectarii ei in spatiulromânesc. Din informatiile detinute pina acum, se stic ca Mihai Viteazula actionat in spiritul cererilor imperiale, procedind la actiuni anticalvinesi antiunitariene, urmarindu-si propriile. teluri. El a incercat reusit säfortifice ortodoxia, consolidindu-i ierarina centrala prin masuri ce au dusla extinderea autoritatii rnitropoliei in zonele aflate sub control calvin. Areusit sa impuna dietei emanciparea preotilor de iobagie, in persoana lor,ceea ce a determinat o evolutie noul in istoria raporturilor cu nobilimea.

69 Ibidem, p. 264 265.9° Ibidem, p. 265.71 0. Halecki, op. cit., p. 172.

i

in

si

de

www.dacoromanica.ro

15 Politic5 ecicziastic5 487

Incercarea de creare a unei elite rurale era rnenità sa ofcre o baza socialastapinirii rcm5nesti in Ardeal. Este important sa subliniern cä sugcstia facutade Mihai dietei si hotarirca acesteia cronologic se plaseaza dupa propuncrilede restructurare a sistemului religiilor recepte facute de imparat. Ceea ceinseamna ca dcmnul rcrnan incerca sa creeze conditiile pentiu conturareaunei posibile stari ecleziastice rcmânesti, atita vrerne cit nu putea fi vorbade reprezentarca unei stari nobiliare romanesti.

In ce masura Rudolf al II-lca era hotarit efectiv sa sprijine restructu-rarea sistcmului este cu anevoic sà dcslusim. C Habsburgii crau interesatiin fortificarea catolicismului prin atragerea ortodoxiei la unire este unlucru neindoielnic. Opozitia unei diete in care reformatii crau prevalenti,obliga, fära indoiala, la intarirea starii catolice. Pe un alt plan, masura serveacvident planurilor de ansamblu ale Sfintului Scaun in politica lui rasari-teana. Ele se loveau insa in Transilvania nu numai de opozitia dietei, darsi de reticentele episcopului catolic Napragy, ostil politicii lui Mihai, la cares-au asocial rezervelc i dusmania nedisimulata a nuntiului Malaspina 72.Observator atcnt, nuntiul a sesizat rcalele obiective ale liii Mihai Viteazulin politica lui ecleziastica, ramasa fundamental atasata ortodoxici.

Examinarea acestui capitol de istorie religioasa din timpul liii MihaiViteazul dezvaluie o fateta mai putin pusa in valoare, la rcala ei semni-ficatie, din politica marelui derrin. Interferindu-se in problcmatica complexaa raporturilor catolicismreformaortodoxie, Mihai Viteazul a izbutit prindialogul sau cu catolicismul sa fortifice ortodoxia desavirsind proccsul doinstitutionalizare a mitropolici. In acceasi vrcme, a creat cadiul juridic pentruemanciparea unui segment important din socictatca romaneasca, clerulortodox, de la care va porni dialcgul cu puterea centrala a mitropolitilorromâni in secolul al XVII-lea. Meritul domnului este intr-adevar remarcabilfiindca a intrevazut avantajele ridicarii ortodoxiei, care ii putea oferi o bazaproprici stapiniri.

Privita din aproape prcblematica rcligicasa a Transilvanici si politicalui Mihai in sprijinul oitcdoxiei cred(rn ea accasta nu pate sa fie detasatade interesele Habsburgicc si ale Centrarcfoimei. Se Fate afirma Ca Habsburgiiprin ortodoxic voiau sa echilibreze raporturile politice subrezite de Reforma.De aici tcntativa de restructurare a sistcmului religiilor recepte care, desifar5. urrnari, va censtitui un precedent pentru ceea ce se va intimpla fasfirsitul sccolului al XVII-lca. Este de asemenca evident ca biserica catolica,din aceleasi ratitni de recuperare a terenului pierdut prin Reforrna, incercala sfirsitul secolului al XVI-lea Sà duca mai dcparte in Tarile Române proce-sul de unire a bisericilor. Ccnfruntat cu opozitia starilor transilviinene .sichiar de catolicismul lccal, Sfintul Scaun a cristalizat la sfirsitul secoluluiun program Fe care se va stradui duca la capat in secolul urmator.Insuccesele celor doua forte extericare, imperiul i papalitatea, se datoreazainsa si pozitiei lui Mihai Viteazul care a farnas atasat ortcdoxiei in Transil-vania si deopotriva reticent in atitudiuca lui fata de unirea de la Brestsprijinind actiunea crtcdcxiei in Moldcva .si Tara Remâneasca fata de proze-litismul catolic.

In lumina accstor precizari politica ecleziastica a lui Mihai Viteazulconstituie un capitol important, hotaritcr pentru rcmânii ardeleni. Ea era

Huimuzachi, Docurnotte, vol. 111-1, p. 514; A. Veress, Docternente pritind istoriaArdealului, Moldovei §i Tdrii Rosneinefti, vol. V, p. 360-361.

sa-1

72

www.dacoromanica.ro


concordantä unei tendinte care isi are antecedentele in vremea lui Mirceacel Batrin, in solidaritatea religioasa care a fost un factor al unitatii roma-nesti. Momentul pe care il ilustreaza epoca lui Mihai prin activitatea starilorsi a domniei reflecta metamorfozele care s-au petrecut in societatea roma-neasca in general in secolele XV si XVI. El exprima, evident, sinteza unoraspiratii latente care, in legatura cu actiunile domnilor din tarile libere,Stefan cel Mare i Mihai Viteazul, au capatat un contur tot mai definit.Ritmul de organizare al episcopatelor românesti in secolul al XV-lea, con-fruntarea lor cu Reforma in secolul al XVI-lea, au impulsionat fenomenulde agregare la nivelul unor organisme superioare de tipul mitropoliei. Procesula fost stirnulat si de mari influente ce veneau din practica sinodala carese inregistreaza in cadrul episcopatului calvin roman. In aceasta ambiant aabandonarea limbilor de cultura in favoarea limbilor nationale a fost denatura sä consolideze solidaritatea confesionala si etnica. Intr-un secol cepurta pecetca modernitatii, in a doua parte a lui si mai cu seama dinvremea lui Stefan Báthory, procesul de afirmare al ortodoxiei devine totmai evident. El a fost insa unul general romanesc, rezultat din convergentaaspiratiilor bisericilor ortodoxe romanesti din cele trei provincii istorice.Afirmarea ortodoxiei ardelene in vremea lui Mihai reprezinta un momentintr-o evolutie, unul insa determinant, cu prelungiri in viitor. Ceea ce a ramasin urma politicii lui Mihai Viteazul este desigur organizarea i consolidareaunei mitropolii ortodoxe la Alba Julia, politica sociala in favoarea preotimiicare va deveni osatura diplomelor privilegiale din secolul urmator incepindcu 1609 pina la sfirsitul Mitropoliei Ardealului cind a fost abolitä pentruun veac si jumatate. Politica marelui domn de emancipare a preotimii side formare a unei elite ecleziastice pe care o intrevedea Sava Brancoviciprin apropierea de Habsburgi si Serban Cantacuzino se va materializa intr-oalta conjunctura prilejuita de reconquist5. i de schimbarile constitutionale

religioase din Transilvania sub incidenta Habsburgilor i Contrareformei.Acum revendicarile clerului roman reiau, de f apt, o parte a programuluilui Mihai Viteazul.

LA POLITIQUE ECCLESIASTIQUE DE MIHAI VITEAZULEN TRANSYLVANIE

Resumé

L'etude consacree a la reconstruction de la politique ecclesiastique deMihai Viteazul en Transylvanie a repris un theme de l'historiographie rou-maine de la periode d'entre les deux guerres. Le probleme de la politiqueecclesiastique du prince regnant de la Valachie merite une reexaminationen faisant appel aux progres enregistres par l'historiographie dans l'étudede l'Archeveche de Transylvanie et en meme temps de l'état actuel desrecherches concernant l'apparition de la conscience nationale au commen-cement de l'epoque moderne. L'auteur considere que l'Archeveché jouaitun role primordial dans la vie des Roumains de Transylvanie dans les condi-tions oi les Roumains etaient constitutionnellement consideres intoleres..On souligne dans l'etude qu'apres avoir conquis la Transylvanie, MihaiViteazul s'est confronte avec l'existence d'une constitution basee sur un

si

www.dacoromanica.ro

17 Pon tic:1 ecteziasticA 489

régime d'Etats ce qui signifiait la suprematie des trois nations politiques(Unio Trium Nationum) et de quatre religions admises: catholique, calvi-niste, lutherienne et unitarienne. On montre en meme temps que l'Empiredes Habsbourg et la Contre-reforme agissaient pour contrecarrer la suprématiecalviniste, action qui d'ailleurs s'encadrait dans les plans visant a unirl'orthodoxie et l'Eglise catholique. Par rapport a ces faits, l'étude reconstituela politique de Mihai Viteazul en Transylvanie, sa collaboration avecSigismund Báthory contre les calvinistes.

Le traité d'Alba lulia de 1595, par quelques unes de ses précisions,subordonne les églises orthodoxes de Transylvanie a l'Archeveché de Vala-chic. C'estainsi que l'on explique generalement les mesures contre les influ-ences calvinistes et les tentatives, suggérées par l'Empereur, de restructurerle systeme des religions admises qui devaient etre réduites au catholicisme,luthéranisme et orthodoxies. On supprimait ainsi deux des anciennes reli-gions admises, calviniste et lutherienne, fait qui demontre que la politiqueconfessionnelle en Transylvanie s'encadrait dans les plans de la Contre-Réforme dans l'espace de l'Europe Centrale-Orientale. L'auteur mentionneque dans sa politique ccrifessicnnelle Mihai Viteazul, pensant a créer unebase pour scn propre regne, a collaboré avec la Contre-Reforme, tandisqu'en Moldavie ii s'est montre réticent vis-à-vis de l'Union de Brest.

L'étude s'est arretee aux effets de la politique de collaboration avecles impériaux et les catholiques dans le proces de consolidation de la hiérar-chie supérieure orthcdoxe en exemptant les pretres roumains de leurs obli-gations serviles. Par ces précisicns le regne de Mihai Viteazul en Transylva-nie recoit ,des dimensicns et significations nouvelles dans une épcque o lerapport Etat ccnfessicn naticn subissait d'évidentes metamorphoses.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

MIHAI VITEAZUL SI TARA FAGARASULUI

IOAN-AUREL POP

Fagarasul a fost mereu un loc privilegiat pentru poporul roman. Situatape axa BrasovTara Birsei, SibiuMargine, Hateg si Banat, Tara Fagara-sului sau a Oltului era parte integranta a puntii carpatice care asiguraunitatea complexului romanesc de civilizatie, dincolo de oscilatiile politi-co-statale1. Pina la inceputul secolului al XV-lea, a ramas statornic intre gra-nitele Tarii Romanesti 2, pentru ca ulterior, vreme de inca un veac, sa fiedisputata politic-administrativ, cu socti schimbatori de izbinda, de catreTara Româneasca si Transilvania. Cert este ca domnii romani de la sud deCatpati au considerat intotdeauna Fagarasul ca pe o mosie" proprie, partea mosiei celei mari, care era tara. Stapinirea munteana asupra Fagarasuluiapare astfel ca o confirmare la microscara a aspiratiei latente sau chiar misiu-nii de reconstituire a unitatii romanesti pe care si-o asumase prin insusinumele sat' primul stat medieval romanesc de-sine-statator 3. Era fires:,deci, ca, atunci cind misiunea aceasta a devenit manifesta sub Mihai Viteazul,Fagarasul sä joace un rol important. Ca si restul Transilvaniei, Fagarasulera, din punct de vedere etnic, o regiune preponderent romaneasca, dar spredeosebire de Transilvania, penetratia strainilor a fost aici, in general, ne-semnificativa si, tot spre deosebire de Transilvania, Fagarasul a fost multävreme si sub aspect politic o tara româneasca. De, aceea, nici dupa inc,tareaoficialä a stapintrii romanesti aici, autoritätile regale, voievodale i princiaredin Ungaria i Tran.silvania n-au putut farimita tara i nici n-au putut-ocuprinde in comitate sau scaune. Boierii si juratii tarii, mai ales dupä ceobtinuser5. recunoasterea in scris a vechilor lor libertati (1508), se intruneaupe mai departe in adunari proprii 4 Si isi considerau tinutul lor un regnum".Nici modelul feudal apusean nu a patruns aici, astfel Ca structura societatiiSi organizarea econornica au ramas ca-n Tara Rornaneasca. Scoasa fortatdin structurile ei firesti, dintre tarile tarii celei mari, ea nu s-a putut incadrain noua ordine politicä, administrativa, institutionala. A rätnas mereu oterra", o provincia" sau un districtus", in frunte cu sfatul celor 12 boierijurati. Din afara, a fost asezat deasupra acestora un stapin formal, a caruiautoritate n-a putut schimba vechea rinduiala. Oficial, tan . a fDs t m ill tirnp

1 David Prodan, Din istoria Transilvaniei. Studii Si evocdri, Bucuresti, 1991, P. 9158; studiul a fost pentru prima oará publicat in Anuarul Institutului de Istorie din Cluj",torn VI, 1967.

2 Ioan A. Pop, Stdpinirile lui Afircea in Transilvania, in Re-rista de istorie", tom39, 1986, nr. 7, p. 687-689.

3 $erban Papacostea, Geneza .statului in evul mediu romdnesc. Studii critice, Cluj-Na-poca, 1988, p. 145.

4 Ioan A. Pop, Institufii medievale romlnesti. Adundrite cneziale si nobiliare (boie-resti) din,Transilvania in secolele XIV XVI, Cluj-Napoca, 199 1, P. 76-83; 195-2 10.

Revista istoricä", torn IV, nr. 5-6, P. 491-498, 1993

www.dacoromanica.ro

492 loan-Aurel Pop 2

un dominium regal, avind intre altii i stapini de origine româneasca, asaca Joan Corvinul, nepotul lui Iancu de Hunedoara sau ca tefan Mailat,boier localnic innobilat, ajuns voievod al Transilvaniei 5. Dupa instaurareaprincipatului, Fagarasul revine principilor, care il confera drept dot5. princi-peselor lor 6. Astfel, inainte de intrarea lui Mihai Viteazul in Transilvania,stapina dorneniului era principesa Maria Christierna. Insusi Mihai, in cali-tate de principe, a donat Fagarasul sotiei sale, doamna Stanca 7.

Odata patruns in Transilvania, voievodul Tarii Romanesti, ajungecurind, In drunnd sau spre Alba Julia, la Fagaras. 0 spune Richard Knolles,in a sa The Generall Historie ot the Turkes: In timp ce cardinalul (carese credea rezerva lui o astfel de soarta, daca nu i-ar fi luat-o inainte)facea front impotriva lui, el a sosit la Brasov si la cetatea puternica de laFagaras, cedata lui, de unde a mers spre Alba Julia, la 26 octombrie..." 8.Cetatea a fost locul predilect al domnului si al familiei sale, datorita apropie-rii ei de Muntenia, zidurilor sale puternice, posibilitatii primirii rapide aajutorului, mediului ei românesc. Domnul a pus capitan al cetatii pe boierulFarcas, iar ca administrator al domeniului (provizor) pe Badea Stolnicul,care se afla in functie la 10 februarie 1600, cind este numit intr-un documentegregius Bade Sztolnic" 9. Dar inainte de aceasta, la 26 noiembrie/6 decem-brie 1599, intr-o scrisoare catre bistriteni, Badea Stolnicul si Iane Comisul(emitenti) apar drept pircalabi de Fagaras; deci Badea Stolnicul era sicastelan si administrator al domeniului 1°. Aceste numiri se inscriu in politicamai generala a lui Mihai Viteazul de a aseza demnitari români in frunteacetatilor. Fagarasul este obiect de negocieri cu imperialii, aläturi de altecetati i domenii pe care domnul le voia pentru sine 11. Cetatea era doritaca o resedinta domneasca. Printr-un raport din 13 februarie 1600, episcopulNapragyi este informat ca domnul va sta cu sotia sa la Fagaras, unde vadiscuta mai lamurit cu comisarii imperiali si alte detalii, in cadrul tratati-velor 12. Intr-un act din 20 aprilie 1600, scris de Oancea Logofatul, MihaiViteazul numeste Fagarasul cetatea de scaon" ". La 27 septembrie 1600,din tabara de linga Fagaras, voievodul cere, prin Basta, imparatului sistarilor o serie de garantii si asigurari, intre care si aceea ca familia mea si

5 Paul Binder, Stefan Mailat (circa 1502 1551), boier roman nobil transilvdnean.Date despre romanitatea lui, in Studii. Revistä de istorie", torn 25, 1972, nr. 2, p. 301-309.

6 David Prodan, op. cit., p. 12-13.Szadeczky Lajos, Erddly és Mihdly vajda törtinete 1595-1601, Timisoara, 1893, p.

482. Se cunosc vreo sapte docurnente, emise in perioada 1597-1599, in care Mihai Viteazulinsusi, aidoma inaintasilor OA, se intituleazá herteg al Arnlasului si Fagarasului. Vezi Docu-tnenta Romaniae Historica, seria B. Tara Romdneascd, vol. XI ( 1593-1600) Domnia julMihai Viteazul, Bucuresti, 1975, doc. nr. 263, 274, 314, 327, 337 etc.

8 Mihai Viteazul in con,stiin(a europeand, vol. II, Cronicari si istorici strdini. SecoleleXVI XVIII. Texte alese, Bucuresti, 1983, p. 95. Cel dintii care a valorificat opera luiR. Knolles a fost P. Cernovodeanu in Epopeea lui Mihai Viteazul intr-o operd istoricd englezda vremii sale, in vol. Mihai Viteazul. Culegere de studii (redactori coordonatori Paul Cerno-vodearm, Constantin Rezachevici), Edit. Academiei, Bucuresti, 1975, p. 191-208.

o A. Veress, Documente privitoare la istora Ardealului, Moldovei ,si Tdrii Románe,sti,vol. VI, Bucuresti, 1933, p. 33, nr. 34.

10 David Prodan, op. cit., p. 13; Documenta Romaniae Ristorica. . p. 494, nr. 349.Mihai Viteazul in con,stiinta europeand, vol. I, Documente externe, Bucuresti, 1982,

p. 524-525, nr. 196; P. 552, nr. 200.Ibidem, vol. V. Mcirturii, Bucuresti, 1990, p. 244, nr. 155.

13 Biblioteca Academiei Roml.ne, filiala Cluj-Napoca, Chartophilacium Transilvanicurn,torn XXIV, Privilegia (Ms. A. 392).

si

16

ca-i

a

www.dacoromanica.ro

3 Mihai Viteazul si Tara Fiigarasului 493

curtea domneasca sa mi le duc la FIgaras, unde s5. poata famine". Urmeazaexplicatia: Daca vreau Fagarasul ca resedinta pentru familia mea, vreauaceasta pentru ca este aproape de Tara Româneasca si ma pot aprovizionalesne de acolo" 14 Vine in curind, la 2 octombrie, i raspunsul starilor Transil-vaniei, din tabara de linga Voila (tot in tam Fagarasului) : tiu putem daFagarasul, dupa pofta Mariei Tale, Maria Ta stie bine ca accla este alAltetei Sale Maria Christierna, nu avem chip si nu putem hotari despreel... Ba inca poftim de la Maria Ta sa dea inapoi Maria Ta i uneltelede puscat pe care le-a scos de acolo din Fägaras, sa nu ne ajunga supa.rareaMaiestatii Sale din pricina kr" 15. Cum se vede, sub formule de adresarereverentioase, se ascunde o atitudine transanta, care nu lasa kc de reconci-liere cu acela ce pierduse la Miraslau si era tot mai vadit privit drept Strai-nul, Tiranul sau Valahul. Dar inainte de acea batalie nefericita din toarnnaanului 1600, in prima parte a aceluiasi an, voievodul pornea de la AlbaJulia spre Fagaras, cu gind de a pleca de aici spre Moldova. Inca la 21 februa-rie, un raport din Kosice dä de stire ca Mihai a plecat spre FagarasBrasov (Fogarosch und Cronstadt"), pentru a le intari cu garnizoanelesale 16. In fine, in acelasi sens, comisarul imperial David Ungnad scrie dinAlba Iulia imparatului ca stie de la Kornis, in taina, ca domnul voievodintentioneaza sa plece la 21 ale acestei luni spre Fagaras, iar apoi sa-siincerce norocul in Moldova" 17. La Fagaras, domnul si sfetnicii sai au logo-feti de latinie care le redacteaza corespondenta cu imperialii. In 27 aprilie1600, Mihai Viteazul ii instiinteaza pe comisarii imperiali, David Ungnad,baron de Sonnegg si Mihail Szekely, capitan de Satmar, ca a trimis uncurtean al sail pentru a grabi sosirea lui Bartholomeu Pezzen si a banilornecesari, pentru binele comun" 18. In ziva urmatoare, tot din Fagaras,indemnat desigur de domn, banul Mihalcea scrie direct preailustruluimaritului" Bartholomeu Pezzen si-1 roaga sa vina grabnic spre a se intilnisi sfatui cu preailustrul domn Mihai Voievod" pentru salvarea i sigurantaCrestinatatii", periclitate de tulburarile atit de mari, care ameninta dinMoldova" 19. Tot in 28 aprilie, voievodul insusi scrie din aceeasi cetate luiBartholomeu Pezzen, informindu-1 despre uneltirile lui Sigismund Bithoryin Moldova, ajutat de turci si de tatari, despre lipsa banilor i despreprimirea la Fagaras a unui sol tatar, in incercarea de a-1 cistiga de parteasa pe hanul din Crimeea 2O In aceleasi conditii (28 aprilie, FAgaras), Mihaise adreseaza si arhiducelui Matthias pentru a combate calomniile multorrauvoitori", pentru a-si dovedi iarasi fidelitatea si a grabi sosirea lui B.Pezzen 21. Alaturi de aceste pregatiri diplomatice coordonate din Fagaras,domnul ia, tot de aici, si alte masuri in vederea succesului expeditiei dinMoldova si pentru mentinerea sub control a situatiei din Transilvania. Unraport din Alba Iulia, dat la 26 aprilie, anunta cii oastca pentru Moldova,

14 Mihai Fiteazul con§tiinki euroPeand, vol. V, p. 317-32 1, nr. 223.15 A. Vercss, op. cit., p. 2 17, nr. 198.10 Ibidem, p. 40, nr. 43; Mihai Viteazul in congiinta euroPcand, vol. IV, Relatdri ,si

presd, Bucuresti, 1986, p. 225, nr. 169.

17 Mihai Viteazul in consliinta euroPeand, vol. I, p. 425, nr. 149.Ibidem, vol. V. p. 261-262, nr. 175.

19 Ibidem, p. 262-263, nr. 176.Ibidem, vol. I, 474-476, nr. 168.

Ibidem, p. 473-474, nr. 167.

in

"

ti

pi

2'

www.dacoromanica.ro

4 94 loan-Aurel P op 4

formata numai din romani i alti ortodocsi, era pregatita i cä peste douazile domnul convocase la Fagaras pe toti juzii i cetatenii mai de vazaai oraselor pentru a fi cu el in acele momente i a-i depune din nou juramintde credinta', eventual numai fata de persoana sa, excluzindu-1 pe imparat 22Toate acestea demonstreaza cà cetatea Fagarasului devenise un fel de cartiergeneral in vederea pregatirii uniril Moldovei cu celelalte doua taxi roma.-nesti, aflate sub autoritatea voievodului.

Tara Fagarasului i-a ramas credincioasa lui Mihai Viteazul pina lacapat. Cind nobilii s-au razvratit impotriva voievodului, prin august-septem-brie 1600, Tal a Fagarasului nu i-a urmat in actiunea lor, ridicindu-se insprijinul domnului sau. In acest sens, nobilimea scrie secuilor in 10 sep-tembrie 1600: Am inteles ca taranimea din Fagaras se misca; le-am trirnisvorba sa se indrepte, altfel ii taiem pina la unul" 23. Erau o parte din aceitarani despre care cronicarii contemporani scriau mirati Ca' se ridicaseraincurajati de nadejdea Ca aveau un domn din neamul lor.

0 s tire din 9 septembrie 1600 arata ea, la vestea rascoalei starilor,domnul a solicitat saracimea, prin promisiunea de libertate" i ca dindistrictul Fagaras, de la fiecare casa doreste cite un om" 24. Dupa pierdercabataliei de la Miraslau, cel dintii gind al lui Mihai a fost retragerea spreFagaras. Intr-un Discours de la deffaicte du Vallaque par le sieur GeorgesBasta", din 18 septembrie 1600, se spune ca generalul Basta si-a indreptatcele mai bune trupe catre Fagaras, care se afla la granita cu Valahia,incotro se crede ca s-ar fi indreptat Valahul, care-si tinea acolo visteria,caci fusese vazut trecind inot riul Mures... "25. La 10 octombrie, un raportdespre situatia de dupa Miraslau spune ca Mihai Voda, cu putini osteni,a pornit-o in graba i infricosat spre Fagaras", unde planuia sa reziste, ina-inte de a lua drumul Tarii Romanesti 26. Un aviz in limba italiana din 14octombrie arata ca la Fagaras,. cetate in mijlocul Transilvaniei", isi aveadomnul tezaurul si familia 27, Nici Basta nu se simtea in siguranta stiindu-1pe Mihai la Fagaras, de aceea el s-a indreptat in graba intr-acolo, undeauzise spunindu-se ca sosise voievodul, cu forte noi din Tara Româneascasi Moldova" 28. Fagarasul era deci privit ca un centru de rczistenta pan-româneasca si de regrupare pentru Mihai Viteazul.

La inceputul anului 1601, un anonim relateaza ca dieta de la Cluj ahotarit ca doamna Stanca si Patrascu sä fie mutati din castelul de la Gilauin cetatea Fagarasului, pe care starile o daruisera lui Csaly 28. In 27 aprilie1601, se aflase ca Patrascu, filius Michaelis Voivode", din Fagaras se inte-resa printr-un sol sigur despre soarta tatalui sau, fara sà poata afla nimiccert 38. Revenit vremelnic in Transilvania, Sigismund Bathory are ragazulnecesar sa transeze rapid si soarta domeniului Fagaras, dupa cum se pre-figurase deja in dicta. Astfel, la 10 iunie 1601, cetatea i domeniul sau cu55 de sate romanesti intreaga Tara a Oltului sint daruite prin act

22 Ibidem, vol. IV, p. 247, nr. 183.23 Szadeczky Lajos, op. oit., p. 369.24 Mihai Viteazul in con§tiinta europeand, vol. IV, p. 295 296, nr. 224.25 Ibidem, p. 297 303, nr. 226.26 Ibidem, p. 308 309, nr. 230; A. Veress, op. cit., P. 227 229, nr. 2 10.27 A. Veress, op. oit., p. 233, nr. 2 15.28 Mihai Viteazul in congiinta europeand, vol. II, p. 10 1.29 A. Veress, op. oit., 324 327, nr. 303." Ibidem, p. 360, nr. 340.

www.dacoromanica.ro

5 Mihai Viteazul si Tara FdOrasului 45

solemn lui Stefan Csaky, laudat mai ales pentru impotrivirea lui constantafat a de Mihai, numit atrocissimum Tyranum", barbarum et ab omni huma-nitate, ac pietate alienissimum" 31

Si in preajma luptei de la Guruslau, gindul domnului s-a indreptat spreTara Fagarasului. Intr-o expunere de justificare a atitudinii lui dusmanoasefata de Mihai, Gheorghe Basta il acuza pe acesta in august 1601 ca voias5. se intilneasca cu oamenii sai in cetatea Fagarasului" 32 0 relatare dinPraga precizeaza la 3 septembrie cä voievodul trimisese la Fagaras 1 000 dehusari, care i-ar fi eliberat sotia i fiu133. 0 alta stire de la Paris asupiamortii Valahului" spune cà Mihai chemase 400 de calareti de-ai sai, sprea-i trimite chipurile la Fagaras aduca sotia si copiii", dar, in fapt ofacuse cu ginduri de tradare" 34. Dupa moartea voievodului, familia sayamas captiva o vreme la Fagaras, fapt confirmat si de ambasadorul Vene-tiei la Praga, care aflase la 17 decembrie 1601 Ca Sigismund Báthory erasolicitat s-o elibereze 33. Despre incercarile lui Mihai de a-si avea familialinga dinsul, dupa victoria de la Guruslau, ofera date si cronicarul Szamos-kôzi, in insemnarile sale 36. In legatura cu dorinta voievodului de a-si separaoastea dupa Guruslau si de a purcede spre Fagaras, sub cuvintul eliberariifamiliei sale, David Prodan noteaza: In fond, se gindea iarasi la stapini-rea Transilvaniei si Fagarasul trebuia sa-i fie puternicul punct dc sprijin.Aci, in mijlocul unei boierimi i populatii românesti, in preajma Tarii Roma-nesti, cu oastea Tarii Românesti aproape, se putea simti mai in siguranta,aci erau aproape si secuii credinciosi. De aci trebuia sa-si ia deci noi puteripentru asigurarea stapinirii sale in Transilvania. Se vedea inca o data cerol ar fi putut juca Tara Fagarasului daca s-ar fi mentinut in cadrele TariiRomânesti. Pentru domnii romani ea a fost Si ar fi putut sa ramina nunurnai un simplu loc de refugiu la nevoie, ci i unul din temeiurile puteiiilor, un puternic contrafort al domniei Tarii Romanesti si, in acelasi timp,si un cap de pod peste Carpati, din care se puteau da i lovituri, se puteachiar influenta politica Transilvaniei, o baza puternica de pe care puteauporni i alti domni la stapinirea ei" 37. Aceste cuvinte sintetizau Inca din1967, cind au fost pentru prima oara publicate, esenta politicii lui MihaiViteazul si a altor domni munteni fata de Tara Fagarasului. Mai mult decitin restul Transilvaniei, Mihai a urmarit si a putut sa-si exercite in Fagaraso adevarata autoritate de domn roman, fara marile primejdii care-1 pindeauin alte parti. Mai ales pentru taranii fagaraseni, de mult timp discriminati,a obligat domnul diet a sa recunoasca dreptul la pasunat al turmelor dinsatele românesti in hotarul satelor sasesti Si unguresti. In Fagaras, Mihaia tinut curte, sfat si a emis documente pentru boierii tarii. Acestia i s-auadresat cu problemele lor specifice, pe care domnul, socotit de-acum crai",cu toata presiunea evenimentelor, s-a straduit sa le rezolve. Astfel, la10 februarie 1600, Mihai da de stire ca 1-a innobilat pe boierul fagaraseanVasile Birsan si ca 1-a scutit, pentru casa lui din satul Luta (Lucza), de

p. 375-379, nr. 358.32 Mihai Viteazul n constiinta europeand, vol. V, p. 345, nr. 306.33 Ibidem, vol. IV, p. 364, nr. 286; Andrei Veress, oP. cit., p. 451, nr. 423.84 Mihai Viteazul in con,stiinta europeanci, vol. IV, p. 379, nr. 423.88 A. Veress, oP. cit., p. 482, nr. 455.38 Ioachim Cthciun, Cronicarul Szamoskdzy ,si insemndrile lui privitoare la romiint

(1566-1608), Cluj, 1928, p. 155, 161.82 David Prodan, op. cit., p. 13-14.

6-c. 3708

sa-ia

" Ibidem,

www.dacoromanica.ro

498 loan-Aurel Pop 6

toate censurile, taxele si contributiile ordinare si extraordinare, poruncindu-lelui Badea Stolnicul i celor 12 boieri jurati ai districtului de-acum si dinviitor sä respecte intocmai aceasta hotarire care-1 privea pe boierul VasileBirsan i pe toti mostenitorii si urmasii bil 38 In cetatea de scaon" a Faga-rasului, ca domn a toata Tara Ardialului", Mihai rezolvä o pricina intresatele Sarata Si Scorei, iar logofatul Oancea scrie in acest sens un document,emis la 20 aprilie, anul Domnului 1600, de la zidirea lumii 7108" 38. Dinact aflam ca s-au prezentat inaintea domnului Staoi (poate Stan sau Stay,corupt datorita copistului), Cazan si Brates, boieri din Sarata, care, pierzindcartile lor de mosie, si-au vazut incalcat hotarul kr ccl vechi de catre ceidin Scorei. Acestia din urrna aveau si act doveditor pentru pretinsul brdrept. Domnul, dupa ce a socotit si a cautat cu top sfetnicii domniei sale,nu a crezut cartea celor din Scorei, ci am dat 12 boieri intre amindoaosatele ca sa umble si sä intrebe oamenii batrini i sä adevereze pe undesint hotarele cele batrine. Deci satul saratenilor, ei au adunat 17 oamenibuni i batrini din presurul locului, cari au stint hotarele cele batrine demosie si au venit innaintea acelor 12 boeri si au jurat ca acestea sint hota-rele cele batrine de mosie". Urmeaza descrierea amanuntita a mersului hota-rului, cu toponime si hidronime românesti, pe unde au umblat si au mersacei 12 boeri si au innoit acele hotare", impreuna cu jupanul Farms, calm-tanul cetatii si cu acei 17 boeri batrini si oameni buni"; iara satul Sco-reiul, ei au ramas mincinosi". Actul a fost emis pentru boierii din Sarata,pentru feciorii, fratii, nepotii si stranepotii kr, cit vor fi boieri in Saratain sat, ca sa fie al kr tot satul Saratii, i cu obagi si cu toata mosia, dincimp si din ape, si din padure si din munte, si tot hotarul, peste toate,pentru ca ieste a kr, dreapta si batrina mosie din stramos". Domnul a pusca martori pe Kornis Gaspar, pe Szekely Mojses, pe Csáky, dar i pe vistie-rul Barcan i pe marele postelnic Stoica. Acesta este si un indiciu asupracomponentei sfatului domnesc in aprilie 1600, la Fagaras. Actul pune inlumina o procedura de judecatä româneasca, avind elemente comune cujustitia feudal5. in ansamblu, dar cu multe particularitati. Cea mai marcanta

.neobisnuita in Transilvania este punerea la indoialä a actului scrischiar nesocotirea lui in fata procedurii obisnuielnice cu martori, dupa rindu-iehle dreptului românesc. In dreptul feudal de sorginte apuseanä, probacu martori se aplica mai ales atunci cind niciuna din partile in litigiu nuavea act scris doveditor sau cind ambele aveau act scris cu acelasi obiect.Or aid actul scris este subsumat de marturia oarnenilor buni si batrini (boieri

ei), consideratä decisiva de cei 12 boieri jurati si, in ultima instanta, dedomn, prin formula si insumi domnia me am zis". Se mai cunoaste unfenomen asemanator in Tara Hategului, unde, in veacurile XIV si XV, inciteva cazuri, adunarea cnezilor, netutelata de foruri sau persoane straine,face dreptate dup5. principii feudale locale, cludind actele scrise simboluriale modelului feudal impus dinafara ".

Un alt document, emis la 15 iulie, in cetatea Beligradului, fiind cursulanilor de la Adam 7108, iara de la Domnul Christos 1600", pune in lumina

38 A. Veress, op. cit., p. 32-33, nr. 34.39 Biblioteca Academiei Române, doc. citat. 0 variantl a aceluiaai doc., cu mici

diferente, a fost publicatà in Documenta Romaniae Historica, seria B. Tara Romtineascd, vol.XI..., p. 5 17-5 19, nr. 372.

" Ioan A. Pop, Institutii medievale românesti..., p. 85 al urm.

si si

si

www.dacoromanica.ro

-7 Mihai Viteazul i Tara FAgarasulut 47

tot o judecata traditionala romaneasca, fiind in disputa o parte din satulfagarasean Mindra 41 De data aceasta, intitulatia reflecta transformarilepolitice care avusesera loc: Noi Mihail Voivod, cu mila lui Dumnezeu,domn a tot pamintului Tarii Rumanesti si al pamintului Tarii Ardialului si alMoldovei...". In disputa se afla boierii Dragomir, Bucur, Opria, Radu,Vladut Aldia, pe de o parte si Stoica, Milea si Bera, pe de alta parte,pentru. a sasea parte din satul Mindra, din munte, ape, paduri, din hotarsi din vatra satului, unde erau casele lor. Judecata se face inaintea divanu-lui domnesc si a domnului insusi. Dragomir i ai sai afirma ca au mosiadaruita de mostenire in familie, Inca de pe vremea lui Lajos Kraj", dinal eincelea an al stapinirii sale (poate fi vorba despre Ludovic al II-lea,care a domnit de la 1516 pina la 1526; atunci actul ar putea data din 15201521) si au aratat in sprijinul celor spuse o carte batrina ungureasca".Divanul le-a dat lui Stoica, Milea i Bera juramint... sa dovedeasca caar fi fost si ei partasi la aceeasi" danie sau mosie, dar ei n-au putut martu-risi aceasta inaintea celor 12 mari boieri i astfel n-au putut apela nici ladomn. i asa a ramas mosia lui Dragomir Si alor sai, cu fiii, nepotii si stra-nepotii lor, de mostenire, cu documentul dat lor, spre a nu mai fi suparatide nici o judecata. Marii boieri martori ai actului sint Teodosie Rudeanu,marele logofat, Stoica, marele postelnic, Birsan (recte Barcan), marele vistier,Lena, marele comis si Leca, marele postelnic. Se observa ca de aceastadata a judecat sfatul domnesc (divanul) si au fost martori ai actului exclu-siv marii boieri romani, spre deosebire de ceea ce a reflectat documentulanterior'. judecata facindu-se la Alba Iulia, nu s-a mai putut apela la oame-rui buni si batrini ai locului care sä verifice si sa certifice faptele, desi luiStoica, Milea Si Bera ii s-a permis, se pare (documentul are lacune), särecurga la proba cu juratori. Din motive neprecizate, acestia insa nu auputut dovedi ca dreptatea era de partea lor si au pierdut procesul. Listamartorilor actului are uncle inadvertente.

Intr-un document emis la 8 august 1600, la Alba Iulia, se spune camegiesii din satul Radovanu din Oltenia, avind pira cu calugarii de lamanastirea Casuna, au venit inaintea Domniei Mele in cetatea Fagarasu-lui", pentru cauta dreptatea, dar au fost ridicati din divan cu marerusine" 42.

La Fagaras, ca i la Alba Iulia, a ridicat domnul i biserica, pentrucei de o credinta cu dinsul. Era de asteptat acest lucru, din partea domnu-lui care, Inca din 1595, pusese mitropolia Transilvaniei sub ascultarea mitro-poliei Tarii Românesti. Despre ctitoria din Fagaras, sta marturie un actemis de Gabriel Bethlen la 1 martie 1617, chiar in cetate. Cu acest prilej,principele Ii daruieste capitanului Mihail Gyulai, cu titlu de zalog, pentru300 de florini unguresti, o proprietate sau o sesie prediala in acest tirg alnostru si in districtul Tarii Fagarasului (districtu terrae Fogaras), in regiu-nea din partea de miazazi a cetatii noastre Fagaras, in ocolul, adincitura simarginea unui oarecare loc al drumului public, la marginea santului sus-ziseicetati Fagaras... pe care... odinioara fusese ridicata biserica raposatuluiMihail, voievodul transalpin (olim templum quoddam Michaelis Vajvodae

Ioan cav. de Pu$cariu, Fragmente istorice despre boierii din Tara Fdgdra,sului, vol.IV, 1907, Sibiu, p. 176-178, nr. 56.

12 Documenta Romaniae Historica..., p. 564, nr. 412.

si

S

a-si

"

www.dacoromanica.ro

498 loan-Aurel Pep 8

T-ransalpinensis fuerat exstactum . . . )" 43. Dupa 16 ani, desi patimile semai potolisera si, in loc de tiran", Mihai era iaraisi numit voievod, numailocul mai ramasese din lacasul inchinat rugaciunii, smereniei i iertarii deCatre marele domn. Nimic nu i-a fost iertat si uitat de catre orgoliosii luicompetitori, nici macar biserica.

in concluzie, se poate spune ca Tara Fagarasului s-a aflat in raporturispeciale cu domnul Tarilor Române unite la 1599-1600. Antecedenteledemonstreaza cä nici nu se putea altfel, deoarece geografia, demografia siistoria concurau la aceasta. Terra Blacorum" din vechime, locuit5. de boieri(care-si datorau statutul acesta domnilor munteni) si de vecini, aceasta taracare mai pastra amintirea lui Negru Voda, 1-a primit dupa cuviinta pe con-tinuatorul acestuia in scaunul domnesc de la sud de Carpati. Resedintaoficiala a lui Mihai in Transilvania Si chiar capitala"celor trei taxi romaxieunite a fost, cum se stie, Alba Iulia. Numai cä aici, din cauza mai multorfactori, domnul nu se simtea intotdeauna in largul sau. De aceea, in preajmaunor decizii importante sau in urma unor momente grele ii gasim pe domnkt Fagaras. Aici era resedinta lui de suflet, loc sigur pentru familia sa, situatIn mediu cvasiromanesc, aproape de Tara Romaneasca. Aici s-a inteles binesi sensul romanesc al actului sau, pe care urmasii acelor boieri si vecini1-au transformat apoi in simbol national.

MICHAEL THE BRAVE AND THE LAND OF FAGARAS

Summary

A t the end of the Romanian Middle Ages, Michael the Brave, the princeof Wallachia, achieved for the first time the union of the three Romaniancountries. The centre of this union was Transylvania, where the prince hasestablished his court and where he was regarded as a "king". One of theRomanian provinces from Transylvania which strongly supportedMichael the Brave and his policy between 1599-1601 was "the land" ofFagaras, situated along the Southern Carpathians. In the 13 th and 14 thcenturies, the kings of Hungary were not able to conquer and to masterentirely that region (named "Terra Blacorum" ---- the Romanian Land),which remained a part of Wallachia until the beginning of the 15 th cen-tury. As all his forerunners, Michael the Brave considered himself areal master of the land of Fagaras, even before his arrival in Transylvania.During his reign in Transylvania, the residence of the prince's family wasthe castle of Fagaras. He prepared here the campaign in Moldavia andhe received in the castle many foreign messengers, especially from Aus-tria. Some members of the Hungarian nobility were obliged by the princeto stay in Fagaras and to participate, together with the Romanian nobility,in the political activity. Michael the Brave and his council, in 1599-1600,acted in order to solve some problems of the Romanian nobles (boyards) andpeasants from Fagaras. That's why this province was an important supportfor the prince until the end of his life and the memory of Michael the Bravebecame soon a symbol of the Romanian political unity.

48 A. Veress, op. cit., vol. IX, p. 130 131, nr. 110.

,

www.dacoromanica.ro

MIHAI VITEAZUL, BASTA SI CETATEAFAGARASULUI UN TRATAT" PUTIN CUNOSCUT

(3 OCTOMBRIE 1600)*

CONSTANTIN REZACHEVICI

In vremea intregii stapiniri a lui Mihai Viteazul in Transilvania, cetateaFagarasului a jucat un rol insemnat in planurile i actiunile domnului roman.Pina i moartea sa in august 1601 a fost legat5. de proiectul reveniriide pe cimpia Turdei la Fagaras 1. In chip firesc, relatiilor domnului romancu aceasta ii s-au acordat atentie intr-o lucrare anume 2 si mentiuni, subo forma sau alta, in mai toate lucrarile referitoare la Mihai Viteazu13. Sitotusi, in legatura cu aceste relatii mai staruie Inca destule semne de intre-bare. Unul dintre acestea, la care ma voi referi acum, priveste momentulSi felul in care, dupa infringerea de la Miraslau (18 septembrie 1600toate datele sint pe stil nou) i primele zile ale lui octombrie 1600, cindse indrepta spre Tara Romaneasca, pentru apararea acesteia de invaziapolona, Mihai a pierdut pentru totdeauna stapinirea cetatii Fagaras,care a trecut in miinile imperialilor si ale nobililor transilvani rasculatiimpotriva sa. Dar cum s-a petrecut aceasta? A existat un act de predareanume, a fost cucerita prin lupta, sau parasita pur i simplu de osteniivoievodului, aflati in retragere? Sint, de altfel, intrebari pe care mi le-apus in 1988 un pasionat cercetator al istoriei cetatii Fagarasului, arhitectulGheorghe Sebestyén 4, raspunsul la acestea reprezentindu-1, intr-o formaacum dezvoltata, rindurile de fata.

La prima vedere pare o problema de amanunt, de istorie locala, infapt cedarea cetatii Fagaras se leaga de un tratat", mai precis de unjuramint de credinta i o intelegere diplomatica care au modificat in reali-tate inca o data sistemul aliantelor lui Mihai, permitindu-i sa se concentreze

* Comunicare la Sesiunea de referate comemorative Feigdra,5 700 de ani 1291-1991,FIgaxas, 5 octombrie 1991.

1 Constantin Rezachevici, Tabdra de lingd Turda (pe civnpia Turdei) ,si sfir§itul luiMihai Viteazul, in Mihai Viteazul ,si Sdlajul Gurusldu 375 3 august 1601 3 august1976, Zallu, 1977, p. 447-448.

2 Ioan Ciupea, Raluca Comardicea, Fdgiira,sul in Politica lui Mihai Viteazul de unirea celor trei tdri romdne, in Curnidava", Brawv, XIV (1979-1980), p. 43-52.

3 Cf. indeosebi Pavel Binder, Contributii privind domnia lui Mihai Viteazul in Tran-silvania, in Revista de istorie", XXVIII (1975), nr. 4, p. 580 i urm.; Gernot Nussbacher,Un itinerar intrat in istorie: Mihai Viteazul in Transilvania ,si Moldova, in Din cronici isihrisoave, Contributii la istoria Transilvaniei, Bucure5ti, 1987, p. 124-126.

4 Cf. Gheorghe Sebestyén, 0 Pagind din istoria arhitecturii Romdniei. Renagerea, Bu-cure§ti, 1987, p. 37, 56, 57, 73, 104; etc.; idem, Doud orcue romdne,sti: la ,supte veacuride existentd, in Magazin istoric", S.N., XXV (199 1), nr. 7, p. 34-37; idem, Cetatea Feigd-ra§ului, Bucuresti, 1992, p. 107.

Revista istorica.", torn IV, nr. 5-6, p. 499-509, 1993

www.dacoromanica.ro

500 Const ant i n Rezachevici 2

asupra apararii Tarii Românesti, in fata ostii marelui cancelar si hatmanJ. Zamoyski si a unor forte otomane. Oricit ar parea de ciudat, acesteacte cu evidente implicatii politico-militare, nu au fost bine delimitate sievidentiate ca atare din noianul evenimentelor politico-diplornatice legatede actinnile lui Mihai Viteazul din a doua jumatate a lui septembrie ince-putul lui octombrie 1600, astfel incit practic au fost fie ignorate, fie abiamentionate 5. La aceasta a contribuit si slaba cunoastere a mecanismuluiformal, specific, al diplomatiei medievale, de catre istoricii care s-au ocupatde perioada amintità.

Invins la Miraslau (18 septembrie 1600) Mihai vorbea doar de pdrd-sirea luptei mai mult datorita ezitarilor sale de a infrunta pe imperiali,caci: eu, crestin fiind i neinvdtat a ma- bate impotriva crestinilor, desi eramimpins de revoie, f114 m-am luptat dupd cum cram deprins, ca impotrivadusmanului firesc" 6, Mihai Viteazul se afla intr-o situatie ciudata i para-doxala. Ciudata pentru ca fusese infrint tocmai de catre cel care-1 veneain ajutor cu trupele imperiale din Ungaria Superioara, locotenent-colonelulGeorge Basta, care insa trecuse cu prea multa usurinta de partea inamicilorsai, nobilii unguri rasculati din Transilvania, sub conducerea lui tefanCsaky, al caror candidat la stapinirea Ardealului era Sigismund Báthory,care tocmai se apropia, prin Moldova, cu ostile polono-moldovene ale luiZamoyski si ale Movilestilor 7. Paradoxala, pentru cä toti protagonistiiciudatei bàtàlii pretindeau ca lupta in numele imparatului de la Praga,Rudolf II de Habsburg.

In fapt, situatia in acel moment era extrem de complexa. Cronicarullui Mihai Viteazul, umanistul grec contemporan, Gheorghe Palamede, osintetiza perfect, cind afirma : turcii, polonii, ungurii, germaniis-au ridicat impotriva lui Mihai in acelasi timP, cci sd-1 distrugd, i sd-izdrobeascd rnarea-i putere. e o minune si un lucru mare, nu c-a fostbiruit,ci cum de nu 1-au prins vrdjmasii !" 8 Noroc ca polonii se miscau incet.La 16 septembrie 1600, in preajma bataliei de la Miraslau, se aflau, impreunaIeremia Movila i Sigismund Báthory, de-abia sub zidurile Sucevei 9. Iar

5 loan Ciupea, Raluca Comardicea, op. cit., p. 49-50, afirma doar c5. in conditiilepolonilor lui Zamoyski in Moldova, spre Tara Romanesscá, pentru a-1 instala pe Simion

MovilA, Mihai Viteazul a plecat cu oaste de la FAgAras spre Brasov, FagArasu1 fiind ocupat deoamenii lui Stefan Cs6.ky' . Cf. si N. Bálcescu, Romdnii supt Mihai Vocvod Viteazul, in Opere,III, Bucuresti, 1986, P. 308; Alex. Lapedatu, Din zilele de cddere ale lui Mihai Vodil Viteazul

XVI naratiuni istorice Bucuresti, 1908, p. 8; N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, Bucu-resti, 1968, p 370-372; idem, Istoria romanilor, V, Bucuresti, 1937, P. 352-353; P. P. Pana-itescu, Mihai Viteazul, Bucuresti, 1936, P. 227; Ion Ionascu, Mihai Viteazul si unitatea oliticaa tdrilor romline, in Unitate S1 continuitate Lu istoria poporului roman, sub redactia D. Berciu,Bucuresti, 1968, p. 182; Ion Ionascu, Victor Atanasiu, Mihai Viteazul, Bucuresti, 1975, p. 125;Victor Atanasiu, Mihai Viteazul. Campanii, Bucuresti, 1972, p. 25 1; St. Olteanu, Les pays/ oumains a l'ePoque de Michel le Brave (l'Union de 1600), Bucurcsti, 1975, p. 136; Manole Neagoe,Mihai Viteazul, Craiova, 1976, p. 203; A. D. Xenopol, Istoria romdnilor din Dacia Traianci,III, ed. a IV-a, Bucuresti, 1988, P. 27 1; Istoria Romdniei, II, Bucuresti, 1962, p. 1000.

6 Mihai Viteazul in constiinta europeand, I, Documente externe, Bucuresti, 1982,p. 6 12, 62 1.

7 Ibidem, P. 611, 620.8 Poema lui Gheorghe Palamide despre viata lui Mihai Vodd Viteazul .scrisci in 1607, Stu-

diu critic si traducere 0. Tafrali, Bucuresti, 1905, p. 39.9 P. P. Panaitescu, Docurnente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul, Bucuresti, 1936,

p. 127-130.

i calla

i

Main-t5.rii

,

www.dacoromanica.ro

3 Mihai Viteazul, Basta si Cetatea Filgarasului 50 1

In zilele urmatoare, aflati in legatura cu imperialii i nobilii ardeleni 1°, aurenuntat la urmarirea lui Mihai in Transilvania, cu grosul trupelor, Zamoyskiindreptindu-se direct spre Tara Româneasca, in vederea instalarii aici alui Simion Movila. Inca din 1595, dupa instaurarea lui Ieremia Movila,supus Coroanei polone, in Moldova, marele batman a inceput pregatirilemilitare i politice pentru asezarea fratelui acestuia la Tirgoviste, din anulurmator avind chiar ingaduinta sultanului 11, urmarind ca si Inalta Poarta,inlaturarea lui Mihai Viteazul. Cercetarea atenta a izvoarelor a dovedit catocmai pentru a preveni aceste actiuni viteazul domn a trecut la inlaturareaprotejatilor lui Zamoyski, Andrei Báthory (fostul cardinal de Warmia)din Transilvania, in 1599, si Ieremia Movila din Moldova, in 1600, realizindastfel implicit si constient, prima unire politica a tarilor rornOne sub condu-cerea sa 12, cu menirea limpede cristalizata in cugetul sau inca din toamna1599, ca: sei intoarcei forkle kr impotriva turcilor" 13

Daca Zamoyski a renuntat, se pare, destul de curind dupa inceputulcampaniei, cum aminteam, urmareasca pe Mihai in Transilvania, por-nind de la Suceava la 22 septembrie 1600, peste riul Moldova (23 septembrie),pe la Tirgu Neamt (24 septembrie), Roman (25 septembrie), Bacau (26-28septembrie), Lunca Mare (30 septembrie 1 octombrie), peste Trotus, lasatul Neruja (3-4 octombrie), pe la Focsani (5-6 octombrie) i Buzau(8 post 13 octombrie), de unde a luat drumul pe sub munte spre Tirgo-viste 14, in schimb, de la Suceava la 19 septembrie a trimis un corp deoaste polono-transilvana, avind un efectiv de 7 000 de oameni, cu misiuneade a pregati revenirea lui Sigismund Báthory. Acest corp, de fapt o ade-varata armata, condus de Iacob Potocki si Moise Szekely (tradatorul luiMihai i viitorul voievod al Transilvaniei) a inain' at in mare graber' pe laCimpulungul Moldovenesc (21 septembrie), Bistrita i Poiana Aiudului(1 octombrie 1600), punindu-se la dispozitia lui Stefan Csaky, pentru caulterior Iacob Potocki s. revina, -1upa uncle ciocniri cu ostasii lui Mihai,in tabara lui Zamoyski de la Buzau, abia la 11 octombrie 1600 15. Asadar,Palamede n-a exagerat deloc enumerind pe poloni intre inamicii lui Mihaidin Transilvania.

De la Miraslau, Mihai Viteazul, dupa cum insusi marturiseste, s-aindreptat pe linga Sibiu, la 19 septembrie 1600, direct spre Fagaras, cu gind

1 ° Ibidem, p. 130-132.11 Ibidem, p. 30, 34.12 Constantin Rezachevici, Gindirea politica a lui Mihai Viteazul si etapele planului de

dobindire a Moldovei, in Mihai Viteazul. Culegere de studii, redactori coordonatori Paul Cer-novodeanu si Constantin Rezachevici, Bucuresti, 1975, p. 5 1-73.

Mihai Viteazul in constiinfa europeand, I, p. 272, 279.14 Constantin Rezachevici, Luptele hatmanului Jan Zamoyski cu Mihai Viteazul intr-o

tipdriturd rani din biblioteca Zamoyski (Brosura cdpitanului Stanislaw Bartholan din 1601),in Revista de istorie", XXXII (1979), nr. 7, p. 1334 1335, 1343-1344; A. Veress, Documenteprivitoare la istoria Ardealului, Moldovei Tdrii Romcinesti, VI, Bucuresti, 1933, p. 197 198,20 1-202, 22 1, 242-246; Mihai Viteazul in constiinta europeand, V, Mdrturii, Bucuresti, 1990,p. 32 1-323.

15 Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria ronsdnilor, XII, Bucuresti, 1903, p. 1042,nr. MCCCCXCIX; A. Veress, op. cit., p. 199, 227, 239, 243-245; Mihai Viteazul in con-stiinta europeana, I, p. 572-573; V, p. 314-315; Ilie Corfus, Mihai Viteazul ii polonii, Bucuresti,1937, p. 152, 154; P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, p. 229; Constantin Rezachevici, op. cit.,p. 1335.

"

,si

sa-1

www.dacoromanica.ro

50 2 Constantin BezacheNici 4

de a trece in Tara Româneasca. Aproafie de Sibiu" a intilnit oastea sacare ii venea in ajutor din Muntenia 12.000 de oameni condusi de PetruHuszár 16. In ziva urmatoare, 20 septembrie, Mihai isi aseaza tabara lingaFagaras, fara a intra in cetate 17. De altfel, in general, domnii români aflatiin campanie in fruntea unor osti evitau, din ratiuni strategice, sa se inchidain cet at i.

La acea data, Fagarasul era cetate princiara, i Inca una dintre celemai puternice din Transilvania 19. Cuprindea pe atunci doar fortul centralde forma dreptunghiulard, cu patru turnuri dispuse pe colturi, cu corpuride cladiri alipite curtinei i cu curte interioara. Corpul de cladiri, lat decirca 8 m, cu trei nivele, se ridica la 12 m, iar turnurile la cca. 14 m";cetatea bastionara exterioara incepind a fi ridicata abia din 1623 19. Eracentrul domeniului princiar cu acelasi nume, asupra caruia Mihai Viteazulsocotea a avea un drept vechi mostenit de la voievozii munteni care-1 pre-cedasera, adoptind probabil nu intimplator, titlul de kern al Amlasuluici F tigarasului" in perioada dinaintea campaniei sale in Transilvania 2°. Daruitde Sigismund Báthory sotiei sale, Maria Christierna, ruda imparatului RudolfII, care a si locuit aici 21, iar apoi de catre Mihai doarnnei Stanca, in secolulal XVII-lea va deveni un adevarat domeniu al printeselor" 22.

Mihai Viteazul a avut curte domneasca" in cetatea Fagarasului, unclese credea Ca isi adaposteste si tezaurul 23, iar in perioada la care ne referirna propus-o drept resedinta pentru familia sa. A lamas linga Fagaras pinala 23 septembrie 1600, dupa ce la 20 ale lunii in tabara de aici au sositostile sale retrase din Moldova, puse sub ascultarea lui Joan Szelestey, haiduciilui Baba Novae si unitatile conduse de Udrea Baleanu, Sava armasul siDeli Marcu, care controlau, impreuna cu citeva mii de secui aliati, TaraBirsei, cu exceptia Brasovului, razvratit impotriva domnului roman, alaturide celelalte centre sasesti 24. La 23 septembrie Mihai inainteaza spre rasaritpina sub munlii Brasovului" , la Codlea, de unde trimite in solie re credincio-sul sau comandant I. Szelestey impreuna cu doi boieri, in tabara lui Basta

18 Mihai Viteazul in constiinta europcand, I, p. 612, 621; A. Veress, op. cit., p. 2 13. Acelasiefectiv 12000 de oanieni in oastea lui Mihai ii indica si Moise Székely (ibidem, p. 227).0 oaste de citeva mii de oameni trimisa in ajutorul lui Mihai de Nicolae Patrascu, din Tara Ro-rnâneasca, venita pe la Tabla Butii, a lost infrinta de brasoveni la Teliu (14 septembrie), dar apoicu ajutorul secuilor a ajuns totusi la Mihai Viteazul (Pavel Binder, op. cit., p. 588-590).

Hurmuzaki, 1112, P. 368, nr. CCCCXLVI; Gernot Nussbächer, op. cit., p. 126. Cf.si A. Veress, op. cit., p. 228.

18 Si Gheorghe Palamede socotea Fitgarasul o cetate putonicd" (Poona lid GhcorghePalainide, p. 43).

18 Gheorghe Anghel, Cetdti medievale din Transilvania, Bucuresti, 1972, p. 104, 122.20 D. Prodan, Boieri si vecini in Tai a Fdgeirasului in sec. XVI XVII, in Anuarul In-

stitutului de Istorie din Cluj", VI (1963), p. 164; Ioan Ciupea, Rodica Comardicea, op. cit.,p. 44, nota 7, p. 47, 49.

Cdldtori strdini despre tdrilerománe, III, Bucuresti, 1971, p. 49 1.22 D. Prodan, op. cit., p. 165; idem, Iobdgia in Transilvania in secolul al XVI-lca, II,

Bucuresti, 1968, y . 1-22; Gheorghe Sebestyén, Doud orase romdnesti, p. 36.23 A. Veress, op. cit., p. 2 13; Poema lui Glicorglie Palamide, loc. cit.21 Hurmuzaki, IV', p. 138 139, nr. CXXV, p. 142, nr. CXXVIII; Mihai Vitcazul in

constiinta europeand, I, p. 612, 622, 634, 644; A. Veress, op. cit., p. 20 1-202; Ilie Corfus, op. cit.,p. 340, 345; idem, Documente privitoare la istoria Romdniei culese din arhivele polone. Secolutal XVI-lea, Bucuresti, 1979, p. 425 426; Quellen zur Geschichte der Stadt Brass6, IV, Brasov,1903, p. 87; V, Brasov, 1909, p. 4 17 (Petrus Banfi); Cdldtori strdini, IV, p. 2 18; Pavel Binder,

op. cit., p. 590 59 1 (Se afirma insa cá Mihai a parasit Fagarasul la 2 1 septembrie 1600, chip&care se arata ca la 22 septembrie Mihai Viteazul a ajuns la FagAras", ceea ce este o inadvertenta).

12

www.dacoromanica.ro

5 Mihai Viteazul, Basta Si Cetatea FagAra 5u1ui 503

a lui Stefan Csaky, de la Sibiu 25 In cuvintarea sa tinuta a doua zi ina-intea acestora, Szelestey afirma dorinta de pace a domnului roman, Windapel la marinimia lor, i oferind drept chezasie a credintei stapinului saupe fiul acestuia, Nicolae Patrascu, i pe doamna Stanca drept ostateci,cerind doar pe linga bunavointa imparatului, oarece munitie de rdzboi"pentru a intimpina pe vrajmasii care asteapta cu oaste pregatitd, asezatain, tabara dinsPre munte", referire la poboni, dintre care citiva prinsi 1-auinsotit pe sol 26 Numai ca ura nobilimii ardelene era atit de mare fata deMihai Viteazul, incit trimisul sdu a fost torturat salbatic si ucis, fapta infie-rata de domnul roman, ca potrivnica legii generale" care la toate neamurileinterzice supararea, arestarea sau uciderea solilor 27

Totusi, in ziva urrnatoare, 25 septembrie 1600, atit Basta cit Si nobili-mea s-au grdbit sa-i raspunda lui Mihai, evident intr-o maniera aroganta.Cel dintii mustra pe domn pentru stapinirea Transilvaniei in dauna imparatu-lui i formuleaza conditii grele : ostatec5. va fi intreaga familie a lui Mihai(Nicolae Patrascu, sora acestuia Florica, doamna Stanca si mama domnului),la fel intreaga vistierie i lucrurile mai de pret, predarea acestora urminda se face pcste citeva zile, pina la 30 septembrie, la Sibiu. Voievodului i secerea sd renunte intru totul i defilin la Transilvania", iar oastea sa si-oindrepte unde va porunci imparatul sau Basta in numele acestuia. In schimb,i. se fagaduia un loc neprecizat de resedinta, dupa indurarea imparatului 28Nobilii pun exact aceleasi conditii, si le repeta la 30 septembrie 1600 99,fiind evident intelesi cu Basta.

. La rindul sau, Mihai raspunde comandantului imperial cu demnitate,cerind arbitrajul imparatului. Refuza sa-si trimita familia la Sibiu (nuvreau insd ca familia mea sd ajungd captivd la sasi") i nici el nu, vrea saajunga in situatia de a fi inchis la Fagaras. Nu e de acord sä renunte laTransilvania, nu doar pentru ca are o intelegere cu imparatul, dar, maipresus de orice, nu cumva, luinclu-mi en mina de pe Transilvania, sti i-o pundturcii fie a lor !" E indreptatit sa aibà o locuinta sigura in Ardeal, irnpreunacu familia sa, din care sd pot ajunge in Tara Romdneascd, i unde sd-mipot addfiosti curtea domneascd". Se referea, evident, la cetatea Fagarasului.0 aminteste de altfel in mod expres, cind solicita imparatului sa-i fie recu-noscute trei cetati: Fagaras, Gurghiu si Ieciu (Brâncovenesti), in primacerind sa-si aduca familia si curtea domneasca, pe timpul campaniei viitoarein Tara Romaneasca. Dacd vreau Rigdraml ca resedintd pentru familia mea,vreau aceasta pentru cd este aproafie de Tara Romdneascd ,si md pot &Pro-viziona lesne de acolo". Scrisoarea a fost incredintata lui Radu Buzescu,insotit de doi boieri, din tabara aflata sPre muntii inzdpeziti", dupa 25 si

25 Mihai Viteazul in ccnstiinta europeand, I, loc. cit.; Gernot Nussbacher, op. cit., p. 126;Pavel Binder, op. cit., p. 59 1; Szadeczky Lajos, llihdly havasaildldi vajda erdilyben 1 5991601 (Mihai voievodul muntean in Transilvania 1599-160 1), Budapesta, 1882, p. 158; SimonMassa, Marcus Fuchs (Quellcn, V, p. 293-294).

28 Miliai Viteazul in constiinta europeand, V, p. 3 12-313 (Gre,it datat de editor 16 sep-tembrie 1600, adicä cu cloud zile inaintea bilfäliei de la Selimblr, dei data corectit apare laA. Veress, Epistolae et Ada generalis Georgii Basta, I, Budapesta, 1909, 417-4 18).

27 1iJ,ai Viteazul in constiinta europeand, I, p. 6 13, 622.28 Ibidem, V. p. 3 17-3 19 (Numele Ploncam" (sic) trebuie citit in realitate

iar :nu Ilinca").29 Hu'rmuzaki, IV1, p. 14 1 142, nr. CXXVII, p. 145, nr. CXXIX. Cf. i Eudoxiu de

Hurmuzaki, Fragmente din istoria románilor, III, Bucureti. 1900, p. 37-38.

.

florica,

si

www.dacoromanica.ro

504 Constantin Hezacheviei

inainte de 30 septembrie 1600 30, in vremea cind Mihai Viteazul, ocolindBrasovul, se indrepta, de la Cod lea spre noua tabara de la Sinpetru (dintreSinpPtruHärman sau HarmanPrejmer, unde s-a aflat dupa 25 septembrieSi pina la 5 octombrie 1600) 31

Raspunsul lui Basta si al nobilimii ardelene a imbracat atunci douaaspecte. Primul ascuns i pagubitor pentru domnul roman, a constat dinincitarea Brasovului la lupta impotriva lui Mihai, care astfel ar fi fostprins intre doi inamici. Tocmai adversitatea Brasovului, 1-a facut, desigur,pe voievod sa ocoleasca pe la nord orasul, de la Cod lea indreptindu-se spreSinpetruHarmanPrejmer, pe unde putea primi in schimb ajutoare secu-iesti. Solul brasovean revenit la 30 septembrie in cetatc din tabara lui Bastade la Sibiu, unde se intilnise foarte probabil cu Radu Buzescu, aducea oscrisoare a comandantului imperial catre magistrat, datata 28 septembrie.,cu indemnuri la lupta impotriva tiraniei" lui Mihai 32. Drept urmare aatitudinii ostile a brasovenilor, la 1 octombrie unitati din oastea lui Mihaiataca fara succes cetatea Brasovului, la asaltul ei participind pe latura sudica

romani din Schei 33. In aceiasi timp, oastea imperialo-nobiliara de la Sibiuse pune in miscare pe 29 septembrie 1600, inaintind amenintator spre Brasov,prm Porumbacu (30 septembrie) sau pe linga riul Olt" (1 octombrie), Voila(2 octombrie), apoi ocolind cetatea Fagarasului, care deci nu a fost luatain stapinire atunci, pe linga Sercaia (3 octombrie) pina la Vladeni (3-4octombrie) 34.

Pe de alta parte, la 1 octombrie 1600, Basta si nobilii, in frunte cuStefan Csaly adreseaza comandantilor de lefegii straini ai lui Mihai Viteazul,in primul rind lui Baba Novac si Deli Marcu, cu care se aflau mai demultin corespondenta, trei scrisori cu indemnuri la tradare, cerindu-le sä-1 para-seasca pe acel princiPe cu fire fiiigina", fagaduindu-le iertare i rasplata;cel care 1-ar aduce pe Mihai viu salt oricum altfel" (!) urmind sa primeascaun sat bun si 500 de iobagi. Toate au ajuns insa in mina lui Mihai 35, desigurpredate de dcstinatari, dintre care Baba Novae si Deli Marcu isi vor afla-foarte curind moartea, slujindu-1 cu credinta pe domnul roman.

Ne putem inchipui asadar, cu ce sentimente a intimpinat Mihai Viteazulaspectul formal al raspunsului lui Basta si al nobilimii la solia lui Radu.Buzescl. Aceas ta s-a concretizat prin trimiterea unei delegatii compusädin Sebastian Thokoly, consilier imperial, din partea lui Basta, si a luiNicolae Vitéz si Martin Banyai, din cea a nobilimii. Scrisoarea pe care o.aduceau, datata 2 octombrie 1600, din tabara de la Voila, continea condi-tiile noilor tratate" de pace cu imperialii i starile Transilvaniei. Mai intii

3 Mihai Vitcazul in contiin.ta europeand, V, p. 319-32 1 (Datarea, respectiv localizarea,la 27 septembrie 1600, din tabdra de linga. Rigaras, este arbitrar5.; cf. si Pavel Binder, op. cit.,p. 592). Hurmuzaki, 1V1, p. 14 7, nr. CXXXI; Szádeczky Lajos, op. cit. p. 158; idem, Erdeqyés Mihaly Vajda tOrtenete 1595 1601 (Istoria Ardealului p a lui Mihai Viteazul 1595 1C0 1);Timisoara, 1893, p. 57 1; A. Veress, op. cit., p. 425. . /

31 Pavel Binder, op. cit., p. 594; Gernot Nussb5cher, op. cit.; p. 126; Hurmuzaki, XII,p. 1057, nr. MDXXVI; Simon Massa, Marcus Fuchs (Quellcn, V, p. 295).

32 Simon Massa, Marcus Fuchs (loc. cit.).33 Pavel Binder, op. cit., p. 593-597.34 Ibidem, p. 594; A. Veress, Documents, VI, P. 2 14-2 16; Simon Massa, Marcus Fuchs

(Quellen, V, p. 295).36 A. Veress, loc. cit.; idem, Epistolae et Acta, I, p. 422-423; Hurmuzaki, p. 148

149, nr.. CXXXII; Eudoxiu de Hurmuzaki, op. cit., p. 39-40. Una din scrisorile nobililor eraadnotatA cbiar de S;itefan Csa.ky. ..,

6

lvi,

si

www.dacoromanica.ro

Mihai Viteazul, Basta si Cetatea FAgarasului 505

Mihai Viteazul trebuia sa depuna juramintul de credinta (de esenta feudalà)in fata reprezentantilor celor doua autoritati: ill jure maria ta cu boierii,cu fara i impreunci cu toatd oastea, dupd legdmintul de odinioarel, nudestdliivac impdratului ,si Apoi urma sà trimita (in chip de ostateci) patruboieri de frunte : Stoica (Stoichita Riiosanul), banul Udrea Baleanu, PredaBuzescu si Sava armasul, sa treaca grabnic in Tara Romaneasca, parasindTransilvania, sa-si trimita. in citeva zile intreaga familie si toate comorile"ca zalog in cetatea Gilau, care ii era cedata in folosinta. Cit despre cetateaFagaras, aceasta nu-i poate fi acordata, sub pretextul ca. apartinea MarieiChristierna: nu avem chip sd Putem hotdri despre ea, cdd chiar si maiestateasa impdratal s-ar ceea ce de altfel, cum vom vedea, era adevarat.Ba voievodul e sornat sä inapoieze cetatii armele de foc luate de acolo,Si sa licentieze oastea secuiasc5.. In schimb, i se fagaduia un vag sprijin pelinga Rudolf II 36 Desigur, trimisii lui Basta si ai nobililor au facut prinviu grai si alte promisiuni lui Mihai Viteazul, luindu-se de comun acord chiaro 1" otarire" (Beschluesz) nescrisä in acest sens, despre ale carei prevederiaflam cite ceva din relatarile ulterioare ale domnului roman 37. De asemenea,potrivit intelegerii' , Mihai Viteazul trebuia sa paräseasca Transilvaniala 7 octombrie 1600, sa-si trimita familia ostatica in decurs de sase zile i satrimita 2 000 de osteni la pasul Oituz, pe unde se credea ca vor patrundepolonii in Transilvania 38.

Mihai Viteazul s-a simtit insa jignit in forul sail interior, si mai tirziu,in ianuarie 1601, se va plinge lui Rudolf II. Doar el nu se abatuse de lajuramintul de credinta fata de imparat, prestat inaintea reprezentantiloracestuia la 9 iunie 1598 in biserica manastirii Dealu 39, ci am rdmas purureastatornic In credinfti (nefiind deprins a md scltimba ca transilvdnenii [nobiliin.a.], al cdror obicei este de a jura strimb de doud ori fie Accepta totusis. depuna un nou juramint de credinta dupa o formula scrisa, impreuna cuboierii sai si celelalte stari ale tarii, precum i toate conditiile care i-au fostpropuse. La rindul sau primeste juramintele scrise ale celorlalte parti,pe care le va pastra cu grija pina la sfirsitul vietii 4° Tn fapt, scenariulcorespundea tipiculni feudal, juramintele de credinta putind fi solicitate desenior oricind socotea de cuviinta (spre deosebire de omagiu care se depuneao singura data in cursul unei vieti). Mentionam cä acest juramint de cre-dinta nu trebuie confundat, curn se intimpla de obicei, cu un legamint dechezasluire a indeplinirii conditiilor impuse.

Ceremonia, cu tot fastul de rigoare, a avut loc in tabara lui MihaiViteazul de linga Sinpetru, la 3 octombrie 1600, cu participarea lui SebastianThököly, cu care Mihai s-a purtat foarte atent, insotindu-1 la plecare o parte

3 6 A. Veress, Documente, VI, p. 2 16-2 19; Eudoxiu de Hurmuzaki, op. cit., p. 40 42.Drept rezuinat indicati-r al acestei scrisori in limba maghiar5. (pe care nu o cunostea), MihaiViteazul a notat semnificati-r, doar: Pentru sd trimit boiarii". Simon Massa, Marcus Fuchs(guellen, V, p. 295).

37 De pild5., la 12 octombrie 1600, Mihai Viteazul cere, potrivit hotdririi noastre", ca Bastasi eornisarii imperiali s5. intervina la Braso-r, pentru eliberarea de aici a boierilor i oarne-rigor sãi si a familiilor lefegiilor sirbi (3lihai Vitcazul in congiinta europeand, I, p. 574-575).

38 Ibidem, V, p. 327-329.39 Forma originall a acestui jurátnint din 1598, la Radu Constantinescu, Lupta pentru

uni-tate nationald a tdrilor romdne 1590-1630. Documente externe, Bucuresti, 1981, p. 63, 200.40 Mihai Viteacul in conpiinta europeand, I, p. 6 13, 622, 634, 644; V, p. 327-328,

390 39 I.

impotrivi",

zi)".

noua".

www.dacoromanica.ro

5 06 Cons tan tin B ezachevici 8

din drum 41 A doua zi, din tabara de la Vladeni reprezentantii starilorTransilvaniei se angajau in scris, dupa obiceiul vremii, sá respecte conditiilepuse lui Mihai daca i acesta le va implini 42, ceea ce nu-i impiedica inaceeasi zi s i ceara ajutorul lui Sigismund Báthory pentru alungarea lui MihaiViteazul din Transilvania, dincolo de Carpati 43. Cum una din conditiilearceptate de domnul roman era, cum am vazut, renuntarea la stapinireacetatii Fagarasului, este limpede cä dupa 3 octombrie 1600 aceasta a intratin stapinirea imperialilor si a nobilimii ardelene, fiind in cele din urmatrecuta, cum vom vedea, sub ascultarea lui Stefan Csaky. Un tratat scrisintre Mihai Viteazul i celelalte doua parti nu a mai fost redactat, continu-tul acestuia constituindu-I insusi textul conditiilor acceptate de domnulroman. Tocmai de aceea Basta anunta la 8 octombrie 1600 ca tratatulcu Romeinul este ca si incheiat", chiar daca nobilii ardeleni nu-1 accepta pevoievod drept aliat 44.

Zadarnic vor scormoni noii stapini in cetatea Fagarasului in nadejdeade a descoperi comorile lui Mihai. La 3 octombrie 1600, chiar in ziva jura-mintului, din tabara de la Vladeni, Basta anunta pe ambasadorul spaniolde la Praga, cii atunci cind a pal-Asa cetatea (mai bine zis imprejurimile ei,la 23 septembrie 1600), Mihai Viteazul a ridicat de acolo tot ce era mai bun(cavatone ii meglio )45.

Dar tratatul" din 3 octombrie 1600 nu a avut implicatii doar in cCeacc priveste soarta cetatii Fagaras. El a stat in fapt la baza noilor relatiialc lui Mihai Viteazul cu Basta, caruia astfel i-a putut cere ca la nevoie sd-miclea ajutor in Tara Ronuineascd impotriva polonilor si a turcilor", caci nobilitheaardeleana umbla doar sa-1 ucida48, si in temeiul lui, intre altele, a putut ob-tine la Praga, in cursul anului urmator, ajutorul lui Rudolf II pentru redo-bindirea domniei.

Ca o ironic a soartei, Mihai Viteazul nu a stiut, cel putin in acele Inc-mente, Cii inca de la 12 septembrie 1600, Rudolf II ii recunoscusc, printr-odiploma solemna, in anumitc conditii, titlul de guvernator. sau mai binezis dreptul de a guverna Transilvania in numele imparatului ( ut ipse Tran-silv'iniam niaiesrate ita gubernat" ), pe linga stapinirea Tarii Romanesti.Acest act, prin care insa imparatul refuza sa-i cedeze cetatea Fagaras, ca apar-tinind arhiducesei Maria Christierna47, fusese obtinut de trimisii sai GasparKornis si Teodosie Rudeanu, care negociasera conducerea (il governo ) Tran-silvaniei pentru Mihai si fiul sari, dupa care impreuna cu un nou trimis aldomnului, au fost primiti in audienta de catre Rudolf II la 22 septemmbrie160048.

Hurmuzaki, IV', p. 149-150, nr. CXXXI1I; Mihai Vitcazul in con,ctiinta enrol-rand,"V, p. 327-328.

42 Hurmuzaki, p. 15 1-152, nr. CXXXV.43 Jbjde,n, p. 152 153, nr. CXXXVI.44 Ibidem, XII, p. 1057, nr. IVIDXXVI; A. Veress, Epistolae et Acta, I, p. 429.48 A. Veress, op. cit., I, p.I 425; Eudoxiu de Hurmuzaki, Fragnzente, III, p. 43.48 Mihai Vitcazul In constiinta emopcand, I, p. 6 13-6 14, 622-623.47. Mouumcnta comitialia Regni Transylvaniae, IV, Budapesta, 1878, p. 539, 54 1.'48 Hurmuzaki, 1112, p.364, nr. CCCCXL, p.366, nr. CCCCLII; A. Veress, Dom mente,.

p. 2 19.. Cf. si Radu Constantinescu, op. cii., p. 106-107, 225; N. Iorga, Istoria liii Mihai Vi-tcazu p. 371.

. .

:.41

IV1,

www.dacoromanica.ro

9 Mihai Viteazul, Basta i Cetatea FAgrtrawlui 507

Prins intre doi inamici crestini, din care doar unul (imperialii, aflatila 6 octombrie 1600 linga Brasov, si nobilii linga Ghimbav)49 fusese neutra-lizat, in urma tratatului" si a juramintelor de credinta amintite, dup5. Unultimatum" al lui Sebastian Tko loly, din 5 octombrie50, Mihai Viteazulporneste spre Tara Româneasca: sd fac luptd cu lesii i moldovenii, ,si tdtaricu turci", pe la Gura Teleajenului (26 septembrie/6 octombrie 1600)51. Topicprin care trebuie sa intelegem gura drumului Teleajenului" (gura" carepe atunci era localizata la Teliu, la est de Prejmer) 52, iar nu o localitatepe riul amintit din Muntenia, cum se interpreteaza eronat de obicei 53. A douazi era deja cu tabara in Muntii Buzaului" 51, cerind, in virtutea recentuluitratat" ajutorul lui Basta si al comisarilor imperiali, cad pc de o parteeste turcul, fie de altd parte paonezul". Anunta, totodata, ca isi va trimiiefiul, pe Nicolae Patrascu, i restul familiei sale in tabara imperiala: cacivad ca domniile voastre pun pret i tin la acest lucru mai mult deal* lajurdmint (s.a.) i solicita atit de mult acest lucru, ca si cum eu as fi uncaptiv i ar trebui sa ma rascumpar pe mine prin fiul meu" 55.

La 9 octombrie 1600 Mihai Viteazul trece in Tara Româneasca 56,trei zile mai tirziu aflindu-se pe valea Cricovului 57. De aici anunta pe Basta

comisorii imperiali ca. Nicolae Patrascu va fi trimis in tabara lor in dimi-neata aceleiasi zile (12 octombrie), cerind in ajutor cel putin 2 000 de suli-tasi pedestri si 500 de calareti, caci eu ma straduiesc, din toate puterilemele, potrivit jurdmintului i obligatiei (s.a.), sa servesc mereu cu credintape Maiestatea Sa (Rudolf II n.a.) i intreaga crestinatate" 58

Nicolae Patrascu soseste intr-adevar in tabara nobililor transilvaneni,conform intelegerii" (tratatului) din 3 octombrie, in seara de 16 octombrie1600'59, insotit de Stoichita Riiosanul si de arhiepiscopul de Tirnovo, DionisieRally Paleologul, incredintindu-se lui Stefan Csay, si cerind sa fie trimiSla curtea imperiala. A doua zi, insotit de Csaky, care il trateaza cu deosebitrespect, ca pe Mihai insusi, sill prezinta lui Basta si comisarilor imperialiin tabara acestora de la Ilieni, se deplaseaza la Brasov, unde famine pinala 18 sau 19 octombrie 1600, dupa cafe trecind pe la Let (21-22 octombrie.),apoi pe la cetatea Fagarasului si Cluj (24-31 octombrie), se indreapta spre

resedinta fixata ostatecilor prin tratatul" din 3 octombrie. Probabilinsa nu a aflat ca la 21 octombrie, in tabara dc la Let, chiar cind se afla

4° Monumenta comitialia Regni Transylvaniae, IV, p. 548; Sthdeczky Lajos, .ErdélyVajda tdrténete ,p. 571-572.

Monumcnta comitialia Regni Transylvaniae, IV, p. 395..61 Documenta Romaniae Historica, B, Tara Romtineascd, XI, Bucuresti, 1978, p. 56.8

570. Cf. qi A. Veress, Documente, VI, p. 223.r Cf. Constantin Rezachevici, Constantin Breincoveanu Zdrnesti 1690 , Bucurefti,

1989, p.5.3

2.18.P. P. Panaitescu, Viteazul, p. 231.

5.4 Probabil la Varna Bluilului (Constantin Zagorit, Treisprczcce zile din viataa lui Mihai Viteazul 7 20 octombrie 1600. Luptele cu polonii, Bucureti, 1908 p. 2 1).

Mihai Vitcazul in constiinta curopeand, I, p. 569-572.56 in legtiturd cu aceasta data, Mihai afirni. c5. polonezii asediasod tirgul Buzilu chiar

in zina cind eu am trecut peste munti." (ibideni, p. 573, 575), ori aceasta s-a intimplat la 9 octom-brie (A. yeress, Documente, VI, p. 245; Hie Corfus, Mihai Viteazul si polonii, p. 155). Cf.*i A. Veress, Epistalae et Acta, I, p. 428.

57La punctul Lapo, clupd Constantin Zagorit, op. cit., p. 2 1.Mikai Viteazul in constiinta europeand, I, p. 574-575.Jbidern, V, p. 347-350 (Datarea scrisorii lui Basta din 17 octombrie 1600, in tal ;ira

de la Sfintu Gheorghe", in loc de Ilieni, este o eroare a editorului).

Gilau,

és

milt:tend

be

.:"

si

..s

Minn

www.dacoromanica.ro

508 Constantin Rezachevici 10

si el acolo, stärile si ordinele nobiliare ale Transilvaniei, sperjure fat5. detatal SàU si de actul din 3 ale lunii, i-au acordat lui 5tefan Cso.ky, capitangeneral al armatei transilvane, stapinirea asupra averilor de orice fel pecare le va dobindi de la Mihai Viteazul, de la boierii si oamenii sal de oriceneam. Intre semnatarii acestui act se numara chiar Nicolae Vitez, cel cefkuse parte, cum am vazut, din delegatia nobiliara care a adus lui MihaiViteazul conditiile intelegerii acceptata solemn de ambele parti doar cu18 zile in urma. Ii urmeaza, conform prevederilor aceluiasi tratat" doamnaStanca, care a sosit la 20 octombrie in tabara lui Csaky de la Let, si deaici cu o suita de 19 trasuri a plecat spre Brasovul Vechi, unde a ramaspina la 23 ale lunii, indreptindu-se apoi si ea, prin tabara imperiala de la

apoi pe linga Fagaras, spre Gilau, unde la 30 decembrie 1600 asosit de la Alba Iulia Si Florica, fiica lui Mihai 60 . Astfel, principala obligatiea lui Mihai Viteazul, conform tratatului" din 3 ale lunii a fost indeplinità.

Insa familia sa nu avea sä ramina linistita la Gilau decit circa treiluni. Caci o data cu rascoala nobilimii transilvanene impotriva imperialilorsi in favoarea lui Sigismund Báthory 61, reales principe in theta de la Cluj,Ia inceputul lui februarie 1601 62, ea a fost arestatä, dieta hotarind la 6 alelunii inchiderea ei in cetatea Fagaras, a carei stapinire a fost daruita lui5tefan Cs Oly 63. Aceasta deoarece oamenii lui .Mihai Viteazul, profund ingrijo-rati de soarta familiei sale, incercaserä sä o elibereze de la Gilau 64. Puternicafortareata a Fagarasului, aflata acum in stapinirea celui socotit guvernatorsau domnul tarii" (Landt Herrn), pina la revenirea lui Sigismund Báthorydin Moldova, descuraja o astfel de tentativa. Si astfel, familia liii Mihai Vitea-zul va ramine la Fagaras in puterea slujitorilor lui Csaky, dar alaturi de sotiaacestula, iii ciuda straduintelor lui Mihai si a imperialilor de a-i obtinelibertatea 65, apoi chiar sub supravegherea valonului Iacob de Beauri, uciga-

lui Mihai Viteazul, numit nu intimplätor dupa acest act de catre Basta,guvernator al Brasovului i capitan de Fagaras 66, si a mi Moise Székely(retras aici dup5. infringerea de la Guruslau), pina in decembrie 1601 67, cindii va recap5ta libertatea de miscare 68.

6 Simon Massa, Marcus Fuchs (Quellen, V, p. 297); Simon Czack (ibidem, p. 378);Mihai Viteazul in constiinta europeanci, V, p. 35 1-352, 357-359, 361-162, 364-365; A.Yeress, Documente, VI, p. 234-236, 28 1; Eudoxiu de Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 50-52;Stefan Metes, Socotelile orasului Cluj, in Domni i boieri din Virile romdne in orasul Cluj si ro-miinur din Cluj, Cluj, 1935, p. 20-2 1. intirzierea trimiterii doamnei Stanca era justificatä deMhai prin faptul c drumurile din munti erau controlate de oamenii lui Sigismund Báthory(P. P. Panaitescu, Documcnte privitoare la istoria lui Mihai Viteazul, p. 133-134), ceea ceera adevilrat, referindu-se la trupele trAda.torului Moise Székely, pe la care a si fost nevoitasa% treacil sotia voievodului. Cf. si Pavel Binder, oP. cit., p. 594; N. Iorga, Mihai Viteazul, p.3.74, nota 42; M. Ciuntu, Pretendenii domnesti in sec. XVII, Bucuresti, 1940, p. 12.

61 N. Iorga, op. :it., p. 386-387; P. P. Panaitesco, Mihai Viteazul, p. 240.62 A. Veress, Documente, VI, p. 316-317, 331.63 Ibidem, p. 318, 324, 326. M. Ciuntu, op. cit., p. 15-16.66 Eudoxiu de Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 54." A. Veress, op. cit., p. 334-335, 422." Ioachim CrAciun, Cronicarul Szamoskozy i insemndrile lui privitoare la romdui 1566

1608, Cluj, 1928, p. 156, 158.61 A. Veress, op. cit., p. 455, 466-467, 482; idem, Epistole et Acta, I, p. 594, 596.68 Hurmuzaki, IV', p. 328, nr. CCLXXIV. Nicolae Patra§cu considera perioada de

sclavie" doar vremea cit a stat la GilAu.

sul

Ilieni,

www.dacoromanica.ro

11 Mihai Viteazul, Basta si Getatea Fagarasului 509

Astfel, o problema de istorie locala, cea a trecerii stapinirii cetatiiFagaras, din miinile lui Mihai Viteazul in cele ale adversarilor sai din Tran-silvania, George Basta 69, comandantul trupelor imperiale de aici, Si nobiliiardeleni, la inceputul lui octombrie 1600, releva insemnatatea unui actdiplomatic tratatul" din 3 octombrie 1600 (cuprinzind juramintele decredinta i intelegerile respective) cu valente insemnate la scara ultimeiparti a domniei voievodului primei uniri politice a tarilor române.

MICHEL LE BRAVE, BASTA ET LA FORTERESSE DEFAGI.A.RAUN TRAITE" MOINS CONNU (3 OCTOBRE 1600)

La communication presentee a l'occasion du 7e centenaire depuisl'attestation de la localite de Fagaras (1291-1991) traite d'un aspect moinsconnu du regne de Michel le Brave, a savoir de la maniere dont cclui-cia perdu, en automne 1600, le Fagaras, l'une des meilleures places fortes deTransylvanie. L'evénement, qui eut lieu pendant l'intervalle délimité parla défaite de Michel le Brave a Miraslau (18 septembre 1600) et les premiersjours d'octobre 1600, lorsque le commandant imperial G. Basta et les noblestransylvains fircnt leur entrée dans la forteresse, a été la consequence d'untraité", conclu par un serment de fidelité et un accord diplomatique, quimettait un tcrme, du moins formellernent, au conflit entre le prince roumainet le commandant imperial, allie de la noblesse transylvaine. C'est ce qui

-permit a Michel d'obtenir, dans l'irnmediat, de la part de, ses anciens ennemis,sinon l'appui, du moins la liberté d'action pour se consacrer a la defense de laValachie, envahie par les Polonais du grand hetman J. Zamoyski..

Le contexte militaire de la periode mentionnee, les actions de Michelle Brave dans le sud de la Transylvanie, les déplacements de ses ennemissont analyses rigoureusement, presque jour par jour, en relevant l'intéretdes parties impliquees dans le conflit pour la forteresse de Fagaras. Lesconsequences diplomatiques en furent le traite" du 3 octobre 1600, parlequel ils s'etaient preté .serment de fidelité; le prince roumain s'engageait

remplir plusieurs conditions: livrer la forteresse de Fagaras, envoyer safamille en otage aux Impériaux etc. Le traite" du 3 octobre 1600, en grandemesure ignore par l'historiographie de l'epoque, non seulement a decide dusort de Fagara, mais aussi a constitue l'acte essentiel concernant la regle-mentation des relations du prince roumain avec les Impériaux, ses princi-paux allies jusqu'à sa mise a mort, l'année suivante.

69 0 interesanth paralelk sub aspectul calitktilor de comandant militar, intre G. Bastasi Mihai Viteazul, la N. Iorga, Oameni reprezentativi in purtarea rdzboaielor, Bucuresti, 1943, p.124-128.

Real 411r

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

RELATIILE INTRE HABSBURGI SI RUSIA :MISIUNEA LA MOSCOVA A LUI

NICOLAE WARKOTSCH (1593)

STEFAN ANDREESCU

Exact in momentul in care Mihai Viteazul obtinea, la Poarta, inves-titura pentru scaunul domnesc al Tarii Românesti, in Moscova isi faceaintrarea un sol al imparatului Rudolf II, nobilul silezian Nicolae Warkotschde Dobice. El a zabovit la curtea tarului Feodor Ivanovici aproape doualuni, in rastimpul 27 septembrie 16 noiernbrie 1593. Iar dupa inapoiereala Praga a intocmit o relatare amanuntita asupra misiunii sale, care salt-teaza, in fond, un tablou extrem de sugestiv al situatiei politice din Europala inceputul razboiului cel Lung" dintre Imperiul romano-german i celotornan (1593-1606). Textul german al acestci relatari poarta data 19 mar-tie 1594 1 A fost numaidecit talmacit in italiana i trimis papei Clement VIII,celálalt protagonist al Ligii Sfinte, pe cale de a se constitui 2 In cele ceurrneaza vom examina continutul raportului de ambasada al lui Warkotschpe temeiul acestei din urma versiuni, la care am avut acces 3.

Mai inainte trebuie spus, insa, cä nobilul silezian nu se gasea intiiaoara, in anul 1593, la curtea moscovità. El a indeplinit o prima misiunediplomatic-a pe linga tarul Feodor Ivanovici (1584-1598) in lunile aprilie-iunie 1589. Potrivit chiar afirmatiilor lui Warkotsch, solia de atunci a fosturmarea unor mesaje scrise ale tarului catre imparatul Rudolf II, princare era propusa o alianta contra turcilor. Ca raspuns al curtii din Praga,el a dus proiectul unei ligi crestine, la care ar fi trebuit sä participc, pelinga imparat, regele Filip II al Spaniei i Sf. Scaun. Intrebat despre motivulabsentei Frantei din rindul puterilor susceptibile sa intre intr-o asemenealiga, solul a explicat ca, date fiind vechile si bunele relatii ale regilor Franteicu Poarta, se poate prea putin spera ca aceasta putere ar fi gata sa le sacri-

Vezi Ion Skim, Istoria lui Iluilini vodd Vitra zul domnul Tdrii Românegi, ed. Damas-chin Mioc, Timisoara, 1976, p. 62, n. 18 si 21. I. Sirbu a fost singurul autor al unei monografiidespre Mihai Viteazul care a cunoscut in rnanuscris si a prezentat succint continutulacestui izvor (Ibidem, p. .50-5 1).

2 Ibidem, p. 52. Asupra ansamblului demersurilor diplornatice ale papei Clement VIIIin vederea cruciadei", vezi Peter 13artl, Marciare verso Costantinopoli" Zur TiirkenpolitikKlemens' VIII, in Saeculum", 13d. 20, 1969, Heft 1, p. 44-55.

3 Am folosit o copie executata in anul 1825, de un anume M. de Strandman". Acestaa precizat cf. a identificat textul in codicii manuscrisi ai Bibliotecii Barberini de la Roma".Copia respectivi., extrem de ingrijita si care insunleazil inclusiv scrisoarea tarului FeodorIvanovici ciitre Rudolf II, care precede relatia propriu-zisä 87 de pagini, se pästrea75. laArhiva Municipalii (MA) din Bratislava, Varia 97. Cum nurnerotarea paginilor este pe alocurigresith, am renuntat in cele ce urmeazil la indicarea paginii sau paginilor din text la care nevom referi.

Revista istoriea", torn IV, nr. 5-6, p.511-537, 1993

7 c. 3807

I

www.dacoromanica.ro

512 Stefan A ndreescu 2

ficc in favoarea ideii luptei impotriva dusmanului comun al crestinatatiiDe partea ei, curtea moscovita a oferit perspectiva includerii in liga a Persiei,cirmuite de sahul Abbas I cel Mare (1587-1629). Imperiul iranian safavid

sau Persia se gasea in razboi cu Poarta Inca din anul 1578. Dar acum,in 1589, asa cum i s-a spus lui Warkotsch, sahul i sultanul erau pe punctuls. incheie o pace perpetua". Solul imperial nu a imbratisat, insa, aceastai dee, pledind doar pentru ca tarul indemne pe sahul Abbas I sa con-tinue razboiul 5.

Faptul care era, tot in 1589, cit pe ce sä compromita relatiile ruso-habsburgice si a intirziat mult plecarea lui Warkotsch din Moscova a fostincheierea, in data de 9 martie, a tratatului de la Bytom-Bedzin, intre Polonia

imparatul Rudolf II, care a determinat punerea in libertate a arhiduceluiMaximilian de Habsburg, fost pretendent la coroana polona. Acesta a fostcapturat de poloni, mai exact de catre fortele cancelarului Jan Zamoyski,in urma infringerii in batalia de la Byczyna, in Silezia, din 24 ianuarie1588 6. Cancelarul era un adversar hotarit al instalarii unui membru al Caseide Austria pe tronul polon si de aceea a sustinut alegerea lui Sigismund IIIVasa, fiul Si mostenitorul regelui Suediei, incoronat in decembrie 1587.A hiat astfel fiinta o uniune dinastica intre Suedia si Polonia, care lczagray interesele rusesti in zona Mrii Baltice 7. De aici a decurs marea preocu-pare a curtii moscovite fata de cauza lui Maximilian de Habsburg, carerazbate cu toata limpezimea nu numai din relatarea din 1589 a lui NicolaeWarkotsch ci i asa cum vom vedea din cea asupra misiunii lui ulte-rioare, din anul 1593.

Astfel, cu ocazia primei lui misiuni, in cursul convorbirilor purtate cuun grup de cinci mari boieri, sfetnici de taina ai tarului, Warkotsch a trebuit

4 Vezi: Poselstvi z Prahy do Moskvy roky 1589 (La misio'n de Praga a Moscii 1589 )cu Ufl studiu introductiv de Josef PoligenskY, Praga, 1974, p. 52 53 Ibero-Americana Pra-gensia, Supplementum 1/1974). in acest volum este editatrt, cu traducere in cella, versiuneaspaniola a relatiei (cea origina15, in germank, nu s-a pAstrat!). ThlmAcirea a fost efectuatd, pro-baba, la cererea ambsadaorului spaniol pe lingà curtea din Praga, Guillen de San Clemente-(Ibidem, p. 27-28).

6 Ibidem, p. 54 55. Warkotsch a lost totodat 5. anuntat si c5. principele georgian Ale-xandru (Alexandra de Grusinia) s-a supus tarului, cu un tribut anual simbolic un anume nu-mar de bucati de brocard de aur (de care, insä, tarul 1-a scutit pentru un r5stimp de zece ani, inmomentul cind a primit vestea sosirii ambasadei imperiale!). El a cerut ajutorul taruluicontra turcilor, acesta oferindu-i 18000 de oameni, cu citeva tunuri. $tim ck, osolie a regelui" Alexandru al Kakhetiei s-a aflat la Moscova intre 27 febr. 18 aprilie1589, ea crtptitind raspunsul c5. tarul este gata s5.-1 ia sub protectia lui (Russian Embassies to theGeorgian Kings (1589 1605), I, ed. W. E. D. Allen, Cambridge IT. P., 1972, p. 62-65).

Vezi History of Poland, lucrare colectivrt, cu o introducere si sub ingrijirea lui StefanKieniewicz, ed. II-a, Varsovia, 1979, p. 181. 0 descriere a bataliei de la Byczyna intr-oscrisoare din Cracovia, cii data 8 februarie 1588 (tlementa ad fontium editiones, t. XXVI,Roma, 1972, nr. 79, p. 175 176; vezi si nr. 93, p. 208). Pentru negocierea acordului dela Bytom-I3edzin de cdtre viitorul papl. Clement VIII, vezi Valerianus Meysztowicz, AntoniiMartinelli relatio de Hippolyti Aldobrandini legatione in Polonia, in Antemurale", XII,1968, p. 29-42.

7 Despre aceastrt problema, ca i asupra contenciosului teritorial suedezo-polon, care aminat treptat uniunea intre cele douà regate, ve/i monografia lui Artur Attman, The Strugglefor Baltic Markets. Powers in Conflict (1558-1618), Goteborg, 1979, 232 p. Potrivit termenilortratatului elaborat cu ocazia alegcrii lui Sigismund III in 24 august 1587, intre Suedia si Poloniaurma sà fiinteze o alianta contra vecinilor ostili (adic5. a Rusiei!); Livonia suedez5. (Estonia)avea a fi cedata Poloniei; Sigismund trebuia sà echipeze o flot5. pe propria cheltuiala pentru ne-voile polone, iar clack polonii vor ataca Novgorod, Pskov sau Smolensk, el se obliga sà ajutePolonia cu artilerie i munitie din Suedia (Ibidem, p. 153).

sa-1

(=

intr-adevAr,

6

t.

www.dacoromanica.ro

3 Misiunea lui N. Warkotsch (1593) 513

sa raspundà unei intrebari puse cu insistenta: de ce imparatul Rudolf IIincearca sa obtinä eliberarea fratelui sau pe cale pasnica si nu vrea särazbune cu armele ofensa adusa familiei sale de catre poloni? Ce-i drept,solul s-a descurcat cu destula abilitate, aratind mai intii ca nu toti poloniisunt vinovati fata de Casa de Austria, ci numai cancelarul Zamoyskifactiunea" lui, care vor plati pentru asta la timpul potrivit. Apoi, el aexplicat Ca un razboi ar fi pus in pericol insasi viata lui Maximilian deHabsburg, ceca ce 1-a obligat pe imparat sa opteze pentru calea negocierilor 8.

Insa toate eforturile lui Warkotsch au fost anulate temporar de o stire,scsità la Moscova pe 11/21 mai 1589, care reflecta in chip deformat continutulacordului de la Bytom-Bedzin. Potrivit acelei stiri, Maximilian de Habsburg,in schimbul renuntarii la titlul de rege al Poloniei, ar fi urmat sa primeascajumatate din Livonia, pentru care suedezii i polonii s-ar fi inteles sa por-neascà razboi contra rusilor 9... Solul imperial a dezmintit, bineinteles,acest zvon, atribuindu-i lansarea cancelarului Jan Zamoyski, profund inte-resat in a isca discordie in relatiile ruso-habsburgice. Dar el a trebuit sä maiastepte citeva saptamini, pina la 20 iunie 1589, ca sa poata relua tratativele,de asta data cu insusi Boris Godunov, cumnatul tarului Si adeväratul cirmui-tor al Rusiei. Intre timp, acesta capatase informatii sigure, din care rezultaca nu exlsta nici o intelegere intre Casa de Austria si Polonia indreptataimpotriva Moscovei. Si discutiile cu Boris Godunov a caror evocare ocupanu mai putin de o treime din textul relatiei din 1589! s-au concentrat asu-pra chestiunii lui Maximilian de Habsburg si a tronului polon. De abia in aldoilea rind a fost vorba si de preconizata iiga crestina contra turcilor. Deunde se vadeste din nou ca preocuparea de capetenie a Moscovei era anihila-rea primejdiei reprezentate de regatul polono-lituanian. Warkotsch a avutla un moment dat inspiratia sa-i spuna lui Boris Godunov Ca el este sigurca., in abia incheiatul tratat, va fi fiind i un punct, o clauza, in temeiulcareia, cu timpul, arhiducele Maximilian va putea iarasi ridica pretentiila coroana polona, cu mai multe sanse de succes 1°. Iar de partea lui, BorisGodunov a sugerat perspectiva sustinerii lui Maximilian de Habsburg casuccesor al tarului Feodor Ivanovici. Dar asta numai dupà ce va izbutisä devina rege al Poloniei 11...

8 Poselstvi z Prahy..., p. 49.9 Ibidern, p. 57, si 58 (in plus, Maximilian ar fi urmat sa se insoare cu sora lui Sigismund III

Vasa!). In acest caz pare a fi o referire la ducatele " de Smolensk si de Severia- (Nov-gorod Seversk), revendicate ne poloni de la rusi (A. G. Welykyj, Documenta Unionis Beres-tensis eiusque auctorurn (1590-1600), Roma, 15,70, nr. 273, p. 429). Ultimul armistitin polono-rus, valabil zece ani, era cel de la Yam Zapolsky, din 1582. El a pus capat razboiului inceput in1577, cind tarul Ivan IV eel Groaznic a invadat Livonia, incercind taxa. succes! sá asigureRusiei accesul la coastele Marii Baltice. Dupa moartea tarului (1584), regele polon Stefan Ba-thory enumera in chipul urmator teritoriile asupra carora ridica pretentii: Seversk, Smolensk,Pskov i Novgorod (Edouard Kuntze, Les rapports de la Pologne avec le Saint-Siege a l'époqued'Etienne Batory, in culegerea de studii Etienne Batory roi de Pologne, prince de 2' ransyleanie,Cracovia, 1935, p. 191).

Poselstvi z Prahy..., p. 59 si 61-68 (in special p. 66).11 Ibidetv, p. 76. Meritä sá retinem din relatia lui Warkotsch din 1589 definirea rolului

lui Boris Godunov la curtea tarului Feodor Ivanovici, precum i caracterizarea acestuia din urma.:De manera que este Boris tiene todo el gobierno, por ser el Granduque hombre muy

simple y timido y sin inteligencia en materia de gobiernos, ni sabe tratar niguna cosa y espe-cialmente teme mucho las guerras". Vezi si Le P. Pierling S. J., La Russie et le Saint-Siege.Etudes diplomatiqucs, II, Paris, 1897, p. 351-352.

si

io

www.dacoromanica.ro

514 Stefan Andreescu 4

Sa trecem acum, fär alta zabava, la examinarea cuprinsului relatieidespre misiunea din 1593 a lui Nicolae Warkotsch. De asta data el veneala Moscova in imprejurari complet schimbate, caci proiectul razboiului cuturcil se transformase in realitate si prima faza a ostilitatilor se afla inplina desfasurare. Sosit la hotarele rusesti, Warkotsch a primit cu bucuriestirea ea' la Moscova se gasea atunci un sol al sahului Abbas I, care chiar

astepta! Deci, dintr-o data misiunea lui a capatat o alta dimensiune, ivin-du-se si posibilitatea unui contact diplomatic cu indepartata Persie. In schimb,odata sosit la Moscova, el a sesizat o anume racealä din partea gazdelor,In comparatie cu primirea precedenta: timp de citeva zile, pina in 30 septem-brie 1593, cind a avut Mc cea dintii audienta la tar, resedinta lui a fost binepazitä i i-a fost impiedicat (nice contact cu exteriorul. Incercind sa aflemotivul acestei atitudini, a obtinut de la Boris Godunov ingaduinta sä steade vorba cu Lukas Pauli, agent habsburgic lasat la Moscova Inca din 1589 12.

Acesta i-a spus cä tarul a fost profund afectat i ofensat de aliantamatrimoniala recenta, intervenita intre Casa de Austria si Regele Suediei' .

Este vorba de cdsatoria lui Sigismund III Vasa al Poloniei cu arhiducesaAna de Habsburg, fiica lui Carol de Stiria frate al imparatului Maximi-lian II si a Mariei, fiica lui Albrecht de Witelsbach, duce al Bavariei.Evenimentul a avut loc in martie 1592 si trebuie observat ca intre timpSigismund devenise intr-adevar si rege al Suediei, dupa savirsirea din viata,in 17 noiembrie acelasi an, a tatalui sau, Man III. De fapt, chiar acum,la inceputul lui octombrie 1593, el se gasea la Stockholm, unde urma safie incoronat. Nemultumirea curtii moscovite fata de amintita alianta matri-monial:5 i-a fost confirmata apoi lui Warkotsch de insusi Boris Godunov,in cursul primei lor intrevederi. Este limpede ca. la Moscova ea a fost inter-pretata ca un semn c imparatul Rudolf II nu mai poate fi socotit un aliatnatural impotriva Poloniei i Suediei.

In chip cit se poate de semnificativ, convorbirea lui Warkotsch cu BorisGodunov a inceput cu o intrebare despre situatia lui Maximilian de Habsburg:unde se gäseste i ce face? Dupa care Boris Godunov a evocat cu regretfaptul Ca, in urma cu cinci ani, acesta nu a mai fost sprijinit spre a ocupatronul polon. Tarul fusese atunci gata ajute cu toata puterea lui",adaugind cà aceasta a fost, dar ar putea Inca sa fie" (et potria ancora esser)cea mai buna cale de a recupera" tarile crestine de la sultan. Acum, dinlipsa de grija a Casei de Austria, Regele Suediei" a izbutit sa puna minape un atit de puternic regat precum Po Ionia, cu care niciodata nu avempace sigura." (col quale mai stiamo in ferma pace). i astfel, in plus, s-a ivitperspectiva ca acelasi Rege al Suediei", adica Sigismund III Vasa, sa facao liga" cu sultanul si cu tatarii. Era o perspectiva deloc linistitoare, cuatit mai mult cu cit armistitiul ruso-suedez expira la sarbatoarea Sf. Mihai"(8 noiembrie 1594), iar cel cu regatul polono-lituanian nu mai dura nici eldecit putina vreme. Fat'a' de acest tablou sumbru, care vadea ca la hotarelede apus ale Rusiei, de la Marea Baltica i pina la Marea Neagra, se aflaununiai dusmani sau rai prieteni si vecini", Boris Godnuov a conchis ca

12 Dup6 stiinta noastr1i, relatia din 1593 a cunoscut o singura. editie, in taliMicire ruseasa.(din germanal: Opisanie puteshestvla v Moskvu posta riniskogo imperatora Nikolaia Varkocha,trad. A. Shemiakin, Moscova, 1875. Pentru biografia lui Lukas Pauli, vezi Walter Leitsch,Moskau und die Politik des Kaiserhofes im XVII. Jahrhundert, I Tell, 1604 1654, Graz-Koln,1960, p. 61.

it

sa-1

www.dacoromanica.ro


tarul nu are cum sa se mai ocupe de cauza crestina, ci trebuie sa se concen-treze asupra problemelor proprii (bisognera che ii mio gran Signore stia sopradi se).

Replica lui Warkotsch s-a bizuit pe linia de conduita fixata anterior,in cursul conversatiei cu agentul habsburgic Lukas Pauli. Astfel, el a sustinutca insotirea arhiducesei Ana cu Sigismund nu a avut alt tel decit gasirearnijlocului potrivit pentru a putea trata si stabili in viitor o intelegerecomuna a principilor crestini, cu implicatii chiar pentru aplanarea conflictu-lui dintre Suedia si Rusia. Caci, a intregit Warkotsch, imparatul Rudolf III-a instruit sa-1 indemne pe tar la uniune si pace" cu Suedia, iar daca vaconsimti, el se oferea sä faca acelasi demers si pe linga regele Sigismund:Apoi, imparatul va juca si rolul de arbitru", trimitindu-si reprezentantn(suoi commissarii) la locul ce se va alege pentru purtarea negocierilor. Abiaaceasta propunere de mediere a inseninat oarecum atmosfera intrevedern

i-a ingaduit solului sa treaca la cliestiunea proiectului ligii crestine contraPortii otomane.

La acest capitol, Warkotsch a marturisit c. eforturile depuse de impara-tul Rudolf II nu s-au concretizat deocamdata. Tratativele pentru lig'a, aadaugat el, nici nu vor mai putea fi urnite din loc 1AI-a a obtine in prealabiladeziunea Rusiei si a Persiei. Era, fara doar i poate, o formulare menitaa provoca i stimula orgoliul interlocutorului, care nici el, de fapt, in ultimiiani nu schitase nici un pas in directia infiriparii nobilului proiect al alianteiputerilor crestine... Reprosul ascuns al solului iese deplin la lumina cindevoca lasarea lui Lukas Pauli la Moscova, in urma cu aproape cinci ani,tocmai spre a prelua si duce la curtea din Praga vestea despre hotarireasahului Abbas I de a sprijini viitoarea liga antiotomana! In sfirsit, Warkotsch

-a mai aratat Ca el nu este imputernicit decit sa fixeze locul si data cindvor putea avea loc negocierile propriu-zise si incheierea aliantei contraPortii.

. Dar Boris Godunov a evitat sa se ocupe deocamdat a de aceasta ches-thine si a mutat discutia tot pe terenul care-I interesa cu precadere. Raspun-zind scurt Ca tarul s-a asigurat in privinta Persiei, el a adus vorba desprepiedicile intimpinate de imparatul Rudolf II in atragcrea Poloniei in rindulmembrilor ligii crestine. Cum stateau cu adevarat lucrurile in aceasta pri-vinta? Caci de curind au parvenit la Moscova stiri de la Constantinopol,din care .reiesea pe linga proclamarea publica a razboiului impotrivaImperiului romano-german ca turcii au trimis 1111 mesaj foarte nelinistitorin Po Ionia : in cazul in care Sigismund III Vasa nu se va mai intoarce dinSuedia, sultanul ii indemna pe poloni sa-1 inalte pe tron pe voievodulTransilvaniei, adica pe Sigismund Báthory. Si Boris Godunov si-a talmacitpina' la capat gindul, rostind aceasta intrebare: ...daca din intimplareregele Sigismund nu va reveni, ar fi atunci dispusi maiestatea sa imperialasau arhiducele Maximilian sä indure ca sultanul sa poata pune un rege alPolonici in puterea si sub ascultarea sa?" la Intrebarea constituie Inca unelement de seama spre a deslusi chipul in care Moscova in primul rind

13 e se per sorte non tornasse il Re Sigismondo, vorrebbe allora Sua MaestaCes<area> e l'arciduca Massimiliano patire che ii Turcho avesse da metter un Re di Poloniapotesta et devozione Sua?" Divanul otoman, in prezenta sultanului, a hothrit sa declare rázboiAustrici la 4 iulie 1593.

si

www.dacoromanica.ro


Boris Godunov, care va fi el insusi, incepind din 1598, tar! intelegea safoloseasca pentru propriile interese legatura cu Casa de Austria.

Se stie ca, intr-adevar, Inca din vara anului 1592 Poarta, in perspec-tiva unei cventuale crize a tronului polon, 11 in.stiintase pe Sigismund Bathoryca ii va sprijini pe el sa fie ales 14 Iar principele transilvanean a cultivatcitava vreme iluzia Ca va ajun.ge s'a poarte coroana ce statuse pe frunteaunchiului sdu, Stefan Báthory (1575-1586) 15. Ba chiar, catre sfirsitullunii mai 1593, la Varsovia sosea urrnatorul zvon, cules de la ostenii turcice o insotisera in Moldova pe sotia lui Aron voda: sultanul, intelegind de la<principele> transilvanean ca. acest Sercnissirn rege (Sigismund III Vasa>va trebui sa se duca in Suedia si nu se va mai intoarce aici, i i-a imploratajutorul pentru ca sa poata dobindi acest regat, ...era hotarit sa-1 instalezerege cu forta" 16 Asadar, informatiile ajunse la Moscova in toamna nu eraudeloc singulare. Si ele tineau de domeniul strict al actualitatii, intrucitregele Sigismund de abia parasise Polonia...

In raspunsul lui, Warkotsch a negat ca ar avea vrco stire de la curteaimperiala despre cele de mai sus. Dar a diminuat perspcctiva pericolului,sub cuvint ca se stie bine ca sultanul porunceste <si> acolo unde nu arede poruncit"! Nu s-a pronuntat deci in nici un fel asupra pozitiei pe carear lua-o intr-o atare imprejurare Rudolf II si fratcle sau Maximilian. Insa1-a asigurat pe Boris Godunov cà imparatul va veghea ca uneltirile sultanu-lui sa nu cistige tercn i va tine necontcnit legatura cu tarul in aceasta pro-blema. La sfirsit, a lasat chiar sa se inteleaga ca, dupa pilrerea lui, dacaintr-adevar se va ivi o vacanta a tronului polon, atunci arhiducele Maxi-milian isi va risca Inca odata pielea", impotriva oricarui alt candidat, fieel sustinut de sultan, fie de orice alta putere... Apoi, printr-o iscusitavolutd verbala, s-a intors la ideca ligii, aratind ca, in. fond, scopul misiuniilui era acela ca imparatul Si tarul, cu forte unite si incredere fraterna",sa se poata opune sultanului Si sa-i anihileze toate rade intrigi" (et anni-chilare tulle le sue cattive prattiche).

La 24 octombrie 1593 a avut loc a doua audienta la tar, dupa care,au inceput numaidecit tratativele politice oficiale, cu un grup de cinci mariboieri, desemnati special pentru aceasta. Este limpede ca faptul nu a fostposibil decit dupa clarificarile preliminare, din cadrul intrevederii cu BorisGodunov. Discursul lui Warkotsch in fata celor cinci boieri a inceput prina evoca vechea prietenie intre imparatii romani", antecesori ai lui Rudolf II,

fostii mari duci ai Moscovei", prietenie pastrata si de actualii cirmuitori.Pe de alta parte, in anii trecuti tarul Feodor Ivanovici a reamintit elprin scrisori si soli" s-a oferit sa lupte contra dusmanului comun" al Cres-tinatatii, cu toata puterea lui". Ba chiar 1-a indemnat pe imparat in chipfierbinte sa initieze o liga (una lega et unione) intre principii crestini. Inimprejurarile de fata, cind otomanii au rupt pacea si intelegerile jurate"(gli patti giurati), atacind hotarele Ungariei i Croatiei, stapinul sau era

14 in 11 iulie 1592, din Cluj manristur, nuntiul Attilio Anialteo informa despre sosirea lacurtea transilvan5. a unvi ceaus cu acea,,t5. veste (A. Veress, Relationes nuntiorum apostolicorumin Transsilvaniam missorum a Clemento VIII (1592-1600), Budapesta, 1909, nr. 13, p. 27).

15 Vezi I. Sirbu, op. cit., ed. cit., p. 54-55. in luna mai 1593, Sigismund Báthory a intre-prins chiar o callatorie piivatá la Cracovia, insotit de värul sad' Baltasar.

16 Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romanilor, vol. XI, Bucuresti,1900, nr. CCCCLKV, p. 339-340; acelasi act a fost editat si de Claudiu Isopescu, Documentiinediti della fine del Cinquecento, in AAR, MSI, seria III, t. X, Bucuresti, 1929, nr. XII, p. 22.

,

www.dacoromanica.ro

7 Misiunea lui N. Warkotsch (1593) 5 17

increzator ca tarul isi va respecta promisiunile i isi va trimite fara zabavaajutorul. Ce fel de ajutor astepta in primul rind curtea din Praga, Warkotschva lamuri indata dupa descrierea celor dintii confruntari cu turcii, incheiateprin respingerea ostilor otomane de la asediul cetatii Sissek (22 iunie 1593),unde ar fi cazut 1 800 de turci 17. Era vorba de o suma consistentä de bani(ajuto in dennaro notabile), cu care Rudolf II sa-si poata man i mentineostile pe durata razboiului. Si, asa cum s-a grabit sä sublinieze solul, tarular putea face acest lucru fara nici o dificultate, cu atitea bogatii i teza-ure" pe care le avea la indemina... In al doilea rind, imparatul dorea caMoscova sä ia masurile pe care le va crede de cuviinta spre a-i imobilizape tatari, impiedicindu-i astfel sä patrunda in Ungaria ca forte auxiliare aleostilor otomane. Bineinteles, in plan diplomatic, Warkotsch a reinnoit cerereaca Rusia sa-si confirme adeziunea la preconizata liga Si uniune" crestind.Si, de asemenea, a rugat ca tarul sä depuna toate eforturile pe linga sahulPersiei ca sa nu faca vreun armistitiu" cu sultanul, ci, dimpotriva, sa exploa-teze in beneficiul sau starea de razboi din Europa 18,

Este interesant de retinut cä si cei cinci sfetnici de taina ai taruluiau adus vorba de situatia din Polonia, mai exact de eventualitatea neintoar-cerii pe tron a regelui Sigismund III Vasa. Au vrut deci si ei sä stie daca,intr-o astfel de situatie, arhiducele Maximilian va actiona i daca se varezista" lui Sigismund Bathory, In favoarea caruia lucrau sultanul impreuna'cu marele cancelar al Poloniei", adica Jan Zamoyski. Iar apoi, in altaordine de idei, au inaltat voce despre insultele si marile pagube suferite detar din partea regilor Suediei, de unde Warkotsch a putut lesne deducemarea lor dorinta" de pace. De altminteri, 1-au i rugat explicit ca imparatulsã intervina in acest sens inainte de expirarea armistitiului cu Suedia. In fine,la capatul acestei prime runde" de convorbiri, Warkotsch a cerut i obtinutingaduinta sä ia legatura cu ambasadorul persan aflat la Moscova, HajjiKhusran (Azi-Khosrov) 19.

Contactul s-a efectuat in chipul urmator: Warkotsch 1-a trimis la rese-dinta ambasadorului sahului pe majordornul" sau, insotit de cinci slujitori

doi talmaci. Acesta, in numele solului imperial, a motivat vizita prinfaptul ca Rudolf II il socoteste pe sah drept prietenul sau, ca ii sunt cunos-cute biruintele din trecut contra sultanului din Constantinopol, precum si,pe de altä parte, excelentele legaturi intretinute atit cu regele Spaniei (Filip II),

Pentru izbucnirca razboiului datorita actiunilor beilerbeiului I3osniei, Telli Hasanpasa precum i pentru prima faza a ostilitatilor, vezi Aurel Decei, Istoria Imperiului otoman(rind la 1656 ), Bucuresti, 1978, p. 262-265.

18 in realitate rdzboiul de 12 ani dintre Iran si Imperiul otoman a incetat la 2 1 mar-tie 1590, printr-un tratat de pace care recunostea toate cuceririle teritoriale otomane, insumind590000 km2 (Hidenz, p. 256). Pentru desfasurarea razboiului si miza lui, vezi Carl Max Korte-peter, Ottoman Imperialism during the Reformation: Europe and the Caucasus, LondonNew York, 1972, p. 5 1-95.

Acesta sosise la Moscova inca din 1592. Sursele rusesti nu par sti spunä mai mult, des-pre ambasada persana din 1592-1593, decit Ca a adus un mesaj de prietenie. Totusi, ea a fostprecedata, in 1591, de un emisar al sahului Abbas, prin care rusii au fost indemnati sa iain stapinire ei insisi Derbentul (Demirkapi) si Baku, la Marea Caspica, ocupate de otomani.Aceste erase fusesera oferite rusilor inca din 1587, in schimbul ajutorului contra turcilor (Rus_3ian Embassies to the Georgian Kings..., I, p. 65-66 si 79-80). Despre ecoul european alintilnirii de la Moscova intre solul irrperial i eel persan, vezi de pilda: N. de Montreulx,Histoire Universelle des Guerres du Tare, t. II, Paris, 1E08, p. 404-405.

si

17

- - ,

18

www.dacoromanica.ro


unchiul sau 20, cit si cu tarul Moscovei. In plus, imparatul a fost tntiin-tat de tar despre dorinta sahului de a infrunta cu forte unite" putereatiranului" de la Constantinopol. De aceea, solul imperial a si fost instruitsa-1 roage pe tar sa fie mijlocitor intre Rudolf II i prea puternicul sah,stapinul sau. Acum imparatul se afla in razboi deschis cu sultanul i ar fibine ca sahul, pina la infaptuirea ligii universale", sa atace la rindul luicu o oaste insemnata hotarele otomane. La sfirsit, odatä cu oferirea citorvadaruri protocolare doua frumoase archebuze aurite" Si un orologiu! ,

a fost primit raspunsul ca, in semn de reciproca bunavointa, un nobil dinsuaa ambasadorului persan va veni in scurt timp la resedinta lui Warkotsch.

Intr-adevar, dupa numai cloud ore, vizita a fost intoarsa. Si astfel,insusi Warkotsch a avut posibilitatea s auda cä ambasada persana laMoscova nu a avut alt scop decit sa pregateasca o liga universala impotrivasultanului". A fost deci o intimplare fericita cä tocmai acum a sosit aici

solul imperial, deoarece sahul Abbas vroia sa-1 aiba alaturi nu numai petar, ci i pe Rudolf II. in replica, Warkotsch a mers pina la a spune casahul trebuie sä se instapineasca asupra Babilonului, care dintotdcauna aapartinut Persiei 21 A adaugat ca, de asemenea, in mod sigur turcii vor fia tacati si de regele Spaniei. Concluzia schimbului de vizite a fost c5. sahulnu va face nici un armistitiu sau intelegere" cu sultanul, iar pentru chestiu-nea ligii tarul va famine sä intermedieze intre curtea persana .si cea dinPraga. Ulterior, in cursul celei de-a doua intrevederi cu grupul boicrilor rusidelegati sa' poarte tratativele, Warkotsch va mai afla ca ambasadorul persana obtinut pentru sah de la tar un mare ajutor" spre a-1 ataca pe il Krim-zeffkal" un guvernator" al sultanalui iar dupa aceca sä asediezeTernircapi" 22. Efortul persan de razboi avea, de asemenea, a fi sprijinitsi de gecrgieni 23.

A doua runda" de convorbiri a lui Warkotsch cu sfetnicii rusi s-aconsumat in ziva de 2 noiembrie 1593, dupa Inca o audienta protocolarala tar. De asta data, intrebarea incomodâ pusä solului imperial a privit compo-nenta viito ligi antiotomane : de ce in ea urmau sa intre, pe linga impa-

20 Pentru contactele diplornatice din 1586 intre Madrid si Iranul safavid, vezi Barbaravon Palombini, Bundniswerben Abendldndische Mackie um Persien (1453-1600), Wiesbaden,1968, p. 110 si 111.

21 in textele europene de ohicei se utiliza numele celebrului oras antic de pe Eufratspre a indica Bagdadul (asezat, insh, pe Tigru). Bagdadul a lost intiia oara cucerit de otomaniin 1534. in temeiul pacii de la Amasya, din 1555, orasul a ramas in stapinirea Portii.

22 Ternircapi" Dernirkapi (Poarta de Fier"). Personalitatea si titlul, care se ascundin spatele denumirii Krym Shevkal" in textul nostru: Krimzeffkal" ramin oarecumambigue in izvoarele phstrate la Posolski Prikaz. Shevkal" sau Shamkal" a fost eel mai in-semnat (Entre printii din Daghestart in sec. XVI. Si-a extins teritoriul de la vechea capitall,satul din munti Kurniftch, catre tarmul Marti Caspice (Russian Embassies to the Georgian Kings..., I, p. 37-38 si 354 355). Politica lui Boris Godunov urmarea sh instituie un fel de hege-monie" ruseasca asupra unei zone insemnate a Caucazului de nord. Or, accesul spre Kakhetia,regatul georgian rasaritean, era blocat de teritoriile dominate de Shevkal". Si, intr-adevar,in 1593 1594, atacurile rusesti contra acestuia au lost reinnoite, dar dupa citeva succese initiatefortele rnoscovite au dat inapoi, cu pierderi grele (C. M. Kortepeter, Gazi Giray II, Khan of theCrimea, and Ottoman Policy in Eastern Europe and the Caucasus, 1588-94, in The Slavonicand East European Review", an. XLIV, 1966, 102, p. 155 157).

23 Este vorba de regele " Alexandru al Kakhetiei (vezi si mai sus nota 5), precuinsi de Simon I din Karthli. Amindoua aceste mici state nu sunt altceva decit parti ale fostuluiregat medieval al Georgiei. imprejurarile de la finele sec. XVI au favorizat mai esticul regat"al Kakhetiei, care era in afara directiei de expansiune otomane (Russian Embassies to the Geor-gian Kings, I, p. 48 si 57).

*i

,

tsei

www.dacoromanica.ro

Misiunea lui N. \Varkotsch (1593) 519

rat si tar, numai Sf. Scaun si regele Spaniei? Oare de ce nu puteau sa ise alature i alte puteri crestine, precum Venetia, Danemarca sau allele?In chip special, bineinteles, boierii rusi au vrut sa stie daca era prevazuta

participarea Poloniei. So lul, in aceastà privinta, s-a eschivat, spunindca nu are nici o instructiune. Dar a adaugat ca, dupa opinia sa, polonii esteindoielnic sa manifeste interes fata de liga. Cit despre venetieni, a raspunsca nu ar fi potrivit sa fie inclusi in aceste tratative, intrucit anumite insule

alte posesiuni ale lor se gasesc in sfera de autoritate a sultanului. RegeleDanemarce;, in schimb, fiind membru al Imperiului" nu este nevoie sa sefaca. alta liga" cu el, deoarece va fi obligat sa-si aduca contributia de catredieta imperiala. Sigur, insa, ca s-ar putea incerca sa se obtina ceva mai multde la el.

0 alta intrebare, care vadeste din nou la fel ca in 1589 24 bunacunoastere la curtea moscovita a evolutiilor din Europa occidentalà, a fosturmatoarea: razboaiele in care era antrenat cu Franta, Anglia si Flandranu-1 vor impiedica oare pe regele Spaniei sa actioneze in cadrul preconizateicoalitii crestine? Fara a nega c5. aceste razboaie constituie, intr-adevar,un obstacol deoarece cu cheltuiala facuta cu ele regele spaniol s-ar fiputut intoarce cu atit mai multa putere contra sultanului" Warkotscha sustinut ca, totusi, Filip II este in masura sa trimità i impotriva turciloro forta armata considerabila. Pe de alta parte, el a argumentat ca, de fapt,tot ceea ce regele Spaniei intreprinde contra reginei Angliei si in Frantaeste indreptat in ultima instantä impotriva sultanului, data fiind prietenia

confederatia pe care Navarra si regina <Elisabeta I> o au cu sultanul".La care confederatie contribuie Si toti rebelii si flamanzii supusi ai maiesta-tii sale imperiale" (Rudolf II), ceea ce a facut sä fie socotiti drept trada--tori ai intregii Crestinatati"! Apoi, solul a insistat in a contrazice ideea carazboaiele purtate de Filip II mai ales cel impotriva francezilor ar fifost dictate dc interese personale 25 Si, in acest context, el indica principalasuisa de informatii a curtii moscovitc, care, chipurile, deforma realitatea:

...englezi i flamanzi, negutatori eretici care fac comert in aceste parti" 26.Dupa aceste lamuriri preliminare, la staruintele sfetnicilor rusi, s-a

stabilit Ca locul tratativelor pentru liga si al semnarii actelor privitoarela ea va fi Moscova. Warkotsch a pledat, desigur, pentru curtea din Praga,dar partenerii sai de dialog s-au prevalat de marea distanta la care se aflasahul Abbas si, mai cu seama, de faptul ca tarul era cel ce se angajase,

24 Si atunci Warkotsch a fost intrebat despre felul cum evolueath raizboiul dintre regeleFilip II al Spaniei §i regina Elisabeta a Angliei, chci boierii ru0 tiau cli. englezii se laudä cä auobtinut o foarte mare biruintä (una inuy gran victoria ). Solul a incercat s minimalizeze infrin-gerea Invincibilei Armada, in vara lui 1588, atribuindu-o exchisiv furtunii de pe mare, iar nuflotei engleze (Poselstvi z Prahy. , p. 53).

25 Pentru implicarea Spaniei in rilzboaiele civile din Franta (1589 1595), care s-a trans-format apoi in raaboi fatis intre cele doull state (1595 1598), vezi Fernand Braudel, Me-diterana lumea mediterand in epoca lui Filip al II-lea, trad. de Mircea Gheorghe, vol. VI, Bucu-re§ti, 1986, p. 105 134. Sub pretextul sprijinirii catolicilor din Franta, regele Filip II a incer-cat in fel si chip s'a impiedice instalarea pe tron a lui Henric de Navarra. Acesta din urnia.,cum se -tie prea bine, a inclinat balanta in favoarea sa numai clup5. convertirea la catolicism, in25 iulie 1593. Despre interesul lui Henric IV fata de evolutiile politico-militare de la Dunk-rea de Jos, vezi: Georges Boisnard, Tdmoignages francais sur Michel le Brave (dans la corres-pondance diploinatique d'Henri IV ), in R RH, t. XXIV (1985), nr. 1-2, p. 137 146).

28 ... et questo per relazione falsa dei Inglesi et Fiamminghi, mercanti eretici, che tra-f icano per queste bande".

9

,

fi

si

si

Si

www.dacoromanica.ro

520 Stefan Andrcescu 10

in fond, sa fie mijlocitor pentru atragerea in liga a Persiei. Se intrezaresteaici efortul Moscovei de a-si marca, in acest chip, prezenta pe esichierulpolitic european. $i asta la numai citiva ani dupa ce biserica ortodoxarusa fusese inaltata la treapta de patriarhat (1589). Un an mai tirziu, undiplomat pontifical aflat la Praga, Lotario Conti, explica astfel pretentiaruseasca de a fixa Moscova drept loc al finalizarii tratativelor pentru liga :marelui duce al Moscovei i se pare Ca este asezat in mijlocul tuturor princi-pilor orientali i occidentali care ar putea sa se alieze contra sultanului"(parendogli d'essere costituito in mezzo di tutti i principi orientali e occiden-tali che potessero colligarsi contra, ii Turco ) 27. Este o imagine extrem de suges-tiva, pe care vedem cà Moscova incerca Inca de pe acum sa o propunalumii europene, la adapostul ideii luptei comune antiotomane...

Cit despre data aleasa pentru reuniunea reprezentantilor puterilor cetrebuiau sa intre in liga, s-a cazut de acord ca va fi luna aprilie sau celtirziu mai" a anului 1595, deoarece mai devreme solii persani nu pot apare.Boierii rusi s-au angajat, pe de alta parte, sa trimita numaidecit, in numeletarului, o solie la hanul din Crimeea, prin care sa-i ceara, sub amenintarearepresaliilor sau, in caz ca se va conforma, cu fagaduiala unor multepretioase daruri, sa nu atace teritoriile imperiale 28. In sfirsit, ei au incuviintatexpedierea la Praga a unui consistent ajutor, dar care avea a fi mai alesin blanuri pretioase, ce urmau a fi transportate pe Marea Baltica i apoivindute pe pietele europene. Au refuzat sa precizeze, concret, dimensiuneaacestui ajutor, consimtind doar la penultima audienta de la palatul tarn-lui, din 7 noiembrie sa fie trimis fara nici o intirziere (senza alcuna dilazione,dovesse esser sPedito). Fapt care, cum vom vedea, nu s-a intimplat!

Un capitol aparte al convorbirii din 2 noiembrie a fost inchinat, dinnou, chestiunii armistitiului cu Suedia. Boierii rusi au incercat acum chiarsa-I convinga pe Warkotsch sa expedieze pe loc un gentilom din suita sa laregele Sigismund, cu propunerea de mediere imperiala, spre a avea cit maicurind si asentimentul sau. Dar Warkotsch a refuzat net, spunind ca nu areinstructiune in acest sens de la imparat i nici scrisorile credentiale trebuin-cioase 29 Cit de presati erau sfetnicii tarului sa obtina medierea habsburgica

27 Ve/i Domenico Caccarno, La diplontazia della Controriforma e la crociata: dai pianidcl Possevino alla lunga guerra" di Clemente VIII, in Archivio Storico Italiano", an.CXXVIII (1970), nr. 2, 1971, p. 275.

23 Despre tratativele ruso-tatare isprilvite prin armistitiul din 14 aprilie 1594, veziC. M. Kortepeter, GaziGiray II, Khan of the Crimea..., p. 163 164. Armistitiul prevedea, defapt, c tgtarii nu vor ataca hotarele rusesti si, in schimb, vor prilni daruri" din parteatarului. Acest act i-a ingaduit hanului Gazi Ghirai... sà piece linistit in campania anului1594 din Ungaria! Citiva ani mai tirziu, in 1597, tarul se va lguda ca datorità lui hanul nu a maiparticipat la o noug expeditie, aláturi de ostile otomane, in lingaria asa cum ii porun-cise Poarta ci s-a rgzboit numai in Valahia" (O. Pierling, Novi izvori o L. Komulovidu,in Starine", t. XVI, Zagreb, 1884, nr. XXIV, p. 247). Este o referire la absenta lui GaziGhirai de la expeditia anului 1596, condusg de insusi sultanul Mehmed III, care s-a incheiat cusevera infringere a ostilor crestine in batglia de la Mezd-Keresztes (25-26 oct.). Dupg care,intr-adevdr, asa cum a vgdit i tarul in scrisoarea sus-citatg, Gazi Ghirai a fost temporar 1

mazilit i inlocuit prin fratele sgu, Feth Ghirai.29 Emisarul ar fi trebuit sal se deplaseze in Suedia, unde regele Sigismund III Vasa a IA-

mas pe toatg durata iernii 1593 1594. El a fost incoronat ca rage al Suediei in domul dinUppsala la 19 februarie 1594 si nu s-a imbarcat pentru intoarcerea in Polonia decit la jumg-tatea lunii iulie 1594 (L. von Pastor, Storia dei Papi dalla fine del Media Evo, vol. XI,Clemente VIII (1592-1605), Roma, 1929, p. 392 i 394). Din lectura atentg a relatiei lui War-

5i

,

www.dacoromanica.ro


in tratativele cu Suedia reiese si din gestul cu totul neobisnuit petrecut la16 noiembrie, cind solul imperial era pe punctul sä parilseasca Moscova.Atunci, trecind peste orice exigenta a protocolului, si-a anuntat vizita layesedinta lui insusi cancelarul

Czolkololi ).suprem" al tarului, Andrei Iacovlevici Zolkan

(Andrea I acovlovitz In esenta, acesta a staruit iaräsi ca imparatulRudolf II sa nu amine cu nici un pret tratativele de pace si sa le duc5. labun sfirsit. In schimb, tarul fagaduia un ajutor foarte mare in banilucruri" pentru efortul de razboi contra turcilor...

Audienta de plecare a lui Nicolae Warkotsch, in cursul careia i s-ainminat i scrisoarea tarului catre imparat, a avut loc in data de 9 noiem-brie 1503. A fost, totodata, si ultima ocazie in care solul a mai stat de vorbacu cei cinci mari boieri. $i ei, in chip semnificativ, au tinut sa-i mai comu-nice, pentru curtea imperiala, acest mesaj privitor la Polonia: daca arhi-ducele Maximilian, fratele imparatului, in cazul neintoarcerii RegeluiSigismund" din Suedia , se va hotari sa-si revendice drepturile asupracoroanei polone, atunci tarul, anuntat la vreme, il va ajuta foarte cucredinta, atit cu tezaurele sale, cit si in alte feluri posibile". Ei au scos laiveala si un element nou, anume ca tarul are foarte strinse legaturi cu multi"nobili din Lituania, care, la o adick vor putea fi inriuriti sà sprijine cauzaarhiducelui Maximilian 30 . De asemenea, la viitoarea Dieta polono-lituani-ana pentru alegerea noului rege, in eventualitatea nerevenirii lui Sigis-mund tarul va trimite o mare ambasadà, ce va pleda in favoarea luiMaximilian de Habsburg. Au incheiat cu indemnul catre imparat ca, incazul ivirli vacantei tronului polon, sa nu lase sa-i scape din miini" aceastacoroana, spre a nu vedea in fruntea Poloniei pusi regi dupa dorintele sulta-nului.

La un moment dat, Warkotsch a notat in relatia lui, fara nici un altcomentariu, c5 in data de 31 octombrie 1593 la Moscova a ap5.rut i un solal sultanului Murad III (1574-1595) pe nurne Celibei" , cu o suitade 12 oameni. Semnificatia acestei solii va fi deslusitä chiar de tarul FeodorIvanovici, intr-o scrisoare adresata in 1597 papei Clement VIII: ea a venitpro amicitia" 31. Asadar, amindoi beligerantii, imparatul Rudolf II si sulta-nul Murad III, au vrut s5 ia contact Inca de la inceputul ostilitatilor cuRusia, fiecare incercind sa-i atraga bunavointa i sprijinul. Ulterior tarulva sustine ca, drepi raspuns, si-a trimis la Poarta propriul sol, pe DaniloIslenev", prin care i-a cerut sä inceteze razboiul impotriva fratelui" sau,imparatul Rudolf. Cum insa, intro timp, turcii au aflat cä s-au expediat luiRudolf II ajutoare din tezaurul tarului, sultanul a poruncit ca solul rus 55.

kotsch rezulta limpede cd el nici macar nu avea imputernicirea sä propuna medierea lui Rudolf IIintre Suedia ci Rusia. Icleea acestei initiative i-a venit in cursul intrevederii cu Lukas Pauli,ca o solutie spre a potoli nernultumirea Moscovei fata de alianta matrinioniala inti e Casa deAustria si regele Sigismund III Vasa.

30 ...offerivano ancora che essendo molti principali gentiluomini di Lituania, ii qualicon il gran Czaro stiano in confidenza grandissirna, quando non ritorni il Re Sigismondo, cheallora S.A. sarebbe a trattare strettissimamente con esso loro, in favore dell'Arciduca Massimi-liano".

al 0. Pierling, Novi izvori o L. .Komulovidu..., p. 247. Anterior, in februarie 1593,un sol al tarului, Grigorie Afanasievici Nasciokin, a fost la Poarta, intorcindu-se la Moscovaimpreuna cu ceausul Ridvan i cu un anume Mahmed Celibei". Turcii se plingeau atunci deatacurile cazacjlor de la Don si acuzau construirea de catre rusi a patru noi forturi pe Don sipe Terek (N.A. Smirnov, Rosiiai Tur(iiav XVI XVII vv., t. I, Moscova, 1946, p. 143 150;C. M. Kortepeter, Gazi Giray II. Khan of the Crimea..., p. 164) .

si

,

.

www.dacoromanica.ro


fie rctinut. $i nu i s-a mai dat drumul vreme de trei ani, adica in intervalul1594-1597 32... Cu alte cuvinte, relatiile intre Moscova Si Stanbul au fost,practic, inghetate", fara insa a se ajunge la un adevarat conflict.

Care au fost urmarile directe ale solici lui Nicolae Warkotsch la Moscovapentru situatia politica din rasaritul Europei si, in prirnul rind, pentru pro-blema inchegarii mult doritei ligi crestine? Mai intii ar fi de observat cädiplomatia imperiala a actionat mult mai prompt si energic in aceste partila inceputul razboiului cel Lung" decit cea pontificalä. Daca luam sicitim instructiunile din 21 noiembrie 1593 ale papei Clement VIII pentruemisarul sau, abatele Alessandro Comuleo (Aleksandar Komulovió), caretrebuia st plece in rasarit, in tarile române si Po Ionia, vedem ca eventualita-,tea continua-1-H misiunii lui pina la Moscova era pusa, dar nu si rezolvata.Papa spunea doar c5. se va consulta in aceasta privinta cu imparatul Rudolf II,in care scop i-a si scris. Iar daca va fi cazul ca abatele Comuleo sa meargasi la Moscova, singur sau impreuna cu un reprezentant imperial, i se vortrimite ulterior, pe drum, noi instructiuni, cu brevele" necesare i astase intimpla, de fapt, dupa ce ambasada lui Warkotsch la Moscova luasesfirsit!

Pe de altà parte, tot in rasarit, diplomatia habsburgica a preluat detimpuriu i initiativa in privinta cazacilor zaporojeni, de sub ascultareacoroanei polone (cu care, in principiu, trebuia s ia contact si abatele Comu-leo!) 34. Astfel, o stire din Praga, datata 2 februarie 1594, vadea cä atuncis-ar fi incheiat deja o intelegere secreta intre imparatul Rudolf II i un trimisal cazacilor, Stanislav Khlopicki, in vederea ralierii acestor forte la luptaimpotriva turcilor Si tatarilor. Dar, in realitate, un sol al imparatului, nobilulErich Lassota von Steblau pe care mai tirziu 11 vom regasi pe linga MihaiViteazul se va deplasa abia in primavara 2,celuiasi an catre tinuturilecazacilor zaporojeni, spre a trata in buna regula inrolarea lor sub stindar-dele imperiale. Iar acordul propriu-zis nu a fost perfectat decit in ultimadecada a lunii iunie 1594 35. In scrisoarea lor catre Rudolf II din 3 iulie1594, capeteniile cazacesti sustineau, insa, ca un atac al lor din primavaracu vreo doua saptarnini inainte de Paste" , dezlantuit in zona CetatiiAlbe nu a avut alt scop decit sa impiedice concentrarile de forte otomanede acolo sa se indrepte spre lingaria 36 Cu toate cä autorii scrisorii nuamintesc alte actiuni, anterioare, in slujba imparatului, este interesant de

32 Ibidem. Isleniev a sosit la Poarta in iulie 1594. El a dus o scrisoare prin care tarul scarata gata tina in friu pe cazacii de la Don, ingaduind astfel libera trecere a otomanilorcatre si de la Derbent, cu conditia ca i sultanul sa il retina pe Gazi Ghirai (N.A. Smirnov,op. cit., I, p. 153 154; C. M. Kortepeter, Gazi Giray II, Khan of the Crimea. . p. 165,n. 76). Despre stirile care circulau la Poarta in iulie 1595 asupra unei ligi intre persani, geor-gieni si rusi, vezi Hurmuzaki, Documente, XII, Bucuresti, 1903, nr. CXLVIII, p. 78.

33 0. Pierling, Novi izvori o L. Komulovidu. nr. IV, p. 231.34 Vezi instructiunile din 10 noiembrie 1593, Roma, in Hurmuzaki, Documente, 111-2,

Bucuresti, 1888, nr. LIV, p. 36-40; textul lor integral a fost editat de E. Fermendlin, Prilozik poznovanju diplomatskoga poslanstva Alessandra Komulovida medju Slovene od godine 1593do 1597, in Starine", t. XXXVI, Zagreb, 1918, P. 9-22.

35 Vezi: Habsburgs and Zaporozhian Cossaks, The Diary of Erich Lassota von Steblau1594, ed. Lubomyr R. Wynar i Orest Subtelny, Ukrainian Academic Press, Littleton, Coloradc,1975, p. 38, 86 si 89-90.

36 Ibidem, p. 93-94.

".

sA-i

www.dacoromanica.ro

13 Misiunea lui N. Warkolsch (1593) 523

remarcat ca sursele polone atribuiau, totusi, un raid cazacesc din decembrie1593 impotriva orasului Jurgov acelorasi negocieri secrete ale luiRudolf II 37.

Zvonurile pomenite isi au probabil temeiul intr-un prim demers alcurtii din Praga pe linga cazaci, care s-a produs in paralel cu misiunea luiWarkotsch la Moscova. Spunem aceasta deoarece un firman otoman din1 octombrie 1593, adresat principelui Sigismund Bathory al Transilvaniei,atestä Ca Aron voda al Moldovei pe atunci fidel turcilor! informaseinca inainte de aceasta data Poarta cä Imparatul de la Viena, trimitindom cu scrisoare la cazacii raufacatori", Ii anuntase ca poarta razboi cu musul-manii i le-a cerut ajutorul, pentru leafa Si daruri". Iscoadele domnuluimoldovean 1-ar fi instiintat ca s-ar fi ajuns chiar la o intelegere, potrivitcareia o oaste a cazacilor avea sa mearga spre partile Vienei" i pe drum,trecind prin Moldova, trebuia sä incerce daca vor avea ocazie i putere"!

sä-I inlature de pe tron pe voda Aron. In consecinta, autoritatile otomaneau pus in stare de alarma pe beii de Akkerman (Cetatea Alba) si Bender(Tighina) i i-au cerut i lui Sigismund Báthory sä fie gata cu oastea Tran-silvaniei" Si sa stea cu privire atintita mereu spre partile Moldovei 32.

Nu stim daca acest plan de actiune a existat intr-adevar. Credem, insa, cäcererea de ajutor habsburgica da 39! Si, oricum, lucrurile in privinta luiAron voda curind s-au schimbat : in 20 iunie 1594, Erich Lassota era inmasura sä anunte capeteniile cazacesti ca domnul moldovean va trece elinsusi de partea imparatului 40 Misiunea rezervata cazacilor a ramas numaiaceea de a tine in sah" pe tatarii din Crimeea si de a ataca garnizoaneleturcesti de la Marea Neagra i gurile Dunärii (Cetatea Alba si Chilia).

Revenind la misiunea lui Warkotsch i urmarile ei propriu-zise, vomreaminti mai intii cä rezultatele convorbirilor de la Moscova au fost adusela cunostinta Sf. Scaun, de la care s-a obtinut, in 24 iunie 1594, incuviinta-rea sa sc procedeze, in problema ligii cu moscovitul", dupa cum va hotariimparatul Rudolf II 41. Alte demersuri in acelasi scop au fost initiate,tot dupa intoarcerea lui Warkotsch, pe linga regele Filip II al Spaniei. Dar,in pofida stäruintelor curtii imperiale, in 16 noiembrie 1594 inca nu sosisenici un raspuns daca regele catolic vrea sä trimita un om al sau la aceacurte" (din Moscova). Si, din aceasta pricina, era recomandata o interventiepapala 42 Altminteri, bineinteles, reuniunea de la Moscova, prevazuta pentru

37 Ibidem, p. 40. Vezi i C. M. Kortepeter, Ottoman Imperialism during the Reformationp. 139. in 12 ian. 1594, Jan Zamoyski pomenea i el acest atac la oräselul moldovean

Iurghiov, care nu este departe de Cetatea Alba. si Tighina" (I. Corfus, Documente privitoare laistoria Romániei culese din Arhivele polone. Secolul al XVI-lea, Buc., 1979, nr. 197, p. 375-376).

38 Act editat de Mihail Guboglu, Mihai Viteazul in documente turcesti, in RA, an. LH,vol. XXXVII, 1975/2, doc. nr. 10, p. 150.

39 Nu este exclus ca cel dintii emisar habsburgic sit fi fost acel nobile Polacco Mopins-ki", mentionat de Comuleo, la 17 noiembrie 1594, ca fiind mandato gid tempo da S. M. Ces.con denari, standardi e trombette alli Cosacchi" (0. Pierling si Fr. Raiki, L. KomuloviCa izv-jegtaj i listcvi o poslanstvu njgovu u Turku, Erdelj, Moldavsku i Poljsku, in Starine", t. XIVZagreb, 1882, nr. XV, p. 124).

48 intr-adevar, in 18 martie 1594 parasea Praga emisarul imperial Giovanni de 'MariniPoli, care la Iasi, in 16 august 1594, a incheiat in numele lui Rudolf II un tratat de aliantdcu Aron vocla (Hurmuzaki, Documente, III 1, Bucuresti, 1880, nr. CLXXIX, p. 187 sinr. CCXXXVI, p. 193-194; vezi si p. 204).

41 Vezi I. Sirbu, op. cit., ed. cit., p. 52.42 Vezi mai sus nota 27.

www.dacoromanica.ro


aprilie sau cel tirziu mai 1595, era compromisa. Totusi, regele catolic"nu s-a dovedit prea sensibil nici acum nici ulterior la ideea ligii crestine.Caci in 7 ianuaric 1596, la Roma i se imputa cu amaraciune ca, in pofidainsistentelor lui Clement VIII, nu acceptase sa se implice in. razboiul cuturcii decit cu o subventie de 300 000 de scuzi, din care pina in acel momentachitase doar jumatate 43...

Mu lt mai mare succes a avut imparatul Rudolf II cu medierea paciisuedezo-rusesti, viu solicitata asa .cum am vazut de catre sfetniciitarului. In 15 mai 1594, la Regensburg, unde aveau loc lucrarile dietei impe-riale si tocmai trebuia sä soseasca si Rudolf II, se stia ca acesta va trimiteun ambasador special spre a impaca pe suveranul Suedici cu tarul, dar Si curegele Danemarcei, care sunt toti in razboi, desi mai dureaza pentru putineluni armistitiul dintre ei". Se astepta numai revenirea lui Sigismund IIIVasa in Polonia, care, dupa anume semne, parea miscat" de ideea uniriilumii crestine contra dusmanului comun" 44. Sl, intr-adevar, in 2 noiembrie1594 se infatisa la Cracovia un ambasador imperial, cu misiunea mai intiide a cere regelui ajutor atit din partea Poloniei, cit si a Suediei. Anterior,acelasi diplomat fusese i la curtea Danemarcei cu o cerere similara, regeleChristian IV raspunzind ca indata ce va fi incoronat nu va lipsi sa facaceea ce va putea"! A doua parte a demersului imperial privea chestiuneapacii intre regatul Suediei si tar, de mare insemnatate, deoarece acesta lasasesa se inteleaga ca, indata ce va fi stabilita, nu numai ca va intra in liga,insa 11 va impinge si pe sahul Persiei sà faca razboi" cu turcii. Dar, dupäcum nota nuntiul apostolic de la Cracovia, Germanico Malaspina, adevarul"in legatura cu ratiunea medierii imperiale era ceva mai pragmatic : Rudolf IInu putea spera sä capete subventia moscovita promisa inainte de a se incheiaaceasta pace 46_ Ba chiar impresia personala a ambasadorului imperialmarturisita lui Comuleo era ca Rudolf II nici nu doreste, de fapt, liga.El vrea sä poarte singur razboiul cu Poarta, insa... pe spezele altora 46!Este o impresie desigur subiectiva si, mai ales, neasteptata, dar ea trebuies5. ne dea de gindit neaparat cind judecam evolutiile ulterioare in jurul inche-Orli mult trimbitatei coalitii universale".

Negocierile ruso-suedeze au inceput, intr-adevar, in noiembrie 1594,sub privegherea reprezentantului imperial Ehrenfried von Minckwitz. $i,datorit5. eforturilor acestuia, dupa citeva intreruperi, au fost incununate

43 Stefan Andreescu, La Pologne, la Moldavie et la Sainte Ligue" en 1596: une nouvellesource, in RRH, t. XXII (1983), 3, p. 254. Suma respectivä fusese promisä imparatului Ru-dolf II Inca din 1594. Iar Inca de atunci observatorii de la Praga apreciau cri, de fapt, spanioliinu doresc razboiul cu Poarta, fiind prea absorbiti de pacificarea" Flandrei si de situatia dinFranta (Hurmuzaki, Documente, 111-2, nr. LXXX, p. 6 1). Pentru operatiunile navale spaniolelipsite de energie din Mediterana, vezi F. Braudel, op. cit., VI, ed. cit., p. 135 150. Vezi si in-cercarea recentá a lui Eugen Denize, Relatiile tdrilor ronrane cu Spania in epoca lui Mihai V i-teazul, in Anuarul Institutului de Istorie « A.D. Xenopol t. XXVIII, Iasi, 1991, p. 10312 1.

" A. Veress, Epistolae et acta P. Alfonsi Carrillii S. J. (1591-1618), Budapesta, 1906,nr. 35, p. 64.

45 0. Pierling, Novi izvori o L. Komuloviéu... nr. VIII, p. 233.48 0. Pierling si Fr. Radki, op. cit., nr. XV, p. 12 1. Comuleo nuanta intrucitva remarca,

atunci cind adAuga ca imparatul nu ar doH cu adevarat liga ...persino che il Turco vengaessere scacciato dall' Austria"; el 15,mureste apoi c5. Rudolf II, prin lipsa de zel pentru liga,vrea s5, devin5. singur stapin" (solo padrone) pe teritoriile cucerite de la turci 0, de ase-menea, s5, incheie pacea cind si cum ii va conveni.

.",

www.dacoromanica.ro


de succes, prin asa-numita pace de la Tensina", din 18 mai 1595. Rusiiprimeau, sub anumite conditii, provincia Kexholm, in schimbul renuntariila pretentiile lor asupra Estoniei suedeze. De asemenea, accesul comertuluirusesc la Marea Baltica era ingaduit prin centrele Reval si Viborg 47. Dartransferarea Kexholmului sub stapinirea tarului a fost aminatà din pricinacresterii incordarii in relatiile dintre regele Sigismund III si unchiul sau,ducele Carol de Sudermania, care detinea efectiv puterea in Suedia. Oricum,in ajunul incheierii tratatului de pace ruso-suedez, curtea din Praga a intelessa-1 trimitá din nou la Moscova, pentru a treia oara, pe Nicolae Warkotsch.De asta data, el a fost insotit si de reprezentantul papei, abatele AlessandroComuleo, pentru care Inca din 27 ianuarie 1594 au fost emise la Romainstructiuni speciale 48. Sa ne amintim ca, in fond, sfirsitul primaverii lui1595 era chiar momentul fixat in vederea intilnirii de la Moscova a emisarilorputerilor susceptibile sa intre in viitoarea liga antiotomana...

Dar Warkotsch nu a adus cu el nici o imputernicire pentru tratativele.in legatura cu liga. El a venit pur i simplu sä ridice subventia fagaduitain noiembrie 1593. Am vazut Ca, potrivit intelegerii de atunci, ea ar fi tre-buit sa fie expediata fara nici o intirziere". Dar curtea de la Moscova nus-a grabit sa-si onoreze cuvintul! In chip vadit, acolo s-a asteptat mai intiiinterventia diplomatica imperiala pentru incheierea pacii cu Suedia. Asaincit, achitarea subventiei, in bani i o mare cantitate de blanuri pretioase(zibeline, hermine, castori, vulpi negro etc.), care a avut loc intr-adevaracum, a imbracat de f apt mai mult aspectul unei plati pentru tirgul demai sus!

Dupa cit se pare, ambasada comuna a lui Warkotsch si Comuleo aparasit Moscova la 22 mai/1 iunie 1595 49. In data de 30 iunie, la CracoviaInca nu se stia nimic despre soarta ei 50. Dar curind se va afla ca a sositla Vilno, in Lituania, cu un numar de circa saptezeci de care (settanta etanti ce transportau ajutorul rusesc pentru imparat. Impreuna cuacest ajutor se indrepta spre curtea din Praga si un sol al tarului, MihailIvanovici Veliaminov, insotit de diacul Afanasie Vlasiev. Acest sol adeclarat, printre altele, palatinului de Vilno, Cristofor Radziwill, cä tarulFeodor Ivanovici le-a poruncit principilor georgieni Alexandru II si Simon. Isa recucereasca de la turci cetatea-port Derbent, de la Marea Caspica, alcarei drept de stapinire Ii fusese cedat de catre sahul Abbas I cel Mare.Tarul ar mai fi trimis, de asemenea, si o oaste contra tatarilor din Crimeea 51.Ambasada rusa, cu ajutorul mentionat de asta data estimat la vreo

47 Vezi Artur Attman, op. cit., p. 140 145.48 Vezi Dmitry Tolstoj, Le Catholicisme romain en Russie. Etudes historigues, t. I, Paris,

1 863, anexa nr. 1, p. 313-31 8 ; alta editie : E. Fermend2in, op. cit., p. 22 28. Pe linga "ilpassaporto per Moscovia", trimis si el e de la Roma si pe care 1-a primit in ajunul datei de 23octombrie 1594, Camuleo a capätat pentru aceasta misiune i o scrisoare de acrechtare din partearegelui Sigismund III Vasa (0. Pierling si Fr. Radki, op cit., nr. X, p. 104; 0. Pierling, op. cit.,nr. XII , p. 236 237).

48 Le P. Perling S. J., La Russie et le Saint-Siege. . . , II, p. 358-359. Autorul aratg, pede alti. parte, cä nu s-a pastrat sau n-a fost descoperit! raportul lui Warkotsch asupra ul-timei sale misiuni la Moscova.

" Danuta Quirini Poptawska, Korespondencja Sebastiana i Valeria Montelupich(1576-1609 ), Wroclaw, Warszawa etc., 1986, nr. 60, p. 78.

81 Elementa ad fontium editiones, XXVII, Roma, 1972, nr. 189, p. 62-63; act reedi tatde Danuta Quirini Poptawska, op. cit., nr. 50, p. 69-70. Pentru biografia lui SimonI din Karthlik., vezi Russian Embassies to the Georgian Kings..., I, p. 56, i, mai ales, p. 339340.

carpi),

www.dacoromanica.ro


cincizeci de care" (mit etlichen jiinfzig W agen) , a ajuns in orasul de rese-dintä al lui Rudolf II pe la jumatatea lunii august, blanurile pretioasefiind mai apoi expuse in sala mare a castelului imperial din Praga 52 Ceidoi soli ai tarului au apucat drumul de intoarcere putin dupa 22 septem-brie 1595 53.

Din informatiile culese la curtea din Praga, dar i pe temeiul celorauzite in Polonia, Veliaminov Si Vlasiev au intocmit la Moscova o amplarelatare asupra evenimentelor aflate in plina desfasurare, atit pe frontuldin Ungaria, cit si de la Dunarea de Jos, din Tara Româneasca si Moldova 54.Astfel, ei au consemnat mai intii rdscoala principelui transilvdnean SigismundBáthory, a domnului muntenesc Mihai" si a celui din Moldova, Aron.Toti trei, dupa ce s-au lepadat" de turci si au facut intre ei o alianta",au trimis soli la imparatul Rudolf II, pentru a negocia unire cu el" inlupta contra Portii. Acesta, primind propunerea, spre mai mare intarire alegaturii, a dat in casatorie lui Sigismund Báthory pe fiica arhiduceluiCarol si sora cu regina polona a regelui Sigismund" (arhiducesa Maria Chris-tierna). Cununia a fost celebratä in luna iulie" 1595, iar fratele impara-tului, Maximilian", a insotit-o pe mireasa pina la hotare 55. Aflindu-seastfel cu curtea imperiald, domnii transilvan, muntean i moldovean incepuralupta cu turcii, ucigind pe acei ce petreceau in acele Avem de-aface, deci, cu consemnarea racordarii celor trei state din spatiul carpato-danubian la liga crestina patronata de imparatul Rudolf II, fapt carebineinteles se cuvenea adus la cunostinta inainte de toate Moscovei. 56

Textul relatiei rusesti continua cu descrierea operatiilor militare dinUngaria de Jos, conduse cu succes de catre arhiducele Mathias, care au dusla cucerirea Gran-ului (Esztergom), apoi a Visegradului, in josul Dunarii,5 mile de la Gran" etc. Fratele imparatului, Mathias, apoi pasi spre Buda,unde se afla si astazi, in speranta de a o cuprinde, caci turcii nu prea auoameni". Toate acestea sunt in chip limpede evenimente petrecute in rdstim-

52 Fugger-Zeitungen. Ungedruckte Briefe an das Haus Fugger aus den Jahren 15681605, Herausgegeben von Victor Klarwill, Wien-Leipzig-Munchen, 1923, p. 185 si 186.Ambasadorul spaniol la Praga, Don Guillen de San Clemente, a raportat regelui Filip II incloud rincluri, in 12 septembrie si 10 octombrie 1595, despre solia ruseascA sosith la curtea im-perialä. In cel de-al doilea act comunica o estimare a pretului blanurilor: un milion si jumdtatede florini. Apoi, el rezuma mesajul purtat de solie: propunerea pentru o intilnire intre am-basadorii ai papei, ai imparatului Rudolf II si ai regelui Spaniei cu cei ai tarului, in vede-rea incheierii ligii, in care rusii ofereau s5.-1 faca sd intre i pc regele Persiei" (Elementaad fontium editiones, t. XIX, Roma, 1968, nr. 72, p. 7 1; vezi si nr. 73, P. 72). Cum se vede,nu a fost vorba de nimic in plus fata de cele stabilite in finalul misiunii lui Warkotsch din 1593!

53 Este data scrisorii lui Rudolf II cAtre tar (N. Iorga, Atte si fragmente cu privire laistoria romanilor, I, Bucuresti, 1895, p. 145).

54 Editatd, cu traducere, de B. Petriceicu-Hasdeu, Archiva Istoricd a Romeiniei, t. II,Bucuresti, 1865, p. 18-2 1.

Cununia a avut de fapt loc in 6 august 1595 (st. n.), la Alba Iulia (I. Sirbu, op. cit.,P. 13 1 si 133). Dar cronologia oferia de izvor este pe stil vechi (vezi si mai jos).

55 Actele din 28 ianuarie 1595 intocmite la Praga, care compun tratatul intre SigismundBáthory si Rudolf II, la Roderich Goos, Osterreichische Staatsvertrdge. Furstentum Siebenbitr-gens (1526-1690), Viena, 1911, nr. 34, P. 226-235. Pentru tratatul imperial cu Aron vod5,al Moldovei, care I-a precedat pe cel cu Sigismund, vezi mai sus n. 40, precum si I. Sirbu,op. cit., p. 85 86. LegAtura lui Mihai Viteazul cu Transilvania si Moldova s-a fdcut prin soliilelui Radu si respectiv Stroe Buzescu, mentionate de cronica Buzestilor" (Istoria TdriiRomdnoti (1290-1690). Letopisetul Cantacuzino, ed. C. Grecescu si D. Simonescu, Bucuresti,1960, p. 55). Domnul Tärii Românesti a vrut si el sa trimità o solie la Praga pe Mihalcea ba-nul Earadja si apitanul Samoil" dar trecerea ei a fost impiedicatil de curtea din Albalulia (Cdldtori .strdini despre idrile romtine, vol. III, Bucuresti, 1971, P. 261).

tari"...

www.dacoromanica.ro

17 Misiunca lui N. Warkotsch (1593)

pul august-septembrie 1595 (despre dezastrul turcesc suferit la Gran textuldiscutat precizeaza chiar cä a avut loc la 23 august" (st. v.), adica in2 septembrie 1595) 57. De aceea, cind se trece la povestirea campaniei luiSinan pasa in Tara Româneasea in care locul principal il ocup5. bataliade la Calugareni, unde turcii furà batuti cu desavirsire"! , ea faminede fapt fara final. Caci, ni se spune in legatura cu Mihai Viteazul ca, dupace totusi turcii au izbutit sa cucereasca Tara Rorriâneasca, ...domnul munte-nese fugi in Transilvania, unde sade si astazi". Prin urmare, contra-ofensivadin octombrie 1595, care a eliberat ara de turci i i-a respins peste Dunare,lipseste din relatarea ambasadei iusesti.

Se trece, in sfirsit, in relatarea ruseasca si la istorisirea rasturnarilorpolitice din Moldova, care reflecta in buna masura punctul de vedere polon.Astfel, este evocata mai intii inlaturarea de pe tron a lui Aron voda decatre principele Sigismund Báthory, sub pretextul Ca incepuse sa negociezecu Poarta, ca sa se despartä de alianta cu Transilvania" i sã revina subascultarea ei. Din cauza acestui fapt, sultanul i-a poruncit hanului dinCrimeea sa intre cu ostile sale in Moldova si sa puna acolo domn pe vreunuldin nepotii säi, iar pe domnul transilvan sag respinga". Aceasta invaziea fost prevenita de cancelarul Jan Zamoyski, care s-a ivit la hotarele Mol-dovei cu 18 000 de oameni. El I-a pus in scaun, la cererea boierilor inlocul lui Razvan vocia, care era domn din partea Transilvaniei" , peIerernia (Movila). Noul domn a depus jurdmint de a fi cu toata tara invasalitatea Polonici, platind un tribut Turciei, pe baza tratatului polono-turc din zilele regelui Sigismund August" (1548-1572). Sunt reprodusiaici, in chip vadit, termenii asa-numitului acord de la Tutora", din 22 octom-brie 1595, in virtutea caruia Ieremia voda si-a putut incepe cu adevaratdomnia. De ei solia ruseasca nu a putut lua cunostinta decit, probabil, prinnoiembrie 1595, cind a strabatut Polonia si Lituania. Din aceasta sectiunea textului relatiei rusesti mai merità sa desprindem evocarea schimbului demesaje intre pasa de Silistra" aflat in Tara Româneasca si Jan Za-moyski. Cel dintii (in realitate, Sinan pasa!) i-a cerut cancelarului sa nu-1impiedice a intra in Moldova, asupra careia polonii nu au nici un dreptdupa tratate". Dar Zamoyski a refuzat, sub cuvint ca Moldova ...pe timpulinvaziunii polone era deja a domnului transilvan, nu a Turciei, incit Polonianu calcase deloc tratatele sale cu Turcia".

Am staruit atit asupra continutului relatiei rusesti, deoarece el punein lumina datele aflate in posesia curtii de la Moscova despre situatia de laDunarea de Jos in momentul in care, in primavara lui 1596, acolo a sositprimul sol al lui Mihai Viteazul, episcopul Luca de Buzau 58. Oficial plecatdupa ajutoare pentru refacerea bisericilor i manastirilor distruse in urmaexpeditiei si ocupatiei otomane din anul precedent acelasi va fi pretextul

pentru trecerea prin Polonia a celei de-a doua solii, din 1597 59 episcopul

57 Pentru aceste evenimente, vezi Aurel Decei, Istoria Imperiului otoman. . . , p. 274;I. Sirbu, op. cit., p. 200-201.

98 Observatia lui P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Bucuresti, 1936, p. 204.89 Claudiu Isopescu, op. nr. LXXXVII, p. 73. Cea de-a treia si ultima cunos-

cut6.1 solie a lui Mihai la Moscova se intorcea prin Polonia in martie 1598 (Ilie Corfus, Inter-ventia polond in Moldova ,si consecintele ei asupra rdzboiului lui Mihai Viteazul cu turcii, in Re-vista de Istorie", t. 28 (1975), 4, p. 538-539). Este limpede c. aceast 6. solie a asistat lainstalarea pe tron a lui Boris Godunov, stabilind prima 1eg6turti a domnului muntean cunoul ta r.

8c. 3807

,

cit.,

5,7

si

www.dacoromanica.ro

528 Stefan A mireescu I&

Luca a dus cu el si un mesaj prin viu grai" pentru tar. Iar la intoarcere,.

asa cum rezultà din scrisoarea tarului catre domnul Tarii Rornânesti diniunie 1596, a fost purtatorul in afara unui dar de doua sute de galbeniSi cinci perechi de blani de samur si de vulpe neagra" a unui alt mesajoral. In scrisoarea propriu-zisa se spunea doar cä tarul consimte ia subprotectia" lui pe Mihai si, in consecinta, ii va pazi" i apara" de totidusmanii sai, fara exceptie" 6°. Dar era o formula mai mult protocolara,care nu dezvaluie despre ce a fost vorba in realitate.

0 raza de lumina asupra continutului discutiilor de la Moscova alesolului muntean razbate dintr-o scrisoare de raspuns, din 13 martie 1597,adresata lui Mihai Viteazul de catre Dionisie Rally, mitropolit al Tirnovei.Acesta evoca o recenta scrisoare a domnului muntean, de dupa intoarcereain tara a lui Luca de Buzau, in care i se vadea perspectiva incurajatoarea unm efort comun de razboi contra turcilor al tarului de la Moscova, impa-ratului Rudolf II, polonilor, transilvanenilor si multor altor principi cres-tim" (quod idem Caesar Moscoviae cum Polonis, Transilvanis, multis aliisprincipibus Christianis et Imperatore contra Turcam vellent bellum gerere) 61.Altrninteri spus, mult asteptata coalitie generalä a puterilor crestine, cuparticiparea Rusiei dar si a Poloniei! era pe cale de a se injgheba.Cel putin.asa primise asigurari la Moscova, in iunie 1596, episcopul Luca deBuzau. *1 acesta a foSt, negresit, mesajul principal prin viu grai" cu careel a fost insarcinat de tarul Feodor Ivanovici si sfetnicii sai.

Insirarea la Moscova, in iunie 1596, a Poloniei printre puterile carear fi fost gata sa intre in liga este, insa, de natura sa ne surprinda. Banuimca la originea acestei mentionäri se afla afirmatii ale lui Warkotsch si Comuleo,din cursul rnisiunii lor la Moscova, in primavara anului precedent. *timapoi, potrivit insasi marturiei tarului, cä tot atunci Warkotsch a cerut oaminare, un nou termen, pentru conferinta reprezentantilor Sf. Scaun, regeluiSpaniei i imparatului Rudolf II, pe de o parte, precum i ai Rusiei i Persiei,pe de alta. Fiindca dintre toti acestia nu se infatisase la Moscova, la vremeastabilita aprilie-mai 1595 , decit un ambasador al sahului, pe numeAndi Beg 62 Iar Warkotsch insusi, asa cum am vazut, dar i deopotrivaabatele Comuleo, desi prezenti la Moscova, nu aveau de f apt mandat pentruasemenea tratative. Probabil ca in acest context, in pledoaria lor pentruun nou termen de finalizare a proiectului ligii universale", cei doi au invocat,printre alte dificultati pe cale de a fi invinse, obtinerea adeziunii Poloniei.

este perfect adevarat ca in rastimpul 1594-1597 mai cu seama diplomatiapapala a sperat si a actionat neintrerupt In vederea provocarii unei deciziipolone in acest sens. Aceste demersuri chiar s-au intetit dupa expeditiain Moldova a cancelarului Zamoyski, care a dus practic la scoaterearindul statelor care se aflau deja in razboi cu Poarta. Astfel, in cursul anului1596, pe linga nuntiul ordinar din Polonia, Germanico Malaspina, episcopde San Severo, alti doi trimisi extraordinari ai Sf. Scaun, Benedetto Mandina,episcop de Caserta si, mai apoi, cardinalul Enrico Caetani, au incercat in

Vezi Alexandru Grecu [.= P. P. Panaitescul, Milicti Vitcazul si Rusia. 0 scrisoareineditel, in Studii", an. I (1998), 4, p. 143 146.

61 Andrei Pippidi, Notes et documents sur la tolitique balkanique de Michel le Brave, inRRH, t. XXIII (1983), 4, p. 356.

G2 0. Pierling, Novi izvori o L. Komulovidu..., p. 246: ... ad constitutum tempus lega-tos suos misit Andibeha cum sociis".

sa-1

$1

ei din

(9(

www.dacoromanica.ro

19 Misiunea lui N. Warkotscn (1593) 529

fel si chip sä determine o hotarire polona favorabila inceperii ostilitatilor cuturcii 63. Insa totul a fost zadarnic. Ultimele iluzii s-au spulberat, cum sestie, cu ocazia Dietei din februarie-martie 1597, cind sub inriurireacancelarului Jan Zarnoyski a fost adoptata decizia definitiva de a sereinnoi pacea cu Poarta.

Pe acest fundal al sperantelor pierdute in privinta Poloniei a plecatspre Moscova cea din urma ambasada comuna, imperialo-pontificala, ante-.rioara savirsirii din viata a tarului Feodor Ivanovici. Ea era alcatuità dinAbraham de Dohna din consiliul privat" al imparatului Rudolf II sidin abatele Alessandro Comuleo, care a asteptat aceast5. nouä misiune laYilno, in Lituania, Inca de la jumatatea anului precedent 64. Trebuie spus,insa, numaidecit Ca ambasada din 1597 s-a soldat cu un esec drastic. Nicide asta data solul imperial nu a avut imputernicirea sa trateze i sä semnezeliga cuRusia si Persia. In schimb, asa cum a tinut sa observe tarul FeodorIvanovici, in scrisorile lui de raspuns cu continut asemanator adresateatit lui Rudolf II, cit Si lui Clement VIII, sahul Abbas si-a trimis Inca odatasolul, in persoana ducelui Imakulu", cu mandat deplin. Acesta a asteptatmulta vreme la curtea moscovita pe solul imperial. Dupa care a fost slobozitsa' se intoarc5., insotit si de un sol rus, ducele" Vasile Vasilievici Tiufiakin.Tot ce a putut face in aceste conditii, a sustinut in continuare tarul, a fostsa-1 indemne pe sah sa nu reinnoiasca, totusi, pacea cu sultanul incheiatäcu citiva ath in urma (de fapt, in 1590) , care era pe punctul sa expire 65.Un alt motiv de grava nemultumire a Moscovei, evocat in scrisori specialecatre papa si imparat, era acela ca nici dupa aproape trei ani principalaclauza teritoriala din tratatul cu Suedia cedarea Kexholmului nufusese ap1icat5 De aceea, tarul ameninta ca este gata sa porneasca, cu ostilesale, contra suedezilor 66. Este limpede acum de ce Abraham de Dohnanu a mai putut obtine nimic pentru stapinul sau...

Abatele Alessandro Comuleo s-a bucurat" la Moscova de un trata-ment de-a dreptul ostil : a fost tinut o vreme in complet5 izolare, ca unprizother, fara a putea lua contact macar cu ambasadorul imperial! Meritadin plin sa staruim asupra cauzei acestui rau tratament faä de emisarulpontifical. In trecere prin Varsovia, in preajma datei de 5 octombrie 1597,Abraham de Dohna a explicat nuntiului apostolic Malaspina ca moscovitii

63 Vezi Stefan Andreescu, 0 reactualizare a tratatului de la Lublau in 1596, in AIIAI,t. XX, 1983, p. 107-119; Idem, La Pologne, la Moldavie et la Sainte Ligue"..., p. 239249.

64 In iulie 1596, abatele Comuleo ii anunta pe cardinalul Caetani, aflat la Cracovia, cáeste gata sa piece spre Moscova, numaidecit" ce se vor ambasadorii imperiali trimiipentru aceeasi misiune (Arh. S. Buc., Mictofilme Vatican, rola 12, c. 63). Pasaportul siscrisorile regale catre tar ii fuseserd expediate din Varsovia Inca din 26 mai 1596 (0. Pierling,Novi izvori o L. Konzulovieu..., nr. XIV, p. 237). Despre biografia lui Abraham de Dohna,vezi Walter Leitsch, op. cit., I, p. 60-61; V. Meysztowicz, Relatio Burgravii Abraham deDohna oratoris regis Hispaniae de missione qualm a. 1612 ad regenz Poloniae absolvit, in An-temurale", XII, 1968, p. 77-88.

65 0. Pierling, Novi izvoti o L. .Komulovidu..., p. 245-246. Asupra asemanarii textu-lui scrisorilor catre papa cu cele destinate imparatului, care nu ne-au fost accesibile, vezi LeP. Pierling S. J., La Russie et le Saint Siege..., II, p. 367, n. 1. Pentru solia ruseasca din1597, vezi si N. A. Smirnov, op. cit., I, p. 156-157.

Scrigoarea catre papa Clement VIII, la 0. Pierling, Novi izvori o L. Komulovidunr. XXV, p. 248-250.

ivi i

"

www.dacoromanica.ro

530 Stefan Andreeseu 20

nu-1 rccunosc drept ambasador pe cel ce nu pleaca direct de la stapinulsau". Ca urmare, abatele Comuleo, care nu venea de la Roma, ci de laVilno, a fost recunoscut cu multa greutate" (con rnolta renitenza). Darin spatele acestei motivatii aparente rasare o alta, care pare cea adevarata:la Moscova a adaugat Abraham de Dohna abatele Comuleo era pri-vit ca si cum ar fi fost autorul Unirii rutenilor din acest regat <Po Ionia>cu Sf. Scaun" (quasi fosse stato autore della Unione delli Rutheni di LtuestoRegne con la Sede Apostolica) 67. Este un reper extrem de pretios spre adeslusi atitudinea Moscovei fatà de recenta of ensiva catolica din Polonia.,.materializata prin trecerea unei parti din ierarhii ortodocsi, in frunte cu.maropolitul Mihail Rahoza de Kiev, in obedienta Sf. Scaun. Actul respectiva fost consacrat prin sinodul de la Brest (9/19 octombrie 1596) si, in mod vizi-bil, a fost larg sprijinit de autoritatile regatului polon, inclusiv regeleSigismund III si cancelarul Jan Zamoyski.

Reprezentantii Sf. Scaun aflati in Polonia au nutrit iluzia cä succesulaccstui act va avea un ecou deosebit de favorabil in lumea ortodoxa, c.mai ales rusii i românii vor urma curind exemplul din teritoriile rutene aleregatului polon i vor imbratisa ideea unirii cu Roma. De pilda, in chiarinstructiunile lui pentru a doua misiune la Moscova, alcatuite de nunt iulGerrnanico Malaspina, abatelui Comuleo i se recomanda, printre altele, savorbeasca acolo despre unirea rutenilor cu biserica catolica si, de fapt, säsondeze terenul in acest sens 68 . Dar citiva din prelatii proaspat .uniti1-au avertizat pe cardinalul Caetani, intr-o discutie avuta la Cracovia, lafinele lunii octombrie 1596, ca orice incercare de propagare a catolicismuluiin Rusia este din capul locului sortita unui categoric esec. Deoarece, spuneauei, ca oarneni perfect avizati, rusii : ... sunt schismatici <ortodocsi> si nuvor cu nici un chip sa se uneasca cu Sf. Scaun, nici sa-1 recunoasca pe papadrept cap al intregii Biserici. Dimpotriva, ii urasc pe catolici i socotescca numai a lor este adevarata credinta crestina, iar noi Si toti ceilalti sun-tern in greseala" 89. Nici ca se putea evaluare mai lucida a situatiei religioasedin spatiul rusesc in raport cu catolicismul!

La rindul lor, autoritatile polone se asteptau in mod vadit, in cursulanului 1597, la o reactie a Moscovei fata de unirea de la Brest. Astfel, lainceputul lunii august, la Varsovia, nuntiul Malaspina afla c5. tarul a izgonitpe negustorii poloni din. stapinirile sale" si ar fi adunat o oaste mare, pecare a trirnis-o catre hotarele polone. Pe de alta parte, la Vilno fusesearestat un anume notar", care a marturisit ca a fost delegat de catre supu-isii ruteni schismatici" din regat s5. mearga la Moscova i s5 implore aju-torul tarului, intrucit regele Sigismund aproape c5 impiedica pe ortodocs

" A. G. Welykyj, op. cit., nr. 29 1, p. 953-454; vezi si Le P. Pierling, La Rusie etle Saint-Siege..., II, p. 365-366.

68 0. Pierling, Novi izvori o L. Komulovi6u. p. 238; A. G. Wely1:yj, op. cit, nr.2 13, p. 309. Cu privire la iluzitle pielatilor catolici asupra convertirii rui1or, gráitor este chi-pul in care cardinalul Enrico Caetani a comentat primirea, prin intermediul abatelui Comuleo,a darului trimis de tar in 1595 papei Clement VIII (un numAr de optzeci de bláni de zibelina.):... Ecco... anco ii Moscovita riverisce et riconosce con donativi ii Monarca del Mondo"(Arh. St. Buc., Microfilme Vatican, r. 12, c. 142-6 sept. 1596, Cracovia).

69 Vezi Monurnenta Ucrainae Historica, ed. A. Septyckyj, I, Roma, 1964, nr. 234,p. 167; exegeza izvorului, la Oskar Halecki, Rome, Constantinople et Moscou au temps de l'Unionde Br est, in 1054-1954. L'Eglise et les éclises, (Etudes et travaux of ferts a Dom I.ambert Be-auduin), I, Che retogne, 1954, p. 471 472.

www.dacoromanica.ro

21 Alisiunea lui N. Warkotsch (1593) 531

sa-si exercite cultul si le ia cu forta bisericile 70 Daca zvonul despre oasteaindreptata dc tar catre hotarele polone a fost ulterior dezmintit chiar deAbraham de Dohna, care a aratat ca era vorba de fapt de o presiune armatacontra Suediei pentru cedarea Kexholmului 71 , in schimb interdictiapentru negustorii poloni de a mai face comert in Rusia constituie un altlimpede simptom al exacerbarii tensiunii dintre Moscova Si Varsovia, in urmaunirii de la Brest.

In acest context, autoritatile polone au devenit foarte suspicioase fatade mice legaturi diplomatice ale curtii rusesti, privite ca potentiale amenintaripentru siguranta regatului. Asa se face ca solul imperial Abraham de Dohnaera cit pe-aci sa fie retinut atit in drum spre Moscova in martie-aprilie1597 cit i la inapoiere, sub banuiala ca, in taina, ducca cu el o...coroana regala! Se stie ca, desi adoptasera titlul de tar" Inca din 1547,in Occident pentru cirmuitorii de la Moscova nu era recunoscut si folositdecit acela de mare duce". Or, asa cum i s-a explicat nuntiului Malaspinala curtea polona, trimiterea unei coroane Si recunoasterea titlului regal decatre imparatul Rudolf II ar fi insemnat o incurajare majora pentru tarin revendicarea Rusiei Albe" nume sub care erau cuprinse teritoriileilsaritene ale regatului polon, pina la Vistula! , intemeiata pe calitatealui de descendent al ducilor de Kiev" 72 Intrczarim in accasta explicatie

ratiunea in functic de care autoritatile polone au sustinut actul de laBrest si, totodata, se asteptau la reactia moscovita: au vrut sä curme, interitoriile de rasarit si miazazi ale regatului, locuite de ortodocsi, legaturareligioasa cu Moscova, devenita dc curind i sediu de scaun patriarhal 73.

De altfel, Germanico Malaspina a tinut sa informeze cit mai exact silamurit Sf. Scaun despre banuielile i temerile polone. De aceea, a cerutsi obtinut .1a Varsovia un memoriu in limba latina asupra motivelor pentrucare polonii intotdcauna au refuzat sa se atribuie titlul regal marelui duceal Moscovei". Acest text anonim, expediat la Vatican ca anexa a unuiraport al nuntiului din 20 august 1597, a fost apreciat de reputatul invatat

7° A. G. Welykyj, cp. cit., nr. 2S5, p. 442 tact din 9 august 1597). Tot in acest raport,Malaspina a reprodus urmätoarele spuse ale regelui, in audienta pe care tocmai i-o acor-dase, despre cele indurate de abatele Comuleo la Moscova: Mi disse poi la Maesta Sua che Mon-signor Comuleo non era trattato con dignita dalla Sede Apostolica; che non era fatto partecipedelle cosc che si trattavano, an7i che gli era stato prohibito di vedere, di parlare et ditrattare, etiam per interpositas personas, con gli Ambasciatori Cesarei" (Tbidesn, p. 443).

71 Vezi mai sus nota 67.72 Pentru ordinul initial die siano arrestati" arnbasadorii imperiali trimii la Mr scova

vezi raportul lui Malaspira din Varsovia, cu data 29 martie 1597 (Cl. Isopescu, op. cit., nr.LXXNVI, p. 71). Ordinul a fost revocat inainte de 22 aprilie 1597, cind el a relatat, pelinga explicatiile rezumate de roi, si fapful ca ori de cite ori polonii au cerut la restitution,.del Pucato di Sircicrisco et di Severia", rusii le-au pretins, in schim1., retrocedarea dricatuluide Eiev", ccea ce a impiedicat rnereu incheierea unei paci perpetue" (A. G. Welykyj, op. cit.,nr 273. p. 42S 429: ve7i si mai sus, n 9). in legatura cu chestiunea titlului tarului s-a pronuntat

papa Clement VIII, care in instructiunile din 27 ianuarie 1594 i-a recomandat lui ( crnuleosa arate la Moscova ca; , ...cotali titoli e dignith sono state sernpre conferite di questaSanta Sede, allegando gli eesempi a loro piU noti delli regni di Polonia, d'Ungheria, e di Bo-emia, e dell'istesso imperio cosi Orientale come Occidentale" (Dmitry Tolstoy, op. cit., p. 316).Cii alte c uvinte, tarul nu avea decit sa intre in ordinea patrenata de pontiful rornar, cu atit mairrult cu cit patriarhul din Constantinopol diperde assolutamente del Turco, capital ne-mico del rome cristiano" (Ibideni, p. 316-317).

78 Cf. Oskar Halecki, op. cit., p. 472-473.

,

si

si

www.dacoromanica.ro

532 Stefan Andreeseu 22

polon Oskar Halecki ca fiind de un interes istoric de prim ordin" 74. Expu-nerea facuta in acest document are o tent a. exclusiv politica desi se adresaSf. Scaun, memoriul nici macar nu pomeneste de diferenta confesionaladintre Rusia si Po Ionia! criticind aspru politica anti-polona din trecuta imparatilor Occidentului, care mercu au cautat sa intretina legaturi tintindsa opuna Poloniei pe vecinii din rasarit, fie ca a fost voiba de cavaleriiteutoni din Prusia i Livonia sau de ducelc Vito ld al Lituaniei pe vremea luiSigismund de Luxemburg, fie, mai tirziu, de marii duci ai Moscovei. Memo-riul discutat, irnpreunä cu alte martmii examinate, 1-au indemnat pe mareleistoric polon sa conchida ca a existat o autentica i permanenta psihoza a"incercuirii" la curtea regala din Varsovia. Hranita de relativ intcnsele relatiia lui Rudolf II cu Moscova, ea ar fi sfirsit prin a deveni una din cauzeleesentiale ale refuzului polon de a rupe pacea cu Poarta, ceea ce a dat olovitura mortala proiectului ligii crestine al papei Clement VIII 75. Pentrunoi, tocmai prin absenta totala a oricarui accent sau referire la confruntareareligioasa cu Moscova, memoriul anonim din 1597 trimis Vaticanului capatao valoare capitala in scopul verifieärii ideii cà unirea de la Brest s-a bucuratde largul suport al autoritatilor laice din ratiuni strict politice.

Se stie ca personalitatea care s-a aflat in fruntea rezistentei ortodoxedin Po Ionia, atit inainte, cit si dupa sinodul de la Brest, a fost cneazulConstantin Vasile de Ostrog, palatin de Kiev, poate cel mai bogat i putei-nic magnat din regat in epoca. Ajuns in conflict deschis cu cancelarulZamoyski, mai ales in urma lucrarilor Dietei din februarie-martie 1597, cindnu a izbutit sa-si apere i salveze protcjatul exarhul patriarhal NichiforDascalul, cu ajutorul caruia a incercat sa zadarniceasca, in toamna prece-denta, ratificarea unirii cu Roma a prelatilor ruteni , el a desfasurat ulterioro vie actiune politicà, menita sa-i asigure revansa. Negresit, nu este ointimplare ca tocmai acum, in 1597, el intra in legaturi tainice cu MihaiViteazul, pe care era gata sa-1 ajute cu armele s5. inlature de la cirma Mol-dovei pc Ieremia voda Movil5, domnul instalat de Zamoyski in 1595 76. .

Dar ccea ce ne intereseaza cu precadere, in discutia de fata, este faptul cade la cneazul Constantin Vasile de Ostrog a receptat curtea Tarii Roma.-nesti, la inceputul toamnei anului 1598, ideea i propunerea de a sustinein perspectiva impunerea arhiducelui Maximilian de Habsburg pe tronul

74 Idem, Le projet de ligue anti-ottomane a la fin du XVI' siècle, in Académie des Inrerip-tions et Delles-Lettres" (Comptes rendus des seances de l'année 1960), Paris, 1961, p. 196.

75 Ibidens, p. 196 197. Banuie lile iscate in Po Ionia de 1eg5.turi1e intretinute de Casade Austria cu Rusia au fost sesizate si de c5tre papa Clement VIII, care inc5 in instructiuniledin 3 aprilie 1596 pentru cardinalul Caetani arata c5. va scrie despre aceastä chestiune curtiiimperiale de la Praga (Jan Wladislaw Wos, Istruzione al cardinale Enrico Caetani per la sua mi-scione in Po Ionia negli anni 1596-1597, in Anna li della Scuola Norma le Superiore di Pisa".Cl Lettre e Filosofia, Serie III, 1976, vol. VT/3, p. 949; vezi si Oskar Halecki, Porne, Con-tantinople et Moscou..., p. 469-470).

76 Vezi Stefan Andreescu, Exarhul patriarhal Nichi for Dascalui, cneozul Crnstantin Vasilede Ostrog §i Mihai Viteozul, in .,Revista IstoricV, serie noul, t. III (1992), 5-6, p. 489 504.

,

*

tile ei

www.dacoromanica.ro

23 Misiunea lui N. WarkoLsch (1393) 533

Poloniei ". Ceea ce, bineinteles, ar fi insemnat infringerea completa a cancela-rului Jan Zamoyski, cu intreaga lui politica de intelegere pasnica cu Poarta.Dar, venita tocmai din partea capului rezistentei ortodoxe din Po Ionia, oasemenea propunere isca numaidecit intrebarea: nu cumva ea reflecta contac-tele secrete ale rnagn.atulur cu Moscova?

Daca ne intoarcem la relatia lui Warkotsch asupra misiunii din 1593,vedem ca ea atesta, pe linga ostilitatea fata de Jan Zamoyski, strinse lega-turi tainice ale curtii moscovite cu multi" nobili din Lituania. Cu atitmai plauzibile devin deci asemenea legaturi i cu cneazul de la Ostrog,care-si avea domeniile si se bucura de sprijin in Ucraina, Podolia, Volinia

Lituania, mai ales in atmosfera de efervescenta de dupà unirea de laBrest. Insa insemnatatea majora ca izvor pentru aceasta problema a relatieilui Warkotsch rezida in faptul cä ne vadeste limpede in ce masura sustinereapretentiilor arhiducelui Maximilian la tronul polon se transformase intr-unpunct cardinal al politicii externe rusesti din ultimul deceniu al secoluluiXVI 78. De altminteri, constatarea este din plin verificatà si de oferteleduse la Praga, in anul 1599, de cea dintii solie a tarului Boris Godunov,care cu greu a capatat incuviintarea sä treach' prin Polonia 79. Numai Caimparatul Rudolf II a intimpinat cu maxima retinere oferta unei intelegeriindreptate contra Poloniei si a conditionat alianta matrimoniala dorita deBoris Godunov de... acordul prealabil al regelui Sigismund III Vasa. Refu-zul imparatului se intemeia pe motivul ca, deocamdata, din pricina continua-rii razboiului cu turcii, nu se poate angaja Si intr-un altul, cu Polonia ".

Totusi, in toamna anului 1600, desi cunostea nernijlocit pozitia curtiidin Praga, Moscova in chip hotarit se astepta ca Polonia sa fie atacata. Darnu direct de Habsburgi, ci de Mihai iteazul, ...cu ajutorul mariei saleImparatului crestin" (Rudolf II). Lucrul rezult5 dintr-un izvor deosebitde credibil, o scrisoare catre regele Sigismund III Vasa, alcatuitä la Moscova,

77 Orig. gn-rnan in Iimmiuzaki, Devlin r; lc, XII, nr. PVII, p. 397; vezi i, pe larg,T. Sirbu, op. cit., p. 379 380. Rdspunsul al h;ducelui la 2-eastä popunere, trarqmisd la 1

eel ornbrie 1598, -una astfel: , acPsta e sin ;Peru ce sta in mina celui Atotputernic; deci rut-ebuie vorbit mult de asta in acest timp; ci acum trebuie cautat vumai cum s-ar putea curdtidin drum, ceea ce std diraintea usii" (Ibidem, p. 38 1). Cu alte cuvinte, Maximilian doar arrinarealizarea proiectului, dar nicidecum ru renunta la el! Vezi si Rarirrierz Tvszkou rlci, Relationsdu prime Constantin Basile d'Ostrog avec Michel prince de Valachie, in Revue Historique duSud-Est Europeen", an. III (1926), 10-12, p. 280-28 1.

78 Este extrem de semnificativ cd numele arhiducelui Maximilian revine pind si in rela-tdrile cu privire la lupta pentru putere ce a urmat disparitiei tarului Feodor Ivanovici, ulti-mul Rurikid (6/16 ian. 1598). Astfel, potrivit informatiilor culese de Cristofor Radziwill, pa-latin de Vilno, in ajunul mortii tarul, care nu avea mostenitori, ar fi cerut ca in cazul in carenu se va ajunge la o intelegere as upra celui ce avea sd-i succeadd pe tron, boierii rusi s5. intoc-measca o listä de nume, dintre ei, iar... impäratul Rudolf II sd fie cel care-1 va desemna peviitorul tar! i relatarea adauga indatà cd tarul ar mai fi spus cd clacd arhiducele Maximilianar fi vrut sI. primeascd acel stat, ii ruga <pc boieri> sd-i dea ascultare" (Elenienta ad fontiumedniones, t. XXVII. Roma, 1972, nr. 2 16, P. 14 1).

" Vezi Hurmuzaki, Documente, XII, nr. CMXX, p. 568-569 i nr. CMXXXIX, p.587 (acte din 2 si 6 ian. 1600). La inapoiere, regele Sigismund a refuzat sã ingdduie trecerea soli-lor prin Polonia, asa incit ei vor fi obligati A. se imbarce pe o corabie si s5. traverseze MareaBaltica (Ibidem, III-2, nr. CCCCXII, p. 343). Pentru rezistenta initiald a polonilor de aacorda pasaport soliei rusesti, atita vreme cit Boris Godunov nu a trimis un sol si la regele Sigis-mund, vezi scrisoarea lui Jan Zamoyski din 14 decembrie 1598 (Ibidem, Supl. II 1, Bucuresti,1893, nr. CCLXIV, p. 486).

" Walter Leitsch, op. cit., I, P. 25-26; N.A. Smirnov, op. cit., I, P. 157-158.

N

si

www.dacoromanica.ro

534 Stefan A n dreescu 2 4

pe Ia sfirsitul lunii februarie 1601, de Leo Sapieha, cancelarul Lituaniei.El a sosit acolo, in fruntea unci solii polone, Inca din septembrie 1600, insanu a putut incepe efectiv negocierile pentru un non tratat de pace ruso-polon decit in februarie urmator, dupà ce a parvenit vestea infringeriialungarii lui Mihai Valahul", cai e a picrdut nu numai Moldova, darMuntenia si Ardealul" 81 0 asemenea siguranta din partea curtii moscovitein privinta unei iminente ofcnsive de la rniazazi impotriva Poloniei sicare a facut-o ca initial sa pretinda de la delegatia polona inapoierea"Livoniei 82! presupune existenta unui plan precis, ale carui date au fostcomunicate fie direct de Mihai Viteazul, fie prin mijlocirea cneazului Constan-tin Vasile de Ostrog. Caci si acesta din urma, care era de nit grec <ortodox>,precum acel Valah", era gata sa se räscoale in vara anului 1600, impreunacu multi nobili dc seama din Podolia si alte locuri", si sa se alature forte-lor lui Mihai Viteazul 83. Avcm deci de-a face, in momentul respectiv, cu overitabila contraofensiva ortodoxa" pe punctul sa se dezlantuie. Aceastaar fi trebuit sa fie, de fapt, replica lumii ortodoxe, la unirea de la Brest,din 1596! *i nu este putin sa constatam Ca un cm politic de talia cancelaru-lui Jan Zamoyski a socotit prioritar pericolul de la rniazazi, fata de celde la miazanoapte, din zona Marii Baltice. Dcoarece se stie ca in primavaraaceluiasi an 1600 Sigismund III Vasa a fost detronat in Suedia. Iar aceastas-a intimplat du1' 5. ce ostile unchiului sriu, Carol de Sudermania, au izbutitsa zdrobeasc5_ la sfirsitul anului 1599 si inceputul cclui urmator rezis-tenta din Finlanda si Estonia suedeza, ultimele teritorii care mai recunosteauautoritatea regelui Sigismund. Mai mult, in toamna lui 1600, adica exactatunci cind cancelarul polon se afla in Tara Romaneasca i lupta contralui Mihai Viteazul, fortele suedeze inaintau victorios in tcritoriile din Estoniasi Livonia ocupate de poloni, incercind apoi sa cucereasca Riga 84...

81 Vezi T. Holban, Din relatiile lui M:hai Viteazul cu Rusii, in Revista Istorica.", an.XXI (1935), 7-9, p. 224-225. Existh in izvoarele rusesti indicii asupra unui ajutor in banitrimis de Boris Godunov lui Mihai Viteazul (Idem, Doud sun despre romdni, in Arhiva", an.XXXV, Iasi, 1928, p. 140; Konrad Bussov, Moshovskaia Hronica (1584-1615), Moscova-Le-ningrad, 1961, p. 342, n. 23).

82 Este vorba de partea din Livonia ocupata de poloni. La inceput, diacul Afanasie Vla-siev a raspindit chiar vestea c5. Zamoyski ar fi fost infrint de Mihai Viteazul. lar la 14 decembrie1599, in cea de-a treia intrevedere cu Leo Sapieha, el adáuga cä aceasta s-ar fi datorat faptuluic5, voeivodul de Kiev", adica cneazul Constantin Vasile de Ostrog, a refuzat th-1 ajute pe can-celar (K. Tyszkowski, op. cit., p. 283). Este deci limpede ca Moscova era la curent cu pozitiacneazului, gata sä treac 5. de partea lui Mihai Viteazul. Nu trebuie uitat, pe de alth parte, 0, Afa-nasie Vlasiev, care a fost solul lui Boris Godunov la curtea imperial5 in 20 noiembrie 1599 s-aintilnit la Praga cu Petru Grigorovici Armeanul, trimisul lui Mihai Viteazul cc a adus vestealuArii in sthpinire a Transilvaniei de cAtre domnul roman. Cu acel prilej, solul rus si-a exprimatsatisfactia cu privire la biruinta asupra cardinalului Andrei Báthory, vasalul turco-lituan"(polon). Si 1-a incredintat pe Mihai de gratia" tarului, care de altfel i pina atunci 1-a ajutatcu bani atit pentru rezidirea de biserici", cit i pentru lupta contra turcilor (Mihai Viteazulhi constiinta europeand, I, Bucuresti, 1982, nr. 106, p. 285-286).

83 Citdm aici din stirile publicate de Athanasius G. Welykyj OSBM, Litterae nuntiorumapostolicorunt historian: Ucrainae illustrantes (1550-1850), vol. II (1594-1608), Roma, 1959,nr. 690-692, p. 165 166. Ele le completeath pe cele utilizate de noi in studiul Exarhul patriar-hal .Nichifor p. 506-508.

84 Vezi Artur Attman, op. cit., p. 170 17 1. Un izvor narativ intern, cronica lui MironCostin, a surprins foarte bine cauza deciziei Dietei polone de a-si indrepta fortele numai spremiathzi, contra lui Mihai Viteazul: era mare treabà aceasta i cu grije cr5dei lésesti, sä lathcuprinth Wale acésté de Mihai vodä, Ardealul, Moldova, Tara Munteneascd" (Letopisetul TdriiMoldovei de la Aron vodd iticoace, In Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1958, p. 5 1).

Dascdlul...,

sisi

www.dacoromanica.ro


Am incercat, in cele de mai sus, sa deslusim evolutiile din Eur opa rasa-riteana in legatura cu ideea ligii crestine prin prisma relatiilor ruso-habsbur-gice de la sfirsitul veacului XVI. Am facut-o plecind rnai ales de la textulrelatiei lui Nicolae Warkotsch asupra misiunii indeplinite de el la Moscovain anul 1593. Documentul acesta este de un exceptional interes nu numaifiindca drescaza un inventar complet al chestiunilor politice fierbinti"de pe o vasta arie geograficil de la Marea Baltica pina in Caucaz! ci

pentru c elimina definitiv, dupa parerea noastra, o ipoteza ce a avutoarccare raspindire in istoriografia romaneasca: asa-zisa nazuinta a luiMihai Viteazul la coroana polona, dupa ce in mai 1600 izbutise sa reuneascasub autoritatea lui toate cele trei state din spatiul carpato-danubian 85.Dacà el a vrur intr-adevar asa dupa curn se pare sä atace Polonia,atunci acest proiect se bizuia in chip evident pe intelegcrea secretä cucurtea cneazului de Ostrog si, mai departe, cu cea a lui Boris Godunov.Or, amindouil. aceste .centre si-au declarat, mai devreme sau mai tirziu,optiunea pentru sprijirorea candidaturii arhiducclui Maximilian de Habsburg.Iar acesta din urma, exact asa curn presupunea Warkotsch, tot la Moscova,Inca din 1589, a avut o portita" prin care a eludat, de fapt, principalapr-vedere a acordului de la Bytom-Bedzin. Este vorba de refuzul sdu obstinatde a emite un act propriu de renuntare la drepturile" asupra coroanei polone.Problerna unui ascmenca act formal nu s-a pus serios pentru Habsburgidccit in 1597-1598, in preajma luarii in stapinire a Transilvaniei, la cirmacareia urma sà vina insusi Maximilian 86... Esecul lui Mihai Viteazul s-adatorat atit faptului ca Jan Zamoyski i-a luat-o inainte, atacind el rnaiintii si asta in conditii extrem de dificile pentru domnul roman! , citsi consecycntei cu care curtea de la Praga a respins ideea de a se lasaantrcnata intr-un conflict deschis cu Polonia. Oricum, se poate spune farateama de a gresi ca si contra-ofensiva ortodoxa" planuita, la fel precurnunirea de la Brest, s-a intemeiat pe interese politico-teritoriale, dar diametralopuse celor promovate de cancelarul Zamoyski si partida" lui

La capatul mai multor ani de stradanii diplomatice imperialo-ponti-ficale, proiectul ligii crestine s-a dovedit irealizabil in Europa rasariteana.Polonia Si Rusia, principalele puteri din zona invecinate cu Imperiul otoman,au evitat sa intre in liga i curind dupa disparitia lui Mihai Viteazul vaincepe intre ek un lung si greu razboi. Poate numai Persia sahului Abbas Icel Mare" care, insa, nu era o putere crestina"! a fost cu adevaratinteresata intr-o alianta cu curtea din Praga indreptata impotriva turcilor.Nu stim in ce imprejurari, dar este de banuit ca. in 1595 cind s-a aflatpentru ultima oara la Moscova Nicolae Warkotsch va fi adresat, innumele lui Rudolf II, reprezentantului sahului, Andi Bcg, invitatia de a sta-bili o legatura directa intre cele dourt puteri (fara mijlocirea tarului!). Numaiasa Re putem explica de ce la Praga, cel putin din 1597, era mereu astcptata

83 Cf. P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul p. 200-203; Ilie Corfus, Mutat Viteazul St

polonii, Bucuresti, 1938, p. 114 119 etc.86 Vezi I. Sirbu, op. cit., ed. cit., p. 282-283 si 302; Veniamin Ciobanu, La cumpdnd de

veacuri ( Tdrile ronuine in contextul politicii poloneze la slirfitul secolului al XVI-lea i nce-puha secolului al XVII-lea), Iasi, 1991, p. 163. I'ltirnul autor a rernarcat c5 nici in 1598 renun-tarea lui Maximilian nu a fost, de fapt, valida, deoarece nu a hist insotith si de prestarea jurl-mintului corporal".

87 Pentru Mihai a fost alternativa la refuzul polon de a-i recunoaste stApinirea asupraMoldovei si Transilvaniei (Stefan Andreescu, Exarhul patriarhal Nichifor ,Dascdlul..., p. 508).

,

si

,

80.

www.dacoromanica.ro

536 Sftlan A ndreescu

o ambasada persana 88 Ea, insa, nu si-a facut aparitia decit tirziu, in anul1600 mai exact la 11 octombrie 1600 , dupa aproape un an si jumatatede calatorie... Obiectivul ei declarat a fost, intr-adevar, acela de a incheiao intelegere cu imparatul Rudolf II contra Portii 89

In eforturile sale de a gasi un alt canal" decit Moscova pentru lega-tura cu sabul Abbas I, curtea din Plaga a facut la un moment dat apella Mihai Viteazul. Faptul rezulta dintr-o scrisoare a domnului catre imparat,din 12 ianuarie 1601, cind el pribeag acum! se afla la Viena. Lui Mihaii se ceruse sa restituie pachetul de scrisori trimis principelui Persiei" (utfasciculuni literarum ad Princifiem Persaruni datarum fideliter transntittarn).S1 el o face, cu lamurirea ca, pornit fiind la drum in afara provinciei mele",nu a mai apucat sa-1 expedieze destinatarului. Se poate presupune cä acestescrisori imperiale urrnau a fi trimisc de domnul roman prin nordul MariiNegre, pe la cazaci, cu care intretinea bune raporturi, si mai departe prinCaucaz. Oricum, asa cum tinea el sa sublinieze in aceeasi scrisoare, impa-ratul avea acum si alta posibilitate", mult mai potrivita, de a corespondacu sahu190. Este o aluzie tocrnai cu privire la prezenta la Praga a ambasadeipersane, de care Mihai de buna seama a luat cunostinta curind dupa ce apasit in tinuturile imperiale...

LES RELATIONS ENTRE LES HABSBOURG ET LA RUSSIE :LA MISSION DE NICOLAS WARKOTSCH A MOSCOU (1593)

lUsum

Pcu connu dans l'historiographie roumaine, le contenu du rapportdu noble silesien Nicolas Warkotsch de Dobgice sur la mission diplomatiquequ'il avait remplie a Moscou en septembre-novembre 1593 y est examineen detail. Cctte ambassade coincida avec le debut de la longue guerre"(1593-1606) entre l'Empire des Habsbourg et l'Empire Ottoman, visant

obtenir l'adhesion de la Russie au projet de Ligue chrétienne, tel qu'il futconcu par l'Empereur Rodolphe II et par le Pape Clement VIII. A Moscou,Warkotsch a également eu la possibilite de prendre contact avec un ambas-sadeur du Schah Abbas Ier, nomme Hajji Khusran. Par son intermédiaire, iicomptait obtenir le concours de l'Iran saffavide vis-à-vis de l'effort de guerrequi etait en plein developpement en Europe.

La source mise en discussion fait surtout ressortir les problemes al'ordre du jour", qui préoccupaient la Cour du Tsar Féodor Ivanovitch. Ceux-citenaient tout particulierement des relations tendues avec la Suede et la Polo-

88 in vara lui 1597 ii facea aparitia la Praga o asa-zisa solie din partea sahului .Abbas,compusa din doi armeni, tata (Iacob) si fin. Dar ea a stirnit curind banuiala de impostura (Lanunziatura di Praga di Cesare Speciano (1592-1598) nelle carte inedite vaticane e ambrosiane,sub ingrijirea lui Natale Mosconi, arhiepiscop de Ferrara, t. V, Brescia, 1967, nr. 27, p. 88

.89 i nr. 60, p. 178; vezi si N. de Montreulx, op. cit., II, p. 654). Cf. Barbara von Palombini,op. cit., p. 115 116.

" Vezi Franz Babinger, Sherleiana, Berlin, 1932, p. 3-30; pentru data sosirii la Praga,vezi Fugger-Zeitungen..., ed. cit., p. 223-224.

g 90 Ultima editie a actului: Mihai Vitccrul fn congiinta europeand, V. Bucuresti, 1990,nr. 276, p. 402-404.

26

O

www.dacoromanica.ro

97 Misiunea lui N. Warkotscri 0093) 537

gne, fraichement entrées dans une union personnelle, sous le sceptre du RoiSigismond III Vassa. En echange de la mediation impériale sur la prolonga-tion de l'armistice avec la Suede, qui était sur le point d'expirer, NicolasWarkotsch a recu des promesses au sujet d'une considerable subventionpour la guerre faite par l'Empereur Rodolphe II a la Porte Ottomane. II vad'aillcurs revenir lui-meme a Moscou, au printemps de l'année 1595, pourcollccter cette subvention qui consistait en une grande quantite de fourruresprecieuses. En ce qui concerne la Pologne, ii résulte clairement du récit deWarkotsch que le point cardinal de la politique russe, en 1593, continuaitd'être le support donne aux prétentions de l'archiduc Maximilien, frere del'Empereur Rodolphe II, a la couronne polonaise.

D'autrc part, a la suite de l'union d'un groupe de prélats ruthenesortedoxes de Pologne avec le Saint Siege (Brest, 1596), le leader de l'opposi-tion orthodoxe envers le mouvement, le prince Constantin Basile d'Ostrog,entre en étroites liaisons avec le prince de la Valachie, Michel le Brave(1593-1601), qu'il était pret a soutenir pour contrccarrer la politique duchzncelier Jan Zamoyski dans l'espace carpato-danubien. Et, a un certainmoment donne, les deux princes ont apparemment embrasse a leur tour leprojet moscovite visant a installer l'archiduc Maximilien sur le trône polo-nais. Le refus de la Pologne d'adhérer a la Ligue chrétienne, devenu définitifen mars 1597, fut avant toute chose l'expression de la psychose d'encercle-ment" dont le grand historien Oskar Halecki avait jadis pule descraintes provoquees par les tenailles" russo-habsbourgeoises. Les operationsmilitaires declenchées par le chancelier Zamoyski contre Michel le Bravependant Vete de l'année 1600 qui ont coincide avec l'offensive ottomanesur la ligne du Bas Danube ont détruit lc front orthodoxe", qui venaittout justcment de naitre comme une replique a l'Union de Brest.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

FIGURA LUI MIHAI VITEAZUL IN VIZIUNEA ELITELORSI IN LITERATURA DIDACTICA (1830 1860)

MIRELA-LUMINITIA MURGESCU

... tu es si folic de t'imaginer que... comme Michel le Brave, lahache a la main, je veux me jeter au milieu des russes" scria in 1854 C.A.Rosetti sotici sale Marial. SA fie evocarea voievodului intr-o scrisoare cas-nica numai o intimplare cu sonoritati plastice, sau poate imaginea era atitde familiarA incit Rosetti o aruncA automat din fuga condeiului? Modelatide scoalà si bombardati de mass-media, astAzi noi sintem obisnuiti cu acestpersonaj istoric despre care parafrazindu-1 pe Maurice Agulhon amputea spune CA este « atit de cclebru incit nurnele sAu spune ceva" chiarsi celor care nu stiu mai nimic despre istoria sa »2 Desi soarta faimei luiMihai Viteazul"3 a stat destul de mult in atentia cercetätorilor4, acestia auzAbovit mai mult asupra creatiilor culturale majore si mai putin asuprafelului in care figura eroului a ajuns sä fie cunoscuta si eventual semnificatàde diversele grupuri sociale, devenind in cele din urmA o componentA a uneiculturi comune ce transcendea barierele sociale i specificitAtile provinciale.

Pentru societatea româneascA din prima jumatate a secolului al XIX-leaimpunerea unei solidaritati nationale peste mai vechile identitati locale sauconfesionale era o necesitate presanta in incercarile de restructurare a socie-t AO, de asimilare a cunostintelor noi despre lume si societate, in angajareaintr-o lupt 5. de duratA pentru recunoasterea internationala..."3. Existadeja convingerea cä starea de emulatie in jurul acestor objective putea ficreata numai prin apelul la istoria nationala, la personaje exemplare cafeprin faptelc lor sa incite la actiune in slujba natiei. Selectia modelelor nece-sare depindea insa in mod inevitabil de stadiul cunostintelor despre trecut.

S-a remarcat ca, in contrast cu figura lui Stefan cel Mare, care dcscindedin traditia cronicAreascA popularA, mitul lui Mihai Viteazul este operaifitelectualilor pasoptisti6. Observatia este in mare mAsurA indreptatita.

1 Documente i manuscrise literare, vol. II, Bucuresti, 1969, p. 293.2 Maurice Agulhon, L'imaginaire des nations: rdflexions liminaires sur l'experience Pan-

caise, in L'imaginabe de la nation, Colloque européen de Bordeaux, Bordeaux, 1991, p. 14.3 Nicolae Iorga, Soarta faimei lui .Mihai Vitcazul in Istoria lui Viteazul, vol.

II, Bucuresti, 1935.4 A se vedea de exemplu Dan Berindei, Mihai Viteazul in viziunca gencratiei fdurito-

rilor Ronzdniei moderne, in Mihai Vitcazul, culegere de studii, Bucuresti, 1975, p. 37-50;Vasile Cristian, Contributia istoriografiei la pregiitirea ideologicd a revolutiei romdne de la 1848,Bucuresti, 1985, passim; Alexandru Zub, A scrie si a face istorie, Iasi, 1981, passim; IonAurel Pop, Michael the Brave and His Image in Contemporany Romanian Historiography,in Romanian Civilization", vol. I, 1992, nr. 2, p. 42-48.

5 Alexandru Dutu, Modele, imagini, privelisti, Cluj-Napoca, 1979, p. 35.6 Vasile Cristian, M. Cojocariu, Stefan cel Mare in istoriografia romeind striiind din

secolul al XIX-lea. Consideratii preliminare, in Istorie civilizatie. Profesorului C. CihodaruIa a 80-a aniversare, Iasi, 1988, p. 607.

Revista istoria.", torn IV, nr. 5 6, p. 539 550, 1993

-

i

Mihai

fipi

www.dacoromanica.ro

540 Mirela-Luminita Murgescu

Spre deosebire de lumea sud-dunareana, unde ecoul faptelor sale a fost consi-derabil i persistent7, cultura romaneasca din secolele XVIIXVIII estemai putin impregnata de imaginea domnitorului unificator8. Desigur, existaSi diferentieri. Astfel, in Moldova Mihai Viteazul este ca Si uitat, iar in Tara'Româneasca, cu uncle exceptii, el este doar un domnitor printre multi altii.Ceva mai vie este amintirea sa in Transilvania8, fie ca protector al bisericiiortodoxe, fie mai ales ca amenintator al ordinii sociale in luarile de pozitieale reprezentantilor starilor privilegiate. Pe acest fond de sensibilitate sporitase plaseaza restabilirea coordonatelor faptice ale domniei lui Mihai Viteazulde dare reprezentantli Scoiii Ardelene, in primul rind de catre Gheorghe

cale are loc indeosebi prin preluarea unor informatii mai detaliatedin lucrarile istorice occidentale.

Extragerea eroului din spatiul in general mult prea impersonal al cronis-ticii i angaj area acestuia in universul afectiv al literaturii pentru un publiclarg se va datora lui Zaharia Carcalechi Si programului sau national deluminare"n. In Biblioteca româneasca" va fi publicata prima lucrare dedi-cata exclusiv domnului muntean12. Scrierea lui Damaschin Bojinca este oprelucrare concentrata dupà Engeln pentru ea autorul nu are in vedere onoua contributie stiintifica despre Mihai Viteazul, ci este animat de consi-derente de ordin national" si moral-educative. El a insemnat istoria acestui .

Ahiles", român curat", spre deschis exemplu sä fie maritilor boieri deTara Româneasca si Moldavia. Citeasca tot insul aceasta cu mingaere, va-ziva ce au fost stramosii lui. Insd caute i cerce si pre acea cauza, care auinttiat aceste tan frumoase in moliciune, in intuneric i neactivitate. Alunged;.la cci putinciosi rautatea din sinul patriei sale si citind istoriile stramosi-

r säi, fará dormitare sa privegheze de a pleca iara pe calea virtutei, dreptatiistramosesti"18. Ce ar trebui s5 reprezinte Mihai Viteazul in ochii

cititorului, conform textului lui Bojinca? 1 un model de curaj, de deter-tminare eroica (eroul este un cavaler färä flick un fel de Cid autohton per-manent in fruntea ostenilor sai18); 2 un caracter hotarit sa apuce armelea min5. spre scuturarea jugului otomanicesc"17; 3 un aparator i mintui-

7 Mircea Muthu, Permanente literare ronzdnesti din perspectivd cornparatd, Bucuresti,1986, p. 116-122.

8 Dan Berindci, op. cit., p. 37-38; Andrei Pippidi, Mihai Viteazul in arta epocii sale,Cluj-Napoca, 1987, p. 64-66.

9 A se vedea de exemplu Nicolae Edroiu, Mihai Viteazul in istoriografia romeind dinTransilvanza (pind la 19 18), in File de Istorie", 1976, nr. 4, p. 444-451; idem, MihaiViteazul in lumina cronicilor din veacurile XVII XVIII, in Revista de istorie", 30, 1977,nr. 7, p. 1257-1274.

1° Gheorghe Sincai, opere, editie ingrijitä de Florea Fugariu i Manole Neagoe, vol.II, Bucuresti, 1969, p. 330-285.

11 Nicolae Bocsan, Studiu introductiv la Damaschin Bojinc5., scrieri. De la idealul lu-mindrti la idealul national, Timisoara, 1978, p. XXVI.

Damaschin Bojinc5, Vestitele fapte perirea Itti Mihai Viteazul, printiptil Tdrii,Romonesti, pe scurt deduse de..., in Biblioteca româneasca", 1830, III, p. 36-56; IV,p. 25-32.

1° Johann Christian von Engel, Geschichte der Moldau und Wallachey, Halle, 1804.11 Nicolac Bocsan, op. cit., p. XXX.18 Damaschin Bojinca, Scrieri..., p. 82.18 Ca un leu invApdiat, se slobozi Mihai dinaintea ochilor trupelor sale in turma vrii,j-

mAscasck ucisc pre insusi Caraiman pasa i mai pe vreo citiva povatuitori turcesti si seintoarse cu semnul de biruintil la ai sai inapoi", ibidenz., p. 65.

Ibidem, p. 60.

*incaill),

%irejiei

si

2

si

0

0

www.dacoromanica.ro

3 Mihai Viteazul 541

tor al crestinatatii de varvaria turceasca"n; 4 o justificare pentru intreagaevolutie istorica ulterioara a poporulni roman pornindu-se de la premiza caucidcrea lui Mihai Vitcazul a insemnat pierderea rnomentului" cind leRomâne insemnau ceva in lumea europeana'9. Idea lul Unirii nu apare clarsi explicit, el se pierde in increngatura desfasurarii evenimentelor.

Toate aceste elernente vor fi preluate i adincite de Aaron Florian".Aparitia in 1837 a tomului al doilea din istoria sa21 reprezinta o noua etapa incristalizarea atitudinii elitei intelectuale fata de domnul muntean. Din 322de pagini ale tomului lucrarea incepe cu Moise-voda , 209 sint dedicatedomniei lui Mihai iteazul. Mai mult profesor decit istoric, Aaron Florianisi transpunc ideile Si idealurile asupla eroului sau preferat, lasindu-si senti-men-tele sa curga prccurn cerneala din penita i punind cu fiecare cuvintcite o piatra la temelia mitului ce se nastea. Elementele cheie, contrabalan-sindu-se mereu in textul sau sint: 1 lupta pentru slobozenie" de subdespotismul turcesc"; 2 unirea teritoriilor locuite de români (AaronFlorian ofera o adevarata lectie de geografic nationala: Mihai care unisepe românii din trei taxi stia ca in Banat si in partea Ungariei dincoaci pinain Tisa inca sint români, Si C acestia inca doicsc a se uni cu fratii r"22);3 afirmarca rolului romanilor in istoria Europei (aparator al crestinitatiicare i-a ramas recunoscatoare pentru cc a facut pentru dinsa", Mihai aduceprin faptelc sale Dacia, provincia cea favorita a lui Traian, intre celelaltenatii ale Europii", stare care insa se pierde o data cu uciderea acestui ade-varat mintuitor"23); 4 justificarea starii actuale a românilor prin neno-rocirile si nefericirile" care s-au abatut asupra Tarilor Române. Aspectelesociale nu-1 intereseaza decit in mica masura, i atunci intr-un sens pozitivcind, la fel ca i Bojinca, aminteste numai de sprijinul dat locuitorilor pentrurefacerea avutului kr distrus de repctatele razboaie24. Singurul repros pecare Aaron i-1 f ace lui Mihai este accla ca nu a dat statului sari o constitutiepotrivita cu starea românilor, o legislatie facatoare de bine 5i niste aseza-minturi care sä desavirseasca cresterea natiei rumânesti"25. Dupa cum vedem,Aaron n-are o viziune prea clara asupra specificului lumii românesti de.la.1600. Pentru el secolele al XVI-lea si al XIX-lea sint timpi perfect comparabili,

19 Ibidem, p. 77, 8 1.19 Ibidenz, p. 82.29 A se vedea, Nicolae Iorga, Cursul de istoria romiinilor al lui Florian Aaron, in

Revista istorica", XIII, 1927, nr. 7-9, p. 256-272; Pompiliu Teodor, Contributia lui AaronFlorian la dezvoltarea istoriografiei nationale, in Acta Musei Napocensis", V, 1968,p. 577-586; Vasile Cristian, Activitatea istoriograficd a lvi Aaron Florian, in Analele stun-tifice ale IThiversitatii Al. I. Cuza" din Iasi", (serie noua), sect. III, istorie, XVI, 1970,fasc. 1, p. 37-55, fasc. 2, p. 115 133 (Opera istoricd a lui Aaron Florian ) ; Florea Stan-culescu, Idei social politice in gindirea si activitatea lvi Aaron Florian, in Revista de is-torie", 28, 1975, p. 117 1 1182; Eugenia Stroia, Marian Stroia, Activitatea socio-politicd alui Aaron Florian ex presie a constiintei istorice a unitiitii ronzeinesti, in Studii si comuni-'cari. Muzeul Cimpulung Muscel", 1981, p. 97 100; Paul Grigoriu, Profesorul Aaron Flo-rian si inceputurile litoaturii didactice ronvinesti, in Revista de pedagogie", 36, 1987, nr.7, p. 47-60.

21 Florian Aaron, Idee re pede de istoria printipatului rii Romfinesti, tomul II, Bu-curesti, 1837.

22 Ibidem, p. 289.23 Ibidenz, p. 289, 319-320; ....a oprit vitijaste potopul puterii turcesti, de a nu

se intinde asupra Europii de la Apus si de a nu se lati varvaria..." (Ibidem, p. 3 17).21 p. 207; Damaschin Bojinca, op. cit., p. 66-67.23 Florian Aaron, op. cit., p. 285.

Tan

Inviter,

www.dacoromanica.ro

542 Mirela-Luminita Murgescu 4

iar calitiltile lui Mihai (viteaz, mindru, neinfricat si mai ales animat de celemai vii sentimente patriotice) sint cele pe care ar trebui sa le aiba contempo-ranii sai.

Impactul unei opere nu depinde numai de continutul sau, ci si de rds-pindirea ei, in acest caz numarul de exemplare care si-au gasit cititori. Cumacest al doilea torn al istoriei lui Aaron Florian nu mai avea acelasi numarde prenumeranti ca primul volum26, citiva dintre colegii profesoruiui de laSf. Sava n-au ezitat sa-i sara in ajutor. Se remarca in primul rind Ion Heliade-Rádulescu, care, intr-o lucrare omagiala scrisa pentru onomastica domnito-rului Alexandru Ghica (30 august 1837), pune in traista unui personaj ce seintoarce acasä de la Bucuresti Istoria Tarii, istoria lui Aron". Entuziasmatde achizitia sa, personajul lui Heliade exclama: Ei, voi nu stiti ce au fostRomânii"27. La rindul sau Simeon Marcovici indearrma pe toti patriotii adobindi cite un exemplar si a-I citi cu luare aminte", aratind apoi: Mi s-aintimplat sa vaz citind domnia prea fericitului si de vecinicá pornenire vredni-cului Mihai Viteazul cu lacramile pe ochi si cu peptul saltind de suspinuri...insumi am citit, fata cu barbati si cu dame, viata aceluiasi erou, si cu maremultumire a sufletului, am vazut siroaie de lacrami curgind din ochii ascul-tatorilor"28, Odata atinsa sensibilitatea cititorilor, Marcovici face apel caacestui Cezar al Rornânilor" sa i se ridice un monument care ar urma sadevina un loc sacru de pelerinaj29.

Impuncrea figurii lui Mihai Viteazul in constiinta societatii muntenecunoaste o noua etapa in anii '40 prin irnplicarea hotarita a factorului poli-tic. Cautindu-si o ancora legitimatoare in trecut, Gheorghe Bibescu a incer-cat sà apara in ochii contemporanilor ca un nou Mihai Viteazul. Pelerinaalba, costumul de ceremonie amintind de cel atribuit lui Mihai, pelerinajuloficial la Manastirea Dealu se inscriu intr-e schema mentala precisa, sugerindtransmiterea virtutilor si a preregativelor puterii de la inaintasul gloriosla actualul domn. Gestica este elocventa in acest sons: ingenunchere, medi-tatie pioasa (comuniune spirituala cu eroul), lacrimare, sarut. Acest peleri-naj, la fel ca i alte gesturi prin care domnitorul isi manifesta legatura privile-giata cu Mihai Viteazul, a fost viguros popularizat. Deja cu un an mai devreme,intr-o poezie omagiala compusä dc Sf. Gheorghe, C.C. Aristia preciza directiaprincipala a propagandei domnesti: Azi alt Mihai domneste, in miini Sispada poarta, / Si spirit pentru cirma, nascut d'a impera"3°. Dupa peleri-najul de la Dealu, in oficiosul Vestitorul românesc" aparea o relatare acalatoriei insotita de o meditatie in proza cu titlul Asupra tdrinei luitext scris de unul dintre suita Mariei sale M.S.", anonimat ce nu ascun-dea probabil nimanui persoana lui Simeon Marcovici. Textul exaltä virtu-tile razboinice ale eroului, care acum este invitat sa-si dea girul i binecuvin-

22 A se vedea listele de prenumeranti publicate la sfirsitul fiecdrui volurn. (Ibidem,I, p. 223-232, II, p. 324-331; III, p. 148-149); Catalogul de carti dintr-o biblioteca.particulard de la mijlocul secolului al XIX-lea, care cuprinde o bund parte din productiatipograficd a epocii, nu sernnaleaid decit tomul I al lucrdrii lui Aaron (B.A.R., mss. rom.5547, Catalog general de cdrfi romcine,sti ce se gdsesc in biblioteca a Ecaterinei Stdrcea ndscutiiEni-Vdleanca, satul Vàleni, 1854).

27 Heliade-Radulescu, Opere, vol. I, Bucuresti, 1939, p. 278.28 Simeon Marco fici, Istoria Patriei, in Currier de ambe-sexe", period I (1836

1838), nr. 1, Bucureti, 1862, p. 2." Ibidem, p. 3.

" Gh. Bibescu, Domnia lui Bibescu, vol. II, Bucureti, 1894, p. 609.

I.

--

www.dacoromanica.ro

5 Mihat Viteazul 543

tarea celui ce se dorea demnul sau urmas31. Fragmentul este reluat la Brasovin. Foaie pentru minte, inima i literatura" impreuna cu o corespondentadin Cimpulung de la un abonat care, patruns de importanta momentului, sesimte obligat sa descrie evenimentul i sä adauge si o poezie scrisa de uninfocat roman" ce semneaza C.I. si care, pentru a evidentia fiorul pietatiidomnesti Si comuniunea dintre Bibescu Si Mihai, a compus 0 lacrimci de prinfpe mormintul lui Mihai Viteazul32. Iar o prelucrare dupa Bojinca si Aaronpublicata in Almanahul Statului pe anul 1844" de un anume O.G. de Gaudise incheie cu indemnul: Aci, romani convacuitori, aci cinstind pomenireaViteazului Mihai, dati 1aud i adinca multumire prea puternicului cirmuitorceresc, care.., v-a haräzit astazi pe un GHEORGHE D. BIBESCU VV. (sic)ca sä vä bucurati pe linga acele folosuri si de dulcele roduri ce cresc i sa pla-madesc sub ramurile finicului pacii i subt ocrotirea unei binecuvintate obla-duiri pamintesti"33. 0 asemenea anexare politica a figurii lui Mihai Vitea-zul nu se putea sä nu irite pe unii dintre intelectualii vremii34, iar satirele deepoca nu 1-au iertat pe domnitorul ce se voia egalul lui Mihai35. Dar dincolode atitudinile politic impartite ale intelectualilor vremii, semnificativ ni separe faptul ca dintr-o intreaga pleiada de domnitori eligibili din istoria TarnRomânesti, Bibescu s-a oprit la Mihai Viteazul. Pe de alta parte, propagandadomncasca prin manifestarile i publicatiile pe care le-a prilejuit, a contii-buit la difuzarea cunostintelor despre Mihai i la impunerea in constiinracontemporanilor a figurii sale ca principalul erou al Tarii Romanesti. Inacest curent se integreaza Si materiale mai avintate" despre Mihai Viteazulcare nu cuprind si elogii directe la adresa lui Bibescu. Astfel, in AlmanahulStatului... pe 1844 este retiparit un fragment datorat lui Aaron Floriancare se incheie cu urmatoarele: Fara acest om extraordinar Romania eraperita. El o destepta ca printr-un farmec din amortea15. in care o cufundaseo lupta singeroasa si nefolositoare in vreme de doua veacuri i pentru putinävrerne o ridica la stralucirea cea dintIiu. Supt acest erou lupta Romanilorsa facut lupta crestinatatii... Dupa ce au cistigat Romania intreaga nea-tirnare, el a unit cu dinsa Moldova si Transilvania, reinnoind in chipul acestavechiul rigat al lui Decebal"35bis.

In acest context imaginea lui Mihai patrunde si in literatura, fapt cuatit mai firesc cu cit dramatismul existentei sale corespundea perfect sche-melor romantice. Printre primii care-1 valorifica literar este Ion Heliade-

Vestitorul românesc, VIII, 1844, nr. 68, p. 269-270.32. Foaie pentru minte, inimt Si literaturà", VII, 1844, nr. 40, p. 318-320.33 Gaudi, 0. G. <11.v. Gaudi>, Vestitele fapte si siluita mbarte a lui Miliaiu Viteazul,

print stdpinitor al Tdrii Romanesti, in Prescurtare istoricd a Pith Romanesti si a vesti-tului print Mihail Viteazul, supliment la Alrnanahul Statului din Printipatul a toatá TaraRornâneascA...", 1844, p. 52-115; H.v. Gaudi public5. i Kurzgefasste biographische Sltizzedes Lebens und gewaltsamen Todes des Woewoden der Walachei Michael, genannt der Tapfereoder der Held, in Kopainigg's gerneinnfitziger und unterhaltender Bukarester Haus-Kalen-der", Bucuresti, V, 1847; in Calendarul popular pentru anul 1847", anul al 10-lea, Bu-curesti, este publicaa traducerea din nemteste": .Prescurtarea de viatd si moartea lui MihaiViteazul, voevod a/ Tdrii Ronthnesti de G. H. de Gaudi, p. 18-21.

34 In septembrie 1844, Aaron Florian ii scria lui Baritiu: Ce socotesti de relatiilelui Marcovici asupra cä1toriii lui Voda? Asa e el lingusitorii din stápinitorul cel mai bunpot sà fac6 cel mai r5.0 print? Pe la noi acele relatii, pe care numai Vestitorul le poate pu-blica, se criti4 strasnic. (George Datil si content poranii sdi, vol. I, Bucuresti, 1973, p. 49).

35 C. D. Aricescu, Romania sub pitiful Bibescu (1812-1818), Bucuresti, 1862, passim.Sib Is Prezentare istoricd a Tdrii Romiinesti si a vestitului print Mihail Viteazul, in Al-

manah al Statului pe anul 1841, Bucuresti, p. 23.

9 c. 3807

31

www.dacoromanica.ro


Radulescu, care in 1837 il evoca in 0 noafite fie ruincle Tirgovi,steim, iar in1844 incepe o epopee (ramasa neterminata), Mihaida37. Exemplul lui Heliadea stirnit emulatie. Umbra lui Mihai strabate poezia epocii si ruinele Tirgo-vistei, iar faptele sale devin subject de schite dramatice si de romane istorice38.

Interesul unui public destul de larg pentru Mihai Viteazul determinaapartia unor materiale despre acesta in Magazin istoric pentru Dacia"39,ca i treptata orientare a lui Nicolae Balcescu spre studierea speciala a domnieisale).

Observam ca in anii '40 Mihai Viteazul era dej a o figura familiara publi-cului cult din Tara Româneasca. Optiunile elitei intelectuale determinaredescoperirea unui erou care impartasea o serie de valori la care adera aceastaelitä: locul românilor in Europa, rolul lor in apararea crestinitatii impotrivaprimejdiei turcesti, unirea. Problemele sociale apar relaiiv tirziu si numaila unii dintre au'tori41. In anii '40 Mihai Viteazul este o figura intiWta pr-cumpanitor in Tara Româneasca. In Moldova, desi Mihai Viteazul este valo-rizat de Kogalniceanu atit in Histoire de la Valachie, de la Moldavie et desV alaques transdanybicns (1837)42, cit si in Cuvint fientru deschiderea cursuluide istorie nationalii in Academia Mihciileanii (1843)43, iar j 1837 aparea laIasi o traducere a poemei lui Stavrinos44, simbolurile dominante ramineauInca Dragos si Stefan. In anii '50, cind obiectivul unionist devenise primor-dial, interesul pentru Mihai Viteazul creste si in Moldova, unde insa si voie-vozi cum ar fi Stefan cel Mare capata subite valente unificatoare.

Beneficiind de privilegiul comunicarii, atitudinea elitei intelectualeeste tnult mai usor de sesizat. Problerna este daca i prin ce mijloace elita aincercat impunerea motivului Mihai Viteazul la nivel popular.

Ceea ce ar putea fi cu adevarat relevant ar fi modul in care eroul aparein scoala. S-a afirmat ca Gheorghe Lazar il evoca in fata elevilor pe domnul

36 I. Heliade-Radulescu, Opere, Bucuresti, 1939, p. 178-183.39 Epopei nalionale, ediie ingrijita, prefata, note de Teodor Vargolici, Bucuresti,

1979, p. 2 1-53; epopeea ramane neterminata pentru cà autorul descopera decretul princare acest erou ma convinsei ca supune pe romani la servitutea feudall i alte asemenea".(Ibidern, p. 883).

38 A se vedea Ioan Massoff, Teatrul romanesc. Privire istoricd, vol. I, Bucuresti,1961, p. 49 1-492; Dan Berindei, op. cit., p. 47; Constantin Cazanisteanu, Mihai Viteazulci Unirea din anul 1600 in constiinfa i tradifiile poporului roman, in Anale de istoi-ie",XXI, 1975, nr. 2, p. 85-10 1.

39 Eugenie Predescu, Memorialul vistiernicului Stavrinos in Magazin istoric pentruDacia", I, 1845, p. 25 1-276; pentru celelalte materiale despre Mihai Viteazul in aceastarevista, vezi Dan Berindei, op. cit., p. 44.

40 Dupa mentiuni firesti, dar care nu tradeaza incri o afinitate speciala, in Putereaarmatel si arta niilitard de la intemeierea Principatului Valahiei pind acum i Despre stareasotiald a muncitorilor plugari in Principatele Romône in deosebite timpuri, Balcescu dedicaIn 1847 un studiu special lui Mihai Viteazul: Campania romônilor in contra turcilor de la anul1595, in anul in care incepuse lucrul la monografia dedicata domnului muntean.

" Nicolae Balcescu, Despre starea sotiald..., in Opere. I. Scrieri istorice, politiceeconomice 1844-1847 (ed. G. Zane si Elena G. Zane), Bucuresti, 1974, p. 157; Mihail Ko-galniceanu, Ochire istoricd asupra scldviei in Opere. II. Scrieri istorice (ed. Alexandru Zub),Bucuresti, 1976, p. 495-496; pentru alte lucräri care ating aceasta tema, ca 1 pentrucontextul general al dezbaterilor din epoca, \Ten Florin Constantiniu, Iobdgia in istoriogra-fia romaneascd, in Studii si materiale de istorie medie", X, 1983, p. 73-80.

42 Mihail Kogalniceanu, kc. cit., p. 135-184." Ibidem, p. 389-390 si 395.

Vestitele vile jii ale lui Mihaiu Yodel ce au stapinit Tara Romeneascci Ardealul...,acum intliasi data tradusa din greceste in roinaneste de Tcodor M. Eliat, Iasi, 1837..

si

" §i

..

www.dacoromanica.ro


Astfel, Petrache Poenaru scrie c dascalul sa'u, cind vorbea de natio-nalitatea Românilor, arata marile fapte ale stramosilor nostri, facea sa secunoasc5. luptele i virtutile patriotice ale barbatilor care au ilustrat natiunea,unii cu eroismul lor, ca Mihai Bravul, *tefan cel Mare, Vlad si Mircea ceirnintosi..."45. In fragmentul de Precuvintare la Ponituitorid tinerimei(scris in 1820 si tiparit postum la Buda in 1826) Mihai Viteazul lipseste insadin enumerarea cuprinzind pe Radu Voda, Matei Voda, si tefan Voda alMoldover16 .

Data fiind succesiunea disciplinelor in scoala, se cuvine sä incepem custudiul abecedarelor folosite in epoca. Traduceri sau prelucrari dupa modelefrantuzesti sau germane, acestea erau axate in special pe educatia moral-religioasa, iar atunci cind trateaza probleme de istorie fie se rezurna la istoriaantica47, fie excursul este atit de sumar incit alte prioritati insufletesc peautori. Este cazul manualului de larga audienta al lui Grigore Plesoianu,unde capitolul Idee repede despre istoria românilor" nu se opreste delocasupra momentului Mihai Viteazul48.

In 1846, din initiativa Asociatiei Literare se tipareste Prietenta tine-rirnei, o traducere dupa F.P. Wilmsen49, manual pentru clasele primare.Primirea este atit de buna incit in anii 1846-1856 cunoaste 6 editii sidevinecartea privilegiata pentru invatatura copiilor. Lucrare alcatuita pe structuratipicä a manualelor de prime cunostinte folositoare", ea are un capitol ladispozitia traducatorului care trebuie sa prezinte diverse informatii referi-toare la patria sa. Selectia materialului pentru acest capitol era nu numai optoblema de disponibilitate si imaginatie a traducatorului, ci si o reflectarea unor optiuni culturale. Traducatorul muntean al lui Wilmsen, I.C. Pau-lescu50, a preferat o prezentare geografica a Tarii Românesti pe structuramanualelor de geografie ce circulau in epoca51. Informatiile istorice sint tan-gentiale si se circumscriu cu precadere ariei tematice a mostenirii romane.Mihai Viteazul nu apare pomenit decit in calitate de ctitor al ManIstiriiStrehaia52. Observäm ca figura lui nu este asociata Inca locurilor i faptelorce s-au impus ulterior.

45 Petrache Poenaru, Ion Heliade-Radulescu, Gheorghe Lazar (ed. G. Bogdan-Duic5.),Bucuresti, 1923, p. 47.

" Ibidem, p. 35.47 D. Jianu, Mentor sau Abecedar pentru folosul tinerilor care sci indeletnicesc cu Mud-

Miura, torn IIII, 1836.48 Gr. Plesoianu, Cele dintdi cunoginte pentru invdtdtura tinerilor scolari carii inreP a

citi, traduse din frantuzeste i adaugate, a doua editie mai indreptatA i adlugata, 1833,p. 82-88.

42 Prietenul tinerimei, o carte de citire de G. P. Vilrnsen, tradus din limba gerrnanlde I. C. P., Bucuresti, 1846. A se vedea Cornelia Bodea, Lupta rorninilor pentru unitate na-tionald, 183'4-1849, Bucuresti, 1967, p. 45-46.

Identificare in Bibliografia romaneascd modernd (1831-1918), vol. III, Bucuresti,1989, p. 778.

51 Modelul pare a fi fost Iosif Genilie, Rominia sau Tara Romineascd, in Almana hulStatului din Printipatul a toatd Tara Romdneasca pe ante 1837, Bucuresti, p. 16 1-2 17;vezi i idem, Geografie istoricd, astronomicd, naturald ci della a continentelor in general ,si aRonuiniei in parte, Bucuresti, 1835; Aaron Florian, Manual de geografia cea mEcd, Bucu-resti, 1839.

52 Prietenul tinerimei, p. 286.

64

www.dacoromanica.ro

546 Mirela-Luminita Murgeseu

Ace Iasi manual al lui Wilmsen este tradus la Iasi de catre George Me li-don in 185663. Identitatea este perfecta cu manualuf din Tara Româneascapina la capitolul Despre Tari le Române", unde Me Edon opteaza pentru oscurta prezentare a fiecarei provincii romanesti, cu cite un excurs istoric;prilej cu care este amintit si Mihai Viteazul: Mai mare intre domnii Munte-nilor au fost Mihai voda Viteazul, care au batutu de mai multe ori pe Unguri

pe Turci, i sprijinitu de Imparatul nemtescu au cuprinsu cu armele saleTransilvania si Moldova domnindu preste tustrele tarile aceste. Domnialui insa fu foarte scurta, caci el cazu ucis de dusmanii lui"64. Nu e mult, dare ceva, mai ales ca manualul lui Me Edon a aparut in Moldova si reprezintaun pas spre unificarea simbolurilor nationale. La nivelul manualelor moldo-venesti de prime cunostinte cazul lui Me lidon este oarecum exceptional,alte manuale publicate in acei ani cuprinzind fie numai informatii de istorieantica56, fie numai biografii din istoria Moldovei66.

Abia in 1859, in Carte de reciteiri declanuiri de Grigore Vladescu, darpentru clasa a IV-a, alaturi de istorioare morale despre moartea lui Socrate,fragmente de Rousseau si La Bruyére, fabule de Donici, Baronzi si Alexan-drescu, se strecoara si Cca de pe urma ltoapte a lui Mihai cel Mare de Bolin-tincarli37.

La inceput istoria era studiata ca disciplina distincta numai porninddin gimnaziu. n invatamintul primar ea a fost introdusa in 1843 in Moldovasi abia in 1847 in Tara Romaneasca, i aceasta numai in scolile din localita-tile resedinta de jude i din tirguri68. NU existau inca manuale de istoriedistincte pe cicluri de invatamint, atit la gimnaziu. cit si in scoala primara.folosindu-se aceleasi manuale recomandate de Eforia Scoalelor.

In Tara Romaneasca Eforia recomanda lucrarile lui Aaron Florian,Manual de istoria Principatului Romdnici59 si Elemente de istoria lumii9°.Prima dintre acestea, prescurtare metodica" si pe intelesul tinerimii a isto-riei sale in 3 tomuri, aloca lui Mihai Viteazul paginile 78-91. Prezentareaeste clasic-factoIngick lipsita de patosul fierbind din Idee refiede... Elemen-tele cu impact asupra cititorilor i elevilor ar fi putut fi: confruntarea cucalaul, care va face epoca in literatura de popularizare istorica, bravura dinbatalia de la Calugarcni i pierderea dintilor lui Sinan Pasa, sageata turceascape care si-o smulge singur din rana cu ocazia unei lupte ae la sud de Dunarein 1598, unirea i tragica moarte. In ceea ce priveste ideologia politica a luiMihai, Aarcn Florian scrie: Dar cind Mihail se credea in zenitul slavei sale,si se intitula print a trei tali; cind se numea de top Romanii Alexandru Ma-cdoi i dorea sà pregateasca rentru dinsii o soarta mai bunk si cind in

53 Prictivnl tinerimei, carte de cethe pentru sccalele populare de G. P. Vilmsen, tra-ducere prehicralá Cu inultá irgrijire de... G. Melidon, Iasi, 1856.

54 Ibidem, p. 209.56 George SAulescu, Intfiele canoftinte de litere si de idei pentru tinerimea ,scoalelor fn-

tetch'care, Iasi, 1832 (vzi i nurnercasele edifii ultericare, unele cu titlul schimbat).66 Theodor Codrescu, Dimitrie Gusti, Abecedaru pentrit ,scoalele incepeitoare, Iasi, 1856.5? Grigore V15descu, Carte de recitilri si de declamdri, Bucuresti, 1859, p. 63-64.58 V. A. Urechia, Istoria goalelor de la 1800-1864, vol. II, Bucuresti, 1892, p. 263

si 313." Florian Aaron, Manual de istoria Principatului Romiiniei dela cele dintii vroni

istoict pfnd fn zilele de ileum, Bucuresti, 1839.5° Idem, Elcmente de istoria luniii penlru trebuinfa tinerimei inceptitoare din euezdmin-

tele de invdtdiurd ,si crepere publice ,si private, Bucuresti,' 1846.

8

i

' '

si

www.dacoromanica.ro


sfirsit inchipuia in capul sau alte planuri de a cuprinde Polonia i Ungariade a intemeia un Rigat romanesc puternic, deodata sa pomenit ca se gra-madesc asupra lui nenorociri de toate partile"61. Capitole speciale desprePrintipatul Tarii Românesti" sint incluse si in manualul de istorie univer-sala al lui Aaron Florian. Pentru c. spatiul pe care il putea aloca era mairedus, Aaron renunta la descrierea amanuntita a faptelor i sintetizeaza cupatos: In timpul acesta de durere i de nesuferire pentru tara, se ridicain scaun Mihail Viteazul, la 1593. Acesta chemä pe romani la arme, ca sarasbune tara i religia. In bataliile sale cele norocite birui pe Turd, curatitara de dinsii Si mintui libertatea Românilor. Spre a asigura tari<i> pace siliniste,si a-i pregati un viitor fericit, croi un plan mare de a uni pe toti Roma-ni<i> din toate provintiile Dacii vechi, si de a forma un stat romanesc mare

puternic. Intr-adevar, el fu norocit, ca uni Transilvania si Moldova cu TaraRomâneasca, si se intitula print a trei tari. Dar cind era sa mai adaoge si altetail ale Dacii vechi, Si cind era sa dea suflet acestui stat nou, o moarte hoteasca

rapi dintre cei vii"62.Pentru ca manualele erau mai greu de procurat Eforia recomanda

folosirea in procesul invatarii a tablelor lancastrice. In acest scop Ion Voi-nescu II publica in 1841 un set de table de istorie universala traduse din ger-mana, la care adauga o Tabla de istoria politica a Printipatului Romaniei"63.In partea rezervata lui Mihai Viteazul accentul cade pe lupta pentru inde-pendenta, unirea nefiind un element prea clar specificat. Sint prinse urma-toarele evenimente : 1594 tratat de alianta ofensiva si defensiva incheiatla Bucuresti (?) intre Romania, Moldova si Transilvania impotriva turcilorpentru independenta"'; 1595 2 biruinte stralucite la Putineiu i Sta.-nesti", victoria de la Calugareni impotriva lui Sinan si a celor 180 000 desoldati al sai, moartea lui Caramari-pasa i pierderea steagului sfint al luiMa;lomed"; 1598 batalia de la Casalesti i rana provocata lui Mihai de osageara; 1599 razboiul cu Transilvania i intrarea in triumf in Balgrad";1600 razboiul cu Moldova"; 1601 uciderea miseleasca a lui Mihai"64.

In Moldova prirmil manual de istorie este cel publicat in 1845 de pro-fesorul de la Academia Mih5.ileana Iancu Albinet65, care anterior folosea inpredare o serie de corispecte manuscrise de istorie universala66. Pina la aceastadatay. uncle informatii istorice sumare apar in manualul de geografie al luiVasile Popescu-Scriban67, dar numai cu privire la Moldova si fara a.amintide Mihai Viteazul. De altfel, si in manualul lui Albinet actiunile lui MihaiViteazul sint prezentate numai din perspectiva irnplicatiilor 1,2 care le-auavut asupra domniei lui Ieremia Movila68.

Situatia se schimba in anii '50, cind in Moldova apar manualele deistorie scrise de August Treboniu-Laurian pentru invatamintul primar.Acestea respecta strict ordinea cronologica, in clasa a II-a predindu-se istoria

61 Idem, p. 88.Idern, Elernente..., p. 150.

" Table isforice, mntiinpldnle pinciyale a I clafillcr ... de dr. Edrard Vase,traduge de I. Voinescu Bncuresti, 1841.

" Ibidem,66 I. Albinet, Manual de istcria Principatului Moldovei, Iasi, 1845.66 Cf. Gabriel B5d6rAn, Academia Mihehltancl (1835-1848). Menirea patrioticd a

unei institutii de "invieldmint, lai, 1987, p. 119.67 V. ipopescu-Scriban, Micii geografie a Daciei, kfolddviei §i a Torii Romeine,cti,

68 I Albinet, op. cit., p. 207-239.

.

Manual...,2

II,III.

1838...

si

ii

s

peai

Iap,

www.dacoromanica.ro


sacra si istoria antica pina la Augustus", in clasa a III-a de la Augustuspina la loan Corvin de Unniade", iar in clasa a IV-a de la caderea Constan-tinopolulur pina la 183471. Domnia lui Mihai Viteazul este prezentata pe larg(20 de pagini), dar lucrarea este greoaie Si incarcata cu amanunte. Autorulpastreaz5, o neutralitate rece, incercind sa apropie manualul scolar de stilulunei lucrari stiintifice. Manualul din 1857 a cunoscut retipariri succesive,dupa 1859 fiind folosit in ambele principate. Sint exprimate clar elernen-tele principale ale actiunii lui Mihai Viteazul: eliberarea de sub dominatiaotomana" si proiectul gigantic de a uni toate provinciile suptu unu capu"72.Din nou lipsesc aspectele sociale, ceea ce interesa fiind numai desfasurareacronologica a evenimentelor politice.

In lipsa manualelor scolare suficiente, Eforia recomanda spre folosintdiverse almanahuri sau calendare de epoca73 i alte publicatii74, care s-audovedit deosebit de fecunde in popularizarea istoriei. Tot in acest contexttrebuie amintite litografiile care au patruns masiv in scoli. Lucrarile figurindpe Mihai Viteazul sint reprezentative pentru cresterea generala in epoca ainteresului artistilor plastici pentru subiectele inspirate din istoria natio-nalà78. Inca din 1829 Biblioteca româneasca" anunta ca tinttrul ConstantinLecca, aprins fiind de zelul patrioticesc si vrind dupa puteri a sluji neamu-lui, au zugravit trista si lacramoasa moarte a viteazului princip Mihai...sr spre vesnica aducere aminte, ca un suvenir, au dat-o la Scoalele Nationaledin Bucuresti, ca sa se puna in scoala inaintea tinerimei, care sa vada preun irou, ce au fost scutitorul a toatei crestinatati de tirania varvariceascacarele era minunat de toata Europa, sa vada zic ce era stramosii ei in lume"76.Mornentul este semnalat si de Curierul romlnesc" si de Albina roma-neasca", care elogiaza si ele zelul si talentul pictorului, care savirsind oIcoana pe care infatiseaza moartea lui Mihaiu Voda cel Viteazu, a inceputo alta icoana pe care inchipuesce pe Eroul Stefan-Voda al Moldovei.... cugind... sä o inchine gimnaziei Vasiliane din Iasi"77. In acest moment diho-tomia este clara. Mihai reprezenta un sirnbol al Tarii Rornamesti, in timp cepentru Moldova acest rol era indeplinit de Stefan cel Mare. De altfel pinain 1856 Mihai Viteazul nici nu apare in litografiile istorice de larga circulatietiparite de Gheorghe Asachi, iar atunci cind apare in preajma Unirii, aceastava fi numai in cadrul unor tablouri colective grupind personahtati i rnomenteapartinind ambelor principate78. Revenind la Tara Romaneasca, este de

69 August Treboniu Laurian, Elemente de istorie i biografii pentru clasa II a scoalelorprimare din Moldavia, Iasi, 1856.

78 Mem, Manual de invel(dturd pentru clasa III-a primark Iasi, 1857.71 Idem, Elemente de istorie i biografii pentru clasa a IV-a a scoalelor primare din

Moldova, Iasi, 1857.72 Ibidem, p. 46 si 54.73 Vezi V. A. Urechia, op. cit., vol. II, p. 58.74 Foaie pentru miute, inimä si literaturl", IV, 1841, ur. 3, p. 20-24 si or. 4,

p. 25-28 (articol al lui Florian Aaron).75 Vezi indeosebi: Gheorghe Oprescu, Grafica romdneascd in secolul al XIX-lea, vol.

I, Bucuresti, 1942; Gheorghe Cosma, Pictura istoricd romdneascd, Bucuresti, 1986; Adrian-Silvan Ionescu, Arid Fi document. Arta documentaristd in Romania secolului al XIX-lea, Bo-cureti, 1990.

76 Biblioteca rorraneascl", 1830, IV, p. 30.77 Cf. V. A. Urechia, op. cit., vol. I, p. 155.

78 N. C. Enescu, Gheorghe Asachi, organizatorul scolilor nafionale din Moldova, Bucu-resti, 1962, p. 187 190.

a

www.dacoromanica.ro


preciiat c5. litografia lui Lecca a cunoscut o larga raspindire. Ea era folositaca material educativ chiar si in scoli de provincie79, iar in 1845 PetrachePoenaru, directorul Scoalelor, cerea la Craiova ca Leca sa-mi mai trio-meata.tablouri de moartea lui Mihai"80. Carol Wallenstein, profesor la Sf. Sava,s-a lasat si el cuprins de mirajulzugravirii eroului muntean, astfel incit in1836 .picteaza Juramintul lui Mihai inconjurat de boieri". Tabloului i seface teclama in Muzeul National": Viteazul print se arata aici in intreagapodoaba domneasca, incunjurat de inaltul cler si de ccle mai insemnate per-soane ostasesti i politiceti, cu steagul in mina i inaintea Sfintei Cruci,printul Mihaiu i toate capeteniile supusi ai lui jura sa fie pina la moarteaparatorii legii parintilor lor i ai pamintului in care el se nascuse"81. Tot elpicteaza in 1846 Batalia de la Calugareni", originalul fiind depus la ColegiulSfintul Sava. Litografia executata dup5. acest tablou era recomandata decatre Eforia Scoalelor profesorilor din judete". Aceeasi cadra se afla de yin-zare si la Brasov chiar din 184683. Un fost elev al lui Wallenstein, Toma Con-stantin. expunea in 1844, in salile Muzeului National de pe linga ColegiulSf. Sava, un tablou In ulei, Visul lui Mihai Voda", o prelucrare dupa Bara-bas Miklos". In deceniul ce a premers Unirii din 1859 activitatea de tipariresi difuzare a litografiilor cu subiecte istorice cunoaste o intersificare consi-dcrabila. Cu scopul declarat ca saloanele sa fie ornate cu vechile fapte aleilustrilor nostri strabuni"89 si tot românul sa aiba unul In casa sa"86, tablou-rile lui Lecca (Moartea lui Mihai Viteazul si Intrarea in Alba-Iulia) i Wallen-stein au fost multiplicate in tiraje de masa, alaturi de portrete ale unor membriai familici lui Mihai Viteazul87 i de compozitii triumfaliste prezentind mairnulti.dornnitari si monurnente, dar avindu-1 in centru pe domnitorul primeiuniri88. Dupa cum am aratat mai sus, in acesti ani figura lui Mihai Viteazulpatrunde si in htografiile tiparite in Moldova. Deosebit de sugestiva este olitografie realizata dupa un desen al lui Alexandru Asachi, care poarta titlulIntilnirea stindardului lui .tcjan cel Mare cu al.lui Mihai Bravul la Soccna,la 21 afirilie 185989. Observ5m faptul ca in ochii moldovenilor Mihai Vitea-zul raminea un simbol apartinind in primul rind Tarii Românesti, pe care eisig insuseau in contextul general al unirii celor doua Principate.

In concluzie, catre 1860 imaginea lui Mihai Viteazul se impusese decisiv.Chiar daca multora figura domnului primei uniri nu le spunea Inca prea multsau chiar nimic, ea era acum prezenta in toate provinciile românesti, servea

" Nicolae Andrei, Gheorghe Fainuta, Istoria fincildnintului in Olknia, vol. I, Craiova,1977, P. 298.

" P. V. Nasturel, Corespondentd intre Petrache Poenaru si unchii sdi George (Ior-dache) Grigore Otetelifanu, in Convorbiri literare", 48, 1914, nr. 9, p. 920.

Muzeul National", I, nr. 32/1836 din 7 octombrie, p. 128.82 Cf. V. A. Urechia, op. cit., vol, II, p. 325.

Gazeta Transilvaniei", IX, 1846, p. 348.84 Paul Cernovodeanu, Mdrturii privitoare la Toma Constantin. iuncdr-inveirdtor la

:scoala oskiseascif de la Dadesti in Studio. et Acta Musei Nicolae Balcescu", 1979, p. 231.Anuntatorul roman", supliment la nr. 26/1858, p. 1.

86 Concordia", I, 1857, p. 163.

89 in Romanul", I, nr. 10/1857, p. 4 se anunta deschiderea unei liste de subscriptiepentru litograiierea portretului fiicei lui Mihai Yiteazul, Florica.

88 De exemplu tabloul national" compus de Dimitrie Papazoglu i editat de GeorgeIoanid, cf. Romanul", I, nr. 11/1857, p. 4.

Petre Constantinescu-Iasi, Unirea Tdrilor Ronzdne in artele files/ice, in Studii privindUnirea Principatelor, Bucuresti, 1960, p. 39.

D-1

Oh

"

j

www.dacoromanica.ro

550 Mirela-Luntinita Murgescu 12

drept sursa de inspiratie pentru o mare varietate de creatii literare Si artistice,si, mai presus de toate, era intens popularizatä prin intermediul scolii carepatrundea ea insasi intr-o masurä crescindä in toate straturile saciale. Faraa fi un simbol unic, coexistind" dinimic cu alte personalitäti ale istorieinatio nale, cunoscind ulterior unele mutatii de accent, dar na reevaluariradicale, imaginea lui Mihai Viteazul, asa cum s-a constituit ea la mijloculsecolului al XIX-lea, intruchipa in cea mai mare masurä idealurile conjugateale independentei i unitatii nationale.

MICHAEL THE BRAVE AS REFLECTED BY ELITES' PERCEPTIONSAND TEXTBOOKS (1830-1860)

Summary

After two centuries of partial oblivion, Michael the Brave'smemory was resuscitated in Romanian culture during the 19th century.Michael's characteristics corresponded to the aspirations of Romaniannationalism : he was both a fighter for his fatherland and for ChristianEurope against the barbarian Turks and the first ruler to have unitedfor a short time Wallachia, Transylvania and Moldavia. The authoranalyses the regional and social sequences of inap3sing Michael theBrave's figure as one of the main Romanian national symbols. Elabo-rated mainly by Transylvanian intellectuals at the beginning of the19th century, Michael's image penetrated the elite level in Wallachiain the 1830s and 1840;4, when it was also used for prince GheorgheBibescu's propaganda, and in Moldavia only at the end of the 1850s,in the context of the unionist straggle. In school, Michael the Brave'simage was promoted not only through textbojks, but also by means ofpictures (lithographies) and almanachs used as schoolbooks.

www.dacoromanica.ro

CRONICI $1 CRONICARI

HRONICUL BULGARESCOVIDIU PECICAN

Cel mai vechi text istoric TC rnfiriesc pAstrat Ova' astAzi pare sA fie asa-numitulbulgeirese (rnai departe: HB). Asa i-a spus Dimitrie Canternir, cel care ni 1-a transmis frag-mentar ori in totalitate? in traducere rornAnEarcA. De fapt, insA, desi principele a numitHB cu acest nume datoritA mediobulgarei in care era scris, el a oscilat intre a consideralucrarea clad de origine bulgArescA, dad de orgine sirteascA.

Autorul Hrenioulvi vechitnei a ien:ano-n.oldc-vlahilcr incerca sà &duel provementamanuscrisului pe care-1 consulta luird diEpt criteriu caiacteristicile externe (limta medic-bulgarA) ori cele interne, de continut (prezenta elementelor de istorie sirtA). Copia cu-noscutA de el nu cuprindca nici o irdicatie cxplicità privird autorul, data elatortirii oriaria culturall de unde veneal.

Cantemir a avut sub cchi HB intre anii 1712-1723, pe clad lucra la scrierile saleistorice interesind spatiul rornânerc (Deseriptio Moldavice, Hronicul... §i crochiurile carele-au premers)2. Nu cunoastcrn, insA, in prejurArile exacte ale descoperirii HB de cAtre sa-vant. DiipA cum se stie, fcstul dcmnitor al Mcldovei a pArAsit tara in pripà, indatA dui:Ainfringerea suferitlt de cstile crcstire la StAnilesti (1711). A dus el cu sine in Rusia,printre celelalte hirtii i cArli ce-i apartirEau, Si HB, sau 1-a descoperit abia dupl 1712,pe teritoriul Imperiului rus? Cantemir a consultat nurnercase opere istorice in vederea lu-crArilor sale. Printre ele se nurnArA si trei Irani IrcrAri rusesti: Hrcnogralul nioschicesc, Ste-pena (sau Stepennaia Aniga) i SInopsis (asa-zisul Sincfsis de la Aiev)3. Or, toate trei ope-rele acestea cuprindeau si cele cloud legerde ale H.S4. Nu vom intra aici in amlnuntele discu-tiei cu privire la relatia dintre cele trei texte istorice ruse vechi. E sigur insa cA primaeditie a Synopsisultei a apArut la Kiev in 1674. Inclienti Ghiziel, autorul sdu prezumtiv,a fost elevul lui Petru Movilà. Prin uirrare, la irccputul deceniului opt al secolului XVII,o copie a se afla deja sigur in Rtsia. Cit privesle iroteia ca pe teritoriul rornAnesccontinutul HB ar fi putut ajii ge ruin inlEirr liadtcciilor Sjncpsisului, Ea trebuie in-]áturatä. Prin:Ele 11E6 ccri din ac(asta kciale ce iclirr.a istoria rusEascA din punctul de

1 D. Cantemir, Htonicul vechimei romano-rnoldo-vlahilor, Bucuresti, 1901, ed. Gr.Tocilescu, III, 13 (p. 139 si urm.).

2 Pentru datarea scrierilor etrografice i istorice interesind trecutul rcrnAnilor dato-rate lui D. Cantemir v. Dan Slusanschi, Introducere, in D. Cantemir, Opere complete, vol.IX, partea I, Bucuresti, 1983, p. 7-24.

3 Pentru izvoarele istorice rusesti ale lui D. Cantemir v. ibidern.4 Inca in De antiguis et hcdietnis Moldaviae ziErniszitus autorul, expunind liber

varianta legendara despre originca romAnilor asa cum o consonnase Simion DascAlul peurma Letopisefului unguresc (LU), identificl o altri variantl, prezentA in hronicele bulga-rilor i cele ale rusilor" (... turn Bulgarorum annales, turn Russorurn haurientes hoccemodcfabulam exornant"; Opere complete, IX, partea I, p. 198-199). In Canternir indi-vidualizeazä scrierile la care se referise anterior. El vorbeste in mai multe locuri de treiscrieri rusesti consultate: TIrcnic (ed. cit., P. 364), care e Hronograful moschicesc" (p. 55)sau Letopiseful rusesc eel mare" (p. 303); apoi Stepenia (p. 364), adia. Stepena, istariia ru-.sascd (p. 55); in sfirsit, Letopiscp: (p. 364), adica Letopisdful slovenesc (p. 54-55) sau Hro-wield slcvenesc (p. 303) sau lIrcnograful slovenesc (p. 303) sau Synopsis istorii ruse,sti (p. 55),sau Synopsis a Istoriii Rusegi, in Chiov tipdritd (p. 362). Pe lingä scrierile istorice rusestimai sus mentionate, Cantemir utilizeazä insa i un Hronic bulgdresc". El este tocmaiopera de care ne ocuparn in textul de fata.

,,Revista istoricA", torn IV, nr. 5-6, p. 551-559, 1993

Hronic...

Phonic

HE

www.dacoromanica.ro

552 Ovidiu Peeican 9

vedere al ucrainienilor dateaz5., la noi, din anii 1753 (in Moldova, de catre Evloghie dasca-lul), respectiv 1757 (in Tara Romaneascl, de cltre Lavrentie de la Hurezi)5.

Nu ne r&mine sá credem decit ca Dimitrie Cantemir a avut in min& o copie mann-scris& mai veche din secolul XV sau XVI a HB, obtinut& inca in Moldova, inaintede 1712, sau ca a cunoscut HB prin intermediul celor trei lucräri istorice rusesti, dupä 17 12.

Principele a clutat i explicatia felului cum au ajuns legendele din HB in compi-latiile cronicdresti ruse. In opinia sa, dupa botezul lor ortodox, rusii au dorit sI. cunoascaistoria bizantin& si a statului bulgar. Pentru aceasta ei áu consultat operele bizantine sibulgäresti de profil, notind toate lucrurile in amánuntime si acordind un loc semnificativrelatärilor despre rniracole. Cit despre propria lor istorie, carturarii rusi au scris pe scurt.Cum nu aveau o experient& secular& in domeniul muncii intelectuale, compilatorii rusi auutilizat drept surse tot ce le-a iesit in cale, frtra critica. Aceasta conduita au manifestat-onu numai in domeniul istoriei profane, ci si in cel al istoriei sacre. La rindul lor, desi se euro-penizaser5 mai demult, nici bulgarii n-au sthvilit, printr-o critic& constructivä, acest elancolectionar, imprumutindu-le rusilor ca unora de acelasi neam cu ei toate istoriile sirelatArile minunilor lor, din mindrie, spre a se f5.1i6.

Explicind astfel nasterea compilatiilor istorice rusesti si impAnarea lor cu diverselegende prea putin credibile. Cantemir sugera implicit cä HB a fost adus de la bul-gari de c&tre cArturarii colportori rusi medievali.

A consultat istoricul roman HB intr-o variant& care circula independent, sau 1-acunoscut doar din compilatiile rusesti? Cdutind s5. afle originile basnei" lui Simion Das-cllul, Cantemir spune c5, a clutat mai multi ani la rind pin& cind a gasit i HB. Dinaceasta s-ar deduce cä el a utilizat un manuscris independent7.

Dac& este asa, inseamn 5. cl varianta folosita de Cantemir ar trebui sä fi rámas printrehirtiile marelui om dup5. moartea acestuia. In linii mari se cunoaste ce s-a intimplat cuacestea dupl 1723. LucrArile sale le-a mostenit. in parte, Antioh de la care, dup5. 1744,au ajuns la Moscova. Altele au trecut in stápinirea tarului Petru I. In fine, au fost si uneleintrate in posesia boierului sau N. Bantis-Kamenski8. Dar ce s-a intimplat cu biblioteca sa(cArti si manuscrise)? Reconstituirea acesteia va trebui s& preocupe cercetatorii.

Tot ce stim, asadar, pin& acum despre HB este c5. inainte de 1674 probabil multmai inainte a ajuns pe teritoriul Rusiei; c& nu e exclus ca Dimitrie Cantemir sä-1 figäsit inc& in Moldova, anterior anului 17 11, intr-o copie independenta; ca. dup5. 1723 urmacopiei independente consultat& de Cantemir se pierde; c& in Moldova el inträ din nou in cir-cuitul cultural odata cu traducerile Sinopsisului de la Kiev, la inceputul jumätatii secundea veacului XVIII.

Considerat a fi o scriere bulgäreasa sau sirbeascl, circulind ins& in ticraina si Mol-dova, HB stirneste legitime intreb&ri. Citeva dintre räspunsurile cAutate pot fi obtinuteprin investigarea continutului slu.

HB contine dou5. naratiuni istorico-legendare. Legatura dintre ele este asigurat& deprezenta in cuprinsul fiecareia din ele a regelui maghiar Ladislau cel Sfint (1077-1095).Prima se refer& la un conflict intre Ladislau si craiul bulgAresc" (de fapt sirb) Stefan.Neintelegerea vine din faptul c5. Stefan a fost incoronat cu coroan5. de crai (adic5. de im-pArat) i cu titlu aferent de cltre imp&ratul bizantin. Ladislau nu e dispus sS. tolereze fap-tul, drept care porneste la lupt5.. Dar Stefan crai are un frate, pe Sava mitropolitul atoatl bulg&rimea" (sic!). Pe acesta II va trimite mediator, cici Ladislau vine hotArit s&lase armele s5. decid5.. Vgzind c& Ladislau nu accept& s5. negocieze, Sava inaltá rug5. Dom-nului sa dea seceta peste ostirea maghiara. Apoi cere ap& lui Ladislau, dar acesta Ii trimitevorba. c5. nu are. Dupa o nou5. ruga a lui Sava, care de asta data cere sa ploaa cu gheata(dar nu si in perimetrul ocupat de oastea maghiard1), mitropolitul e in masur5, sä-i trimitacraiului dusman o galeatl cu gheatg. Convins, prin aceasta, c5. e vorba de o minuneLadislau nu numai cS. renunta la razboi, dar cere cMar s& se boteze in rit grecesc (ortodox),ceea ce Sava va indeplini.

5 Toate datele privind Synopsis-ul i ciculatia sa la noi in P. P. Panaitescu, Istoriaslavilor in romdneste In secolul al XVII-lea. Cronica lui Gheorghe Brancovici ci Sinopsisulde la Kiev, in Revista istorica romana", X, 1940, p. 80 129.

D. Cantemir, Hronicul. . ., ed. cit., p. 454-455.7 Ibidem, p. 139: Ase dafa dup5. citäva pierdere de vréme si de osteninta, pana mai

pre urm5. am dat peste un hronic bulgaresc, cu limba slovenésa, ins& fAr5. nurnele si.porecla izvoditoriului scris...".

8 Virgil Candea, Prefata editiei, in D. Cantemir, Opere complete, vol. I, Bucuresti,1974, p. 6.

divina.,

°

IOnS

www.dacoromanica.ro

3 Bronicul Bulgaresc 553

Iata acum si a doua legenda: in vremea lui Ladislau, craiul Ungariei, s-a sculat laluptä Batie (probabil Batu-han) si tatarii sai, cucerind Tara Moscovei, Lituania, Po Ionia siintrind in Ungaria pink la cetatea de scaun. Vaiind Ladislau el nu are osteni destui pentrua i se impotrivi, a trimis soli la toti domnii crestini, si mai ales impäratului Rimului (Romei),

vina intr-ajutor. Dar ajutorul a fost prea mic. Atunci, disperat, s-a urcat in virful unuistilp inalt de marmura i privind de acolo cum ii prad i ard tatarii tara, a plins cu la-crimi fierbinti rugindu-se Domnului sa-1 ajute. Si asa plingea, incit tot stilpul I-a udat culacrimi. $i deodata zari linga stilp un cal cu sa si cu friie, iar linga a un topor lung incoada. $i tot atunci a auzit o voce si a zarit un batrin care ii zicea cà Dumnezeu i-a as-cultat ruga i ii claruia biruinta asupra paginilor. Deci Ladislau cobori, incaleca, si, in frunteamicii sale ostiri, iesi la atac si invinEe. Dar, pc cind tatarii fugeau, lepaclindu-si prazile,Ladislau 1-a zarit pe Batie care fugea, ducind cu sine pe sora craiului Ungariei. Ladislau 1-aurmarit i. ajungindu-L veia ucida, dar nu voia ca din greseala sa o atinga. si pe soralui. Deci o rug& sl se fereasca. Intre timp insd, aceasta devenise sotia lui Batie, asa incitacum tinea mai mult cu tätarul decit cu fratele ei i cauta sa-1 apere pe pagin cu propriu-icorp. intelegind aceasta, Ladislau ii taie cu o singura lovitura pe amindoi. Apoi poruncioamenilor sad sa nu mai uciela decit pe cei care vor refuza sä se crestineze. Iar pe ceilaltisa-i ierte. in urma acelei victorii, maghiarii i-au facut regelui o statuie ecvestra, reprezen-tindu-1 cu toporul in mina, si au asezat-o pe stilpul cel inalt, de marmura. $i, zice-se, stáacolo si in ziva de azi°.

urma trecerii sumare in revista a continutului celor doua)egende istorice reiese cuclaritate cá singura legatura dintre ele e figura regelui Ladislau. In rest, atit imprejurarileconcrete evocate, cit si tenta ideologica" difera.

Ambele naratiuni au fost elaborate intr-un mediu i intr-o epoca saturate de prestigiulrnitic al domniei regelui maghiar Ladislau cel Sfint. Ambele apartin, insa, unui timp sufi-cient de indepartat de aceastä domnie pentru ca elementele sale de strict& istoricitate sase fi estompat simtitor.

Cit priveste prima legenda, aici, in ciuda aparentelor, figura centrala este cea a mi-tropolitului sirb Sava, si nu a regelui maghiar. Ladislau se invredniceste de pomenire abiain masura in care a avut intelepciunea de a citi cum se cuvine semnele divine, trecindla ortodoxie. Pledoaria pro-ortodoxa e evidentà si ea nu putea apartine decit unui autorde nit rasariteau. SA incercam acum o minimalä datare a legendei. Prestigiul mitic al luiLadislau cel Sfint se lasa surprins ircepind cu Eccolul X111, atirgir d arcgctl thpa 1312

cind Ludovic de Anjou il speculeaza propagandistic , i pina la 14 19, cind avem uletima reprezentare murall transilvancand a legendei". Sfintul Sava a trait aproximativ intr-anii 1174-1236 (ceea ce arata clar cit de departe de a fi lost contemporanul lui Ladislaucel Sfint este el!). .Acest spirit tutelar al ortodoxiei sirbe a lost venerat i popularizat prinintermediul Viefii Sfintului Sava, hagiografie prelucrata de calugarul Teodosie la sfirsitulsecolului XIII dupa scrierea mai veche a dascalului säu Domentian (1253). Aceluiasi i semai datoreath si Lauda inchinata lui Simion (numele monahal al fostului domn Stefan Ne-manja) i Sava". Un bilant oricit de rapid arata ca legenda, nascuta in teritoriul unde pres-tigiul regelui maghiar sanctificat intilnca prestigiul de care se bucura in rindul ortodoc-silor Sfintul Sava, a putut fi alcatuitá oricind incepind cu a doua jumatate a secolului XIII.Teritoriul matrice, unde ortcdoxia se confrunta cu catolicismul, iar cultul sfintilor ortodocsicombätea pe regele sanctificat catolic trcbuia EA fie Banatul sau regiunile apropiate acestuia(Hateg, pärtile aradene, Bihorul). Legenda, elahorata in mediile carturáresti ortcdoxe lacurent cu opera lui Domentian si Tccdosie, ca si cu scrierile maghiare continird legenda luiLadislau cel Sfint e, foarte probabil, un prcdus intelectual nascut in ambianta monas-tica sau ecleziastica.

Deli nu avem incS. o imagine sintetica si globala asupra vietii bisericesti din zona.n secolele XIIIXV, citeva precizari sint totusi posibil de facut. in ducatul lui Ahtum

9 Textul LU in Hrcnic..., p. 136-143. Apare si in De antiquis... A se compara cutextul cuprins in cap. Pentru cneziile Chievidui care au fostu suptu jugul cel cunzplit al luiBatic teltarul, din traducerile românelti grupa II rnanuscrisa. (Cf. P. P. Panaitescu, op.cit.) ale Sinopsosului de la Kiev. 0 transcriere dupa, loss. rom. 249 de la Biblioteca Aca-demiei Romane a publicat Vasile Dragut, Legenda eroului de Pcntierd" in piciura medic-valet din Transilvania, in Monumente istorice si de arta", 1974, nr. 2, p. 2 1-38, nota 85.

10 Vasile Dragut, op. cit., p. 22.11 Cf.. George Mihaila, Istcriografia rondnii veche (sec. al XV-lea inceputul sec. al

XVII-lea) in raport cu istoriografia bizantrnd si slavd, in Romanoslavica", XV, Bucuresti,1967, p. 157-196.

sa-i

skl

In

3

www.dacoromanica.ro

55 4 Ovidiu Pecican 4

(inceputul secolului XI) centrul vietii ecleziastice a fost mlnIstirea calugärilor ce urmauregulile Sfintului Vasile cel Mare situat& in resedinta de la Morisena (Muresana", astlziCenad). La vremea lui, asezämintul in cauzá a fost un puternic centru cultural, aici intoc-mindu-se chiar si manuscrise in limba greac&n. Alte mtnastiri ctitorite in generatia urm5.-toare sint, de pild5., cele ridicate din initiativa familiei Monoslo: Kenez-monostora i Hodos-Bodrogn. Dup5.* infringerea lui Ahtum de cltre Chanadinus, acesta din urm5 a luat o seriede mAsuri pentru linistirea spiritelor, printre altele plstrind si cultul crestin de rit rastri-teann.Mediul ortodox local era suficient de bine conturat la debutul secolului XI pentruca basileul bizantin Vasile II sa. emit& prin 1019-1020 un document prin care delimitajurisdictia mitropoliei Ohridei in urma prábusirii Bulgariei, subordonind castrul episcopalDibiskos" Timisoara) diecezei Branicevo. Chiar daca nu exist& dovezi c5. subordonareaaceasta a devenit un fapt, documentul e grAitor pentru existenta episcopiei bänatene sitendintele dominatoare ale Constantinopolului asupra regiunii, märturisind existenta clar&a relatiilor ecleziastice bInäteano-bizantine 15

Imediat dup5. 1030. Morisena a devenit resedinta unei episcopii misionare ce activaatit printre btstinasi, cit si printre ungurii prigini. Ea era pästorit 5. de episcopul Gerard.Odat& cu sosirea calugArilor benedictini, monahii de nit oriental au fost transferati la m&nAs-tirea cea non& construit& de Chanadinus, punindu-se astfel capät pozitiei dominante a bise-ricii rästritene. S-a remarcat deja c& organizarea bisericeasc 5. a premers celei politice subforma comitatuluin. La rindul nostru sä preciz5.m c5. implantarea organiarii religioase s-aflout, dupl toate aparentele, prioritar, acolo unde reprezentantii bisericii räsäritene ocupaupozitii suficient de puternice pentru a trebui contracarati fax& intirziere. La fel s-a pro-cedat, pare-se, si la Biharea unde la inceputul secolului XI s-a creat o episcopie latin (mu-tat& in 1901 la Oradea). Istoricul Mircea Plcurariu presupune a anterior aici ar fi existatdeja o episcopie ortodoxl. Ipoteza nu e lipsitä de temei, dac& tinem seama c& Biharea afost centrul formatiunii prestatale a lui Menumorut, centru din care nu putea lipsi putereaecleziastica,".

Ofensiva catolicl continu5. impetuos in perioada urmItoare. Prin 1131 ia fiint& pre-pozitura Aradului, iar in 1177 o diplom& regal& enumerl domeniile intinse artibuite capitlu-lui din Arad. In secolul XIII prepozitul din Arad ocup& functii inalte in cadrul cancela-riei maghiare si e permanent sprijinit personal! de papalitate. Pe ling& prepozitura ar-deanä mai sint infiintate biserici i mänástiri precum cele benedictine de la Cenad, Bistra-Chelmac, Bulci si Pincota, cea augustinian 5. de la Ineu, cea ioanitä de la Tauti, cea tern-plierá de la Tirnova, conventul franciscan de la Radna, cea de la Igris (cistercian1)12 etc.

Män5.stiri de nit oriental pe teritoriul arädean sint cele numite Ahtummonostora,Gladmonostora, Cneazmonostor, Gelemonostor (in hotarul Aradului, cltre Sofronea), toatecu denumiri derivate din numele voievodale Glad si Ahtum". La fel, in ambiantà biho-rean5 pentru secolele XIIXV aflgm bisericile de la Sinnicolaul de Beius, biserica-mlnästiresi chiliile din secolele XIIIXIV de la Voivozi, biserica cu hramul Sfintul Nicolae dinKenes (Quenes), azi pe teritoriul Ungariei, pomenita de un act din 129 1. In 1205 un docu-ment al papei Inocentiu al III-lea cel care cu un an inainte semnala bisericile mona-hilor greci" in fruntea clrora pontiful cerea s& fie ales unul dintre respectivii monahi ceurma sä-i fie subordonat direct conseinneaz 5. existenta episcopiei de pe mosia cneazuluiBalea/Bela (situat& de Stefan Pascu in Bihor, iar de M. Plcurariu in Tara Hategului). La1318, Iwanka, castelanul de Pincota si Dezna e pomenit ca tinind pe nedrept, printre al-tele, si o mänästire din Zärand. In 1349, voievodul Petre de Vintere e amintit in leglturlcu dreptul asezIrii sale de a tine un preot roman".

Imaginea astfel obtinuta desi lacunar 5. prin forta imprejurarilor e de naturl slsugereze un tablou departe dc orice monotonie, o inclestare redutabil& de natura spiritual&

12 Aradul, permanentd in istoria patriei, Arad, 1978, p. 98.13 Ibidem, p. 99.14 Ibidem, p. 102.15 Ibidem, p. 100.

19 Ibidern, p. 103.

19 Mircea P&curariu, Istoria bisericii ortodoxe routine, I, B.icuresti,18 Aradul..., p. 107-108.19 Ibident.2° Mircea Plcurariu, op. cit., p. 334; Liviu Borcea, Loan

Bucuresti, 1988, p. 103.

1991, ed. 2-a, p. 220.

Tepelea, Menumorut,

www.dacoromanica.ro

5 Hronicul Bulgiiresc 555

intre rãsárit i apus, intre cuceriti i cuceritorin. In aceasta lume ecleziastica ortodoxa dinpantile yestice s-a infiripat si a circulat prima dintre cele doua legende notate in HB.

Inainte de a emite vreo parere despre Iocul i timpul scrierii acestui izvor sit privimputin si catre cea de a doua naratiune.

Se stie cit varianta aprobata, catolica a legendei despre Ladislau cel Sfint vorbestedespre lupta acestuia cu cumanii. In HB, inst, cumanii au fost inlocuiti de tatarii lui Batie.Dintru inceput se poate, piin urmare, preciza cit legencla in actuala ei forma a fostelaborata dupa trecerea unui ragaz suficient de mare de la marea invazie tataro-mongola(1241-1242) incit sa permitit confuzia cumani tatari22. Pe de alta parte, legenda e le-gata de existenta intr-unul din orasele regatului maghiar a unei statui ecvestre a luiLadislau, regele ffind urcat pe un piedestal-coloana i inind in mina un topor de lupta.Din martudile pastrate pina azi acest oras a fost Oradea. 0 statuie ecvestra reprezentindu-1pe Sfintul Ladislau cu coroana pe cap, in costum de cruciat i purtind in mina securea eraplasata in fata intradi principale a catedralei oradene incepind cu anul 1390. Ea era operasculptorilor Martin 0 Gheorghe, cei doi frati din Cluj si fusese comandata de episcopulcatolic Joan. Monumentul a ramas acolo pina la 1660 cind, impreuna cu celelalte trei opereale acelorasi sculptori plasate pe latura de sud a catedralei a fost topitl. de turci, transpor-tata la Belgrad si transformata in tunuri. Dacit mai stim astazi cum arata e datorita dese-nelor lui Joris Hoefnagel dinainte de 1600 si al lui Miskolczi in 1609 , ca i unordescried apartinindu-le, printre altii, lui Francesco della Valle (calator prin Oradea pela 1532-1552) si lui Evlia Celebi (1660). Soclul inalt pomenit de calatorul italian pare safi fost..prototipul coloanei din legenda care ne preocupa23.

Inca din secolul XIII Oradea devenise un veritabil centru de pelerinaj i, totodata,centrul difuzarii cultului Sfintului Ladislau. Moastele sale se aflau in catedrala catolica dinoras, vestita judecata cu fierul ordalia avind loc in fata raclei sfintite. Secolul XIIImarcheaza, totusi, numai inceputul cultului in cauza. Dupa cum observa Vasile Dragut,Ladislau cel Sfint nu apare in picturile murale din acest veac i nici cronicarii timpuluinu acorda faptelor sale o atentie particular.. Abia secolul XIV aduce cu sine o modificarea atitudinii fata de Ladislau. Figura regelui maghiar sanctificat apare acum in numeroaseansambluri picturale, catedrala oradeana care-i adaposteste ramasitele pa.mintesti e refa-cutit intr-un ritm record, cele douit sculpturi care-1 reprezinta pe Ladislau in postura ec-vestra si bust isi ocupa locul la intrarea principala a bisericii, iar legenda e inglobatain sfirsit, in cele trei principale izvoare scrise ce au imortalizat-o: Legendarium pictum (scrist.intre 1365-1370), Chronicum pictum Vindobonense a lui Mark Kalty (alcatuiti, intre 13701380) 0 Gesta Hungarorum, opera a scriptoriului de la Buda rezultata pe baza celorlalitedoul. in aceeasi epoca. Toate aceste semne aduse de secolul XIV evidentieaza o semnifi-cativa ascendenta de autoritate a figurii lui Ladislau cel Sfint.

Vigoarea raspindirii cultului lui Ladislau cel Sfint n-a depasit insa primul sfert alsccolului XV. La 1445 catedrala din Oradea era deja darapanata, lipsita de ingrijire, iarspre sfirsitul veacului construirea unor noi bolti la diversele biserici ardelene ce cuprindeaureprezentarea legendei s-a facut in dauna acesteia24.

Avem acum niste repare cronologice mai sigure pentru incadrarea celei de a doua le-gende din HB. Aceasta trebuia sa fie elaborata cindva intre 1390, anul amplasarii statuiiecvestre la intrarea catedralei oradene, si aprox. 1420-25. Data din urma nelimita maxima a datarii HB insusi. Pe de alta parte, localizarea centrului cultural legat defigura lui Ladislau ne permite sa verificam ipoteza emisa cc prilejul analizei primei legende:

21 Esential pentru intelegerea cadrului geo-politic si a contextului istoric al confrun-Gird, Serban Papacostea, infruntdri politice si spirituale in sad-estul Europei : 1204-1241(I ), in AIIAI, XXVI/1, 1989, p. 217-233.

22 Cf. ibidem, unde se arata cum au intrat cumanii in atentia Occidentului catolic,devenind o adevarata problema a cruciatei", nu e sigur ci. aceasta, inlocuire a cumanilorcu tatarii in textele istorice romanesti de sec.. XIV a fost rezultatul unei confuzii mentale.Dup.'. cum se stie, in sec. XIII intre cumani i romanii de la sudul Dullard ridicati impo-triva Bizantului dar si a latinilor" succesori (dupa 1204) a functionat cu bane re-zultate o cooperare politico-militant. E posibil ca substituirea cumanilor prin tatari in tex-tele la care ne referim sa se fi facut deliberat, cu intentia dart de a-i absolvi pe fostiiai romanilor de o functie ce justifica, in ochii regalitatii maghiare, marginalizarea si chiarproscrierea lor. Chestiunea se cuvine analizata pe indelete.

23 Vasile Dragut, op. cit.; Cdleitori strdini despre pride rotnine, vol. I, Bacuresti, 1968,p. 326.

24 Ibidem.

indict si

aliati

www.dacoromanica.ro

556 Ovidiu Pecican 6

HB a lost scris in zona delimitatd la sud de Serbia iar la nord de Oradea. Altfel spus, HBe un produs cartuthresc datorat prelatilor ortodocsi banateni, bihoreni sau din regiuneaaradeana. Foarte probabil, asa-zisul HB e o lucrare romaneasca. (stint fiind cä purtatoriiprincipali ai ortodoxiei in zona de care vorbim au fost i sint pin& azi romanii).

Aparent rarnine inexplicabil de ce s-a straduit monahul sau preotul ortodox anonimsa. creeze o opera in cuprinsul careia era celebrat un sfint catolic. La o privire mai atenth,thspunsul nu intirzie insa. Autorul HB incerca sä dizloce o ideologie tot mai intransigentace propunea ca simbol central un sfint-cavaler ce aparä tara i credinta catolica de atacurilenecredinciosilor (cumani on tatari). Necredinciosi care, insa, in contextul masurilor de re-primare a schismaticilor" români elaborate coerent mai ales incepind cu anul 1366 decatre Ludovic de Anjou, ii inglobau tot mai mult i pe acestia intr-o categorie prin defi-nitie laxá. Trebuia demontat, deci, un sistem pornind de la simbolul sail central. Acesta emotivul pentru care Ladislau cel Sfint este vazut convertindu-se la ortodoxie. Solutia nue chiar atit de extravaganth pe cum pare. S-a vazut deja ca in secolele XI XII ortodoxiaera departe de a avea in Transilvania, Banat, partile Aradului i Crisana o situatie precara.Totodata, in vremea lui Ladislau al IV-lea Cumanul relatiile dintre regalitatea maghiara

lumea ortodoxl au cunoscut o oarecare notorietate, asa cum o dovedeste i icoana bizan-tina prinnita de acest rege in dar din partea unui ierarh thsaritean25. Pozitia privilegiath decare s-a bucurat elementul cuman in vremea monarhului amintit, punind in cauza cu putereprimatul catolicilor in regat, a generat un context favorabil desigur i unei reveniri maidecise a bisericii rasáritene in viata spirituals, din Transilvania. Ca Ladislau cel Sfint dinHB e un personaj simbolic, rezultat de pe urma unei sinteze folclorice e dincolo de once in-doiala. 0 demonstreath inclusiv amintirea confruntärii dintre rege i tätari (dintre totipurtatorii numelui Ladislau, doar monarhul supranumit Cumanul a avut de facut fat& uneiinvazii tathrestiu).

Aditionind la prima legenda cea despre convertirea la ortodoxie a regelui pe ceade a doua (care nu modifica, practic, decit identitatea inamicului din versiunea catolica ma-ghiara.), autorul intentiona sä se arate de acord cu cultul acestui erou al frontierei j cusensul sail militant crestin. Doar atit, cä voia ca ortodoxia sa fie exclusa dintre formele denecredinta" expuse cruciadei catolice. Printre toate aceste, HB se dorea charta unui statutde egalitate intre religia ortodoith si cea catolica in Ungaria si Transilvania.

E plauzibil sa credem ca legenda legata de statuia ecvestra a regelui a fost pre-luath din mediile oradane intre 1380 si 1425, fiind scrith, poate, abia in mornentul con-ceperii HB27. Naratiunea despre convertirea la ortodoxie a lui Ladislau trebuie sa fie, insa,

25 Donn Popescu, (Notitd bibliograficd la) Darkó E., Zu den Byzantinisch-ungarischenBeziehungen..., in Revista istorica romana", 1933, nr. 3, fasc. IV, p. 4 15.

26 De amintit 1i legenda cf. careia Ludovic de Anjou i-a infrint pe tatari datoritainterventiei miraculoase a lui Ladislau cel Sfint la aproape trei secole de la moartea acestuia.

27 Desi am p rcpus drept termen ante quem al dathrii HB antl 1390 luind ca reperamplasarea statuii ecvestre de la Oradea, e locul sa precizarn c. i aceastä datare caoricare alta rezultata de pe urma unor conjecturi e relativa. La urma urmei, comandareaacelei reprezenthri a regelui sfint (0 nu a alteia!) se datoreaza tocmai succesului legendei.Deci naratiunea despre confruntarea cu -Otani circula cel putin in Bihor anterior anului1390. Ce ne indreptateste insa a crede ca e vorba de varianta ce-i desemna drept inarnici

pe tdtari, 0 nu cea a luptei contra cumanilor? Tocmai faptul ci. alte scrieri elaborate incimpia de vest, anterioare HB, vorbesc, la rindul lor, despre tatari. E vorba despre Legendaoriginii niaramuresenilor (LOA! ), datind din intervahil 13 10-1360, si de LU, scris prin 13651390. Legenda confruntlrii dintre Ladislau si tfttani, varianta a celei clasice" narind uci-derea cumanului, s-a ndscut dupa, intrarea in circulatie a naratiunii populare amintite lanota 26, fiind favorizata. de ignorarea adevarului istoric, dar promovath de mediile cultu-rale ortodoxe atente la deculpabilizarea, la reabilitarea" cumanilor. Dar ea apare si-n LU,deli aceasta scriere e una catolica maghiara. Rezulta de aid on ci. autorul LU n-a avut laindemina sursele necesare respingerii si-n acest punct a LOM, ori ca presiunea climatuluiin care scria a fost mai puternica decit orice argument pus la indemina de eruditie; ceea cear fi o dovada in plus ca anonimul LU si-a conceput lucrarea intr-un mediu de contactmasiv cu rornanii (partile vestice ale Romaniei de azi ori Transilvania). El a trebuit saaccepte adevhrul" confruntarii dintre Ladislau si -Haan.

Existenta temei luptei lui Ladislau cu tatarii in LOM 1i LU ne obliga, asadar,luam in considerare probabilitatea raspindirii legendei la care ne referim anterior anului1390 la Oradea.

sá

0

www.dacoromanica.ro

7 I Ironicul Bulgaresc 557

ceva mai veche. Ea putea lua nastere oricind in cuprinsul secolului XIV, dar, cum versi-unile catolice ale rnitului sfintului Ladislau dateazá din a doua jumatate a veacului in-dicind punctul de maxima presiune ideologica intre 1365-1380 , am situa cam tot atunci

conceperea acestui raspuns ortodox. Cum intre acest moment si cel al formarii legendeilegat de statuia ecvestra e o distanta de cel putin un deceniu (mai probabil doua sau trei),amine de conchis ca intiia naratiune a circulat independent, fiind un elaborat de sinestatator. Am numi-o Legenda lui Ladislau si Sava (mai departe: LLS ).

Am descoperit, asadar, prin intermediul analizei de continut coroborata cu situarea incontextul istoriei propriu-zise, mediul de origine, unul dintre izvoare (LLS), mesajul ideo-logic, epoca de provenienta a HB. Opera prelatului ortodox din Bihor sau partile Araduluis-a nascut cindva dupa. 1390 si inainte de 1425. Si dacä pe lingi traditia oral& despre rugalui Ladislau in virful stilpului i lupta sa cu tatarii" a utilizat si scrierea unui autorbanatean sau aradean ortodox necunoscut despre Ladislau si Sava, e de spus c, la rindu 1

HB a slujit si el de izvor istoric unei lucrari ortodoxe. E vorba de Gesta lui Romin ciVlahata (GRV ), opera romaneasca, ortodoxa elaboratä ori in Bihor, ori in Maramures,ori in Hateg, cel tirziu pina prin 142528. E de vazut, desigur, mai precis cind anurne afost sung. GRV, caci in functie de acest raspuns se va putea reduce si intervalul de timpacordat scrierii HB. Deocanadata, insa, e de precizat c, claca LLS provine aparentdin. ambianta domniei liii Ludovic de Anjou (1342-1382) HB si GRV apartin domniei lu iSigismund de Luxemburg (1387-1437).

Opera transilvaneana (in sens larg) si, foarte probabil, romaneasc a. de la inceputulsecolului XV, HB a cunoscut o circulatie imposibil de aproximat in actualul stadiu. Elreapare in cursul secolului XVII in Rusia i, foarte posibil, in Moldova, inglobat intr-ocompilatie mai larga de cronici, respectiv daca nu ne Inelam independent. Aceasta nue o situatie singulara. Tot astfel ni s-a pistrat i GRV, inglobata intr-un produs istoriograficdin Moldova inceputului de secol XVI, plstrat, la rindul sin, intr-o culegere do croniciruscsti din acelasi secol. Invaziile, inceadiile, feluritele calamitati abitute asupra tarilorromâne au fficut ca pretioase opere culturale autohtone O. se piardi. Saitsa ni le-a pistratpe unele departe de tara, insä marturisind neechivoc despre vigoarea unor virste ale culturiiromanesti. Cindva, Irma, va trebui abordat cu toata seriozitatea i capitolul acesta al ve-chilor relatii culturale din interiorul intregii lumi ortodoxe.

ANEXE:

LADISLAU CEL SFINT I TATARII(fragment din HRONICUL BULGARESC)

Acest Laslau Ladislau),zicel, craind in tara ungureascl, s-au sculat Batie cu ne-numarata multime de oaste tatarasca, si supuind supt sabie, si supt foc tara Moscului, aLitfii, i toata craiia Leseasca, apoi au intrat si in tara ungureasca, Si pina la scaunul craiiagiungind, mare moarte in oameni, si stricaciune parnintului au facut (nuicar c numeleceteitii scaunului unguresc nu pomeneste, ce zice numai2, c-au fost o cetate prea tare, si dintoate partile cu apa. incongiurata). Lasllu craiul unguresc vazincl C cu ce sa stea impotrivaatita genune de Tatari nu va putea, cu putinei carii pre linga dinsul s-au timplat, sá säfie inchis intr-acea cetate: i trimitind soli pre la toti craii, si domnii crestinesti, si mai de-adins la impäratul Rimului, sa sa fie rugat dea agiutoriu, sa poata sta inpotriva, anepriiatin si vrajmas de obste a tot neamul crestinesc; ce putin si mai nernica agiutoriuau putut de la dinsii lua. De care lucru Ladislau de tot agiutoriul omenesc parasit, si deale sale puteri slab si neputincios vazindu-sa, sa sa fie suit intr-un stilp de marmure, atitade inalt, cit de abia i s-au fost vazind virvul. (Cautd de te mird stilpul de marmure bulgetresccit iaste de inalt3), din virvul acelui stilp privind Laslau cum ard si prada denafara. TatanIilui Batie, cu lacrami fierbinti si fie inceput a sl ruga lui Durnaiziu, ca nurnai din ceriudoara sa-i trimita agiutoriu, carile sag izbaveasca si pe dinsul si pe tara lui de subt focul

sabiia Tatarilor. Iara lacrämile lui Laslau, carile au fost vársind atita sa fie fost fier -

28 Vezi eOvidiu Pecican, Roman si Vlahata. 0 gestei slavo-rominei scrisd Bihor (sec.XIV ), in Familia", nr. 5, mai 1992, p. 2-3.

in

aai

Is

www.dacoromanica.ro

558 Ovidu Peeican 8

binti, si de iuti, cit stilpul acel de marmure din virv pana in temelie, sa-1 fie potricklit( urnezit). (Aceasta poveaste iaste cdriia noi Moldoveanii i zicern minciunci cu coarne4 ).Asea Lasläu fiind cu tot gindul catra agiutorul din ceriu, si cu trupul asupra stilpului ri-dicat; de näprasna sa, fie vazut un cal prea frumos, inselat, infrinat, la radãcina stilpului;de nime netinut stind; si pre sea sa fie avut un topor, de ceale lungi in coada (carslepoartei la noi fin Moldova n.n./ ungurenii (= cei proveniti din Ardeal)5), el la cal uitindu-sksa fie auzit un glas ca-1 striga: Laslee, Laslee! el intorcindu-s ochii sa fie vaiut un om

carile sa-i fie zis: Nu te teme Laslae, caci Dumnazau au cautat spre lacramile tale,si au ascultat rugamintea ta; i t-au dáruit biruinta asupra vrajmasilor Busurmani. Aceasteazicind batrinul acela, sa sä fie facut nevazut. Laslau pricepind ca agiutorul ii iaste trimisde la Dumnazdu, coborindu-sa de pre stilp, sa fie incalecat pe calul cel nazdravan dinceriu cuborit : si A, fie luat amina toporul cel din aer otalit, si asea imbirbatind pre ceipuini ai sai, ce avea in cetate, sa fie deschis portile, i far& veaste sa fie dat navala. Tata-rilor, carii acmu ardea i präda tirgul de denafara cetatii; iara. Tatarii vazind ca, ii s-aupoinit Laslau asuprd, ca mortii de frick de nemica alta apucindu-sa, numai de fuga safie plecat. Ladislau cu ungurii sai tot deaproape gonindu-i, i aramindu-i, multime dedInii sa fie omorit. larA Batie Hanul vazind razsipa Tatarilor sai, i biruinta la Unguii avini, alta ce au avut cii prada agonisit, sa fie lepadat tot, si numai pe sora lui TaJdau(pre carea cu citeva zile mai denainte au fost robit-o) pe sapa calului dupa sine aruncind-o,sa fie plecat fuga; socotind ca doara cu fuga, va putea scapa. Ce Laslau craiul decit totimai viteaz, si mai virtos fiind, sa fie luat in goana pe Batie, i agiungindu-1 din dos, n-aulost putind sa-1 lovasca de soru-sa, pentru carea sa fie zis: soro, capul intr-o parte,pentru ca sa pociu lovi pe paginul. Ce soru-sa mai mult paginului agiutind decit fratine-seu, ori cind sa intindea Laslau cu toporul sa tae capul lui Batie, jar& ia sll sa fie fostplecind intr-acea parte, si sa-1 fie fost scutind; (caci acmu Batie s-au fost-o luat rnuiare,

ca o muiare mai iubiia viata barbatului, decit a fratine-sau). Laslam pada mai pre lima,cunoscind precum soru-sa in tot chipul sileaste sa apere pe Busurman, si mai mult fereasteviata lui decit a fratine-sau, intr-amindoi ca-n nistea nepriiatini, tot odata toporul sa-s fieindreptat: si asea de tare sa-i fie lovit, cit cu o lovala pe amindoi deodata sa-i fie despicat,din cap pana la oblincul ea1ii. Asea viteazul acela Laslau, dupit ce au ucis si pe Batie,

pe soru-sa, cu mare izsbinda la cetates intorcindu-sk sa fie poruncit sa sa ia sama TA-tarilor, pre carii i-au prins vii, i dupa ce au aflat multime de dinsii fara numar de multa,sa fie zis, d5. oricarii din pagini ar vrea sa sll boteaze, sll fie ertati; iara carii a sa ciestinan-ar primii, pre aciia pre toti, pana la unul, sa-i omoare; i asea sa fie si fricut.

lara boierii unguresti, i cetatenii, impreuna cu tot narodul, vrind ca pomenireaslavii lui Laslau in veci nemuritoare sll ramie, Wind chipul lui Laslau de amnia varsat,pe cal calare, si in mina toporul tiind, sa-1 fie pus in virful acelui stilp, pre carile s-au fosturcat Laslau cind s-au lost rugind lui DumnaTau, carile, sice6, ca i pana asta-zi sta."

traducere din HRONICUL BULGA-PESC de Dimitrie Cantemir (in Firo-nicul verhirnei a romano-moldo-vlahilor,Bucuresti, 1901, p. 139 i urm.)

LADISLAU CEL SENT SI TATARII(Jragment din ISTORIA SLOVENILOR)

/...1 Iar acel fara D[um]nezeu pagin Batic imparatul tataresc rasipind cnejaileRosiei nu s-au indestulat cu atita, ci Inca s-au dus, cu toate oardele sale, spre stapinirealeseasca i ungureasca spre partile apusului multe orase si sate au pustiit arzind s[i]omorind Fara mull neamul crestinesc. Pia. au ajunsu i la stolita ungureasca, la numitacetate Varadinul. Si tabarind cosurile si costeicele tatarasti supt cetate, care iaste la mij-locul tarii unguresti, fiind indestulata cu de toate s[i] imbisugata de ajuns, zaharea de baitsi de mincat, avind i pirae mari, girle care intra in santurile cetatii pe dinafarauntru, pentru aceia nu se temeau cei ce sade[au] intr-insa. Deci atuncea Vladislav, craiulunguresc, care stapinea tara cehilor si a nemtilor si toata Pomerania i macar ca era cucraiul Delos, dar grabindu-i pllglnii ei n-au apucat sa-s[i] stringa ostile lor care erau im-prastiate in multe parti pe departe s[i] neavind craii cu cine sll stea in potriva paginului

2 2' 3' 4' 5' 6 = pasajele subliniate semnaleaza. interventiile lui Dimitrie Cantemir.

bä-trin,

pliaca-ti

s[i]

www.dacoromanica.ro

9 lironicul Bulgarese 559

Batic, de mare nevoe i-au cautat craiului Vladislav a sä inchide in cetate i fiind un turnfoarte inalt s-au suit intr-insul s[i] de acolo priviia peirea tarii sale s[i] cu amar suspinanu putine zile neputindu-s[i] folosii cit de putin, insa cu rugaciunea cätrà D[um]nezeu cu,atitea sil, mingiia. Iar intr-o zi privind impregiurul cetatii vedia vinincl de afara soru-safugind la cetate ca sa mintuiasca de robie, dar indata prinsa fiind de pagini au dus-o laBatic. Atuncea craiul mai cu insutith scirbá s-au intristat adaogind scirba peste scirb a. siohtind plingea cu amar si lacrami peste lacrami varsa. Deci fiind el intru atita scirba sicuprinsu de mult nacaz, petrecea intru acel turn tinguindu-sri] ticalosiia primejdii sale, capentru pacatele mele", zice, impreuna cu mine s-au primejduit sfi] s-au prapádit s[i] toafatara mea". Dar intr-una de zile, aflindu-sa el cu aceias[i] nemingiiata scirbä si intristare,facindu-s[i] ruga sa catra. D:um]nezau cu lacrirni fierhinti, s-au facut o uimire preste dinsafar de veste, ca cum ar fi grait oarecine catra dinsul i-au zis pentru ce tu post cu rugaamestecat cu lacrimi dai puternicului D[um]nezeu, pentru paginul imparat si acesta iti iaate[in] mina ta". Iar craiul, ca cum s-ar fi trezit dintr-un somn si luind oaresce indir[jire]intru inima sa s-au bucurat foarte s[i] pogorindu-sa din turn jos au vazut cal bun insalatstind la scara si de nimenea tinut, s[i] la oblincul ea1ii barda lungä legata. Deci incredin-tindu-sä craiul pe ajutorul marelui D[um]nezau, au incalecat pre cal luind barda in m'inasa; i esind cu multa indraznire din cetate cu o[a]stea cità sà timplasä s[i] lovindu foartetare si far-de viaste cosurile i costiacele tatarasti, unde era si protivnicul lui D[um]nezau,paginul Batic. Iar D[o]mnul D[um]nezau dind spaima si mare groaza varsind i umplindinirnile paginilor a tuturor, atita cit n-au put[ut] sa stea sa-s[i] tie cosurile i cazanul lor citot[i] de odat[a] au inceput a fugi in toate partil[e]; iar ungurii iute taindu-i ii goniia simulta multime nenumarata din paginii varvari far-de mila au omorit; si numai catanileungurii taia i omoriia pre pagini si ce rnu[e]rile si copii[i] pe care pagini vede[au] cä auramas [i] au scapat Ii omoraia s[i] de viia45. ii lipsiia. Iar acel bez dusnik i fara D[um]-nezau paginul Batic fugiia cu sora craiului calari; iar insus[i] craiul gonindn-1 pre pagin.Iar paginul s-au intorsu la craiul, cunoscind cä iaste insus[i] craiul. Iar sora craiului in locsa ajute fratelui ei ia mai matre i degrat[a] ajuta paginufui Batic. Atuncea vazind craiulaceastä negindita i neasteptatä uriciune de la soru-sa i primejdi de moarte vázind, maiiute minie cu putere s-au aprinsu in inema craiului gi] ca un leu racnind s[i] asupra lorcu barda rapezindu-se, pre amindoi in do[u]a i-a despicat. 5i asia ticalosesc si amar sfirsitau luat viata paginului Batic la cetatia Varadinului. Si intr-acest chip luind sfirsit Baticcu multirnea paginilor lui s-au intorsu ungurii la cosurile unde fusese tabara paginilor sis-au asázat ungurii in locul lor, macar ca inca multime de pagini era imprastiiat[i] prin TaraUngureasca arzind i tirguri i cetat[i], taindu si robind crestinii. intorcindu-se pagineascaoaste la costeicele si la cazanul lui Batic (precum era invatat[i] de la dinsul) cu multä pradas[i] cu multime d robi, gindind ca-I vor gasi unde 1-au läsat, dar li s-au intimplat de altfeliu; caci cu ajutorul lui D[um]nezau in locu paginului Batic, ei au 0-sit pe crai[ulVlad[i]slav si in loc sa tilneasca cu sotii de a lor, ei s-au tilnit cu oastea ungureasca. Cardastepta acolo pre dinsii i adunindu-sa tatarii iar ungurii prin ascutisul sabiilor ii tragea,numai carii sa fagaduia ca. se vor boteza i vor crede D[um]nezeului 1-1[risto]s aceia numaii[i] dobindia gratie i slobozire intru viata pentru aceasta. Aceia ce gindia páginul Batic säfaca craiului unguresc, degrab i-au venit la capul lui si la acei ce au fost cu dinsul. Deci,dupa aceasta mare izbinda i biruinta ce le-au dat D[um]nezau asupra paginilor, mare praz-nice facind au multumit lui D[um]nezeu facind i vársind Inca i chipul craiului de aramasa-eind pre cal s[i] i cu barda in mina s[i] 1-au pus intr-acel turn inalt ca acolo ii aratasa,vedenia si agiutoriul spre biruinta sa fie intru vecinica pomenire in neamul cel viitor dupa

(fragment din cap. Pentru cneziile Chic-vului care au fostzt suptu jugul cel cum-put al lui Batic tcitarul din ISTORIASLOVENILOR, mss. românesc 249 dinB.A.R.; capitol editat de Vasile Dragut

0

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

UN MANUSCRIS INEDIT SI 0 CONTROVERSAISTORICA

SERGIU SELIAN

Manuscrisul care se publica aici, pentru intiia ()ark provine din Fondul Blaj al Sectieide rnanuscrise din Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române, fiind numerotat Ms. rom. 324.Cele 12 pagini de text in grafie latina, i semnat Ardeleanul" apartin, in fapt, carturanilmAlexandru Sterca-Sulutiu, mitropolit al Blajului.

Intitulat Adevdrata causd a trecerii Armenilor din Moldova in Transilvania, manuscrisulconsta, dupa cum precizeaza autorul Inca de la primele rinduri, intr-un raspuns polemic la unarticol apasut in doua numere consecutive din 1860 ale revistei in limba maghiara. Religio"din Pesta j avind ca subject istoricul coloniei armenesti din Transilvania. Aceasta precizarepermite datarea manuscrisului lui Sterca-Sulutiu, care, desigur, va fi dat cu promptitudinereplica sa. In ceea ce-1 priveste pe autorul articolului, pe care Sterca-Sulutiu nu-1 numeste,desi in finalul manuscrisului sau afirma noi avem norocire a cunoaste", in urma consultanirevistei din Pesta I-am identificat intr-o nota de subsol a primei parti din articol (Religio"nr. 30/18 aprilie 1860, p. 277): Transcris dupa cuvintarea publica a domnului Lukácsiintithlata 'Memorii privind viata din trecut a armenilor ardeleni', pe care parohul LukácsiKrist6f, seful Eparhiei regiunii Szolnok, le-a rostit la sarbatorirea apostolului armenilor, Sfin-tul Grigore Luminatorul, in 1858, in Catedrala armeneasca din Szamosujvár2. Publicat la Vienain 1859, N. 8, fila 32. (Dedicat onoratului Consiliu municipal din Szamosujvár i comitetuluiales, care a holarit publicarea pc cheltuiala proprie.)".

Ar fi binevenite, probabil, citeva date despre Alexandru Sterca-Sulutiu (15 februane1794 7 septembrie 1867): a fost unul dintre cei mai reprezentativi intelectuali romani de lamijlocul sec. XIX, dedicat luptei pentru emanciparea sociala i nationala a romanilor din Impe-riul habsburgic i activind in ajunul si in tirnpul revolutiei din 1848, iar apoi in 1850 67, pen-oada absolutismului restaurat si a imperiului liberal. Nascut la Abrud, facut studiile laZlatna si la Blaj, unde a absolvit Institutul teologic. Numit protopop peste 12 localitati dirdomeniul minier Zlatna, le-a inzestrat cu scoli, iar in anii vicariatuhii sal] in Simleul Silvaniei,a stimulat deschiderea de coli elementare in sate, fiind, dupa 5incai, al doilea intemeietor alscolilor românesti din Salaj. Numit cpiscop al Blajului in 185 1 i mitropolit in 1854 (instalatoficial in octombrie 1855). In aprilie 1861, impreuna cu Andrei Saguna a condus un congres depregatire a alegerilor. A participat la Dieta din 1863 ca deputat regalist si a aparat intereseleromanilor pe linga autoritatile centrale vieneze. A participat la Dicta de la Cluj, unde a criti-cat politica mosierimii maghiare de sfidare a intereselor populatiilor nemaghiare. Lucrarea saprincipala, aflatä in inanuscris, este Istoria Horii si a poporului rowdn din Munlii Apuseni aiA rdealului.

Pentru a-I familiariza pe cititorul neavizat cu subiectul atacat de Sterca-Sulutiu inmanuscrisul de fata, se impune o scurta privire istorica asupra originii comunitatii armene dinRomania. Cele rnai vechi marturii ale prezentei armenilor pe aceste pilminturi sint un epigrafdin anul 967 pe o piatra tombalti din Cetatea Alba i cronicile maghiare ale iii Simon de Kezosi Thuroczi, care mentioneaza existenta armenilor inzestrati cu privilegii i titluri nobiliare inTransilvania pe vremea ducelui de Gem, (972-997) si a regelui 5tefan cel Sfint (997-1038).Dupa valurile principale de imigrare armeana. din Asia Mica prin Crimeea in Moldova, in sec.XIXIV, stabilirea masiva, a armenilor in principat este atestata de hrisovul din 30 iulie 140 1al lui Alexandru cel Bun, prin care domnitorul incuviinta inscpnarea unui episcop armeanla Suceava, deci in fruntea unei puternice colonii de credinciosi. In Transilvania, armenii pose-dau Inca in sec. XIII manastiri i teritorii proprii, consemnate, do pilda, intr-un act de donatiedin 128 1 al lui Ladislau IV. Invazia regelui polon Albert in Moldova (1497), urmata de perse-cutii i oprimari, a determinat ca 700 familii de armeni sa se refugieze din Suceava in Transit-vania, Ungaria i Galitia, iar alte citeva sute de familii dintre armenii moldoveni au trecutmuntii in Transilvania in 155 1, cind Stefan Rams i-a prigonit pe armeni, prädind, distrugind

;,Revista istorica ", torn IV, nr. 5-6, p. 561-571, 1993

KristOfi,

6

0

0i-a

www.dacoromanica.ro

562 Sergiu Selian 2

si bisericile. torturind, mutilind si rnasacrindu-i, intrucit acestia nu acceptaserasa-si renege credinta eretica", dupl. curn poruncise tuturor locuitorilor de altä religie decitcea ortodoxa roinlma. In 167 1, alti armeni din Moldova, participanti la o rascoalà condusa deun anunle Hincu (presupus a fi fost armean) impotriva politicii de biru.ri a lui Duca-Vocla,clupa inabusirea revoltei fiindu-le primejduite viata i avutul, s-au refugiat in Transilvania.Cele doufi razboaie turco-polone, dose pe teritoriul Moldovei in 1672 si 1683, avind drept con-secinta diminuarea comertului, au constituit Inca un factor determinant pentru emigrarea arme-nilor in principatul vecin. Pe de alta parte, numerosi armeni din Moldova imigrati in Polonia,hind siliti de autoritatile locale sa se converteasca la catolicism, s-au refugiat in Transilvania,cu speranta ca vor reveni in Moldova. Curn speranta aceasta no s-a implinit, 3.000 familii arme-nt,ti au ramas definitiv in Transilvania, iar o Carta, data de principele Mihail Apafi I in 1680le-a acordat autonomie si drept la comert liber, la alcgerea de ju7i proprii, in scopul de a da unimpuls negotului si rnestesugurilor decazute din caura razboaielor cu turcii.

Armenii ase/ati de-a lungul viernii in Transilvania au fost catolicizati, actiune initiatain 1684 de clericul armean catolic Oxendius Varzareseu, numit vicar episcopal in principat.Extii,derea dominatiei austriece asupra Transilvaniei se f acea si prin propaganda catolica,pentru ca monarhia sä se consolide7e cu ajutorul bisericii impotriva elementelor reformate sipopulatiei rorna.ne greco-ortodoxe. Convertirea la catolicism a armenilor transilvaneni nu eraagrea a de principele Apafi, care era protestant si astfel isi pierdea influenta. incercarea luide a-i lua pe armeni sub protectia sa a esuat. in schimb, cum guvernul austriac conditiona obti-nerea de paminturi i dreptul de a avea orase autonome cu trecerea la catolicism, armenii aufost nevoiti, in cele din urrna, sa cedeze.

Conchizind, asa corn face si istoricul S.E. Kolandjian in lucrarea sa Les arminiens enTransylvanie, XeXVILle s. (Revue des etudes armeniens", tome IV, Paris, 1967, p. 358 360),adevdrata cauzd a trecerii armenilor din Moldova in Transilvania preluind sintagma lui Sterca-Solutiu, care sirnplifica unilateral si denatureath in parte realitatea istorica. o constituieon complex de imprejurari: politica de impozitaie grea a lui Duca-Voda, miscarea lui }lineninipotriva domnitorului, devastärile produse de trupele tatare trimise de turci impotriva robe-lilor si, pe fondul acestora, razboaiele sistematice turco-polone. Aceasta migrare, care a avutloc in mai multe rinduri, de-a lungul unei perioade de timp indelungate, trebuie explicata,asadar, printr-o multitudine de cau7e, fiecare cu rolul sail determinant.

Polemizind, in mod indreptatit, cu autorul articolului din Religio", asupra ideii caarmenii ar fi fost la origine catolici, Sterca-Sulutiu, la rindul sau, dintr-un exces de patriotism,comite inexactitati, bunaoarä asertiunea ca armenii din Moldova n-au fost niciodata persecu-tati. Ar fi suficient, pentru a-1 contrazice, episodul 155 1, pe care 1-au consemnat Engel, Hasdeu,lorga, Sincai, Creche, Xenopol si altii, mai cu seama un martor ocular, armean originar dinEudochia i stabilit in Suceava, autorul unui lung poem, intitulat Jelanie asupra armenilor dinMoldova (tradus in romaneste cu titlul Persecutarea armenilor din Moldova in anul 1551 de-scrisd de diaconul Minas din Tocat, Cernauti, 1895). Cit despre revolta din 167 1, datele problemeise cuvin nuantate, asa cum sint relatate de unii istorici. Aceste detalii, ca si alte elemente clari-ficatoare pentru unele afirmatii din manuscris, pot fi gasite, cu corectiile impuse, in noteleexplicative pe care le-am adaugat la sfirsit, numerotindu-le in text cu cifre exponentiale, pentruale diferentia dc notele de subsol ale autorului, numerotate in manuscris cu cifre intre paranteze.

Ar mai fi de mentionat ca, fata de textul original, am actualizat formele lexicale dinepoca dupä normele de astazi, pastrind, insä, nealterate limba si stilul autorului. Ex: quarecare, quel = cel, aquesta = acesta, quat = cit, neque = nici, che = ca, togma = tocmai,pene = pina, tiara = tara, lenge = linga, pie = pioasa s.a.m.d.

Tin sa multumesc in mod deosebit, si pe aceasta cale, domnului profesor Raoul 5orban,pentru initiativa de a-mi fi semnalat existenta manuscrisului; doamnei Ioana Botezan, cerce-tatoare la Biblioteca Filialei din Cluj a Academiei Romane, pentru gentiletea de a-mi fi pus ladispozitie bio-bibliografia lui Alexandru Sterca-Sulutiu si articolul din revista Religio"; dom-nului profesor Dan Slusanschi, pentru amabilitatea de a fi tradus citatele si termenii din lath-a,precum si de a fi deslusit unele notiuni obscure din text.

ADEVARATA CAUSA A TRECERII ARMENILOR DIN MOLDOVA INTRANSILVANIA

I n bisericescul jurnal maghiar Religio" numit, in nr. 30 si 3 I din 18 si 2 1 aprilie a.c. 860,au iesit la lumina un articol sub titlul acesta Az Erdélyi Ormények multya", adica Trecutularmenilor din Transilvania", in care autorul cu toate puterile prin citatiuni de docurriente

inchi/indu-le

=

www.dacoromanica.ro

3 Un manuscris inedit 563

istorice parte drepte, parte neadevarate (1) se sileste a lämuri politica si religioasa, los. purtarepatimi din veacurile vechi, pinls la deplina lor asezare in Trans." Urania si urmath aici a lor cu

Roma unire.Nu ne pare ram ci. autorul, ca catolic bun, din toate puterile se sileste uncori si in

contra istoriei biscricesti a arata ci. armenii de la inceputul crestinismului, mai ca in continuu,cu putine intervaluri, ar fi fost tot cei mai buni crestini si cei mai credinciosi uniti fii ai bise-ricii Romei, dar ne pare au numai de aceea, ca. venind in sus cu sine in contrazicere, j nici cucel mai mic cuvint voind a pomeni si a recunoaste ca mai dedemult, dupa Conciliul Ecumenicde la Chalcedon, armenii toti si o parte mare dintre dinii i pina astazi s-au tinut mortisde eresul lui Eutichie6, iar alta, mai tirziu, de biserica oriental. dezbinati. de catre a Romei,dup.. ce prin feluiri de fraze, parte drepte, parte false, ii aduce pe armenii din Armenia pin. inTransilvania, si apoi aici asezindu-i iar jj uneste cu Roma, nu se sfieste domnul autorul artico-lului, fabuloasa causa a trecerii armenilor din Moldova in Transilvania (la anul 1672) cu o neier-tat., i numai cu vorbe goale rezemata calomnie, a o da publicului in urmAtorul tip inainte.

Este de insemnat, precum parintii nostri, pita cind au locuit in Crimeea si in Po Ionia,au fost uniti cu Roma, precum sunt si pina astAzi ramasii nostri acolo conationalisti, iar inMoldova ajungind sub principe i popor neunit, si fiind i ceilalti acolo (in Moldova) mai nainteasezati arrnenii de credinta neunita (sic) si ei numai din nestiinta au urmat aceasta religiune (2).Causa pi incipala a trecerii lor (armenilor din Moldova la Ardeal) au lost: ca principele Moldovei

poporul desi ei (armenii) ca i aceia (moldoveni) au fost de credinta neunita, i-au silit spreparasirea limbii si a ritului armenesc i spre primirea ritului grecesc; ins& fiindc5. strabuniinostri pe acesta (ritul grecesc) a-1 primi nicidecit n-au voit, au ridicat asupra lor o persecu-tiune grozava: bisericile (armenilor) le-au prddat, le-au despuiat de toate sculele cele pretioase,cartile cele bisericesti puindu-le pe gramada de leninc (m.glyara6) le-au ars, pe episcopul sipreotii lor i-au aruncat in temnita, pruncii i-au botezat a doua oar., mortii le-au ingropat dup.ritul grecesc, mai pe urinit in contra bisericilor (armenilor) tintind tunuri le-au impuscat toategramadi, (halomra 15t-tek 6) cu un cuvint pe armeni au voit cu totul a-i desbraca din strabu-nile lor obiceiuri, naravuri si nationalitate."

Nu-i de lips. sa aparam in contra unei asertiuni calomnioase. si mai cu seam.. numai cuvorbe goale rezemata, nationalul caracter al românilor, cari nu numai pc nime cu goana nu s-ausilit a-i retrage de la religiunea sa proprie sau de la unirea cu Roma, cind contra din istoriabisericeasca se dovedeste, ci. tocmai insusi ei (romanii) au lost in tot timpul cei mai aplecatiaceasta unire a o face precum s-au intimplat la anul 1204, cind imparatul românilor si albulgarilor, Ioannichie, au facut unirea cu Roma sub Papa Innocentie 111 la anul 1370, iarmai versus la anul 1439 in Conciliul Florentin, pe care timp tocmai mitropolitii din Moldovaau fost cu cea mai mare rivnii, i cei mai puternici inclemnatori la S. Unire cu Roma tocmai si aimparatului grecesc Ioan, si a grecilor, si Damian mitropolitul Moldovei au subscris, aseza.-mintele Soborului de la Florenta fiind face acolo. Asa si la anul 1699, in Soborul de Belgradin Transilvania, de care unire numai dupa aceea mu s-au intri.inat, dup. ce au vazut, ca fratiicatolici S. Unire o folosesc nu numai pentru interesele sale, si se silesc a le vatama vechile lorobiceiuri i disciplina bisericeasca (3).

Romanii moldoveni au suferit a se ridica episcopie latini. la Milkovia; mAnastiri latinela Rimnic, la Buzau si in alte locuri, Can pin/ astazi nevatamate exista; ci voi aduce spre ara-tarea calomniei din articolul pomenit un istoric latin dezinteresat, pe Fasching, care in opulsau Nova Dacia" (4) venirea armenilor in Moldova si cauza trecerii lor de acolo in Transilvaniaasa o descrie: Cetateni (armeni) cari au fost mai ramasi dup., suruparea (prin persi i turci)

(1) Precum este si cel din Ezechiel Profetul C.27 v. 14, unde despre Muntele Ararat dinArmenia sau despre locuitorii din prejurul lui, armenii, nici o pomenire nu exista; ca cine vaindrázni a zice si va fi in stare a documenta, ca Casa lui Thogorme (Domus Thogorme) pomenita.in locul citat de profetul Ezechiel si. fie armenii sau locuitorii de sub muntele Arrneniei, Ararat ?3

(2) vezi contradictiunea: in Crimeea, de unde apoi pe rind au trecut o multime marede armeni in Moldova, armenii au fost uniti cu Roma si o parte a fratilor lor, cari mai tot peacel timp s-au strecurat i asezat in Moldova, totusi ii afla pe acestia neuniti? Si acestia, desise pretinde a fi fost uniti cu Roma, totusi numai pur putea din nestiinta." le urmeaza. religiu-nea neunitilor armeni de mai nainte in Moldova asezati? Cum au putut ignora ei ca au fost

daca au fost uniti cu Roma asa lesne i asa afund, cit numai din aceasta profunda igno-ranta" si. urmeze religiunea neunita, a fratilor sai? Miraculum!

(3) vezi Hist. Ed. a lui Petru Major, tiparitá in Buda 1813, de la pagina 25 pina lapagina 58 si iarasi de la pag. 81 pina la pag. 102. Sinkai Chron. la anii 1202-2 1340 1,1437 pina 1439. 1697 pin5. 1699 de la 1700 pina 1702.

(4) pagina 20 si 27.

www.dacoromanica.ro

564 Sergin Selian 4

patriei sale (a cetatii Aniei parte in Persia, parte in Crimeea, parte in Moldova si Po Ionia cuepiscopul (Antistite) sac' s-au asezat, facind cu domnii Moldovei conventiune au fost primitiin sapte cetati2, pe cari le-au infrumusetat cu biserici, cu mànstiri, edificiuri, cu crescadat'

arte. Iar la anul lui Xs 1668 (5) scornindu-se groaznica seclitiune1° intre Hencul (6) si DucaVajvoda Moldovei11, si iesind si turci la obsidiunea12 Karniniecului, dupd ce cu putei ea, none-circa intru prada, precum i fiii lor in servitute s-ar fi tras, armenii vrind a se mintui pe sine,s-au tras la munti, unde raminind pina la a treia iarnä ascunsi, mai pe urma mutindu-si sfatui,si parásind Moldova, si au cautat locuinte in Transilvania"(7).

Aceasta intimplare de Fasching in Nova Dacia" scrisa, Sinkai in Chroiica sa (8) la anul167 I din Istoria Balaceneasca a Moldovein, si din Sulcer (9) istoric ardelenesc, mai lamurit ne-odescrie asa: cá intru aceste timpuri s-au rculat Tara Moldovci asupra lui Duca Voda domnuluisau, si scotindu-1 cu arrne din tron si din tara, alungatul principe i domn fu silit a cere ajuto-rul suzeranului.imparat a turcilor spre repunerea sa in tron si spre dornolirea rascoalei poporu-lui facuta asupra sa; care trimitind spre ajutorul i repunerea pe tron a alungatului Vocla ostiriturcesti, Domnul Voda, s-au repus in tronul sau, iar pc capeteniile räsculatilor i-au prins

i-au omorit. Sulcer zice: ca rascoala aceasta asupra lui Drca Voda s-au Ricut in 29 octom-brie din anul 1671, ca Basa, care 1-au dus inapoi in scaun s-au numit Kaplan Basa din Alepo;ca Duca Vocla s-au inturnat in scaun la inceputul anului 1672, ca armenii cu Heicul (Henculnumit in Nova Dacia) povatuitorul lor inca au fost arnestecati in rascoala accea, Si pentru aceeaau trecut in Ardeal ca sa nu se taie si ei dimpreund cu dioscurii" (rebeli asa nurniti).

Din cari mai limpede ca soarele se vede, ca asertiunca antorului articolului din ReligioAz Erdélyi Ormények multya", in care cauza trecerii armenilor din Moldova in Ardeal seadscrieu unei groaznice persecutiuni a armenilor pentru religiune Si nationalitate, este o calom-nie grosolana, prin care adevarata dar criminoasa i perfidioasa cauza a trecerii armenilor dinMoldova in Transilvania s-ar sili a o astupa, si a o imbraca si infrumuseta, i da publiculuicititor de o perscciliune religionara scornita de principele Moldovei si de popor asupra anne-nilor", cind din citatii istorici nu români, ci latini ardeleni, Fasching i Sulcer, nepartinitoriromanilor se dovedeste ca armenii cu povatuitorul lor Heicu sau Hencul, uitindu-si de face-rea de bine cea mare, care domnitoiii Moldovei au aratat contra armenii cei exilati din patriasa, primindu-i cu o asa mare si iubitoare de stiaini ospitalitate in Moldova, si dindu-le azil descapare; ei (armenii) totusi s-au unit cu rebelii tarani asupra domnului tarii Duca Vocla, si 1-auscos din tron, i 1-au gonit din tron, si 1-au gonit din tart!!!

Asadar adevarata causa a trccerii armenilor din Moldova in Transilvania n-au fostprecum se zice in pomenitul articol persecutiunea pornita de domnitorul i poporul Mol-

daviei asupra lor pentru religiune, limba si nationalitate, ci au fost frica de meritata cu totdreptul pedeapsa, care in toata lumea si in toate regatele tocmai si de aceeasi nationalitate,limba i religiune, se dicteaza rebelilor, si care ca s-o inconjure, dupa Asa lui Fasching de maide sus, armenii temindu-se, din munti unde scapase a se mai intoarce, dupa cum doarunii dintre ei sfatuia fratilor lui, mutindu-si Consiliul, au trecut in Transilvania. Asadar si fricaaceasta, i persecutiunea pentru revolutiunea Mena asupra domnitorului, nu le-au causat, nicipoporul roman al Moldaviei, nici domnitorul Duca Voda. Poporul nu, ca cu acesta armeniierau frati de cruce in revolutiune si in perfidie asupra domnitorului sau. Domnitorul inca, nu,ca pe acesta lb izgonise rebelii si din tron i din tara, si nu avea nici o putere. Urmeaza darcit frica si-au facut-o, i persecutiunea si-au scos-o asupra sa armenii insui, prin criminele laesaeMajestatis, proditionis Patriae, i prin perfidia asupra domnitorului sau pa[s]trat, si nu de laromani, ci de la turci, cad ca izbinditori ai acestei politice crime mafi, venisera spre repunereaDomnului Voda in tron, din care rebelii 1-au fost alungat. Cari venind in Moldova cu ostirimari spre apasarea grozavei revolutiuni, i pedepsirea rebelilor in care armenii erau malifactori i puternici colaboratori nu ne indoim, i bucuros credem, ca precum n-au crutat

(5) mai jos se va arata, ca aceasta seditiune s-au intimplat mai tirziu, adica la anul 167 1.(6) capetenia armenilor din Moldova.(7) Hac Patriae eversione superstites a caede Cives, pars in Persiam, pars in Crimeam,

pars antem in Moldaviam et Poloniam suo cum Antistite concessere, pacta subinde cum MoldaviaeDinastis Conventione, in septem recepti sunt civitates, quas Templis, Asceteriis, Aedificiis,Mercibus et artibus nobilitarunt. Anno dein Christi 1668 immani exorsa seditione Henculeuminter et Ducam Vajvodam Moldaviae, ac Turcis quoque ad obsidendum Caminiecumexcitis: dum vi fortunae in praedam, juxtaac filii eorum in servitutem abstraherentur, Armenirebus suis consulturi Montana subiere, ubi in tertiam hyemem, delitescentes, tandem mutatoconsilio et deserta Moldavia, in Transilvania sedes quaesivere.

(8) tiparita in Iasi 1854, pag. 106, 107. Tom III.(9) Tom II, pag. 133.

ra

I

si

r

www.dacoromanica.ro

Un manuscris inedit 565

pe romanii moldoveni cei mestecati in aceasta revolutiune, asa nu vor fi crutat nici pe armeni,can an luat parte in aceasta, perfidie asupra patriei si domnitorului lor. 5i atunci prea lesnes-au putut intimpla, ca s-au obisnuit a se intimpla mai in toate provinciile räsculate, desi suntcrestine, cit pe aceia rebeli cari se vor fi retras spre apararea sa in castele, sau in case, sau inbjserici, turcii cu toata furia turceasca. i oare crestinii in asemenea cazuri nu lucra asa?le vor fi expugnat Si zdrobit si cu tunuri, i dupä expugnarca lor fär5. crutare le vor fi sipradat de toate sculele cele pretioase i sinte. Si pe cei prinsi ii vor fi tras in robie, ii vor fitaiat fara, mita si fart.' alegere de roman sau de armean. insa. aceasta dreapta rasplatire a per-f idiei, a proditiunii15 patriei, si a laesae Majestatis, numai un nedrept, i voitor de rau a romanilorcalomniator o poate da de o goana religionara i nationala.

Cite popoare de diverse religiuni si nationalitati n-au locuit in Moldova, intre cari auntsecui csangdi, can pe timpurile, cind si armenii era acolo, era in Moldova. Si nici unul

n-au suferit de la romanii moldoveni goana pentru limba, nationalitatea i religiunea sa, caripina astazi nevatamate le pastreaza; i apoi sä fie de a crede cl, singuri numai arrnenii sa fipatimit goana crudela pentru limba, nationalitatea i ritul sari, dupà ce credinta era unaaceeasi cu a moldovenilor?!!

. Ce se tine de religiunea armenilor, iarasi Fasching in Nova Dacia", pagina 27, lastne spuna; car e, dupl. Istoria Bisericeasca, asa zice: Daca te vei uita la religiunea lor (armeni-lor), unii urma cea catolica, iar ceilalti se lipea de eresul lui Eutichie, care dedemult este inautorii sai Eutichie Arhimandritul Constantinopolei i Dioscor Ep[isco]pul Alexandriei afurisitin Conciliul din Chalcedon a lor 630 de episcopi".

Noi religiozitatea i statornicia in crestinism cea mare a poporului arrnenesc nu voimnici de cit si nici o data a o aduce la vreo indoialã, ci bucuros o recunoastem; insa. de vom urrnari,nu intru atita istoria, cit chiar numai articolul Az Erdelyi Or mények multya" de nu vom voia face sila adevarului, vorn debuin sa marturisim cà tocmai si in zisul articol aflam prea groase,inegalabile Si cu mina goall palpabile urme de o politica, dupa care armenii cu invapliatulzel a religiozitatii sale, unde acesta au putut sl. vie in conflict cu intercsele lor politice si privatemateriale, sau comertionale, n-au fost asa scrupulosi, ci 1-au stiut de minune a-1 tempera, sia-1 acomoda i dupà starile imprejur a popoarelor, si a locurilor, si a intereselor politice, mate-riale si comerciale a lor, pe unde s-au asezat cu locuinta.

noi numai din aceasta, in fapta vederatl, politica, ne putem noul. explica, cum ceimai ortodoxi armenj, pina ce stete Imperiul Bi7antin in floare, cu care si in lucruri politiceca vecini i in lucruri comerciale, si in trebi rdigioase avea mult de a face, si de la careavea multe a spera dupá ce in acest imperiu so imputernici eresul lui Eutichie careera si de imparatii Bizantului incl. partinit se alipise toti de eresul lui Eutichie?

Cum, despartindu-se Biserica Orientala de cea Occidentall, ramasera i arrnenii in ne-unire cu Roma?1.7

Cum, facind grecii cu latinii, in Conciliul Florentin, pace si unire, armenii a carorasoli au sosit in Florcnta, pe la sfirsitul Conciliulni primird i ei unirea, inc. cu mai multeconditiuni i schimbari, ca grecii (10), cari numai cele 4 puncte cunoscuse, i Mci o iota altadin avutul mai nainte zis i disciplina a schimba, au voit a primi (11) ?

Cum, apoi dupa ce s-au retras i grecii de la facuta in Conciliu Florentin unire, s-au re-tras i armenii? A carora o mare parte pina astazi se tin statorniceste de ea.

Cum iarasi, dupã ce furä izgoniti armenii din patria lor prin persi i prin turci, nu pen-tru religiune acum, ci pentru criminoasa inpo1itic. i ceartl pentru tron a fiilor regelui Arme-niei Leonea III urmata(12) arrnenii, cari in patria lor Armenia era eutichieni si neuniti cu Roma,veniti si asezati cu locuinta in Crimeea, si in Polonia, sub imperiu catolic, se facura, laza nicio greutate si sill cä istoria, i autorul pomenitului articol din Religio, de sill nu face nici opomenire catolici? Iar cari s-au asezat in Moldova dupa cum recunoaste i autorul arti-colului Az Erdélyi Ormények multya" au ramas neuniti precum ii excuza numai dinnestiinta?!1 Insa cum au putut pe cale din Armenia (sau mai bine din Crimeea i Polonia,de unde pe rind apoi s-au strecurat si in Moldova) venind atre Moldova uitä despre religiunes-au tinut ei?!

Toate aceste sunt niste mari simptome, i inegalabile documente, ca fratii nostri armenin-au avut nici o lipsä de vreo sila de a se acomoda si cu religiunea sa; i de a-si stimplra

(10) si de aci vine putina asimilare a ritului si a disciplinei armenilor cu a bisericii latine,iar nu de pe timpurile S. Silvestru Papa I si a S. Gregorie Iluminatorul Apostolul Armenilor,pe cind in disciplina i rit, intre Biserica Occidentall i Orientala sau mai nici o deschilinirels,sau prea neinsemnata era.

(11) Syropulus Hist. Concil. Florentini Sect. III cap. III in fine. Ibidem Cap. 16 ibidem.Sect . 7 8. C. 6 ibid. Cap. 10 ibid. Sect. 8 C.8 et 12 ibid. Sect. 9 C.10 et Sect. 10 Cap. 17 in fine.

si

sa

$i

si

www.dacoromanica.ro

566 Sergiu Selian 6

zelul, dupa. interesele sale politice, materiale i comerciale si religionare, a ditiunilori° si -alocurilor, si a domnitorilor in a carola provincii s-au ase2at cu locuinta.

Cum cä armenii intre roma.ni in Moldova n-au fost persecutati, ci din contra le-au me,rsfoarte bine, si si-au agonisit acolo averi mari, cari le-au adus cu bine apoi in Transilvania,si ca. in Moldova intr-adevar si-au fost aflat a doua a sa patrie si e iubitti. Si acea imprej-n-rare dovedeste, cá familiile lor cele niai de frunte si mai avute si-an adoptat tot nume rorna-nesti, precum este: Capudebou, Patrubani, Verzariu, Placintariu, Vicol, Kovrig, Korbu etc,cari nume cu buna seama nu le-au primit de fried, ci de buna voie, deoarece i dupa ce autrecut din Moldova in Transilvania unde nu se pot jelui despre persecutiuni numele roma-nesti no numai Si le-au retinut, dar inca si aici au facut asisderea, adoptindu-si nume ma-ghiare cu cari de minune se stiu asimila si infrati, si asa ci aici, ca i in Moldova, nenumaratefamilii armenesti s-au lepadat de numele sau cel armenesc, si si-au adoptat nume rnaghiarr,si acum avem familii armenesti numite Laszlofi, Barány, Balog, Jakab, Másvilagi, Otves, Csiki,Karátsani, Lengyel etc. etc. etc. Si observam, ca, nenumarate familii mai cu seama parteamai cultivata parásindu-si, sau multora durete hindu-le doar de limba armeneasca si rusiRe,de limb& sociala si in afara, si in casele sale intrebuintind limba -maghiara, pe care au intro-dus-o de linibä de instructiune nu numai in scolile lor, dar au ridicat-o i pe catedrcle bisericiltttrlor, spre a esti credinciosilor sai moralul evanghelicesc.

Noi nu ne-am luat de tinia fereasca Dumnezeu a aduce la indoiala sau a oppumnatlistoria intoarcerii armenilor la crestinism, prin S.S. Apostoli Thadeu i Bartholorneu, iar mai-ales prin S. Grigorie Ilurninatorul; insfi cele cc zice autorrl articolului din Religio" N° 30 a.c.pag. 278, Din Roma au adus S. Grigorie pe linga vrcdnicia Patriarhici, care de la Papa Srl-vestru I s-au daruit lui (S. Grigoric) si urmatorilor lui, i obiceiurile i ritul, in cari bisericaarmeara, pe linga toatä originalitatca sa orientald, asa tare seantand cu biserica latina", totomul, care numai din pragul uii au salutat istoria bisericea5c5., i tie cd pe timpurile S. Syl-vestru I Papa, nici Papa nu avca titlu de Patriarh, nccum sti fie ddruit acest titlu lui S. Gri-gorie Iluminatorul, si cel ce are putina judecata de a combina cele mai sus aduse despre nulla,,sau tocmai putina schimbare intre ritul i disciplina Bisericii Occidentale i Orientale, va fisilit a le repune in sirul pioaselor legende, bune pentru poporul de rind (13).

(12) Fasching in Nova Dacia" pagina 25 si 26 asa descrie intimplarca aceasta Armeniea tempestate in Transilvaniam nacti sunt aditum, qua Regnum Armeniae ab Osein, et HaaghRegis Armenorum Leonis III filiis, fraterno dissidco (sic!)2° discerptum set; Haagh enim reg-nandi accensus cupidine, ea lege adversus fratrem, Persica et Turcica implorat auxilia, staepenitus gentis et Patriae immemor, ut hi eo deccdente succederent, modo ipse, dum viveset,solus imperaret. Malum hocce Consilium Consultori exitium attulit. Nam Persac ac Turcaepostquam Haagho solium stabilivissent, moram longiorem aversati, eo per insidias sublato,populationibus et ferro sui securos Armenos invadunt, injuriis divexant, denique partito interse regno, caesis potentioribus Civibus finitirnam Urbem Ani dictam eamque vastissimam Per-sis vicinam, de qua illis minima conveniebat, communi Consilio dirnunt"21.

(13) Numirea aceasta Patriarh" mai intii au inceput, cam pe la sfirsitul, si nu la ince-putul veacului al IV sau pe la anul dupa. Xs 303 pe timpul S.S. Sylvestru I Papa si a luiGrigorie Iluminatorul, cum vrea autorul articolului Az Erdélyi Ormények multya", Si 1-audat acesta nu Papa Sylvestru I, nici S. Grigorie Eum., ci cu mult mai tirziu 1-au daruit mai intii,si mai multor ep[isco]pi dintre cari au fost si Ottreiu" ep[iscolpul din Melitina ArmenieiConciliu II Ecumenic, din Constantinopole I, cam pe la anul 380 tinut; ca desi Balsamonin tilcul Canonului VI a Conciliului din Nicaea I, pe cei trei ep[isco]pi: a Romei, a Alexandrieisi a Antiohiei, ii numeste Patriarhi", totusi numirea aceasta o cla Balsamon numai dupa obi-ceiul tirnpului sau, nu dupa, cum se numea acestia pe timpul Conciliului Ecumenic I din Nicaea,in a caruia acte numirea de Patriarh" nicaieri nu se afla, i pe atunci i ep[isco]pii Romei, aAlexandriei si a Antiohiei purta numai numele simplu de Episcop".

Guilielmus Bevereguis in adnotarile sale la Canonul VI a Conciliului I Ecumenic dinNicaea, pagina 52, in columna a 2a, Tom II, nu far& fundament as.a zice: Primus itaque, nifallor, scriptor fide dignus, qui Patriarchorum Christianorum mentionem facit, est SocratesScholasticus; qui historiae suae finem imposuit anno secundo Olympiadis 303, Theodosio deci-mum Septimum Consulatum gerente, hoc est anno Christi 442. Hic enim de Secondo. Oecume-nico Concilio loquens ait: sed et Patriarchas constituerunt, Provintiarum divisione facta, Socrat.Hist. Eccles. L. 5. C. 8.23 postea in Actis Concilii Chalcedonensis Nomina Archi. Eppus et Patriar-cha saepe occurunt tamquam synonima.

II. Post quadringentesimum plus minus Aere Vulgaris Annum, nova haec EpiscoporumNomenclatura Patriarcha introducta est; qua multi tandem Eppi insigniti sunt. Socrates locoante citato conplures recenset, qui a Concilio C.P. Patriarchatum sortiti sunt; Nectarium Con-

I I

www.dacoromanica.ro

7 Un manuseris inedit 567

Noi a-fern norocire a cunoaste pe autorul articolului mai sus de atitea ori pornenit, AzErdélyi Orniények multya" cu pioasele i laudabilele sale pentru natiunea i biserica armeneascaintentiuni, i pentru aceea 11 pretuirn, i ii poftirn din inirna succes bun si nurnai la aceea Iireflectarn, cd cind voeste prin patimi triste istorice a do-fedi statornicia catre religiunea sa, Sialipirea natiunii si a bisericii armenesti catre S. Scaunul Apostolicesc a Rornei, i prin acestaa excita sau corniniseratiune sau simpatie sau favoare i protectiune spre biserica catolicd deritul arrnenesc, ca S. Scaun sa dal-Masai si armenilor din Ardeal ce ar fi lucru prea dedorit episcopie de ritul lor, aceasta sã o faca totdeauna numai dupa docurnente sigureistorice, fdra de a cleveti, si figura pe romani inaintea publicului, si a bisericii latine, sauinaintea poporului armenese din catedra din care numai adevarul, si Inca cel evanghelicesc

ar debui sa se vesteasca de oarneni asa fanatici si tirani, si gonitori de alte confesiuni;cdri nici altor nationalitati, cari locuiesc intre dinsii, nici armenilor, nici odata nu le-au statin cale, nici silä nu le-au facut, ca sa nu-si tind legea si confesiunea sa, sau sa nu-si poata, liberi,dupa stdrile imprejur a intereselor sale, alege dupa curn din cele mai sus aratate se vedeunirea bisericii sale cu confesiunea, si biserica care au vrut.

Arde!eanul

NOTE

1 Lukácsi Kristof Hacik Ghugasian (1804-1870), scriitor, istoric si cleric armean,preet la Gherla (1826 1837), profesor de teologie (1837-1853) si director de gimnazin(1S53 1856) la Alba-Iulia, parch in Gherla (1856 1876); fondator al orfelinatului arrneande 1 aieti si director al girnnafiului armean din Gherla; autor al unor lucrari de istorie i reli-gie privitoare la arnienii din Transilvania si la relatiile armeano-maghiare.

2 Szamosujvár numele dat de maghiari localitätii Armenopolis, intemerata de epis-copul armean Oxendius Vilrzarescu in 1700, lingd satul Gherla, de la care mai tirriu a impru-m,utat numele de astazi. Edificat pe terenuri curnparate de armeni, dupd tin proiect al arhitec-tekri. Alexanian chemat in acest scop de la Roma, Armenopolis a fost singurul oras din Iniperiulaustriac construit dupd un plan. Primii locuitori au fost 70 familii armenesti expulfate de sasidw Bistrita, iar cind a devenit un important centru cornercial i manufacturier, contrilmindgrin legaturile sale externe la dezvoltarea economicd a Transilvaniei, aici lccuiau 3.000 familiide armeni. Principal focar spiritual al armenilor transiPthneni, Gherla are o catedrald i 0 bise-rica de rit arrneano-catolic.

. 3 Daca armenii nu sint mentionati explicit in Biblie, in schimb sursele istorice confirmd,in illicit ascendenta lor sugerata in Cartea Cartilor. in Gene:a 2, 10 14, raiul este localifatin Armenia: 1.-n riu iesea din Eden si ucla grddina; si de acolo se irnpärtea si se facea patrubrate. Numele celui dintli este Pison; el inconjoard toatd tara Havila, uncle se gaseste aur.Aurul din tara aceasta este bun; acolo se gilseste si bedelion si piatra de onix. Numele riului aldoilca este Ghihon; el inconjoara toata tara Cus. Numele celui de al treilea este Hidechel:el curge la rdsaritul Asiriei. Al patrulca riu este Eufratul". Cele patru brate ale riului caretda gràdina", adica raiul, izvordsc din Platoul Arrnean, la poalcle Araratului, in partea derrif;arit a Asiei Midi, deci pc teritoriul Armeniei istorice, conform cercetárilor oamenilor de stiinta.Pison este Kura, o apa care izvoraste din Armenia de Sus si se varsa, in Caspica, dupd cc con-flucaza cu Araxul; Ghihon este riul Arax, care izvoraste tot din Armenia de Sus si formeazahotarul actual dintre Armenia si Turcia; Hidechel este Tigrul, care, prin Tigrul de apus,isvoraste din Taurusul Armean; Eufratul, prin Eufratul de rdsarit, irfordste din sud-vestulATaratului. la hotarul estic al Armeniei Mari. Dupa ce Geneza 8, 4 mentioneafa masivul biblic,simbol national al armenilor in luna a saptea, in ziva a saptesprezecea a lunii, corabia s-aopit pe muntii Ararat" , etnogenefa nearnului armean este sugeratä in aceeasi Carte, cap. 10,ve-setele 2 5: Fiii lui Iafet au fost: Comer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Mesec iToras.Fiii lui Gomer: .Aschenaz, Rifat si Togarma. De la ei se trag popoarele din tar-He nearnurilordir pe malul marii, dupd tinuturile lor, dupd limba fiecdruia, dupd familiile lor, dupa semin-

stantinopoleos et Traciae, Helladium Ponticae Ditionis et una cum illo Gregorium EppurnNissae, et Otterium Eppum Melitinae in Armenia; Asianae Diecosesos24 Amphilochium Iconiietc. etc."25

Pentru pitul, disciplina si pentru Patriarhatul armenilor, precum si de care bisericas-air tinut ei mai tare? Vrednic este de a se citi Picipios, die Orientalische Kirche, Wien 1857"clb la pagina 416-426.

www.dacoromanica.ro

568 Sergiu Sclian

tiile lor." Referiri la Togarma gasim si in Ezechiel 27, 14 Cei din casa Togarmei aduceaula tirgul tau cai, calareti i catiri" si 38, 6 Gomerul cu toate ostile lui, tara Togarmei,din fundul miazh-noaptei, cu toate ostile sale, popoare multe impreuna cu tine!" Or, Togarma(sau Torgom in versiune armeana) este -fatal lui Hayc (Hayg), parintele legendar al neamiduiarmcan. Istoricul Moveses Khorenati (Moise din Khoren), autorul celci mai ample si docunien-tate curse privind originea poporului sau, Istoria armenaor, scrisa in sec. V, precizeaza cit Hayeeste fiul liii Torgom, fiul lui Gomer, fiul lui Iafet, fiul lui Noe; el 1-a rapus pe tiranul Bell, des-cins din Titan, si a intemeiat pe accl loc Hayk, adica Tara armenilor, iar de la nurnele sail setrag etnonimul hay = armean i toponimul Hayastan = Armenia : Hayc, nevrind sa se supuha,dupa ce 1-a nascut in Babilon pe fiul sau Aramaniac, s-a indreptat spre tara Araratului, care seafla in partea de miaziinoapte, cu feciorii, fiicele si fiii fiilor sai, care erau oameni puterniti,in numar de vreo trei sute, i cu toti ai casei i cu altii alipii acestora si cu toate cele de-alegospodariei", iar apoi locuitorii platoului muntos numit Haik sint parintii semintiei caseilui Torgom". Stranepotul stranepotului lui Have a fost Aram, despre care Khorenati afirrna:Cu numele lui toate neamurile numesc Ora noatra, asa grecii ne sic Armen, iar sirienii sipersii Armenic". Aram si-a extins regatul dc la Pontul Euxin la Mediterana, impartindu-1in patru mari regiuni ale Armeniei.

4 Eresul lui Eutichie autorul reia o prejudecata foarte raspindita, care considera.credinta armeana ca fiind monofizita, ceea ce este fals. Armenia e prima tart care, in anul 30 1,a acceptat crestinismul drept religic oficiala de stat. Anterior, crestinismul fusese introdus sipropovaduit in Armenia de Tadeu i Bartolomeu, apostoli ai lui Isus, de aceea Biserica Armeana,cea mai veche din lume, este numitt apostolicd. In fapt, este o biserica ortodoxh. autocefala, iarintemeietorul ei e Grigor Lusavorici (Grigore Luminatorul), cel dintii Patriarh armcan, celcare la 30 1 a detcrminat adoptarea oficiala a noii credinte de catre regele Trdat (Tiridate)Neintelegerea care ii considera monofiziti pe armeni si care persista i asazi chiar printre clericivine de la faptul cit armenii, absentind de la Sinodul din Calcedon (anul 45 1), au respins dogmaacestuia. Biserica Armeana, care e una dintre cele cinci biserici necalcedoniene, recunoasfedoar primele trei dintre cele sapte Concilii ale ortodoxismului, uncle au fost respinsc ereriilelui Arie, Mac«Ion si Nestor. La Calcedon, a fost respinsa erezia lui Eutvchie (monofizitismul),lucru pe care Biserica Armeana ii Meuse inch. din 435, la Sinodul sau de la Astisat, cind ii recu-noscuse pe Isus ca Dumnezeu adevarat i om deplin, deci acceptase ambele naturi ale lui Hristos,prin formularea Unul nascut Fiul lui Dumnezeu a primit natura umana de la Fecioal a si s-afacut om adevarat si fiu de om". Ceea ce a respins Biserica Armeana din dogma de la Calcedona lost afirmatia lui Leon I cel Mare, care sustinca unirea celor douh naturi in Isus (Un singurDumnezeu in docia. naturi") cu conservarca caracteristicilor lor, intrucit ea considera aceastaun pas spre nestorianism. La sinoadele Bisericii Armenc de la Dim, in 506 si 555, a lost condam-nat calcedonisimil, care insistase asupra distinctiei dintre naturilc uniana i divina ale lui Isus,si a fost afirmat atasamentul la conceptul unitatii indisociabile dintre ccle clou5. naturi. DimitrieDanin lucrarea Monofi:itismul in biserica armeand-orientalci (Cernauti, 1902), combate si elprejudecata respectiva, restabilind adevarul printr-un rapel istoric i teologic. Dupa concluziaSinodul acesta particular de la Astisat deci, la care a marturisit biserica armeana in public2 naturi in Christos, s-a tinut cu 16 ani inainte de sin. de la Chalcedona, prin urmare dogmadespre 2 naturi in Christos primita in acest sinod deja exista in biserica arnicana-orientala si inurma deciziunii sin. de la Astisat se tine a onoare mare si pina astazi si se marturiseste in publit",autornl ofera si explicatia falsei etichetitri a credintei armene: Grecii, care au combatutpeArmeni nu o data cu armele in mint, imputau Armenilor in lath monofizitismul. Aceasta ofaceau ei din cauza ca Armenii se tinea &parte de Greci din cauze politice, apoi pentru ca eidin motivele incluse nu recunoscusera sinodul din Chalcedona, mai cleparte pcntru cacare inaintau in teritoriul Armeniei, favorizau din anti! 600 monofizitismul in Armenia din causepolitice spre a-i instraina pe Armeni de Greci si in fine pentru cit Armenii isi formasera o bisc-rich independenta i nesupush, Grecilor, conduct de un patriaih, numit catolicos."

5 Maglyara rug (in maghiart, in original).6 Halomra löttek au impuscat gramada (in maghiara, in original).7 Ani capitala regatului Arrneniei Mari in perioada 953 1064 (situata in extremi-

tatea estich a Asiei Mici).8 Sapte cetati duph ce, in 140 1, incuviintase intemeierea unei episcopii arnicne la

Succava, iar in 1407 chemase negustori arrneni din Polonia sa se aseze in Moldova, populincllocalitatile Siret i Cernauti, al caror comert avea sa fie practicat aproapc exclbsiv de armeni,Alexandru cel Bun a invitat, in 14 18, alte 3 00 0 familii de armeni sit se stabileasca in sapteorase. Enumerarea acestora difera, cu mici modificari, in sursele istorice. Astfel, G. Pray inDisserlationes historico-criticae (Vindabonae, 1775, p. 170), Papadopol-Calimachi in Notifilistoriai despre orasul Botosani (1887, P. I()) i B.P. Hasden in Etymologicum Magnum Romaniae(1887, vol. II, p. 1697) mentioneaza: Suceava, Hotin, Botosani, Vaslui, Galati, Iasi, DorohOi.

Perai,

www.dacoromanica.ro

9 Un manuscris inedit 569

Fatft de aceastä lista, Luigi Maria Pidou in Breve relatione della stato, principij e progressi dellaMissione apostolica a gli Armeni di Po Ionia e Valachia e provincie circonvicine e

eretlione e fcndatione del Collegio pontifico di Leopoli per la inedesima natione armena sottocura de' padri chierici regolari detti volgarrnente teatini, fin al primo aprile 1669 (in N. Iorga,

Studii ci documents cu privire la Istoria romanilor, vol. III, p. 430) inlocuieste Dorohoi cuSiret; A.D. Xenopol in Istoria Romani lor (Iasi, 1889, vol. II, p. 251) inlocuieste Iai cu CetateaAlba; Minas Tokatti in Cant de jellire (Bucuresti, 1895, P. 10 11) inlocuieste Galati si Dorohoicu Siret si Roman; iar Johann Christian Engel in Geschiclzte des ungrischen Reichs und seinerNebenliinder (Halle, 1804, vol. IV, partea 2, p. 108) mentioneaza Suceava si alte cinci orapcArora nu le cld numele.

9 Crescadat negustorie (ardelenism, din maghiarul kereslreclelem).10 Seditiune revoltd, rAzvratire, rascoalA.11 Rascoala lui Flatten conform opiniilor unor istarici, rascoala condusa de lidncul,

cdruia i Fe atiibuie origine armcanA, a fost deterrninata de politica de impozitare a principelniGheorghe Duca, iar dupd ratarea rdz7ratirii, armenii au lost nevoiti sä fuga pentru a scApa dercpresalii. Astfel, Hasdeu, dupd a referire in Istoria tolerandei religioase in Romania (Bucuresti,I-864) in 1671, domnind in Moldova Duca-Veda, arnaut lacom de bani si de singe, armeniian fost iaräsi cei dintii de a lua parte la o conspiratiune curat nationald, in capul careia se pusesefaimosul serdar Hancu, prototipul spiritului de opozitiune in Romania, ramas nemuritor prinp:overbul moldevenesc: 'Veda vrea, Hancu ba'. Revolta fu nenorocita. Conjuratii au fast

intr-o batalie de linga Chisindu i siliti a fugi din tard. in orice caz insA, armeneii sepat Lauda de a fi jertfit si ei capetele lor, astd-data, ca i in timpii cei vechi, dimpreund cupdrintii nostri, pentru izbinda cauzei romane" in Etymologicum Magnum Romaniae 11 ci-teard pe istoricul german Engel (sec. XVIII), care la rindul sail se inspirase din lucrarea iezui-tului Rudolf de Bauzen, utilizata de isto unguri Pray si Benka. Hasdeu: Pe la 167 1, dom-nind in Moldova crudul arnaut Duca, boierul Hincu a ridicat steagul rascoalei contra nascin-dului element fanariotic: armenii au luat partea cea mai activa in aceasta. manifestatiune, i ceimai compromisi clintre dinsii, intr-un numar foarte insemnat, au fast siliti apoi a fugi din tarl(Engel, Gesch. d. Moldav, P. 276). De cite ori cruhmea domnilor sau urgia poporului ii goneadin Moldova, arnienii ii cdutau un addpost mai cu deosebire in Ardeal si-n Polonia". Engel:Dupd alte marturii_pe care le-au folosit Pray si Benkö, armenii din Moldova au fast amestecatiin accasta uneltire. In fruntea uneltirii, era tin anume Hencul. Duca a cautat sprijin la turci,s-a inters in taril cu osti turcesti in 1672, pe care le comanda Kaplan Pap din Alep, si bAtuMoldova. Dupa, rAsvratirea din Risnov, s-a retras iar in Iasi si i-a urmarit pc cei nesupusi,pcdepsindu-i cu moartea. De frica lui, armenii au fugit in muntii care despart Transilvania deMoldova. La inceput, ei se socoteau nurnai pribegi in Tara Secuilor si a Bistritei, cAci Inca nAclAj-ek,liau la vrernuri mai prielnice pentru a se intoarce in Moldova. Totusi, in 1672 si 1673 vremurilela Moldova au fost mai rele, tara suferea uimitor din pricina trecerii turcilor si tAtarilor spreFolonia si de asemem a din pricina deselor schimbAri de damnitori. $i astfel s-au apiat armeniiin Transilvania. cu incuviinlarea principelui Apafi". La rindul sAu, Xenopol, in vol. IV alksiforiei Romanilor din Dacia Traiand (Iasi, 189 1) pp. 312-4, relatind pe larg evenimenteledin 1672, ii citeard pe Ion Xeculce si Neculai Costin: Jafurile lui Duca erau cu atita mai sim-tite cu cit tara era mai cuprinsd la venirea lui. De la o vreme poporul se hotdri a nu mai fugiinaintea jafului, ci a opune puterea silnicici si a porni in contra domnului o cumplitA rascoald.Crenicarul ne spune cA 'in anul 1672 ridicatu-s'au Hinccstii cu toti Orheenii si LApusneniicc easte asupra lui Duca, pentru urAciunea Grecilor, cA adusese pre multi cu dinsul din 1 arigrad,i. mai ales pentru CupArestii ce crau in lara. Deci viind Mihalcea Flincul si cu Durac sArdarul

in Iasi cu toate ostile, strigau prima pe Greci si omoare. Fugit'au toata. boierimea carein cotro an putut, iar Duca Veal. vdzind cA s'au ridicat atita tara asupra 1M, au esit din curtcacknnneascA cu toata casa lui si au purees in jos pe iaz. Hincestii insa au intrat in curtea domneasca

prin casele boiercsti i negutitoresti prin tirg, stricind si jAcuir.d i prinzind pre Grcci; preciti i-au gasit pre toti i-au omorit. Duca Vodd, fugind in Muntenia, asteptase intAi sA. se linis-teasel. rAscoala si sa se impace nernultamitii. Accstia insa nu intAkgcau de loc a se lAsa de intre-prinderea lor'. (Ncculce in Letcpiscte, II, p. 2 18). (...) Pe la inceputul lui Aprilie rAscoala erastimparatd si Duca reintra. in scaunul domniei in Iasi. InAdusirea rAccoalei custa. pe Moldovenisnierinti man i grele chinuri. 'MultA multime au perit de Fable, pre altii i-au robit i multiau murit de frig, fiind vreme de iarna i foarte geroasii si mare; multi din prostime, barbati,fvmei i copii au perit de frig. fiind bejaniti. lara Hincul i Durak i capetele celelalte au fegiteu totii in tam CazAceascd'. (Neculai Costin in Letopiseti, II, p. 8). (...) De la aceastA rdscoala

Hincului au rdmas zicatoare moldoveneascA 'VccIA da si Hincu ba! ceea ce se vede chiar dinspasele lui N ecnice ca 'numele Hincestilor au rdmas intru pomenirea oamenilor de atunci OldastAzi'. "Iar Dimitrie Dan sintetizeard. in Arrnenii orientali din Bucovina (CernAuti, 19 18), pp.22-23: Pe timpul domniei a doua a principelui Moldovei Gheorghe Duca (1669-1672) emi-

doltM

EA-i

inojoej

-.

jai

sad

o

www.dacoromanica.ro

570 Sergiu Se Han th

grard iara multi armeni din Molodova si mai ales din Suceava, sub conducerea episcopului ldrMcnnas, carele fusese de la anu11649 episcop armeano-oriental al Moldovei i resedea in Suceava:,si o parte din ei se indrepta spre tara leseasca, iara altà parte impreund cu episcopul lor speeTransilvania. Cauza acestei einigrari in masa a armenilor dimpreund cu episcopul a foSt apasa:-na de pe atunci cu clarile, iara mai ales necazul ce-I aveau din partea lui Voda, pentru partici-parea lor la conjuratiunea boierilor inscenata. de un anumit Mihail Htincul (probabil un armean)la 29 octombrie 167 1. Armenii fugird si se retrasera la inceput in rnuntii Carpatilor, de unde incer-card a-1 indupleca pe Vocla in favoarea si nesuccedindu-le, trecura frontiera Transilvaniei si seaserani. linga Bistrita in tara Secuilor cu permisiunea principehti Mihai I Apafi (166 1 1686)dupa ce promiserti dimpreuna cu episcopul lor, ca se vor uni cu biserica latind".

12 Obsidiune asediu.13 Gheorghc Sincai in Hronica romiindor (Iasi, 1854) tomul III, pp. 106 107: Des-

pre Moldova /ice Istoria Balaceneasca: 'Intru acestea timpuri s-au sculat tara Moldovei asupralui Duca Voda Domnului sau, fiind cap lucrului acestuia Kekul Serdariul, care stringindu-sedin jos, ce se zic joseni, au venit la Iasi si au facut mare gilceavti lui Duca Vocla, macar ca siDuca an strins oaste, cita au putut si Hatmanul Buhus cumnatul lui Duca Voda au iesit .cuosti inaintea lor, de s-an batut cu dinsii, dar nimic au ispravit, ci i-au cautat sa, lase tam*asa s-au dus la turci preste Dunare, si an scris la imparatie, cum s-au nebunit o sanart de oamenisi farrt nici o vina fac gilceava, aducind pe boierii trtrii marturie C5. toti era cu clinsul. Intr-aceeaimp5.r54ia au trimis pre un Aga sd intoarcd pe Duca la scaun, i an scris i Pasii sa dea turci,sä goneasca pe cei riti i nebuni. Iara Duca intelegind, cà multi merg s11-1 pirasca la Poartrt,si sint in Dobrogea (sau Dobroditiu) si a-rind pre Aga Turcul cu putere, si ale sale osti, i-anbatut si i-au spart, gonindu-i inapoi peste Duriare si pre cci ce i-au mai gasit strinsi in tara,i-au imprastiat si s-au inturnat in scaun Duca, si pe capeteniile turburarii i-au prins de i-auomorit. Doamna lui Duca in turburarile acelea era in tara Româneasca la Dragrtnesti, apoiaserindu-se turburarca s-alt inturnat in Moldova'. Sulzer 7ICe: ca rascoala accasta asupra luiDuca N odd s-au facut in 29 octombrie din anul 1671; ca Pasa carele I-au clus inapoi in scanns-au numit Kaplan Pasa din Alep; ca. Duca VocIrt s-au inturnat in scaun la inceputul anului1672; ca armenli cu Heicul Povdtuitorul lor inca au fost amestecati in rascoala aceea, si pentruacc_ca an trecut in Ardeal, ca sa nu se taie i ci dimpreuna cu joscnii".

14 A adscrie a atribui.15 Proditiune tradare.12 A debui a trebui.17 Dupd Sinodul din Calcedon (45 1), Biserica Armeana n-a acceptat nici urrnatoarile

trei sinoade ale grecilor si latinilor si, bineinteles, nici cele 13 concilii ulterioare ale catolicildr.Ruptura Biscricii Armene di cea bizantinit a fost determinata si de factori politici, intrifatBizantul facuse din bisericrt un instrument docil politicii sale, or pentru Biserica Armeatainclependenta sa era o eonditie necesarti pentru ca poporul armean sa-si continue existentaentitate. Totusi, in 1177, Patriarhia din Constantinopol a recunoscut ortodoxia armeanti'sidoctrina privitoare Ia Isus, numindu-i pe armeni ortodocsi i frati". Pe de alta parte, patriar-hul armcan Grigor Pahlavuni a fost present, la invitatia catolicilor, la sinoadele din Anticsh1ain 114 1 si din Ierusalim in 1143, uncle s-a cliscutat pentru prima oara problema apropieriicilor armeand si catolica. Ulterior, aceastrt problemd a fost clezbatuta la sinoadele armenestidin Sis in 1307 si din Adana in 1316. Duph ce, in inceputul sec. XIV, se nispindise unitorians-mui, catolicismul a fost propovaduit in Armenia in sec. XV XVI de crttre misionarii dominicanisi franciscani. Religia principald i majoritara covirsitoare a armenilor a continuat, insa, acea ortodox5. apostolich. Despre catolicizarea armenilor din Principatele Romtine, in IstoriaBiscriceascd Universald, manual pentru Institutele Teologice (Bucuresti, 1956, pp. 46 1-2),se scrie, dupa cc se arata ca actiunea de convertire a armenilor la catolicism ii are originea inConciliul din Florenta in 1439: Succesele lor apar abia din veacul XVI, cind iezuitii au reuSitsit atraga la unire mai intii pe armenii din Europa, respectil din Polonia. Dupa acestia au pri-mit unirea armenii din Moldova, incit pe la 1669 se vorbestc chiar despre un episcop unit inprovincia de la Prut, iar pe la 1689 cei din Gherla (Transilvania), condusi pe atunci de episcopulMina. Armenii indigeni au rezistat insa cu indirjire tratativelor catolice, incit ordinele unita-rilor, antonienilor si celelalte, stabilite aici, si-au vazut adeseori osteneala zadarnicita. Atentiapapistd s-a indreptat atunci din nou spre armenii raspinditi in lume i interesul pentru cisti-garea acestora a crescut considerabil".

)2 Deschilinire lainurire.13 Ditiune proprietate.22 Corect, discidio.

Annenii au dobinclit intrare in Transilvania la acea vreme cind domnia Armeniaa fast .sflsiata printr-o infruntare fratricida de cane Osin i Hayg, fiii lui Leon III, regele arme,

bisen,

www.dacoromanica.ro

11 I'n manuseris inedit 571

nilor; caci Hayg, aprins de pofta de a domni, uitind cu totul de neamul si de tara sa, imploraajutoare persane si turcesti impotriva fratelui sau, sub atare cuvint ca acestia, la stingerea sa,sa-i urmeze, numai sà domneasca el singur cit avea sa traiascd. Acest ram sfat, chiar celui sfa-tuit i-a adus sfirsitul. Caci persii i turcii, duprt ce i-au intarit tronul lui Hayg, nemultumitide prea lunga zabava, I nlaturindu-1 pe acesta printr-o capcana, se napustesc cu pracla iu iisi fier asupra armenilor aflati filra grija pentru sine, ii coplesesc sub nedreptati si in sfirsit,dupa ce impart intre ei domnia, ucigindu-i pc cetatenii mai de vaza, nimicesc prin intelcl. leintre ei cetatea invecinata numita Ani i totodata foarte intinsa, ecina cu peisii, carora ea iule cädca bine de loc."

22 A oppumna a cornbate.23 Socrate Scolasticul in Istoria biscriccascd (Bucuresti, 1899) traducere de Iosif

Gheorghian: "Pe linga aceasta mai hotarira Episcopii, ca Episcopul de Constantinopole sa sebucure de onoarea celui dintii rang dupa Episcopul de Roma, in vedere cã cetatea de Constvi-tinopole e noua Roma. Ei confirmara din nou doctrina sinodului din Nicea. Stabilira Patric r-hatele si diviziunile Provinciilor asa ca nici ml Episcop sä nu poatá face nimic pc viitor in Eru hiaaltora; ccea ce nu fusese observat din cauza persccutiilor care turburasera. pacea 1 isericii.Nectarie avu in partea sa Cetatea de Constantinopole i provinciile din Turcia. Helladius,masul lui Vasile, Grigore fratele lui Vasile i Episcop de Nisis in Capadochia si Otreu, Episcopde Melitina in Armenia avuta Patiiarhatul Eparhiei de Pont. A mfilochiu, Fpiscop de Ic nia,Optim, Episcop de Antiohia in Pisidia, avura Patriarhatul Eparhici de Asia".

24 Corect, Dioecescos.23 Prin urmare, de nu ma insel, primul scriitor demn de crezare, care ii pomeneste p-

patriarhii crestini, este Socrates Scolasticul; acesta a pus capat lstorici sale in anul al d ileaal Olimpiadei a 305-a, pe cind Tcodosiu purta cel de-al 17-lea Consulat, adica in anul lui C I is-tos 442. lar acesta, vorbind despre al doilca Conciliu Ecumenic, rice: 'Ci au ase/at Patn-bidupà impartirea in provincii' (Socrate, Istoria bisericeasch, Cartea 5, cap. 8); dupa aceea, inactele Conciliului din Calccdon numele de Arhiepiscop si de Patriarh apar adcsea ca sinonin.e.II. Cam dupa al 400-lea an al erei crestine, a fost introdusa aceasta nourt denu mire de Patriarh,a episcopilor, cu care pina la urma au fost inthodobiti multi episcopi. Socrate, in locul amcntit,ii insiruie pe mai multi care au dobindit Patriarhatul de la Conciliul C.P. rConstantincr le];Nectarie al Constantinopolei i Traciei, Helladius al domniei Pontului si laolaltrt cu el Grigorie,Episcopul Nyssei, si Otterius, Episcopul Melitinei din Armenia; Amfilochie al Iconei din die-ceza Asiei Mici etc. etc.".

ur-

si

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

OAMEM REPREZENTATIVI Ix ISTORIA ROMANILOR

ION I. NISTOR. PRELIMINARII MONOGRAFICE (I)

OVIDIU BOZGAN

Dupa decembrie 1989 demersul istoriografic din Romania s-a debarasat de o gigan-tied ipoteca. i teoretic exista sanse pentru abordarea novatoare, pluridisciplinara a istoriei na-tionale de pe pozitiile unei cercetari detasate. Totusi evolutia prezenta nu raspunde acesteiasteptari din mai multe motive, intre care o traditie istoriografica care s-a insinuat durabil inpreferintele istoricilor romani pentru anumite subiecte, metodologia propriu-zisa si o anu-mita mentalitate, care conduc la elaborarea unor lucrari de restituire documentara inclusivbiografica, raportate in particular la perioada secolelor XIX XX. Pentru toate aceste ra-tiuni istoriografia romana va da impresia ca se mentine intr-un registru secundar dar onest eaprobitate stiintifica. Aparent figura lui Ion Nistor apartine acestei perioade istorice confiscatain deceniile postbelice, dar este departe de a fi necunoscuta precum majoritatea contemporanilorsai. n primul rind era cunoscut istoricul 1. Dar cu prilejul restituirii operei istorice, autorii res-pectivi s-au referit succint si la cariera politic& a lui Ion Nistor. in plus, reprezentant marcantal generatiei Marii Uniri, istoricul bucovinean nu mai putea fi respins de istoriografia ofi-ciala, din anii 1980, orientata masiv spre studierea miscarii nationale românesti si a momen-tului 1918. Perioada post-decembrie ar fi insemnat o alta etapa in recuperarea personalitatiipatriotului bucovinean daca in fapt nu s-ar fi prelungit regimul in care fusese tratat inaintesi anume in ipostaza de istoric. Prin superbul efort al editurii Humanitas s-a reeditat lucrareaIstoria Basarabiei, s-a editat sinteza inedita. despre Istoria Bucovinei iar intr-un viitor ne-precizat se va edita principala opera, a lui Ion Nistor Istoria Romeiniei, un manuscris de apro-xirnativ 2600 de pagini. Cu ocazia primelor dourt carti Stelian Neagoe a elaborat douastudii introductive care sporesc volumul informatiilor despre istoric i omul politic 2. Gratiesansei de a cunoaste personal pe descendentii ilustrului istoric am avut ocazia de a parcurge..inmanuscris lucrarile inedite mai sus mentionate precum si o parte din piesele arhivei personale.Prezeirtn1 sfudiu se doreste o abordare monografica orientativa, dar i punctul final al preocu-parildr'noastre asupra acestui subiect 3. In aceste conditii se va incerca pe cit posibil evitarearepetarii informatiilor deja publicate, paginile de fata propunindu-si s. clarifice un traseuuniversitar fragmentar cunoscut precum i unele aspecte biografice. De unde probabil impresiaunei seledtii arbitrare care nu traduce decit intreruperea unei cercetari sistematice.

Consideram necesare unele precizari asupra documentatiei care potential se poateutiliza in vederea elaborarii unei biografii asupra lui Ion Nistor, documentatie folosita- inparte si de Stelian Neagoe. Spre sfirsitul vietii, istoricul a elaborat un mernoriu cu caracterautobiografic intitulat ca atare Date autobiografice". La finalul acestui memoriu autorul

1:Nicolae Stoicescu, Istoricul Ion I. .Nistor (1876-1962), in Revista de istorie" t.'29(1976), nr. 12, p. 1965 1978; Lucian Boia, Evolutia istoriografiei romeinegi, Bucuresti,p. 319-323; Mihai Iacobescu, Ion I. .Nistor (1876-1962) in Suceava-Anuarul muzeuluijudetean.", vol. IV (1977), p. 263-277; idem, Viata si activitatca istoriodui Ion I. Nistor (18761962)., in Studii si articole de istorie", t. XL1X L (1984), p. 110-157.

2 Stelian Neagoe, Ion Nistor un istoric pentru ctonitatea romdnilor de lritutindcnilin Ion ;Nistor, Istoria Basarabici, Bucuresti, 1991, p. XXXVIII; idem, Ion Nistor emai de scamd om politic si istoric al Bucovinei, in Ion Nistor, Istoia Bucovinei, Bucuresti, 1991,p. XXXII.

3' ntre 1988-1990 la Muzeul Universitati i din Bucuresti in calitatea noastra de custodeam expus o serie de obiecte care-1 evocau pe Ion Nistor. In 1990 in fata iminentei predaria gestiunii muzeului am restituit doamnei Oltea Apostolescu toate obiectele respective. Cf.Ovidili Bogzan, Muzetil Universiteitii din Bucuresti, in Forum", an XXXII (1990), nr. 8,p. 65-66.

Revista istorica", torn IV, nr. 5-6, p. 573-582, 1993

tiparirii

V

19-61

V

www.dacoromanica.ro

574 Ovidiu Bozgan 9

mentiona ca partea a doua este constituita de amintirile de la inchisoarea din Sighet, lucrarepe care nu am putut-o consulta. Existau de asemenea in manuscris amintirile doamneiOhtea Apostolescu (ndscuta in 1905), fiica istoricului i omului politic Ion Nistor, care continprecizari extrem de importante referitoare la sociabilitatea i activitatea politica a ilustruluibuco tinean. La aceste surse se adauga in mod firesc arhiva familiei care include un variatmaterial iconografic, corespondenta, adrese oficiale, memorii. Evident esentiale ramin fondu-rile arhivistice publice care vor furniza majoritatea informatiilor viitorului biograf.

Identificat organic cu destinele Bucovinei, militant infatigabil al Unirii din 19 18 IonNistor a reusit sa se sustraga sistemului persuasiv al asimilarii prin care autoritatile aus-triece incercau sI. deznationalizeze intelectualitatea bucovineana inainte de primul razboimondial. Dada in aparenta Bucovina era dotata. cu un statut avantajos in comparatie cu celelalteprovincii rornanesti aflate sub ocupatie straina, politica neoficiala a deznationalizarii facearavagii dup5. cum probeaza structura economiei, fenomenele demografice, sistemul educationalsi in general cultura.

Nascut in comuna Vicovul de Sus in august 1876, istoricul a urmat aici primii ani de in-structie, dupa care a trecut la Radauti, oras aflat in apropierea localitatii sale natale i pe caremonografistul Dragos Luchian ii considera cel mai germanizat oral din cuprinsul BucovineiCircumstantele care au determinat abandonarea studiilor la Vicovul de Sus in favoarea celorde la Raclauti sint explicate de istoric: La virsta de 8 ani am intrat in scoala primaradin \ icovul de Sus pe care am frecventat-o.cloi ani, unde am invatat a citi i scrie sub in-druinarea in-ratatorului Sanwil Maghior. In primavara anului 1886 trecind in drum sprescoald peste riul Suceava, pe pulite, am cazut in apa care venise mare in urma topirii zdpezi-lor. Era sa ma inec daca fratele meu mai mare Samuil nu ar fi sarit sa. ml. scoata din furiavahlrilor. Intimplarea aceasta determina pe parintii mei sa ma inscrie la scoala primara dinRadauti pe care am frec-rentat-o trei ani pentru a prinde limba germana, pe care am ter-nhioat-o in anul 1889 cind am trecut examenul de admitere la liceul german din Faclauti" 3.

La data chid Ion Nistor ii incepea studiile gimnaziale, Raclautii crau o localitate relativin p Jrtantä, fiind din 1852 ridicat la rangul de oras. Sub raportul populatiei, la 1890, orasulavea 12895 locuitori din care numai 24,8% erau romani 6. Cit priveste invatamintul secun-dar orasul Radauti a-rea din octombrie 1872 un gimnaziu german. Acest gimnaziu a fost corn-pletat cu patru clase superioare prin decizia imparatului Francisc Iosif care in octombrie 18SOa intreprins a treia sa vizitI. in Bucovina, astfel ca. la 1 septembrie 188 1 s-au deschis ofi-cial cursurile clasei a cincea. Unicele obiecte care erau predate in limba populatiei autohtoneerau limba romaná i religia, celelalte discipline predindu-se in limba german.. Despre stu-clble liceale Ion Nistor preciza: Profesor de religie 1-am avut pe catihetul Ion Chelariu, iarde limba romana pe Ilic Caraus. Acestea erau singurele obiecte cu limba de predare romana;toate celelalte materii de studiu erau predate de profesori straini: nernti, cehi, ucrainieni sievrei" 7. Chiar in aceasta perioada se intrezaresc primele afinitati catre stiinta istorica care vafi. exceptional slujita mai tirziu de istoric: In tot cursul studiilor mele secundare am avut omare predilectie si interes pentru istorie si mai ales pentru istoria roman.. de care nu seamintea nirnic in manualele didactice din care in-/4am" 8. Intr-ade-rar preeminenta elementu-lui alogen la liceul faclautean excomunica orice vagi referinte la istoria romaneasca., abuzivconfiscata in beneficiul unei mitologii a statului imperial. Din aceasta cauza comunitatearádauteana. romaneasca. dirijata de Teofil Patras infiintase in 1890 Societatea internatul debameti romani ortodocsi din Radauti" al cdrui scop primordial era fondarea unui licea roma-nesc, deziderat realizat abia in 19 10 sub forma unei sectii. In timpul studiilor secundare aparpricuele dileme cauzate de disonanta intre versiunile oficiale ale istoriei Bucovinei si realitatilenationale care incorporau o dimensiune istorica ocultata de autoritati si in paralel o politica

4 Dragos Luchian, Rddifutivatrd romineascd de traditii si infdptuiri socialiste, Bucuresti,062. La 1860 Bucovina avea o suprafata de 10452 km cu o populatie de 57 167 1 dc locuitoriconform primului recensamint modern organizat de monarhia austro-ungara.

5 Ion Nistor, Date autobiografice, p. 1. Scoala primara din Radauti exista inc.. din1-8( . In legilturä cu studiile elementare ale lui Ion Nistor trebuie sI. facem unele precizdri.Prohabil incidentul din 1886 a intrerupt frecventarea clasei a II a. Pentru ca. in urma pro-

legii invatiimintului din 1869 invatamintul elementar avea patru clase, istoricul si-acornpletat la Radauti clasele IIIV.

6 Situatia etnica realmente dramatic. era urmatoarea in 1890: 3203 romani (24,80),4295 germani (33,4%), 4235 evrei (32,8°c), 1162 polonezi, cehi, ucraineni, lipoveni, unguri(9%). Dragos Luchian considera ca multi romani au fost recenzati drept ucraineni.

7 Ion Nistor, op. cit., p. 2.8 Ibidem,

6.

muigarii

www.dacoromanica.ro

3 Ion 1. Nistor (1) 57 5

de amalgamare etnica: Cind am inceput sà urmez scoala nemteasca. de la Radauti unde aveamla, inceput de luptat cu mari greutati pin a. ce deprinsesem limba germanl, ma intrebam ade-seori de ce n-a Invata romaneste cind in toate satele din imprejurimi nu se vorbea alta

decit cea moldoveneasca cum o numeau sätenii. Tn clasele superioare de liceu unde in-vatarn istoria Austriei rn-am putut lamuri mai bine asupra celor ce-mi povesteauBucovina fusese o parte a Moldovei i cä cel mai mare dintre voievozii ei. Stefan, Ii avuseseresedinta la Suceava si ca el zidise mánastirea de la Putna pentru a aduce fang, lui Dumnezeupentru biruinta sa asupra paginilor i cit pe patul de moarte a lasat cuvint sit fie inmor-mintat la Putna. In istoria Austriei invatarn cit imparateasa Maria Tereza si fiul ei impara-

losif al II-lea au scos Bucovina de sub jugul turcesc si au alipit-o imparatiei thr. in gindulrneu ga.seans o nepotrivire intre cele vazute i auzite acasa si cele invatate la scoala si deacesa eram vesnic preocupat de dorul sa aflu adevarul. Asa s-a trezit in mine dragostea i inte-resul pentru preocuparile istorice" 9. Este evidenta puternica motivatie nationala care a sublimato latenta propensiune pentru istorie.

Conflictul cu atitudinea ostila antiromaneascit a oficialitatii a survenit dupa relatarile vii-torului istoric tot in perioada radauteana: De Craciun primisem de la una din surorilemele niste minecute de lina in culorile rosu, galben si albastru. Eram in clasa a doua de liceu.Diritintele clasei profesorul Alfred Pavlitchek imi porunci sa le scot si sa nu le mai port fiindcaaces-tea sint culorile nationale romanesti care sint oprite in scoala"

Desi provenit dintr-o familie de tarani cu numerosi copii i deci confruntat cu grave pro-bleme financiare, Ion Nistor era decis sa-si urmeze vocatia, i dupa absolvirea bacalaureatuluila 23 iunie 1897 s-a inscris, in toamna aceluiasi an, la Universitatea din Cernauti, facultateade filosofie i litere. Lupta romanilor pentru crearea in Bucovina a unei universitati romanesticare trebuia sa constituie o institutie de mentinere i amplificare a unei atmosfere nationale afost tenace si relativ indelungata. Dorinta a fost exprimata explicit in cursul revolutiei de la184311. Eforturi in acest sens a depus Societatea pentru cultura si literatura roman& din Buco-vina" intemeiata in 1862. Aceleasi diligente au fost intreprinse in Dieta Tarii (organul legislatival Bucovinei inaugurat in 186 1) de catre deputatii I. Pompe, 0. Reni, S. Andrievici, A . Kocha-nowski la sedinta din 25 septembrie 1868 12. Daca atunci doleanta deputatilor, ce sirriboliza ostare de spirit generala, nu a fost lima in consideratie, citiva ani mai tirziu imparatul FranciscIosif se prevala de aceastit cerinta, imaginind-o ca un dar" pe care-1 facea cu ocazia sarbatoririicentenarului anexarii Bucovinei la posesiunile habsburgice. La 7 decembrie 1874 Francisc Iosif1-a- insarcinat... pe ministrul instructiunii publice sit intocmeasca proiectul incadrarii viitoareiuniversitati. In acest proiect facultatea de filosofie i litere era organizata deliberat defectuos,exchszindu-se orice disciplina care putea fi utilizata de elementul autohton in scopuri nationale.Sub impactul actiunii de protest a romanilor s-a admis la 8 august 1875 includerea in economiaprograrnelor de studii ale amintitei facultati o catedra de limba i literatura romana, ono-rata de Ion Gh. Sbiera 13. Dupa definitivarea acestor formalitati la 30 septembrie 1875 im-paratul Francisc Iosif a semnat actul fundational care cuprindea, in stilul retoricii specifice sta-tuhai multinational, urmatoarele pasaje: Noi avem credinta ca universitatea va face uz cu cum-patare de drepturile, privilegiile i libertatile ce i s-au acordat i cit ea va indeplini toate spe-rantele pe care, in spiritul nostru si al credinciosilor nostri supusi, le nutrim cu ea astazi inziva infiintarii ei (... ) Considerarn prevestirea buna pentru indeplinirea acestor dorinte, impre-jurafea ca putem savirsi infiintarea acestei universitati tocmai in momentul cind credincioasanoastra Bucovina este pe cale de a sarbatori aniversarea de o sutit de ani de la unirea custatele noastre. Precum generatiile viitoare vor vedea in aceasta fericita coincidenta o dovadaca domniile noastre si ale inaintasilor nostri n-au ramas fara rod pentru aceasta iubita tart anoastra, tot asa i universitatea noastra sit o considere ca o chemare, ca si ea sa intretina

cultive spiritul austriac de credinta pe care tara aceasta 1-a pastrat intotdeauna nepatatdat stralucita devada atit in zilele bune cit si in zilele rele" 14. In acelasi act fundational

se mentioneaza ea s-a dat curs unei dorinte exprimate in Dieta Tara in 1872. Inaugurarea uni-versitatii s-a facut la 4 octombrie 1875, ziva onomastica a imparatului, in prezenta ministru-

9 Thidem, p. 2 1-22.10 Ibidem, p. 22.n Ion Nistor, Originea dezvoltarea Universild fii din Gerndufi, Chisinau, 1927, p. 3.

12 Marin Popescu-Spineni, Institutii de inaltd culturd, Valenii de Munte, 1932, p. 175.

13 Aceasta a propus in 189 I pentru amplificarea studiilor nationale infiintare a unuisemimar de filologie româneasca, ibidem, p. 183.

14 Actul fundational este reprodus in extenso la Oltea Apostolescu, Universita tea dinCerndu muss., p. 2-3.

11-0. 3807

limba

tu1

si ssi

,si

pOoottC, cg.

ita

www.dacoromanica.ro

576 Ovidiu Bozgan 4

lui instructiunii publice Karl Strernayr. La festivitatile de inaugurare, desi au fost invitate,nu au luat parte universitatile din Bucuresti si Iasi. in schimb, in 1900 cind se aniversa un siertde veac de activitate, pe fundalul ameliorarii relatiilor Rornâniei cu Austro-Ungaria, se puteasemnala prezenta celor doua universitäti romanesti. Interesant pentru momentul inauguräriieste continutul adresei universitatii din Odesa (creata de Alexandru al II-lea in 1865) careexulta de bucurie pentru cà universitatea din Cernauti se deschide pe de o parte pen-tru poporul rus" (din nefericire se anticipa corect). Desi misiunea universitatii era clar exprimataca fiind germanizarea acestei regiuni, totusi, din cei 18 profesori de care dispunea initial institu-tia, 9 erau romani concentrati in special la facultatea de teologie ortodoxa, singura de acestgen din statul austro-ungar, facultate frecventata si de studenti proveniti din Romania, Bul-garia si Serbia. Prirnul rector al universitatii a fost romanul Constantin Tornasciuc, profesorde procedura civi1. i drept cambial. in primul an universitar dispunerea etnica a studentilorera urmatoarea: 53 romani, 5 1 evrei, 4 1 ruteni, 3 1 germani, 28 polonezi si 4 cehi 15. in aceastäambianta debutau studiile universitarc ale lui Ion Nistor care scria: in toamna anului 1897rn-am inscris la facultatea de filoso fie si litere de la universitatea din Cernauti, urmind cursurilede limba si literatura rornana la profesorul Ion GIL Sbiera, de istorie universala la profesorulSigmund Herzberg-Frankel, de istorie austriaca.' la Frederic Zieglauer de Blumenthal si Rai-mund Kaindl, de istorie antia la Walter Judaich si Hans Krumayer si de geografie la FerdinandLowl. Cursurile de filosofie am urniat la Richard Wahle si de istorie sud-est europeana la profe-sorul Wladimir Milkowicz" 56.

Ulterior inscrierii la universitate Ion Nistor a intrat in societatea academia. Juni-mea" infiintata in 1878 de catre Dimitrie Onciul care a fost i primul ei presedinte. Apartenentala aceasta societate echivala cu o clara optiune politica deoarece scopurile culturale ale societatiicarnuflau uneori insesizabil lupta nationala a rornânilor din Bucovina in conditiile in care Par-tidul National ii dirninuase coeziunea i forta de influentare 17. Despre aceste inceputuri ale ca-rierei politice Ion Nistor consemna: Trecind la universitate am intrat in societatea academia'Junimea. Fiind ales bibliotecar am intocmit in timpul vacantei catalogul cartilor pe carele i citeam in buna parte, cele istorice pe toate. M-au interesat foarte mult cronicele editate deKogalniceanu, servindu-ma de ele la intocmirea conferintelor istorice ce le tinearn in sediatelepublice ale societatii. Societatea Junimea, al carei presedinte eram in 1898 1899, se gasea infruntea miscarii nationale din Bucovina, indrumate de Gheorghe Popovici i sustinuta de presanationala bucovineana in frunte cu ziarul Patria". Am luat parte la luptá contra guverna-torului Frederic Bourguignon care oprise tricolorul romanesc si contra politicii ucrainafileinaugurate de Aurel Onciul. In toamna 1899 am plecat la armata pentru a-mi face stagiuimilitar, iar dupã intoarcerea mea la universitate am reintrat din nou in viltoarea luptelor na--ionale care ma dezgustarã insä foarte curind pentru cá nici politica nationalistilor conservatcmi.

cu atit mai putin cea a democratilor taranisti nu corespundeau exigentelor national; siaceasta pentru motivul cà atit unii cit i ceilalti neglijau cu totul legaturile cu Romania din timpulBurmuzachestilor, farä de care nu se putea face o adevarata politica nationala in Bucovina.Pe mine, indeletnicindu-ma cu studiile istorice, rn-a cuprins viltoarea vietii politic; dindit-miseama ca nedreptatile cornise fata de neamul romitnesc din Bucovina si de aiurea se cezeauindreptate cu totul inlaturate. Or, la aceasta nu se putea ajunge fart o riguroasa actiunepolitica si nationala" 18.

In anii studiilor universitare Ion Nistor satisfacut obligatiile militare fata de mortar-hia habsburgia. : Dupa, al doilea an de studiu in 1899 1900 mi-am satisfacut stagiul mdi-tar la regimentul 4 de artilerie de cetate de la Pola i anume partea teoretia la arsenalul, dinViena i partea practia la fortul Verudella de linga Pola. Cu decretul imperial din 23 (leggin-b rie 1904 am lost inaintat locotenent in rezerva in cadrul suszisului regiment de artilerie de.cG-tate. Cu ccazia serviciului militar la Viena i Pola am iesit pentru intiiasi data din granitele

15 lbid(rn, p. 6. in 0 cr ril ala Es covinci awa o populatie de 67622 locuitoriAlincare 9100 rcrtfini, 13030 ruteni, 2 1587 cvrei, 12854 germani, 860 1 polonezi si 295 altif: Cf. .Constantin Lcghin, Ccrnatti, 1936, p. 39.

16 lcn Nister, Late aittcticgiafice, p. 2.17 onstantin Lcguiin, ct. cit., p. 84. in perioada la care ne referirn existau urnultoarele

sccietali acadcmice rcrnfincsti: Junirm a (1878), Bucovina (1880 care era 0 societate bath-u;e" racmbrii ci practicau duelul i avcau unifcin a distinctiva) si Academia ortodoxa (1884)care era ccn rt;6 din sit Ccritii ie la facultatca c tcologie.

18 Ion Nistor, op. cit., p. 23-24. Pentru politica antinationala a deputatului re1Oncjul cf, I o n Nistcr, Un;iia Euccvinci 18 'iambic 1918, Stediu §i docanicnte, 13ucuresti, 1928,p. 14 15, 34, 39.

si

CcIndupi,

ri

6-0

www.dacoromanica.ro

5 Ion I. Nistor (1) 57 7

Bucovinei" 12. Intre altelc, cu aceastä ocazie Ion Nistor a intretinut contacte cu societateaacademica Romania Jund", creata in martie 187 1, chip& cum gratie concentrarilor suc-cesive, alegindu-si de fiecare data alt traseu, a vizitat fascinantul imperiu austro-ungar, Ser-bia si Romania 2°. Dupa consumarea pregatirii militare Ion Nistor a revenit la universitateacernauteanä: In toamna anului 190 1 mi-am reluat studiile la facultate primind si un post deprofesor suplinitor la liceul de stat din Cernauti. in 1902 am primit asa numitul absolutoriude la Universitatea din Cernluti, care inlocuia certificatul de licenta care nu era prevazuta inprogramul de studii al universitatii austriece" 21.

Finalizarea studiilor universitare ii vor permite lui Ion Nistor sa-si aprofundeze specia-lizarea stiintifica si in paralel sa-si intensifice prezenta in miscarea nationala, careia iiva imprima Un nou curs, autentic, din 1904 cind apare primul numar al revistei JunimeaLi.terara.". Terminarea studiilor universitare in 1902 marcheara debutul unei indelungate carieredidactice, in primii ani in calitate de profesor secundar, ulteriot in preajma primului razboimondial ca profesor universitar la Cernauti. Prin adresa din 24 octombrie 190 1 emisa de mi-nioterul austriac de resort este nutnit profesor suplinitor de istorie i geografie la liceul destat din Cernäuti unde va functiona trei ani 22, perioada in care isi va trece la 16 iunie1903 examenul de capacitate (cchivalent cu licenta universitatilor romanesti). Prin ordinulministerclui instructiunii publice din Austria din 30 august 1904 i prin ordinul ConsiliuluiScolar al Bucovinei din 8 septembrie 1904 este numit incepind cu data de 1 septembrie profesortitular provizoriu la Liceul ortodox Stefan cel Mare din Sucoava (fondat in 1860) unde afunctionat fara intrerupere pina la 3 1 august 1907 33. Prin ordinul Consiliului *cola': al Bucovineidin 3 iunie 190 7 a fost transferat la Liceul real de baieti din Cernauti, pe postul de profesor deistorie si geografie. Daca in anul scolar 1907 1908 a functionat fara intrerupere, in perioada1908 19 11 a obtinut concedii de studii pentru Germania si Romania (acelasi lucru este con-semnat in legatura cu semestrul al doilea al anului scolar 19 11 19 12) 24. In legatura cu stagiulin. Romania istoricul nota: Dar pentru a ajunge profesor de istoria romanilor simtearn ne-vdia de a petrece un timp in Bucuresti si Iai (septembrie 1909 vara 19 10) pentru a audiacursurilc lui Onciul, Xenopol, Iorga si Bogdan. Cunoscind metoda de cercetari istorice din Ger-mania, mi-a clizut usor A, ma introduc in felul de cercetare i expuncre a istoriei nationale, im-presionindu-má indeosebi frumoasa limba romancasca, in care se faceau cursurile, limb& pecare eu, care imi fãcusem studiile liceale si universitare numai in limba germana, o gustam foartemult, dindu-mi mare. silinta de a mi-o apropia i insusi cit mai bine" 25. Profitind de posibili-tatea specializarii in centrele germane dar si in capitala austriaca, Ion Nistor ii sustine laViena la 22 martie 1909 doctoratul si tot acolo in iunie 19 11 examenul de abilitare care-ipermitea sä solicite un post in invatamintul superior. Dealtfel, intre octornbrie 19 11 si 30 sep-tembrie 19 12 functioneaza ca docent privat la universitatea din Viena dind conferinte despreistoria sud-est europeana.

Concornintent cu activitatea didactica, schematic infatisata in cele de mai sus, Nistorse angajeala in miscarea politico-culturala a romanilor bucovineni devenind in scurt timp unuldintre reprezentantii importanti ai acesteia. Prima realizare in acest sens este fondarea revistei

junimea publicatie care alaturi de Luceafárul" (fondat la Budapesta in 1902)reprezenta grupurile radicale ce incercau sa imprime o noua dinamica miscarii nationale ro-manesti. Revista apare la 1 ianuarie 1904 la Cernauti dupa care redactia este transferata.intre 5 septembrie 1904-noternbrie 1907 la Suceava, revenind definitiv in capitala Bucovinei.Principalii realizatori ai publicatiei care colporta idealurile noii generatii de luptatori buco-vineni pc terenul drepturilor nationale crau Nistor si George Tofan (1880 1925) 26. Revistaii propunea sa aduca un plus de vigoare in afirmarca ideilor nationale si inparticular sublinierea necesitatii cducarii maselor populare, in fond o nedeclarataactiune de politizare a acestora in absenta careia activitatea grupurilor politice roma-

12 Ion Nistor, Date autobiografice, P. 2. Este evident rolul armatei austro-ungare de men-tinere a coe/iunii imperiului.

2

amin cursul unui asemenca periplu Nistor isi amintea: Odata am trecut

3.prin Oradea

uncle cunoscut pe Iosif Vulcan directorul revistei Familia", ibidem, p.21 Ibidem.22 Arhiva Oltea Apostolescu, acte nenumerotate.23 Arhiva Oltea Apostolescu, adresa liceului ortodox oriental Stefan cel Mare din Su-

ceava din 15 aprilie 1938.21 Arhiva Oltea Apostolescu, adresa liceului ortodox de baieti Mitropolitul Silvestru din

Cernauti din 18 aprilie 1938.25 Ion Nistor, op. cit., p. 7.24 Ultimul, conform istoricului literar Constantin Loghin, a laza intr-o anumita perioadá

politica alaturi de Aurel Onciul.

literara"

5

www.dacoromanica.ro

578 Ovidiu Bozgan

nesti risca sa ramina marginala. In 1907 George Tofan scria: La noi in Bucovina mai multdecit in orice parte locuita de ncamul nostru e necesara o mare actiune culturala daca voim sitiesim teferi din inversunata lupta ce se cla pc acest colt de pamint de un timp incoace" 27. Incontinuare acelasi trasa un bilant al realizarilor in acest domeniu care nu indreptateau concluziioptimiste. In primul rind se situa activitatea Societatii pentru cultura i literatura poporuluiroman din Bucovina" care editase o serie de colectii: Biblioteca tineri,nii romdne (10 brosuriintre 1886 1895), Biblioteca ronuind adultd (4 brosuri intre 1890 1897), Biblioteca poporaidbucovineand (5 brosuri intre 1886 1892) si Biblioteca de,steptdrii poporului (1 brosura in 1902).trmeara. societatea Scoala Romana." din Suceava creata de Simeon Florea Marian in 1882care a editat colectia Biblioteca dc petrecere ci invcipturd pentru tineret (4 brosuri intre 1886--1907) 28. Mult mai critica este scrisoarea adresata revistei Junimea literara" de Sextil Pusca-riu profesor la catedra de limbo, si literatura romana a universitatii din Cernauti din 1906, seri-soare pc care o reproducem in extenso, pentru a permite surprinderea situatiei tragice a roma-nilor din Bucovina exprimata in formule concentrate de marele filolog dar i regimul de liber-tate a presei care domnea in aceasta provincie periferica a Austro-Ungariei: Cel ce, venind as,tazi in Bucovina, cerceteaza pe ce se cheltuieste energia acelci clase a poporului roman care prininteligenta, cultura, pozitie sociala i prin situatiunea sa materiala e chernata sit creeze viitoruleel mai apropiat al acestui neam, trebuie sit constate niste imprejurari cu totul nenormale,.interesante poate pentru un strain care face studii obiective, dureroase pentru cel cri tragerede inima pentru natiunea sa. Din aceasta tragere de inimit se naste scrisoarea de fata, in care voiincerca sá adun impresiile pe care le-am putut cistiga in decursul celor citeva saptamini de ciodpetrec in mijlocul dumneavoastra, si sa fac reflexiile care se leaga imediat de de. Multe lucrnrile-am gasit asa cum le asteptam, dupa observari facute din departare, in altele am gasit stari pecare le cunosteam din alte parti locuite de romani, altele iard le-am aflat cu totul altfel de cumle asteptam. M-a surprins mai ales un lucru. Mai rar un tinut in care oamenii sa-si dea atit debine seama de situatiunea lor, in care sit se cunoasca atit de lamurit ce e rau si ce ar fibine. Daca ar exista aici un jurnal mare romanesc care fiind citit de toti, sa formeze opinia pu-blicului intreg ai ziee cit el a infiltrat in sufletele tuturor aceleasi pareri, ca el a convins pe totide aceleasi lucruri. Cu atit mai surprinzator este cind in lipsa unui astfel de jurnal, awi din di-,ferite part, nu numai aceleasi idei, dar chiar si aceleasI cuvinte: Sintem o mina de oamenicotropiti de straini si in loc sit ne vedem de necazurile noastre, ne mincam unii peConstatarea aceasta am auzit-o de la multi barbati i glasul tuturor era inecat de jale cind orostea. 5i iarasi arn auzit de zeci de ori, in cuvinari tinute la ocaziuni festive si in convorbiriparticulare vesnicul si durerosul refren: Traim timpuri grele". In zadar asteptam si stir-situl acestei f raze, pe care o mai auzisem odata de mult, pe cind cram eley la liceu, rostitade parintele Lucaciu care pleca intr-un lung si trist pelerinaj la Seghedin. Ea mi s-a intiparitatunci in minte pentru vecie, caci asa cum fusese spusa. nu era numai o constatare ci cuprin-dea i partea subiectiva a celui ce-o rostea: ...grele dar frumoase". In acest adaos de douacuvinte se exprima tot ce poate exista mai barbatesc si mai inaltator in suflet, dorinta fierbiate.de a ajuta cu orice jertfa pe frati care nu se pot ajutora singuri i fericirea ce o simte cel ce se.vede chemat a da acest ajutor. Intr-adevar, nu acela e de pizmuit care s-a nascut ca mern-bru al unui popor sau al unei societati, ce ajuns idealurile si poate trai deci in tihna si in si-guranta, ci acela care face parte dintr-un neam care-si plazmuieste viitorul si poate prin un-mare sa aduca si el o piatra in temelia pe care se va ridica acest popor. Aici, in Bucovina, nu lip-seste pe cit am putut constata nici sentimentul national, nici agerimea mintii care dis-tinge cc e rau ca se face si ce ar fi bine sa. se intimple, dar sufletele sint coplesite de dezep,turn prea maria in ochii aceia inteligenti pe care ii vad zilnic, nu zaresc focul increderiiin sine, nu vad scinteia energiei, decit doar atunci, cind e vorba a se apara principiile untriadintre partidele care ne dezbina. Nu atit existenta mai multor partide politice, chiarversunate unul impotriva celuilalt, ci deprimarea pe care a lasat-o in suflete imi pare maiintristatoare. S-au facnt atitea incercari neizbutite de irnpacare, incit orice tentativa nout). arfi compromisit astazi chiar din clipa cind ar incepc. S-au fost dat, in patima luptei, dintr-oparte dintr-alta rani atit de adinci, cu arme muiate in venin atit de tare, incit ele singeritsi acuma, chiar cind te apropii cu mina neinarmata. Aceasta o stiu cu totii, si cei ce s-anretras mihniti din lupta politicii militante, ii 'rad de rosturile lor, impacindu-se incetul cuncetul cu idea ca sintem o generatie stearpa, care nu putem lucra pentru binele neamu-ui, caci nu putern merge mina in mina. Concluzia aceasta imi pare unilaterala., caci ea porneste

de la o parere eronata. Inafara de preocupatiunile zilnice si personale ale fiecarnia e oarenumaI ce numim politica" singurul lucru care meritit luarea aminte obsteasca, care e in

27 George Tofan, Cbestiunea agrard, in, Junimea Literara", an,1V (1907), nr. 3, p. 64.28 Ibidem, p. 65.

asa.in-

sid

-

www.dacoromanica.ro

7 Ion I. Nistor (I) 579

stare sa stirneasca interesul unei societati? Desigur ca nu. Politica tine seama numai de impreju-raffle locale, ea are de indeplinit cerinte actuate; programele noastre politice sint limitateastan in spatiu si in timp. Dar romanii din Bucovina nu sint numai buconneni, ei facparte dintr-un popor mare si plin de nadejdi, care e strins acurn mai mult decit orisicind injurul unui ideal ce nu tine seama de granite ; e unitatea cultural& a tuturor rornânilor. Si mise pare ch. o miscare intensiva culturala n-ar merita sa fie inceputa numai pentru trebuintelelocale si actuale, nu e deci numai un punct care trebuie primit in programul fiecarui par-tid politic românesc din Bucovina ci, mai mult decit atita, ea ar putea fi chitul care sa nelege strins unul de altul, sa aduca impacarea mult dorita in sinul societatii, care e an dezbinata,sau din pricina aderentei la unul din partidele politice sau din cauza pasivitatii membrilor ei.Prin firea sa insesi, once miscare culturala cuprinde simburele bunei intelegeri; ea nu poateniciodata dusmani, ci poate nurnai apropia pe cel ce da de cel care primeste. Oricum ne-aminchipui aceasta actiune fie prin publicatiuni care raspindesc in toate partile aceleasi ideisau prin confcrinte si reprezentatii care intrunesc societatea sub acelasi acoperamint inmomentul cind mai multi citesc sau asculta aceeasi bucata literara, sufletele lor s-au apropiat

s-au identificat cu sufletul intotdeauna curat al poetului adevarat. Prin revista dumneavoastra,se poate raspindi multa saminta buna si itni inchipuiese ca printr-o suitit de serate literate,bine alcittuite, s-ar putea stringe pe acelasi rind de scaune ca sit stea laolalta si A din par-tida cutare politica i B din cealalta. E locul cel mai potrivit ca sa-i putem aduna din timpin timp pe toti. A s-ar obisnui sa sazit mai intii linga B mai in urmit sa se uite in ochiilui si sa so convinga ca si in ei sclipeste aceeasi dorinta de a fi un fiu bun si folositor alneamului. De pe catedra vor rasuna cuvinte cuminti i frumoase care vor duce sufletele tu-tutor departe de mizeriile zilnice i vor deprinde privirile sa treaca peste granitele strimte aleintereselor do partid, sit zareasca. cimpii fericiti, unde cu sufletul sint astazi toti ronlanii. Asaimi inchipui eu, cel nedeceptionat Dumnezeu sa mit fereasca de cleceptii precum m-oi tii pazieu de ele impacarea fireasca i dorita a românilor bucovineni, fariti sarutari ca la teatru, por-nind in alto pa.rti decit acele in care s-au iscat neintelegerile. E de sine inteles ca miscareaaccasta ar trebui condusa de accia care n-au nici o legatura cu partidele politice si nu au voiesa de tineret. Iibinda ei nici nu mi-o pot inchipui altfel, decit daca va fi inceputade tineri, de aceia care Inca nu au angajamente in nici o parte si care mita. nu piltimesc delipsh, de credintti nestramutata in realiwarea acestui plan. Tinerii trebuie sit priyeasca tintaatit de drept in lath incit ochii lor sa nu zareasca piedicilc care i-ar putea face A. dea inapoi.Iat tinta trebuie sa fie o noire frateasca. Nu o unite a societatilor din care fac parte ca studentici o unite in vederea unor scopuri mai inalte, de interes obstesc. Ar fi nedrept a cere de la tineretsit paraseasca. principiile societatilor din carafac .parte i ar fi lucru neinteleptesc. 0 singurasocietate eu prea multi adcrenti functioneaza greu i energia membrilor ei se pierde in re-gularea afacerilor internesi mai ales la noi romanii nivelarea neintelegerilor iscate in urmaformaxii unui comitet si in discutii nesfirsite pentru lucruti ftira insemnatate. E bine sit fie maimulte societati de studenti, cu programe difOriteavem atitea de Jacut incit nu e anevoie sa setarmureascii pentru fiecare societate un program diferit sit existe chiar o emulate frumoash,intre ele, fitra sa se incalce si sa se dusmaneasca. reciproc. La actiunea comuna pe care mi-oinchipuiesc eu insa, tinerii n-ar mai fi membrii ai nici unei societati, ar trebui sa uite pen-tru moment de insignele pe care le poarta sau le-an purtat, sa-si inchida urechile, lath de oriceglas ademenitor care ar cerea sa-i dusmaneasca si sa nu fie decit tineri romhni carora ii s-are7ervat rostul frumos, de a aduna pe batrinii dusmaniti intre ei sau retrasi din -tiata pu-blica, de a turna entuziasm i incredere din vapaia inimii lor in cele mai neincre7Atoare su-flete. De cite ori nu ne e dat sit vedem pe cei mai abatuti si dezamagiti oameni, luindu-siinima in fata primaverii redesteptatoare. Mi-ai cerut un articol pentru numarul de anul nou alrevistei. In locul lui iti trirnit accasta scriscare, caci articolele pe care ti le pot da en, vreo pagingde stitnta popularizata, vreo informatie literara, nu se potrivesc cu haina de sarbatoare in careisi imbraca directorii de reviste numerele lor dintii, trimitindu-lc in cascle abonatilor cusorcova impodobita cu filgacluieli care sa le ureze Anul nou fericit". Scrisoarea ti-o trimit du-mitale personal (respectiv lui Ion Nistor n.n.). Daca crezi insa ca in ea se cuprind Incruti carear interesa pe cititori, alege i da in vileag. Mie mi se pare cit cele doua cwtinte care stau infruntea revistei acesteia, cuprind tocmai aceea ce ar putea aduce mult bine societatii roma-nesti din Bucovina" 29 Dincolo de dificultatile limbii romane de la inceputul secolului, dincolode solutiile avansate, Sextil Puscariu reliefa existenta unei vieti politico românesti in crizg,dezorientata, erodata de rivalitati i ambitii personale. Pe de alta parte existenta mai mid-tor particle politice rombiesti intr-o provincie care traia dupa. 1906 in regimul sufragiului

" Sextil Puscariu, p scrisoare, in Junimea Literara", an TV (1907), nr. 1, p. 3-5.Pentru economisirea spaisilui tipografic nu am respectat paginatia autorulni.

aidS,

www.dacoromanica.ro

5 80 Ovidiu Bozgan 8

universal, nu trebuie interpretatg neeativ. Anormale erau insl accle iornptiuni politica roma-nesti care vor niilita ping in 19 18 contra unirii Bucovinei cu Romania 30 n fata acostei situatiide/astruoase gruparea tinerilor intelectuali din jurul lui Ion Nistor se lanseazä intr-o campaniesustinuta de revigorare a vietii culturale romilnesti. La 27 rnai 1908 cu ocazia sarbgtoririi a30 de ani de la i nfiintarea societatii Junimea", discursul omagial este rostit de Nistor in prezentacitorva personalitriti venite din tara cum ar fi Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga, Mihail Sado-veanu, Stefan 0. Iosif, Dimitrie Anghel, Sirnion Mehedinti, Constantin Stem. In acelasi anincep actiunile in vederea infiintgrii la universitatca din Cernauti a unci catedre de istoria roma.-nilor. In coloanele revistei pe care o conducea, Nistor semnala intr-o succinta Studentiiromani de la universitatca din Cernauti au facut duminica 5 aprilie o manifestatie irnpunatoarepentru infiintarea unei catedre de istorie romang. Manifestatia la care au luat parte peste 200de qudenti a decurs foarte dernn. S-au trimis rezolutiuni catre ministerul cultelor i instruc-tiunii la Viena, catre Senatul Academiei din Cerng'uti si catre clubul parlamentar roman din

iena. Ne-am bucurat mult vgzind studentimea romana unitg in lupta pentru indeplinirea unuipo,nulat cultural" 31. Surprinzgtor, dar unul dintre partianii credrii unei catedre de istorieromaneasca era Aurel Onciul. Ideea fusese avizata favorabil de ministerul austriac dar fu-sese respinsa de senatul universitgtii din Cernauti. Indignarea intelectualilor rornâni era cuatit mai mare cu cit cursul de istorie sud-est europeang era tinut de un rutean care omiteadeliberat in conferintele sale sa aminteasca de rotnani. Motivatia existentei unci asemenea cate-dre era clar exprimata in aceeasi revista: Infiintarea unci catedre separate pentru istoria ro-maná se impune in virtutea dreptului ce-1 avem la ea ca popor bastinas din aceastá tara si incea a unei neapgrate necesitati culturale" 32. Acest deziderat a fost realizat abia in 19 12 cindla 19 octombrie Ion Nistor inaugura cursurile catedrei de istorie est europeana cu privire spe-

30 Evolutia vietii politice romanesti in Bucovina este incomplet studiatil de istoriografianoastra de uncle dificultatea de a o relata coerent. in 190 1 Partidul National Roman adonuntat pact.] cu presedintele tarn Bourguignon datorita campaniei antiromânesti pe careacesta o ducea cc obstinatie. Un episod semnificativ al acestei campanii a lost arestarea unuiadin redactorii gazetei Desteptarea", Atanasie Gherman. Publicatia a fost fondata la 1/13ianuaric 1893 si a fost dirijata initial dc Constantin Morariu. Din 1900 gazeta devine oficiosal Partidului National Roman dupa ce inainte se adresasc cu predilectie targnirnii. Aparepina la 7/20 noiembrie 1904 si reapare intre 15 noieinbrie 1907 1 noiembric 1908 perioada incare printre redactori se gasea Ion Gigmada. in martie 1902 fortele politice romanesti se reunescsub conducerca lui lancu Flondor (este vorba de Partidul National care incheiase pactul dencagresiune cu Bourguignon in 1900 si Partidul National Poporal condus de Flondor i GheorghePopovici, disidentà a primului). Recenta unitate este perturbatil de aparitia unci noi forte poli-tice fondata de Aurel Onciul si Florea Lupu, Partidul Democrat Taranesc care initial utili-zeara gazeta Pri ritoriul" (apare intre 1902 190 3 la Viena, Brno si apoi la Crnauti). inurma manevrelor acestora Partidul National se vede serios concurat i dezordinea care seinstalearg in rindul acestuia il face pe lancu Flondor (1865 1924) sg, se retragg de la con-ducerea acestuia in ianuarie sau iunie 1904. Se pgrea cá partidul lui Onciul si Lupu grupatin jurul gazetei Vointa Poporului" (1902 1908) va domina viata politica romancasCa cu atitmai mult cu cit acestia stabiliserg legaturi de colaborare cu politicienii evrei si ruteni", iar FloreaLupu ocupa din 1906 importanta functie de director al Centralei bancilor populare din Cernauti.Totusi reactia din partca partizanilor Partidului National se produce in 1906 cind apare ziarulApfirarea Nationalg.". Luptele intestine ating apogeul in 1907 cu ocazia primelor alegeri ba-rate pe votul universal. Anul urmätor fortele politice romanesti care nu gravitau in jurulPartidului Democrat Taranesc sc refac intr-un Partid Social Crestin roman dupg modelulpartidului fondat de primarul Vienei, Karl Lucger antisemit violent. Noul partid va fi condusdin 1908 pica in noiembrie 19 10 de Iancu Flonclor care in fata noilor sciziuni si eternelor ri-valitati se rctrage la proprietatea sa de la Storojinet. Dacg ping atunci cele doug fortepolitice romanesti acceptaserg uncle compromisuri, ajungindu-se uneori ping la armistitii

ruptura definitivà se consumg, cu ocazia alegerilor din 19 11 ultimele din monar-hia austro-ungara. Ping. la sfirsitul primului razboi mondial politica romaneascgdin Bucovina se va caracteriza prin polemici virulente prin intermediul oficiosuluiPartidului Democrat Foaia Poporului" (1909 19 18) si cel al Partidului National Viata Notia"(19 12 19 18) care aparea la Suceava. De remarcat rolul esential al presei politico. Cf. ConstantinLoghin, Istoria literaturii romane din Bucovina 177 5-1918 (in legaturd cu evolutia culturald sipolitica), Cernauti, 1926 passim; idem, lancu cavaler de Flondor, Bucuresti, 1944; Ion Nistor,Istoria Bucovinei, Bucuresti, 1991.

32 Junimea Literarti", an V (1908), nr. 4 5, p. 9632 0 pretensiune cultural& in Junimea Literarg", an V (1908), an 4-5, p. 69.

nota:

poli-tice,

O

www.dacoromanica.ro

9 Ion I. Nistor (1) 58 1

ciala la istoria romfinilor, cu prelegerea Importanta istoricä a romfinilor i inceputurile or-ganizatiei lor de stat" 33. Evenimentul a fost perceput ca atare de intreaga elita romaneascacare a participat la inaugurare, printre cei prezenti fiind insasi mitropolitul Bucovinei VladimirRepta34. Despre aceastd prelegere inaugurald viitorul germanist Victor Morariu scria: A vorbitnemteste dar cu suflet românesc, cu mindrie româneasca" 35. Cariera universitara a lui Nistorla universitatea Francisc Iosif" a fost de scurt a. duratd deoarece la sfirsitul anului 19 14 acestatrece in Romania aderind la curentul politic majoritar care milita pentru intrarea tarii in raz-boi de 'iiartea Antantei. Rememorind acele imprejurdri istoricul nota: Izbucnirea razboiuluimondial si ocuparea Bucovinei de catre rusi ma silirti sä parasesc Cernautii, refugiindu-mamai intii la Cirlibaba, la parintii sotiei mele, care locuiau acolo. In noiembrie insa, cind patrulelerusesti ajunsera pina la Cirlibaba, am fost silit sa tree granita la Dorna Sarului, de undepornii cu familia pe pluta, pe Bistrita Ia Piatra Neamt si de acolo la Bucuresti unde petrecuipina in august 1916, cind i Bucurestii erau amenintati in urma intrarii Romaniei in razboialdturea de puterile Antanter 34. Intr-adevar atmosfera de teroare instaurata de colonelulEduard Fischer comandantul jandarmeriei din Bucovina facea imposibila o actiune organi/ata,de rezistenta din partea miscarii nationale.

In plus, acesta, avind concursul ruteanului Nicolae Vasilco si al lui Aurel Onciul, a con-vocat la 22 noiembrie 1914 o adunare tardneascd la Suceava care pc de o parte si-a exprimatfidelitatea fata de Habsburgi iar de cealalta parte a trimis o telegrama regelui Ferdinandsolicitindu-i intrarea in ritzboi de partea Puterilor Centrale. Despre situatia provinciei la inceputtilrdzboiului mondial Ion Nistor consemna: Teroarea impotriva intelectualilor i incercarilevinovate de a momi tineretul pentru grupul de voluntari (care urma sa lupte alaturi de for-tele regulate austro-ungare n.n.) adusera. cu sine ca o buna parte dintre intelectualii romanise hotari sa apuce calea pribegici si anume unii spre Viena si de acolo spre Praga unde puteaufi la adapost fata de teroarea jandarmilor lui Fischer, iar altii i indeosebi tinara generatie cres-cuta in ideile nationale si iredente se indreaptil spre regatul liber al României, pentru a con-tribui acolo la marile realizari politice ce se prevedeau" 37. In capitala regatului roman, aban-donind ultimele precautii Ion Nistor se lanseaza in activitatea unionista cfectiva fiind laacea data personalitatea bucovincand cea mai reprezentativa aflata in Bucuresti. Despreacea perioada Nistor isi amintea: Sosind la Bucuresti in refugiu in toamna anului 19 14 in-

33 Este important de mentionat faptul ca. Ion Nistor avea un contracandidat la ca-tedra de la Universitatea din Cernauti in persoana lui Ilie Gherghel din Craiova, sustinut deprofesorii de la universitatea bucovineana Rairnund Kanidl i Milkowitz, desigur datoritarectitudinii ideologice manifestata de mai mult timp de Nistor, cf. Sextil Puscariu, Citeva seri-sori, in vol. Omagiu lui Ion Nistor, Cernduti, 1937, p. 2 8.

36 Mitropolitul Vladimir Repta este o figura importanta a miscarii nationale romanestidin Bucovina intr-un context in care elementul romanesc este pus in pericol de ruteniza-rea provinciei, incurajata neoficial de Viena. S-a nrtscut la 25 decembrie 184 1 si a studiat perind la Viena, Bonn, Munchen si Zurich, fiind in 1883 1884 rector al Universitatii din Cerna-uti. La 17 octombrie 1902 devine mitropolit al Bucovinei, in -condi-Pi foarte grele, fiind obligatsa faca fata asaltului rutenilor contra institutiei bisericesti. Inca, din 189 1 rutenii au agitat pro-blema crearii unei episcopii rutene in Bucovina. La 7 iulie 1905 o adunare a rutenilor deru-lath' la Cernauti voteaza o rezolutie in acest Sens iar in martie 1906 o delegatie ruteana inainteazalui Francisc Iosif un memorandum in care motivau aceasta doleanta. In replica romanii organi-zeaza in aprilie 1906 o mare adunare de protest la Cernauti la care au luat parte 6000 de persoanedar in cele din urma datorita presiunilor exterioare la care au fost supusi si propriilor diviziuniinterne, au fost obligati sa inceapa tratative cu rutenii. in 19 11 ierarhia romaneasca era cistigata,de ideea acordarii unei episcopii rutenilor. Probabil aceasta pozitie a fost influentata si derealitatea etnica a provinciei care in urma recensamintului din 19 10 avea 273254 romani si 305 10 1ruteni la o populatie totala de 79492 9 locuitori. La 1 martie 19 13 romanii au acceptat inurma negocierilor cu rutenii infiintarea unei astfel de episcopii dar guvernul austriac a preferatnumirea in functia de vicar general al mitropoliei a lui Artemon Manastyrski prezumtiv suc-cesor al lui Vladimir Repta. Ofensiva ruteana contra mitropoliei bucovinene parea sit aiba cistigde cauza i probabil numai evenimentele din 19 18 au impiedicat deznodamintul scontat.De refinut cIt in perioada razboiului Vladimir Repta a fost internat de autoritatile austriecela Praga i in august 19 18 suspendat din functie. Moare in 1926, cf. Aurel Morariu, Bucovina,Bucuresti, f. a., p. 76-8 1; Romulus Candea, Mitropolitul Vladimir Repta, Cernauti, 1924.

35 Apud Vasile Green, Ion I. Nistor ca istoric, in vol. Ornagiu lui Icm I. Nistor, Cernauti,1937, p. 26.

36 Ion Nistor, op. cit. p. 10

87 Ion Nistor, Unirea Bucovinei, p. 16.

www.dacoromanica.ro

582 Ovidiu Bozgan 10

sotit de un mare numar de refugiati din Bucovina, ne-am constituit in Cornitetul refugia-.tilor bucovineni al cdrui presedinte eram. Yr' calitatea aceasta am intervenit la locurile in dreptpentru plasarea tineretului pe la scoli si internate. Altii au fost diriguiti spre scoalele mili-tare pentru a deveni ofiteri de front. N-am neglijat nici propagandistica, servind cu informatiunidin Bucovina si colaborind la ziare cu articole privitoare la starile din Bucovina. Eveni-mentele de pe diversele fronturi ma intareau tot mai mult in credinta cd. se apropie ceasul re-intoar erii Bucovinei la sinul patriei-mame. Credinta aceasta stäruia si in cercurile dirigui-toare din Bucuresti. Intrarea Romaniei in razboi alaturi de puterile Antantei facea sä sporeascanumdrul ref ugiatilor din Bucovina dind mult de lucru comitetului pentru plasarea lor. tiitimpul tratativelor pentru incheierea tratatului de alianta cu puterile apusene i Rusia am pre-zentat mai multe memorii cu chestia Cernautilor, pe care rusii doreau sa-1 cuprinda in granitelelor de la Prut. Gratie datelor istorice, etnografice si economice din memoriile mele, guvernulroman a fost in masurd sa sustina cu succes cauza Cernautilor si sá o cistige, spre marea meamultumire sufleteasca" 38. Retragerea in Moldova este departe de a insemna reducerea acti-vitatii politice a lui Ion Nistor, ci dimpotriva in contextul multiplicdrii evenimentelor de ordinpolitic si rnilitar, multe din ele imprevizibile, actiunile acestuia cistiga in intensitate. Astfella 2 iulie 1917 Ion Nistor creaza. cu acordul guvernului roman Misiunea romana. din Bucovinacare avea ca scop principal lamurirea opiniei publice bucovinene asupra intentiilor si politiciiregatului roman in conditiile in care propaganda ostill Romaniei devenea tot mai activa si reu-sea sd dezorienteze populatia romaneascd. In august 1917 in fata ofensivei dezlantuite de for-tele austro-germane contra pozitiilor armatei regale din Moldova, Ion Nistor impreund. cu altinumerosi refugiati din Bucovina si Transilvania, se stabileste la Odesa. Exilul era cu atit maimult necesar cu cit in eventualitatea in care austriecii 1-ar fi capturat putea fi tratat in calitatede trdclator, considerat cetatean austro-ungar. Despre exilul in portul de la Marea Neagra,care a durat pinä in februarie 1918, stim dl. Nistor a predat pentru scurt timp istoria ro-manilor la universitatea din acest oras. Parasirea Odesei s-a fácut in imprejurari dratnatice,in conditiile haosului determinat de excesele bandelor bolsevice care luasera sub control i uni-versitatea. Ion Nistor trece in Basarabia pe la Cetatea AlbI. iar de acolo se indreaptl la Chisi-nail uncle va avea ocazia sa asiste la sedinta istorica a Sfatului Tarii din 27 mart ie [918.

38 Idem, Date autobiografice, p. 26-27.

www.dacoromanica.ro

C ONSTANTIN D. ARICESCU IN LUMINA CORESPONDENTEI*I A MANUSCRISELOR INEDITE

PAUL GRIGORIU

Rareori intilnim in istoria Rornfiniei moderne un personaj atit de controversat ca isto-ricul, scriitorul i publicistul Constantin Aricescu. El insusi, in dezacord cu unii contempo-rani, s-a autopretuit mai intii ca poet si istoric, in vreme ce posteritatea 1-a consacrat maidegrabl ca intelectual cu merite pe plan cultural-publicistic. Actuala istoriografie literard 1-aincadrat in rindul gazetarilor combatanti, al poetilor i dramaturgilor incepatori, in timp ceistoricii, tinind seama de conceptiile i metodele lui de lucru, 1-au asezat in rindul romanti-cilor de tendintd democratA i liberal-burghezd 1

S-ar putea spune deci cd ne aflarn in fata unor categorisiri precise, lucru numai partialhdevdrat, dar care ascunde in acelasi timp i un pericol ce decurge din aplicarea de judecati ste-reotipe, de sabloane comode ce invaluie uneori realitatile vii cindva i ca atare, infinit mai corn-plexe decit ecourile peste timp. Viata i activitatea lui C. D. Aricescu au momente de o intensi-tate care se integreaza cursului larg al istoriei noastre din secolul al XIX:lea. Nascut la Cimpulung-Muscel (18 martie 1823) a primit cunostin-te elementare de la dascali greci i romani, urmind aped'sapte bmi de invataturd (1838 1844) la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti, condus de unul dintrecei mái destoinici organizatori al invatamintului national, Petrache Poenaru 2.

Aici in capitala Tarii Romanesti si-a format o cultura sub influenta Apusului; pe lingdcunostintele umaniste primite de la profesorii Florian Aaron, August Treboniu Laurian si I. H.RAdulescu, a citit scrierile social-politice publicate de J. J. Rousseau, Lamartine, VoltaireMontesquieu. Atunci a aflat pentru prima data despre ideile democratice ale lui Jules Michelet,autorul monumentalei Istorii a rtvolutici franccze, prieten adevArat al poporului roman s.In viata lui zbuciumata, cu suisuri si coborisuri, cu schimbdri de atributii i preocupari, IIaflam inginer, functionar la finante, gazetar si secretar de redactie, succesiv director la Arhive,la Domenii i Imprirneria Statului, revizor scolar, iar in amurgul vietii, director la internatulLiceului Matei Basarab din Bucuresti 4. Permanent strimtorat baneste, avind de intretinut ofamilie numeroasä, nelipsit de ajutorul prietenilor i primind loviturile adversarilor, Aricescuera nevoit, dupd cum recunoaste si sotia sa Iulia, sa accepte posturile ce i se ofereau s.

Traind in epoca initiativei, a faptei i mesianismului politic, a scris poezii, pamflete siarticole de revolta. 11 gasim participant la revolutia de la 1848 ca un adevarat romantic,in luptä directa pentru infaptuirea Unirii din 1859, dispus la criticd impotriva politicianismuluiconservator, sustinator cu toata hotarirea al respectarii drepturilor cetatenesti. Din cauza

1 G. Calirescu, C. D. Asiccscn, in Studii ci cciceidri de istcrie liIc,aid, Bucuresti, 1966,p. 85 100; G (abriela) Aricescu, Ccnstanlin D., in Dicticnalul literaturii ronthne dela origini pind la .19CO, ELci..icsti, 1979, p. 51-52; Stefan Fascu, Eugen Stanescu, Istoriografianiodeind a Bcnthniei. Incticale de plicdilaie fiaate a Irincifalelcr curente §i tendinte, inStudii". nr. 1, lEC4, p. 141; Lician Fcia, Etclutia islcricgiafiei cctrdne, Curs universitar,Bucuresti, 1976, p. 130, 133 ; Al. Ztb, A 5c-tie §i a face istcrie, lali, p. 349.

2 Mihai Ecpescu, Colegial naticnal Sf. Sata" eta mai veche,sccaldronlineascd, Bucuresti,1944, p. 122.

3 Vasile Cristian, Istorioglafie genciald, Bucuresti, 1979, p. 176 178; Jules Michelet,Isicria Ficintei, I, Bt.curesti, 1973, p. XXVII XXXV. Editie de Marin Bucur.

4 Pentru date biogiafice Ce pot consulta: Petre Costinescu, C. D. Aricescu, 145 de ani dela nagerca sa, in Revista bibliotecilor", XXI, 1968, Nr. 3, p. 169-171; Maria Platon,C. D. Aricescu, in Istoria him:1'14th ronline, II, Bucuresti, 1968, p. 593-596; Lucia Juncu-Atanasiu, Viala tilduitcare a unui militant pcntru ideile democrat-revolulionare 150 de ani dela nagerca lui Ccnsiantin D. Aricescu, in Scinteia", XLII, Nr. 9454, 20 martie 1973, p. 4.

5 M. N. Rusu, Epistole din anii independentei, in Almanahul literar", Bucuresti, 1976,p. 97 102.

Revista istorica", torn IV, nr. 5-6, p. 583-591, 1993

D(ragoi),

si

Ii

www.dacoromanica.ro

584 Paul Grigoriu 2

convingcrilor sale politice, a curajului exprimat prin scris si fapte, a fost judecat, inchisindepartat din slujbe. A trecut mereu peste necazurile sale zilnice si a scris monografii, ample

studii istorice si lucrari memorialistice.

Cu ani in urma, regretatii mei profesori, Emil Virtosu, Aurelian Sacerdoteanu i VasileMaciu s-au aplecat cu interes, simpatie i competenta asupra vietii i activitätii celui ce a ramasin posteritate sub numele de C. D. Aricescu. Primii doi, rascolind pagini vetuste din arhiveprafuite, ne-au semnalat revelatiile autobiografiei lui Aricescu i in general ale manuscriselorsale inedite, in timp ce ultimul, intr-un temeinic studiu monografic ne-a convins c parteacea mai rezistenta a operei lui C. D. Aricescu famine cea istorica 8. La rindul sat', cunoscutulcarturar Dan Simonescu, precizind ca se curiosc cam putine aspecte din rodnica activitatea acestui militant pentru democratic, a dat publicit54ii citeva fragmente din memoriile sale 7.Grabit in aprecieri, istoricul literar George Calinescu 11 considera pe Aricescu in 194 1 ca pe unbolintineanizant ridicul" dar nu lipsit de interes 8; ulterior, cu spiritul sau fecund si mobilaprofundeaza publicistica lui C. D. Aricescu i in functie de meandrele vietii i ajunge laconcluzia 0, a fost un scriitor combatant care a apdrat toate ideile democrate ale timpuluisdu ,si a atins, oricit de modeste i-ar fi fost mijloacele, temele realiste, reluate apoi de mariiscriitori" 9. Nedrept 11 gasim si pe Nicolae Iorga, al carui spirit critic accepta cu greutatestingaciile scrierilor de pionicrat de la mijlocul veacului trecut; nemultumit de temele prealibere, capricioase si de falsa" eruditie, II considera pe cimpulungeanul Aricescu un scri-itor marunt cu putina culturä, marele istoric mentionind totusi c5. Istoria Cimpulungului nu elipsita de informatie folositoare" ". Peste un deceniu, acelasi critic exigent trecind chiar elde la lucrarile de pionierat ale istoriei literare la cele de purl specialitate, ajunge la con-cluzia ca prima monografie a revolutiei de la 182 1 este astdzi ca izvor de cdpetenie impreundcu textele adunate intr-un al doilea volum pentru istoria acelor fapte extraordinare" 11. Aceastafluctuatie in aprecierea precursorilor s-a datorat i faptului c1 ceea cc schitasera ei in pri-vinta instrumentelor de lucru si a marilor sinteze istorice, se realizase partial prin activitateacolii critice initiata de N. Iorga, I. Bogdan si D. Onciul 12. Cit de putin era cunoscut Ari-

cescu ca director la Arhivele statului se poate vedea din tot ce s-a scris despre el pia, in 1966 ;ulterior, valorificindu-se intregul fond documentar existent in depozitele arhivelor, cerce-tatorii de la aceasta prestigioasa institutie au ajuns la concluzia c5, activitatea lui C. D. Ari-cescu ca director general al Arhivelor s-a caracterizat in organizarea muncii in cqa fel incitsd asigure continua dezvoltare a activitdtii arhivistice" 13. Nici pe alte planuri Aricescu nu a fostdat uit.rii ; in domeniul culturii i oarecum al istoriografiei i-au fost evidentiate meritele,tinindu-se totusi in mica masura seama de faptul cka trait intr-o epoca dominata de factorulpolitic si cu prea putine disponibilitati pentru cultura. Inarmati astfel numai cu un bogat materialedit cercetatori si publicisti din zona Pitesti-Cimpulung au scris citeva medalioane dedicate lu

° Emil Virtosu, Autobiografia lui G. D. Aricescu, in Arhivele Olteniei", XIV, Nr. 79-82,mai decembrie 1936. p. 26 1-267; Aurelian Sacerdoteanu, Constantin D. Aricescu. 18tnartie 1823-18 februarie 1886, in Revista arhivelor", V, nr. 2, Bucuresti, 1943, p. 297302; idem, Ineditele lui Aricescu, ibidem, p. 462; Vasile Maciu, Activitatea istoriograficci a /uiC. D. Aricescu, in Studii si articole de istorie", II, 1957, p. 495-550.

7 Dan Simonescu, Gostache D. Aricescu martor al revolutiei din 1848, in Manuscriptum".IV, nr. 2, 1973, p. 31-37.

8 G. Calinescu, Istoria literaturii romiine de la origini pind in prezent, Fundatia europeanaDragan, 1980, p. 249.

9 G. Calinescu, Studii ,si cercetdri. luc. cit., p. 85.1° N. Iorga, Istoria literaturii romdne,sti in veacul al XIX-Lea De la 1821 inainte

in legdturei cu dezvoltarea culturald a neamului, III, Bucuresti, 1983, p. 99. Editie de Rodicasi Ion Rotaru.

Idem, Izvoarele contemporane asupra mi§cdrii lui Tudor Vladimirescu. . Bucuresti,1921, p. VI.

" Pompiliu Teodor, Evolutia gindirii istorice romeinegi, Cluj, 1970, p. XLIIXLIV.13 Maria Dogaru, Constantin D. Aricescu, in Figuri de arhivigi, Directia generala, a arhi-

velor statului, Bucuresti, 1971, p. 175. in aceasta directie se mai pot consulta: M. Soveja.Constantin D. Aricescu, in Revista arhivelor", IX, nr. 2, 1966, p. 209-2 14 si Claudia Mi-hMescu, Opera lui C. D. Aricescu, in Revista arhivelor", V. nr. 2, 1943,. p. 469-473.

pi

G

www.dacoromanica.ro

3 Constantin D. Aricescu 585

C. D. Aricescu 14. Mai sint demne de retinut eforturile mai modeste ale unor cdrturari care ausemnalat i reprodus noi surse documentare referitoare la corespondenta i manuscrisele luiC. D. Aricescu, investigatiile lor au märit cantitatea de informatii 15. 0 initiativd demnd desemnalat o reprezintd restituirea celor mai semnificative fragmente din studii i articole, ver-suri, o comedie de moravuri, biografia si memoriile, citeva capitole 'din Istoria Cimpulunguluisi Istoria revolutiunii romdne de la 1821, toate incheindu-se cu o selectie din corespondentalui C. D. Aricescu 16 In cartea la care ne referim, ca izvoare de istorie politicd i culturald,depun mArturie versurile patriotice, dar ceea ce mpresioneazI la lecturd i conferd valoarede literaturd memorialisticA sint biografia si rnemoriile lui Aricescu. In spiritualitatea unei epocinu intotdeauna destul de bine cunoscutd in totalitatea ei, repere ale vietii social-politice ne dau

studiile istorice menite sit valorifice tot ce este reprezentativ in trecutul i prezentul unui popor.Capabil de a imbina, in acest sens, adevdrul din izvoarele istoriei cu intelegerea ei ca armd, poli-tica, C. D. Aricescu a fost primul care s-a ocupat de revolutia de la 182 1 si a semnat primamonografie cu caracter istoric a mini oras. Toate acestea aldturi de citeva scrisori din corespon-denta lui, completeazA argumentele in sustinerea valorii informative ale acestei culegeri dinscrieri alese". Cum este si firesc, volumul nlai beneficiaza de o prefata densd, un glosar, bi-bliografia operei, note explicative, referinte critice i o reusitd iconografie de epoca; toate anfost concepute sub semnul claritatii, simplitatii i operativitdtii. Se intelege cd. intr-o lucrare derestituire selectarea materialelor este de cele mai multe ori subiectivA. La toate acestea semai adaugd si faptul, dealtfel cunoscut, cS. spatiul tipografic acordat acestor cArti este des-tul de restrins. Poate asa se explicd de ce au lost omise unele poezii, articole si brosuri cutematicd patrioticA Eau de criticd la adresa oficialitatilor si a incAlcArii drepturilor i libertatilorcetatenesti. Dintre acestea sint demne de mentionat: Marsul libertdtii", Despotismul si con-stitutia. Extract din mai multe opere politice", Trimbita Unirii i SArbätoarea nationald (9octombrie 1857 si 24 ianuarie 1859)" si Satire politice care au circulat in public, manuscrise.si anonime, intre anii 1840 1E66". La fel, din sutele de manuscrise si epistole ineditese pot retine palpitantele cpiscade prin care a trecut C. D. Aricescu, el, ca orice element so-cial, fund rezultatul complex si in uncle cazuri derutant al conditiilor istorice. In privinta refe-rintelor critice, in sfera ei superioard istoriografia spus cuvintul despre scrierile literareistorice ale lui C. D. Aricescu. i in aceastrt directie se puteau aduce, desigur, multe alte exemplepentru a sprijini ideea cd in a doua jumdtate a veacului trecut, prin studiile de istorie in general,se cdutau sensurile majore ale ideilor i faptelor de interes national. Asa, de pilda, puteau sä

fie incluse opiniile lui N. Iorga, Gr. G. Tocilescu, D. Aug. Laurian si V. A. Urechia, cIt 5i carac-terizarea istoricului muscelean creionata in Enciclopedia istoriografrei romdneisti 17. In afaraomisiunilor semnalate, experienta, calitatea i prestanta stiintificd a celor doi cunoscuti editori,au dat primei lucrdri de restituire din opera lui C. D. Aricescu o firma deosebi A., ea fiind solici-tata atit de cercurile largi de cititori, cit si de specialisti.

I n urma cercetdrilor de arhivd cit si a cunoasterii operei edite a lui C. D. Aricescu, lucrArileis studiile de sintezd enciclopediile i dictionarele de strica specialitate i-au acordat calificativeamabile dar circumspecte, uneori conventionale, cdutindu-se scuze pentru faptul cd, desi cu

" V. Firoiu, Doi aprigi revolutionari de la 1848: Ctitorul de eatru C. D. Aricescu Pic-t orul Ion 1Vegulici, in Biografri in bronz i anon& Pitesti, 1972, p. 19-28; Silvestru Voinescu,Aricescu, Constantin D., in Arge§eni in spiritualitatea romdneascd, Pitesti, 1980, p. 1-5; IonCruceana, Un infldcdrat scriitor combatant : Constantin D. Aricescu, in Momente si figuri arge§ene,Pitesti, 1980, p. 11 15; Ion M. Dinu, 80 de ani de la moartea lui C. D. Aricescu in Contem-poranur, nr. 9, 4 martie 1966, p. 2.

16 Lidia Mihdilescu, Demersurile istoriografului C. D. Aricescu pentru executarea portre-tului lui Tudor Vladimirescu, in Revista muzeelor i monumentelor muzee", nr. 1, 1982,p. 58-60; Al. Alexianu, Un manuscris al lui C. D. Aricescu, in Viata militard", XXI, nr. 6,iunie 1968, p. 6-7; M. N. Rusu, Note inedite de arhivd : C. D. Aricescu in scrisori, in Almamater", Iasi, V, nr. 7-8, iulie august 1973, p. 14 15.

16 C. D. Aricescu, Scrieri alese, Bucuresti, 1982. Editie de Dan Simonescu i PetreCostinescu, prefatd de St. Cazimir.

17 Gr. Tocilescu, Indice de documente aflate in arhiva statului, §i n ipublicate incd..., inRomdnur, octombrie 1875, aprilie-mai 1876; D. Aug. Laurian, Tablete bibliografice in Revistacontimporand", II, nr. 4, 1874, p. 343-352; G(eorgeta) P(enelea), Aricescu Constantin D.,

n Enciclopedia istoriografiei rornane,sti, Bucuresti 1978, p. 39; V. A. Urechia, Istoria rorndnilor.Revolutiunea lui Tudor Vladimirescu (Dupd documente noue), 1821-1822, de..., torn XIII,Bucuresci, 1901, p. 12. Pt. N. Iorga trimiterile sint la nota 10.

pi-a gi

www.dacoromanica.ro

5 86 Paul Grigoriu 4

unele merite, nu a determinat mutatii esentiale in vremea sa i ca, in general, nu a reu.sit s& de-paseasca limitele epocii. Se intelege ca, asemenea concluzii sint demne de luat in consideratie,dar trebuie s& mai recunoastem el o imagine deplina se poate obtine numai printr-o analiza ama-nuntita i multilateral& a fondului de manuscrise, aläturi de lucrärile sale edite si de intreagapublicistica. Poate de aceea incercam acum, nu o redescoperire a lui Aricescu el si-a inscrisnumele in patrimoniul spiritualitatii romanesti , ci o reconsiderare mai larga i mai adecvata,avind ca puncte de sprijin manuscrisele i corespondenta cazute de multa vreme in bezna uitarii.Pornind la acest drum lung si greu de strabatut, ne-a interesat in primul rind orizontul sau cul-tural-ideologic; astfel listele bibliografice partiale ale bibliotecii sale cit si caietele de notitedin vremea studiilor liceale au evidentiat o preocupare majors& pentru ideologia franceza de lamijlocul secolului al XIX-lea, un interes deosebit fata de teoriile revolutionar-democrate dela 1848, alaturi de aprecieri superlative pentru filozofia Greciei antice. Se contureaza astfelpersonalitatea unui intelectual, tribun al conceptiilor progresiste, discipol fidel al lui NicolaeBalcescu, Jules Michelet, Jean Jacques Rousseau si Jean Paul Marat 18

Aricescu fnceput activitatea de istoric; cind aceasta stiinta era in cautarea adevä-rului si a statutului de discipling distinct& 19. Oni in acel timp, a stapini citeva din princi-palele metode ale cercetarii stiintifice, insemna un cistig substantial si definitiv.Interesanta din punct de vedere istoriografic, al informárii i docurcenarii, este listalucrarilor consultate in vederea redactarii evenimentelor de la 182 1 Bibliografiafund bogata diversä merit& sa mentionam, la loc de frunte, studiile lui Nicolae Balcescu, apoiamintirile i memoriile semnate de Mihai Cioranu si I. Voinescu, Istoria vechii Dachii.de D. Fotino i Istoria politica ii geograficd a Terei Romemesti. .. de M. Cantacuzino, ambeletraduse ulterior de G. Sion 21, cit priveste izvoarele originale, se mentioneaza ca au fostculese din arhive sau din periodice. Necesitatea recurgerii la lucräri interpretative I-au deter-minat sa studieze i lucrarile lui Jules Michelet si Edgar Quinet. 0 alta trasatura a biblio-grafiei, care trebuie sá ne retina mai mult atentia, este aria larga. a preocup5rilor cultura-le, eruditia lui C. D. Aricescu. De fapt in scopul asigurärii unei fundamentari cit mai temeinicea studiilor sale, extragea insemnäri i nota semnificatiile unor evenimente din tcee cat-roriilede izvoare, asa cum procedase cu ani in urma i Nicolae Balcescu 22. Acest lucru rezulta dinsutele de documente istorice inedite pe care le-a interpretat i pub'icat in lucrari monografice

memorialistice, in culegeri de izvoare, in studii poleirice cu tematica istoriografica cit i arti-cole de popularizare. In scrierile sale Aricescu aduce o siguranta superioara a mijloacelor de do-cumentare si informare, sesizeazá cu usurinta importanta stiintelor auxiliare in conturarea cit

in aprofundarea adevärului istoric 23. Faptul ca dispunem de o parte din manuscrisele si cores-pondenta lui C.D. Aricescu ne ajut& la reconstituirea unor episoade din viata sa agitata. Textelefiind fara farduri, redactate simplu, intr-o forma clara i accesibill ne redau imagini veridice.Atitudinea sa protestatara fat& de ingradirea libertatilor cetatenesti i curajul de a riposta prinintermediul presei, au fost sanctionate de oficialitati prin citeva procese de presa, eliberari din

18 Biblioteca central& de stat, fond St. Georges, Arhiva C. D. Aricescu, C. D. XXXVdosar 16. (In continuare se va cita B.C.S.); Maria Totu, Petre Florea, Paul Abrudan, Bdr-bati ai datoriei 1848-1849. Mic dictionar, Bucuresti, 1984, p. 15.

19 Stefan Stefanescu, Scurtd privire asupra istoriografiei romanesti, in Enciclopedia isto-riografiei romanesti, Bucuresti, 1978, p. 7 11; Vasile Netea, George Baritiu Viata si activitateasa, Bucuresti, 1966, p. 308; Paul Grigoriu, Manuale de istorie din secolul al XIX-lea veridicemdrturii ale luptei romanilor pentru libertate si unitate nationald, in Revista muzeelor i monu-mentelor-muzee", nr. 6, 1983, p. 6 1-70.

29 B.C.S., fond St. Georges, Arhiva C. D. Aricescu C. C. C. LXIII, dosar 10 ( Listade operile ce am consultatu in istoria Revolutiunii noastre de la anulu 1821" ).

Izvoarele istoriei Rominiei, III, Scriitori bizantini (sec. XI X IV), Bucuresti, 1975,p. XV XIX. Publicate de Alexandru Elian i Nicolae-Serban Tanas oca.

22 N. Balcescu, Cuvint preliminariu despre izvoarele istoriei romanilor, in N. Balcescu,Opere, I, Scrieri istorice, politice si economice 1844-1847, Bucuresti, 1974, p. 95 10 1, 333-337.Editie de G. Zane si Elena Zane.

23 Dintre lucrarile istorice si politice ale lui C. D. Aricescu =intim selectiv: Candicede venituri cheltuieli a visteriei de la leatul 7202-7212 (1694-1704), Bucuresti, 1873; Actejustificative la Istoria revolutiunii romine de la 1821, Craiova, 1874 si Despotismul Constitutia.Estract din nisi multe ()Pere politice de..., Bucuresti, 1861; G. D. Iscru, Revolutia din 1821 con-dusa de Tudor Vladimirescu, Bucuresti, 1982, p. 8 9.

pi

21

si

,

si

www.dacoromanica.ro

5 Constantin 1). Aricescu 587

-functii urmate de privatiuni materiale i condamnäri la detentie 24. Dezamggit, ba chiar revoltat.considerindu-se un adept al grupärii democrat-opozitionist5.25, el a redactat citeva pagini deamintiri din perioada cind a fost in detentie la inchisorile din Dealul Spirii i Vácaresti ".Incepind printr-un rechizitoriu la adresa tiranilor" supárati de articolele sale incendiare publicatein Reforma" i Romanul", autorul cere pentru popor un 14 iulie 1789" cind suveranii vorfi cei asupritL Scriind viguros impotriva guvernului condus de N. Kretzulescu, isi descrie cudispret celula: Camera aceasta are o singurd fereastni, cu fiare groase, este de un stinjin si doudpalme, in toate abia putea trece un om intre cele cloud paturi, al meu s-al D. Albescu.

mocioard de lemn era 'Mire aceste cloud paturi de fier, garnisite cu cite o salted de paie. .." 27.Indignarea lui capka apoi accente profetice impotriva celor care au suprimat democratia:Despoti ai Ronthniei ! Deschideti ochii, vedeti progresul, ;si profitati de marea dramci a popo-rului franc,z de la 1789. Dacd vrgia poporului nu vd va ajunge pe voi, va ajunge de sigur pefiii vo,stri. Gindifi cel putin la urma,sii vostrii I Iatei cugetdrile tnele din temnitei, 1 1863"28.Ar;cescu a fost aproape si de suferintele taranilor inchisi la Vaclresti ruinati cu desdvirsiredin cauza unei inchisori" ; in sprijinul lor alc5.tuieste o listä de subscriptie impreunA cu altiintelecivali democrati cum erau gazetarul radical I. G. Valentineanu si unionistul CostacheRosetti-Tescanu, cel care la 1848 a improprietaxit, fárä despägubire, táranii de pe mosia sa 29.Viata lui C. D. Aricescu a fost un zbucium permanent in slujba poporului roman, in general, si apropasirii tinArului Stat national, in special. Trecut prin experienta revolutiei de la 1848 si par-ticipind efectiv la Unirea din 1859, pentru el n-a existat un ideal mai scump decit realizarea dezi-deratelor exprimate in viltoarea acestor evenimente memorabile in istoria Rorraniei moderne.Fiind democrat consecvent i om al actiunilor sustinute, in manuscrisele si corespondenta luigasim pagini intru s'arbAtorirea zilei de I 1 iunie 1848, i fapte ca sprijinul material dat istoriculuirevolutionar Alexandru Papiu Ilarian in vederea distribuirii Tezaurului de tnonumente istorice,difuzarea brosurilor politice publicate de pasoptistul Dimitrie Batianu i combaterea artico-lelor i corespondentei din presa strain& de calomniere a domnitorului Alexandru Joan Cuza,a armatei i natiunii române 30.

Pe un om activ cum era Constantin Aricescu II consuma lipsa de activitate recon-conforta munca rodnick dezbaterile polemice privind progresul culturii si in general democrati-zarea tarii. PreocupArile lui erau multiple si vizau deopotrivä presa si invAtamintul, literatura

cercetarea stiintifica, arta si organizarea politia a Statului. Acest sumar a activitatilor sale,inegale ca valoare, se desprinde si din corespondenta, discursurile, apelurile si memoriile pastratein citeva fonduri arhivistice din Bucuresti. Relatii epistolare a intretinut Aricescu cu familia

fostii sai profesori, cu oamenii politici ai epocii, si in genere cu personaliati culturale. 0 primaimpresie pläcuth din corespondenta ineditá rezultä din schimbul de scrisori pe care 1-a avut cusotia sa lulia si cu Apostol, fratele sAu mai mic. Desp6rtit vremelnic de familie, autorul mono-grafiei revolutiei române de la 182 1, nu s-a indepArtat de obligatiile ce-i reveneau; din inchisoarese consultä cu sotia i prietenii curn s5, depAseascá privatiunile materiale, dar se araa de ornindrie intransingentá cind este vorba de mentinerea conceptiilor sale democrate 31. Din cores-pondenta i cuvinthrile lui Aricescu desprindem i portretele dascälilor säi, pe care i-a pretuit

24 Vasile Netea, C. A. Rosetti, Bucuresti, 1970, P. 68 i urm; Marin Bucur, C.A. Rosettimesianism donguijotism revolutionar, Bucuresti, 1970, p. 14 si urm; 0,idiu Papadima ,

Cezar Boliac, Bucuresti, 1966, p. 25 1-287 ; Al. Zub, Mihail Kogdlniceanu istoric,1974, p. 772.

25 Apostol Stan, Grupdri ,si curente Politice in Roma* nia intre unire ,si independentd (18591877 ), Bucuresti, 1979, p. 73-74.

26 B.C.S., fond St. Georges, Arhiva C. D. Aricescu, LXXVI/4 90 ( Patric noPti inpu§cdrie... si la Vdcdresti").

27 Ibidem, f. 2. Pentru accesibilitatea lecturii, in textele citate s-a renuntat la orto-grafia de epock

29 Ibidem, f. 11.29 Ibidem, CCXC, dosar I, f. 1; Nichita Adániloaie, Dan Berindei, Reforma agrard din

1864, Bucuresti, 1967; Dumitru Zaharia, Costache Rosetti-Tescanu, in Contemporanul", nr.9, 24 februarie 1984, p. 5.

B.C.S., fond St. Georges, Arhiva C. D. Aricescu, CCXC, dosar 1, f. 1, 52, 53, 66,114; Paul Grigoriu, Sd proclamdm vointa de a fi natiunea liberd 150 de ani de la naflerea luiAlexandru Papiu Ilarian, neobosit luptdtor pentru cauza eliberdrii nationale, in Scinteia", an.XLVIII, nr. 11. 282, 29 noiembrie 1978, p. 4; Anastasie Iordache, Dimitrie Brcitianu Azivd voi vorbi despre Romdnia, in Magazin istoric", an. XVII, nr. 4, aprilie 1983, p. 20 22,

31 B.C.S., fond St. Georges, Arhiva C.D. Aricescu, LXXVI/4 90, 102, 103, 104, 105.106, 24 1, 247, 250.

direcfiile:

ci

Mai,.fi

,si

t

5°

www.dacoromanica.ro

588 Paul Grigoriu 6

toata. viata. Inzestrat cu o sensiLilitate deosebith el face din epistole o prezentA patetic i unproces de constiinta, pentru meritele didactice i cultural-stiintifice ale mentorilor sad de la Cirri-pulung Muscel i Bucuresti: Dimitrie Jianu (publicist si traducAtor), Ion Heliade-RAdulescu(scriitor, filolog i indrumator cultural), Petrache Poenaru (carturar i organizator al invatA-mintului din Tara Romaneasca). Chiar daca in scrisori sau cuvinthri funebre exagereath uneorimeritele fostilor sad profesori, gasim aici calitati omenesti i spirituale, ne afundam in lumeaamintirilor duioase despre oameni i fapte care au determinat schinibari structurale in istoriaveacului trecut. Primului sau educator. D. Jianu, trimitindu-i citeva versuri ii marturiseste cum

mai mull decit ori care all profesor aveti dreptul la impdrtdsirea straidaniilor mele scolastice.Dumneavoastrd mai intii, asemenea /mai osirdnic grddinar, ati aruncat in fragedul meu sflet ger-mut adevdratei fericiri umane: lumina mintii, prin fdclia religiei si a invtildturilor" 32. Farã sã nepermith o cunoastere profunda a autorului lor, scrisorile ne ofeth totusi puncte de reper pentru oviitoare monogra fie. I mpresionant ca material documentar pentru istoria invatarnintului este sidiscursul rostit de Aricescu la inmormintarea lui Petrache Poenaru fata de care se considera datorcu . . . o intreitil recunostintd, ca student, ca scriitor ci ca roman, dupd cum am avut onoarea a tt-ospune, incd trdind, in opera ce ti-am dedicat, istoria revolutiunii de la 1821. Bine cuvintatd fie

spunea in incheiere fostul elev de la Colegiul Sf. Savamemoria celor ce cugetd ;si lucreathpentru patrie si libertate"33.

Redactate fara, preocuparea de a fi date rublicitätii, putine scrisori au un caracter pro-tocolar iar restul sint private, redactate uneori in grabl, sub imperiul unor situatii in con-tinua schimbare, ele reflectá deiiderate, impliniri i iluzii, multumiri Si revolte, redactate violentin unele cazuri. In aceasta categorie se incadreath corespondenta cu M. KogAlniceanu, C. A. Ro-setti, I. C. Bratianu, D. Bratianu, Chr. Tell, fratii Golescu, I. Negulici, I. Catina i Gh. Chitu.Multe scrisori avind un confinut social-politic, sint o surth documentara pentru anumiteprobleme ale istoriei noastre din perioada 1857 1866. 0 alth caracteristicA o constituie faptul cafärà sa consemneze cronologic faptele, unele epistole, apeluri, memorii si petitii contin o patrun-zAtoare analith critica a evenimentelor la care C. D. Aricescu a luat parte, ori care s-au desfasuratsub ochii sai. In sfirsit, unele fragmente din documentele amintite sint adevarate profesii decredinta de intelectual democrat din a doua jumatate a veacului al XIX-lea.

Istoria politica a linirii si in general lupta de -ma ncipq re a g or ort lui roman se intregestet mai mult prin consultar ea arhivelor documentare, ele arath d- sea oameni i fapte in adevA-

rata lor luminá. Asemenea aspecte gasim si in arhiva unionistului C. Aricescu. De data aceastadocumentele nu sint aride. Ele nu cuprind nurnai date si nume, unele sint chiar patetice, potriVittemperamentului sAu i croite dup.& devotat idealului Iinirii. In anul 1858 cind chemala onhl crare fy- pi latia musceleand, incx-aja i pe fratii moldc.veni antrenati in a reeasi actiunede interes ratioral: Astdzi Ei,opa we cur-este, re wide si ce vide. Ea stie -cury cine su-tFmce suntFm. Ea a euroscut drepturile noastre, ;si de ',ceca a venit a re con-ulta despre lreb intele ,sidorintele ce le aveni. Intrigile, ce nc-au fost dezunit, au pierit prin jocul sufcrintelorde sale de ani. Petrie si luta .nalitatea sent in mime fiecdruia chuff e noi ; Unitea a devenit credinlanoastrd, sufletul nc,.tru, vi ata noastrd . . ." 34. Angajat din convingere pe tarimul actiunilor poli-tice, luptatorul muscelean a corespondat in acest sens cu fratii Bra:harm i Golescu, s-a adresatcu admiratie generalului Christian Tell 36. Banuit i chiar acuzat de adversarii sad politici, Aricescuare in corespondenta ca si in memorii i biografie ocazia folosirii unui limbaj uneori preaaspru si violent la adresa lui M. Kognniceanu si C. A. Rosetti de care s-a indepartat in unele pe-rioade din viata-i zbuciurnata 36.

Patriot, el s-a avintat in luptele pentru infAptuirea Unirii, a scris bilete i epistole sub for-ma de manifest in sprijinul reformelor din timpul lui Al. I. Cuza, a concretizat o tactica de in-fruntare a opozifiei lui, prietenii care se indepartau de telurile democrate erau admonestati.Din orice ocazie C. D. Aricescu face pretextul unei radiograf ii politice, fiind lipsit de mena-jamentele conventionale. Decit separatismul, spunea intr-o scrisoare, mai bine Unirea; decitBibescu sau Sturdza, mai bine Cuza; decit oligarhia mai bine democratia; decit invaziunea mai

82 Ibidem, C.C.C. XL/1. 15, f. 4; Simonescu I. Dan, 0 pagind din istoria scoalelor, inRevista generala, a invatamintului", an. XIII, nr. 9, noiembrie 1925, p. 576-578.

33 B.C.S. fond, St. Georges, Arhiva C.D. Aricescu, LXXVI/3 99, f. 6.

84 Ibidem, C.C.C. LXXI, f. 2.

36 Ibidem, C.C.C. LXXI/6 66, LXXVI/4 48, LXXVI/4 32; Arhivele statului, Bu-curesti, fond Christian Tell, nr. 1540, dosar 1/1876, I Corespondenta.

88 B. C. S. , fond St. Georges, A rh iva C.D. Aricescu, XXVII/ 12 109, LXXVI . ;

Constantin C. Giurescu, Viola i opera lui Cu:a Vodd, Bucuresti, 1970, p. 336 337 si urm.

,si

.

tr

suiribei

www.dacoromanica.ro

I 7 Constantin I). Aricescu 589

bine dictatura; Cuza a dat destule probe de simtdminte patriotice; i dacd Caimatistii 37 nig para-lizau actiunea sa, sustinind pe ciocoi ci lovindu-1 cind pe sub mind cind pe fat& azi cram scdpatide ciocoi ci tara era organizatd ci armatd" 38. Temperament mobil, el a rarnas credincios convin-gerilor democrate. In conditii de singurltate i särácie, doritor de dreptate, uneori a judecat gre-it i faptele lor, atragind antipatii, dar intotdeauna a raspuns cu demnitate si curaj.

Constantin Aricescu a rdmas pin& la urm5, un om de cultura., a muncit neobosit ca publi-cist, amend prin aceasta sa, atragA cit mai multi intelectuali in slujba ridica.rii culturale a popo-mini. Si in acest sens corespondenta lui aduce amlnunte, mai interesante poate pentru sesizareadisponibilitätilor sale in schimbul liber de opinii favorabil progresului. Cu profesorul deistorie Pierian Aaron a corespondat despre 9tai-ea instri rublice iar ca,rturitrul ieseanDimitrie Coisti ii nprecia-a. lucr4rea despre revrhitia de la 142 1, prin care a facut . ..curos-cut lumii sinitdmintele cele mari de patrie si n tii.ne" ale lui Trdor Vljdimirescu. Un. subi-ec,t aparte din aceasta, corespondent& il constituie '.egaturile ru ri-volutienarul pa9optist Ale-xand-u Papiu Tla,ian care, aparindu-1 pe Aricescu intr-un proces ii asigura ...cd nici-o datd

lingusit pe nimeni ; si cd, nu se tone nici de ameni*drile celor tari, dar nici de calomniile celorslabi, ca om al legii a *.,pectat si va respecta Icald tiata legea 2si drePiatea situindv-se dea-

partidelor Polit,ce" 39. De fapt rolaborarea dintre cei doi istorici a a-rut ca punct de ple-care, asa curn am mai spus, difuzarea in Romania a Tezaarului de monumente istor ice, docu-mente rerr-tate si publirate de Al. Papiu Ilarian. A fost o form a. de lr pta. pentru libertatea siunitatea natiinal. N tibile, desi 9poradice, au fost schimburile de opinii dintre C. D. Ari-Le;-cu i tinarul arhiolog G-igorie Gr. Toci1-cu. Atentia lor era concentratä 9supra p imelorsfudii is+orice prblicate de To-il-scu si apreciate de Arirescu; o umbra. a -upra a iestei prieteniis-a asternut o vreme, atunci cind tinArul arheolog si istoric, influ ntat de mentorul sail, BogdanPetriceicu Ha-deu, a recenzat "rifle lndicele de lvisoave ei cdrti domnesti aflate in A fltiva

,ublicate de fostul director al istitutiei, Constantin Aricescu. Sigur c. cel criticat a r&s-p ins prompt dar manierat, cu nn anumit ton amical" atit cit ii permitea diferenta de ,.irsta.si de situatie ". Afinitatea lor continua si in anii vrmItori cind Gr. Tocilescu 1-a spiijinit incbfinerea stului de director al inferoatului de la Liclul Matei Basaiab. Cu toate cã inprivinta precruparilor istorice din epoca tematica era intrucitva difuzä iar metodele de cerce-tare WA spirit critic, schimbul de opinii dintre cei doi istorici prevesteste trecerea in istorio-grafia national& de la libertatea de expresie specific& romantismului la curentul pozitivist inte-rneiat pe discernämintul stiinfific i faptele certe 41.

Interesul corespondenfei si manuscriselor lui C. D. Aricescu st& in caracterul istorico-li-terar si politic, in ideile lor deloc neglijabile. Astfel in timp ce cu fostul su profesor de filo-zofie, August Treboniu Laurian 51, poart& discutii referitoare la activitatea politic& a luiIon Ghica, cu gazetarul democrat-revolutionar I. G. Valentineanu semneaz a. un contract decolaborare la gazeta Reforma", ziar care a sustinut reforinele lui Alexandra loan Cuza ".La toate acestea se adauga. legAturile cu Dionisie Romano, episcop de Buza.u, cIrturar si traducl-tor, participant la revolutia de la 1848 i partizan al Unirii din 1859 ". In imaginea de an-samblu a vietii noastre culturale i politice ii surprindem pe Aricescu preocupat de formarea

37 Aluzie la una din grupArile politice efemer?,, strinse in jurul unor personalit&ti preocu -pate de detinerea puterii.

38 B.C.S., fond St. Georges, Arhiva C. D. Aricescu, LXXVI/4 190, f. 4; Nicolae Corivan,.Relatiile diplomatice ale Romdniei de la 1859 la 1866, Bucuresti, 1984, p. 189; N. Gane, Ziletrdite, Iasi, 1903, p. 87-90.

39 B.C.S., fond St. Georges, Arhiva C.D. Aricescu, LXXVI14 84, f. 1-2; AlexandruPapiu Ilarian Antologie, Bucuresti, 1981, p. 25. Editie de Cornelia Albu.

40 Ibidem, C.C.L. XIV/1-58, f. 1, 6; vezi si Rornanul", octombrie 1875 si apriliemai 1876 (critica i raspunsurile).

41 N. Iorga, Note critice asupra culegerilor de documente interne rominesti, Bucuresti,1903, p. 16, 22, 28; Al. Zub, Nicolae Iorga in evolutia spiritului critic, In Biruit-au gindul,Iasi, 1983, p. 256-27 1.

" B.C.S., fond St. Georges, Arhiva C.D. Aricescu, C.C.C. XXXVI/ 1 142; George Mi-sail, Discurs funebru rostit cu prilejul inmormintdrii rdposatului Aug. Tr. Laurian, in BinelePublic", martie, aprilie 188 1, p. 1-2.

" B.C.S., fond St. Georges, Arhiva C. D. Aricescu, LXXI/4 44; Lucian Predescu,Valentineanu loan G., in Enciclopedia cugetarea-material rominescu-oameni si infdptuiri, Bucu-resti, 1940, p. 88 1.

" Biblioteca Academiei, Sectia manuscrise, Corespondenta Dionisie episcopulBuza.ului", I, Corespondent& 1855-1870, S1 152/CCCXI, f. 19; Anionic Pla.rradeala Dascdlide cuget si simtire romdneascd, Bucuresti, 1981, p. 357, 460.

oamenii

u-a

salsa

twitch

r

www.dacoromanica.ro

590 Paul Grigoriu 8

dezvoltarea literaturii clidactice. In acest sens el cere lui Remus Opreanu, prefectul Con-stantei, intelectual erudit, cu o larg& intelegere a nevoilor românesti, sg-1 sprijine in alcgtuireaunei härti cu bogatiile, populatia, localitgtile i organizarea administrativ-teritorialg a Do-brogei 45. Algturi de corespondenta s-a pastrat i manuscrisul Elemente de geografia Dobrogei

pentru elevii cursului primar din Capita la, manual aprobat de Ministerul cultelor i instruc-tiunii publice, prin decizia nr. 16369 din 13 decembrie 1880. Fireste cä lucrarea incepe cu o in-troducere in care autorul mentioneazg cum in timpul inspectiilor pe care le-a efectuat la scoliledin Bucuresti a ...canstatat cd, din lipsa unei geografii sistematice ,si exacte despre Dobrogea,aceastd parte a Ronuiniei se invatd in mod superficial; am crezut dar de datorie a implini aceastdlacund prin aldturatul opu didactic, pentru uzul clasei III de la ,scoalele primare.. ." 46. Nue, desigur, fArg, semnificatie faptul cg, manualul are ca tematicg principalg informatii istoricesit statistice" privind trecutul românesc al Dobrogei cuprinzind de fapt istoria, geografiacultura acestui strävechi teritoriu romanesc. Un tabel recapitulativ structurat pe districte

urmat de o hart& general& a Dobrogei, asigurà destinatia didacticg, a lucrgrii. Desiaprobat de ministerul de resort, manualul n-a vgzut lumina tiparului; mai inainte i dupg armi188 1 s-au publicat totusi carti cu asemenea profil 47. In prelungirea acestor preocupgri cuitti-ra1-tiintifice si de atitudine patriotica mai citgm corespondenta cu italianul Giovenale VegezziRuscalla, adept al cauzei noastre pentru libertate i unitate, cetatean de onoare al PrincipatelorUnite, membru de onoare al Academiei Romane, titularul cursului de istorie si literaturg ro-'tiara la universitatea din Torino". Regasim in corespondenta lor schimburi de carti i periodice,pätrunderea lucrgrilor i articolelor lui C. D. Aricescu in Italia cit i dorinta istoricului roman dea se organiza un Comitet istoric in Romania 49; dupg un an de la exprimarea acestui dezide.rat,in 1862 Ministerul Cultelor i Instructiunii Publice a infiintat Comitetul arheologic 50 . Examinindatent asemenea legáturi constatgm cg in istoria noastra perioadele de relativg, linite ca si celeagitate au mobilizat oamenii uneori la fapte mari, au dus la prefaceri in societate.

Materialul de arhivg, la care ne-am referit in studiul de fatg, cu toate lacunele sale, ne-adat posibilitatea s. formulgm citeva consideratii generale asupra subiectului cercetat.a) Am reusa sg completdm opera publicisticg a lui C. D. Aricescu;b)Am putea reconstitui exact rolul i pozitia sa in revolutia de la 1848 1849, in perioada pregg-tirii i realizgrii Unirii din 1859 cit i in timpul reformelor din 1859 1866;c) Am intregit cu noi materiale privitoare la unele evenimente ale istoriei noastre in rgstimpul1823 1886;d) In receptia criticii pot fi intelese mult mai bine unele dintre studiile si articolele lui C. D.Aricescu prin urmare propriile sale atitudini se completeazg;e) Adgugate la opera publicatg, corespondenta si manuscrisele reliefeazd conceptia social-politicga lui C. D. Aricescu, in privinta trasaturilor specifice Statului modern;1) Am ngzuit s reconstituim pe deplin personalitatea lui C. D. Aricescu in epocg.

Dar manuscrisele amintite sint fragmentare, nu cuprind, dupg, cum am mai spus, o pre-zentare cronologia a faptelor, expunerea este de multe ori sumarg, fgrg preocuparea de a fi datapublicitgtii. Intilnim insa i cazuri cind unele evenimente sint redate amplu si privite cu o patrun-zgtoare analizg cniticà. Pentru reconstituirea, pe cit posibil mai exacta, a vietii i activiatiilui Constantin Aricescu mai sint necesare investigatii in fondurile Ministerului instructiei pu-blice i cultelor, in manuscrisele aflate la Primäria orasului Bucuresti cit si la filiala arhivelorstatului din Pitesti. in urma acestor cercetari socotim cd pot fi elucidate cu exactitate situatiilein care Aricescu a fost in relatii schimbgtoare cu marile personalitgti ale epocii cum au fost B. P

49 B.C.S., fond. St. Georges, Arhiva C. D. Aricescu, XXVII/ 11 156,2-36; Adrian Rg-.dulescu, Ion Bitoleanu, Istoria reminder dintre Dundre si Mare-Dobrogea, Bucuresti, 1979, p.285, 297, 3 16.

4° B.C.S., fond St. Georges, Arhiva C. D. Aricescu, XXXI, dosar 5, f. 2.47 Kimet Stefan G., Notiuni elementare de geografia districtelor Dobrogei, Galati, 1880,

2 9 p.; I. A. Nazaretteanu, Notite istorice i geografice asuPra Provinciei Dobrogea, Tulcea, 1882,65 P.

49 Documente §i manuscrise literare, I, Bucuresti, 1967, p. 203-204. Editie de Paul CorneaElena Piru, cuvint inainte de Alexandru Dima.

49 B.C.S., fond St. Georges, Arhiva C. D. Aricescu, LXXVI/4 8 1.5° Alexanclru Paunescu, Irina Casan-Franga, Petre Diaconu, Inceputurile arheologiei ro-

tndnoti. Istoricul Muzeului national de antichitdti, partea I (1834-1880), in Studii si cercetaride istorie veche i arheologie", nr. 1, ianuariernartie 1984, p. 24-28.

si

ni plafi.

www.dacoromanica.ro

9 Constantin D. Arieescu 591

Hasdeu, M. Kogälniceanu si C. A. Rosetti sau cu fosti colegi de studii si colaboratori apropiaticum crau Gheorghe Chitu, editorul revolutiei de la 1821 si Grigore Serrurie, unionist si gazetarla ziarul Románul". Insuficiente date se cunosc din ultima perioadá a vietii lui Aricescu, cindbolnav fiind, fortat de conditiile materiale vitrege pentru o familie numeroas5., a fost nevoitaccepte postul de revizor scolar si ulterior pe cel de director de internat. Despre aceasta perioadatristä avem date numai din autobiografia i memoriile lui si din testamentul sotiei sale, IuliaAricescu. Cele citeva scrisori publicate in volume dedicate altor personahtdti nu pot completaspatiile albe din bogata activitate a familiei Aricescu 51. De fapt nu s-a fAcut Inca nici o corelareintre publicistica editä i inedità a acestui ziarist fecund, iar raspindirea scrierilor sale peste Car-pati este aproape necunoscuta. 52. In sfirsit, sintem incredintati c5, in urma unor ample si profundecerceari rezultatele trebuie finalizate si se pot finaliza printr-o monografie pe care patriotill-intelectutd Constantin D. A ricescu o merit5 cu prisosinta.

51 Ion Heliade Rádulescu, Scrisori si acte, Studii ,si docunzente, Bucuresti, 1972, p. 60-6 1.Editie de George Potra, Nicolae Simache si George G. Potra ; C. A. Rosetti, Corespondenld,Docunzente literare, Bucuresti, 1980, p. 3. Editie de Marin Bucur.

52 B.C.S., fond St. Georges, Arhiva C. D. Aricescu, C.D.X., dosar 8 (registru cuprinzindpublicistica lui Aricescu, articole privitoare la activitatea sa i poeziile Iuliei); George Ern.Marica, Studii de istoria sociologia culturii romdne ardelene din secolul al XIX-lea, III, GeorgeBaritiu istoric, Cluj-Napoca, 1980, p. 160, p. 240.

12 c.3807

,si

It

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

RESTITUIRI

tN JURUL INTEMEIERII STATELORROMANESTI (III)

GHEORGHE I. BRATIANU

Desigur in Evul Mediu si mai cu deosebire catre sfarsitul sax, complicatiile legaturilorfeudale i pluralitatea omagiilor, ce crea raporturi de vasalitate catre mai multi suzeraniin acelasi timpI", putea crea situatii paradoxale, in spiritul modern al dreptului interna-tional. Oricum, ipoteza de mai sus duce la unul din cele mai stranii din aceste conflicte,in care Ludovic de Anjou, prin oamenii sai din Ungaria, s'ar fi combatut... pe sine inst*,ca rege al Poloniei! Ne marginim deocamdata sa constatam faptul. El n'a oprit insa pc cu-noscutul 'istoric polon 0. GOrka, in divergenta cu alti cercetatori din tara sa, s adoptecitiva ani mai tarziu o parere aremanatoare i sa conchida ca n trebuie respins faptul unedexpeditii polone in 1359 sau in deobste sub Cazimir *145. El socoteste cli la 1359 statul mol,dovenesc nu 'exista nici macar in forma embrionara ca posesiunile lui Cazimir nu seputeau intalni pe teritoriul pe care, de atunci incolo, se forma acest stat al Moldovei, i canefiind vorba de o tara independenta a Sipenitului, razboiul n'a putut avea loc decat intimpul in care sunt adeveriti Petru i Stefan ca domni moldoveni. Si el crede ca'. Vladislarde Oppeln a frimis expeditia in sprijinul lui Stefan in timpul in care era carmuitor in RusiaRosie (Galitia) dela 1372 la 1379, ceeace se reduce la intervalul 1374 1379 pentru cautareadatei exacte. Aceasta interpretare, C. Racovita o admite in linii generale amintind potri-virea ei 'cu parerea lui Nicolae lorga: o Este foarte probabil sa. fi existat in acest rastiMpo lupta. intie Petru i Stefan. Acesta din ui ma, dupa reusita, ramâne probabil la CurteaPoloniei, neavand multa vreme ocazia sa vie in Moldova cu un non ajutor polon, oileddupa 1378 Petru i fratele sau Roman sunt in bune relatii cu Po Ionia. Ocazia se prezintadupa 1394, cand Roman se revolta, Si atunci Stefan ii realizeaza vechile pretentii. De ase-menda se poate admite ca initiator Vladislav de Oppeln, caci acesta se interesa probabilde aproape de Moldova in calitate de reprezentant al coroanei polone si mai ales al celeiungare careia ii era supusa Moldova in acest timp. Dlugosz, care nu cunoaste bine faptele,a crezut ca mai indicat era Cazimir pentru o astfel de intreprindere, si 1-a numit pe acesta.Faptul omagiului de vasalitate al lui Stefan in 1359 il va fi reportat Dlugosz la aceastadata dela 1374 sau 1375, cand un asemenea lucru s'a intimplat in realitatc. Asa dar incepu-turile suzeranitatii polone asupra Moldovei trebuiesc totusi cautate incepand de la 1387;expeditia din n 1359 n adica din 1374-1379, nu constituie decat un episod fragmentar dinrelatiile moldo-polone dinainte de stabilirea suzeranitatii, tot asa ca si alte episoade, deexemplu catolicismul polo, 448.

Precum se vede, cercetatorul roman n'a mai tinut seama de sprijinul unguresc amin-tit de Dlugosz pentru rivalul norocos al lui Stefan, si a considerat expeditia polona, la or-dinul lui Vladislav de Oppeln, dusa si in interesul coroanei ungare, unita cu acea a Polo-niei in persoana regelui Ludovic. Toata argumentarea e de altfel un exemplu tipic al me-todei de a potrivi izvorul unui anumit punct de vedere, care caracterizeaza productiunilescolii critice a istoriografiei noastre.

Dar nu toti istoricii au impartasit acest mod de a vedea. Inca mai de mult, in Po-Ionia, A. Jablonowski si Al. Czolowski considerasera textul lui Dlugosz vrednic de crezare,farli a-i corecta datal", iar ceva mai recent, Jan Dobrowski integrase faptul relatat de el,

144 Cf. M. Bloch, La sociéti }iodate, I, p. 325 g urm.I" Zagadnenie czarnomorskie w polityce polskiego srednowiecza, Przeglad hist., X, p. 343

si nem.148 Op. cit., pp. 244-245.1" A. Jablonowski, Zrádla dziejowe, X, Introducere, p. XVIII; Al. Czolowski, Poc-

zatki Moldawii iwy prawa Kazimierza Wielkiego roku 1359, Lwów, 1890.

Revista istorica", tom. IV, nr. 5 6, p. 593 620. 1901

ro,

www.dacoromanica.ro

594 GheorgliC Bra lianu 2

in expunerca sa a politicii generale a regelui Cazirnir, considerand cxpeditia pornità deacest suveran in ajutorul L'ngariei aliate148. Nici aici deci, nu s'au luat in considerare pro-vinciales Himgari din armata lui Petru. Parerea mai veche a lui Czolowski a facut ins&scoala; de ea se tine lucrarea rnai notiä a lui I. Skrzypeka dintre istoricii poloni149, care pre-.supune ca. la 1359 se scursese totusi un deccniu de la descalecatul lui Dragos, in care timpse putuse injgheba o organinre de stat in Moldova. Stefan si Petru, desi nu sunt pornenitide cronicele tarii, au putut totusi fi urmasii lui Bogdan, pe care nu-i cunoastern indeajunsde bine. Iar dintre istoricii rornani cu Czolowski sunt de acord in multe privinte Ion

Xenopol (care a pardsit astfel intaiele sale rezerve) i, mai putin I. Minea o, caresecoteste evenimentul o luat far a. criticä din tiaditia unei farnilii nobile polone

Dar alti istorici au socotit larnurirea neindestulatoare, Vara a parasi insa punctul deple are ce 11 constituie naratiunea lui Dlugosz si data indicata de ea. Era insä vaxlit c voi-voni amintiti dc cronicarul polon nu se puteau incadra in cronologia traditionala a domniilorMoldovei, nici potrivi cu temeiurile ei documentare; consecinta logica era ca. Petru i Ste-fan de la 1359 se luptau pentru mostenirea unui alt voivodat cleat al acelui intemeiat doDiagos ca vasal unguresc si ajuns neatarnat prin descalecatul lui Bogdan. Voivodatul in ches-tiu.ne trebuie sS. fi fost Tara Sipenitului, o regiunea de Nord a Moldovei, asezata intre Ce-remus, Prut i Nistiu, in triunghiul fortificat de cc-0.We Tetin, Hotin si Chmelov »151. Maide mult, aceasta ipoteza a fost formulata de I. Ursu152, i apoi indreptata de Onciul in unuldin ultimele sale studii153. Bogdan ar fi gäsit in acest colt de Orä un voivodat indepen-'dent: provincialii unguri ar fi oamenii lui Dragos sau ai lui Sas, poate chiar Maramure-senii descdlecatului. Stefan, identificat rnai intai cu nepotul lui Bogdan, fiul fratelui sáu

caruia descalecatorul i-ar fi atribuit o feuda. in nordul Moldovei, devine acum stra-mosnl Musatinilor, care urmeazà in scaunul tarii intregi la stingerea descendentilor liii Bogdanin linie directd. Aceasta e si parerea sustinuth in studiul mai nou al D-lui I. Nistor, carecrede o cä nedumeririle acestea pornesc de la ideea preconceputä cà statul rnoldovenesc, lainceputurile sale, s'a intemeiat pe un singur nucleu politic, i anume pe voivodatul dela Baia.in realitate insa o Voivodatul a toatd Tara Moldovei o ca dealtfel i o Voivodatul a boatel TaraI? mdneascd 8 s'a inchegat din unirea i contopirea succesiva a rnai multor nuclee sau orga-nuatiuni politice locale, care fiintau dincoace de munti in Moldova dupa. traditia de acasadin Mararnures. Acolo Romanii tradau in numeroase cnezate i voivodate, fiecare cu o cape-tenie in frunte. Organizatia aceasta politica se atestá inca din vremea näváliriiTátarilorin Ardeal din 1240154 unde fiinta organizatia politica patriarhala a Romanilor cu cnejivoivozi in frunte, care irnparteau justitia intre conationali i raspundeau Tatarilor de &Arnein bani si in natura pe care pana atunci ei le datorau regilor unguri direct sau imputerni-citilor lor. Descalecatorii maramureseni gaseau dincoace de munti un puternic suport etnic inpopulatiunea romaneasca, care, manatli de felurite nevoi, paräsise cu secole inainte pa-mantul Transilvaniei i Maramuresului i, trecand muntii, gaseau in Valea Prutului si aSiretului campii deschise si parnanturi roditoare. Dlugosz ne aratil ca. in masura in carenumarul imigrantilor romani sporea din zi in zi abundante in dies multitudo ei cuprin-deau tot mai Inuit pamant, impingand semintiile slave spre miazánoapte i anume la inceputprin siretenie, iar mai apoi prin violenta, adoptand la nevoie chiar i datinele i obiceiurileacestora »155. Au fost deci doul descalecate: al lui Bogdan in valea Moldovei, din care scoateprin lupta pe urmasii lui Dragos, i al nepotului sau Stefan, fiul lui Iuga, care descalecao pe la 1350 voivodatul sipenitian dintre Ceremus, Prut i Nistru. Granitele noului voivodatsipenitian, precireaza DI. Nistor, erau marcate la Sud-Est de o bucovinele man i mici »

silvae fagiales bucovina dictae adeca de padurile de fag care pornind dela Rastoaca peCeremus, treceau peste Cernauti i ajungeau pana la Hotin, unde o plasa. poarta 'Ana. azi

145 J. Dabrowski, Dzieja Polslei sredniowiecznej, II, Kraków 1926, p. 75.142 Poludniowo-wschodnia polityka Poloki od Koronacji Jagelly do smierci Jadwigi i

bitwy nad Worskla (1386-1399 ), Arch. Tow. Nauk we Lwowie, II, t. XXI, 1, Lwow,1936, pl:) 38-40.

155 C. Racovita, op. cit., p. 243; I. Bogdan, Doud disertatii desfire inceputurile Moldoveisi Tdrii Romdne,sti, Convorbiri literare, XXVI, 1980, p. 528 si urm.; Xenopol, Ist. Romdnilor,III (ed. Vladescu), p. 121 ; I. Minea, Principatele romine si politica orientald a imparatu-lsti Sigismund, p. 19 si Informatiile romdne,sti ale Cronicii lui Ian Dlugosz, Iasi 1926, p. 14.

161 I. Nistor, Lucius Aprovianus, ibid., p. 133.162 Relatiile Moldovei cu Polonia fidnd la moartea lui .Stefan cel Mare, Piatra-Neamt

1900, p. 15 si urm.163 Din trecutul Bucovinei, Convorbiri literare, XLIX, 1915, p. 589 g urm.124 Exact 124 1.155 O. cit., pp. 148 149.

'I.

a

Bucclan,*150.

foga,

pi

www.dacoromanica.ro

3 In jurul lntemeierii statelor rornane5ti (III) 595

n-umcle Bucovina. Bueovinele mari se intindeau de la Cernauti pana la Rästoaca, iar buco-vincle mici se intindeau de la Cernauti in directia nord-vesticä pada. la Hotin156. Granita de:Vest dinspre Pocutia o formau Ceremusul Si Colacinul, iar granita de Nord era marcata decursul Nistrului pang dincolo de Hotin. Hotarul dintre Tara Sipenitului si Moldova il gasimindicat Cu preciziune in tratatul de la Lublau 14 12 in care se arata cä pädurile mai mari,numite Bucovina, incepand din munti sau din Alpii regelui Ungariei, asezate intre TaraMoldovei si Tara Sipenitului, intinza.ndu-se pana la Sirete i pan& la o alta padure maimica, numita si ea Bucovina si intinzandu-se pan& la Prut. »157 Individualitatea distincth aacestui voivodat nordic pare a o admite Si diaconul Gh. Moisescu, in cartea sa atat dedocumentatil. despre Catolicismul in Moldova cand numeste pe tatal lui Petru si al

Stefan, batranul Stefan al cronicei lui Dlugosz: voivodul tarii $ipenitului *158. Cum aobsertat ins& cu dreptate C. Racovita, care intalnise aceste pareri in lucthri a nterioare, incronica lui Dlugosz nu aflam acest titlu. Stefan e s Moldaviae voievoda iar lupta dintrefiii sai se da pentru principatul Moldovei155; Tara Sipenitului e un tinut al acestei tariprin care armata polonä trebuia sa treacã in drumul ei. Diaconul Moisescu nu se pronuntainsa. asupra controversei in jurul datei i identitatii voi-rozilor Petru si $tefan; a retinemcloar faptul istoric netagaduit al unei inthuriri polone asupra Moldovei resimtitä pe täramulpolitic, inca inainte de moartea lui Cazimir cel Mare (t 5 Noemvrie 1370) adica pe vremeadornniei lui Bogdan si a fiului sau Latcu. »150 Dar cu aceasta constatare enigma ramblenerezolvita.

Nici Dl. C. C. Giurescu nu a adus-o mai aproape de solutionare. Amintind formatiu-nilc politica locale ale Rornanilor din Moldova, inainte de intemeierea statului, D-sa admiteca a in extremitatea nordica. [...1 a teritoriului pe care se va intinde statul moldovenesc,exista pe la jumatatea veacului al XIV-lea o tath s probabil un voevodat a Sepeni-tului. Cronicarul polon Dlugosz ne da §i numele voevodului, Stefan, si arata pc larg luptain 1359 pentru mostenire dintre cei doi copii ai acestuia, mull din ei, Petru, fiind ajutat deUnguri, iar celMalt, $tefan, de Poloni. Siguranta deplina n'avem, nici cu privire la nume,nici la restul povestirii lui Dlugosz; chiar insii dacii ele nu s'ar confirma se pare ca. inrealitate c vorba de o lupta intre Petru al Musatei si Stefan, viitorul dome, petrecutii intreanii 1374-1379 , nu e mai putin adevarat di a existat o > tara » a Sepenitului i cii. erauaci, pe vremea descalecatului, asezari omenesti, uncle puternic intarite, ca Tetina, spre mia-za.noapte de Cernauti, Hotin pe malul Nistrului. »161

In sfarsit, mai de cuthod Dl. $t. Pascu a examinat aceeasi problemä, in legatura cumama voivozilor Petru, Roman si Stefan, mostenitorii lui Latcu: Musata, numith in acteleunguresti Margareta, pe care un document papal o intituleaza « Domina Valachie Minoris*.D-sa, impreuna cu Dl. P. P. Panaitescu, a stabilit cii Musata nu e cleat echivalentul ro-manesc al Margaretei, dupa cum floarei numite s margareta S i se zice i astazi in limbanoastri s musetel »162. Aceasta constatare incheie controversa in jurul originii fiilor ei: eithman o ai Musatei », fail a rnai fi nevoie de a introduce in ascendenta lor un i Musat o,inrudit cu Basarabii din Tara Româneascal63. Nu o putem inscrie in arborele genealogicnici ca fiica a voevodului Transilvaniei: fiica voevodului $tefan CAA a fost alta Margareth,sotia lui Alexandru cel Bun, inmormantatii in biserica de la Baia; la ea face aluzie Bandiniin relatiunea sa, cand aminteste de a Margareta Hungara, Stephani IVaywodae filia nuptavero Waiwodae Alexandra ceeace a indus in eroare, intre altii, si pe Radu Rosetti.164. Ne-puthnd fi nici fiica lui Latcu, deoarece pini. la 1372 acesta nu avuse copii, i intervalul ar fi

156 De fapt un tinut de vechi asezari omenesti. Cf. Gordon Childe. Schipenitz, a late neo-lithic station with painted pottery in Bukowina. The Journal of the Royal anthropological Institute,LIII, 1923, p. 263 si urm.; 0. Kandyba, Schipenitz : Kunst und Gerdte eines neolithischenDorfes, Wien, 1937.

157 Ibid., pp. 153-154. Cf. Hurmuzaki, Doc. I, 2, no CCCCI, p. 486. Numele s Bu-covina » apare inca de la 1392, cf. St. Pascu, Contrib. la ist. Romdnilor, p. 73.

158 OP cit., p. 61.156 C. Racovita, op. cit., p. 243. Nu voievoda Muldaviensis ci Moldaviae voievoda, cf.

Dlugosz, Hist. Polonicae, Frankfurt, 17 11, I, col. 1122.15° Catolicismul in Moldova, p. 63. V. bibliografia in n., pp. 6 1-63.161 1st. Romdnilor, I5, pp. 396-397.162 Contributiuni la ist. Romdnilor, p. 48, n. 167, si P. P. Panaitescu, Mircea cel Ba-

trdn, p. 227.163 C. C. Giurescu, op. cit., p. 44.5.164 Cf. sufira; Codex Bandinus, Anal. Acad. Rom., Mem. sect. ist. s. 2-a, XVI, p.

218. V. I. Minea, Principatele romdne si politica impdratului Sigismund, p. 32, n. I.

),>

o

4,

p9

www.dacoromanica.ro

596 Gheorghe I. Bratiann 4

prea scurt pentru ca ea insdsi sä fi devenit mama fiilor ei, nu rämâne &cat ipoteza cà eradin neamul mi Bogdan, fiica lui si sord cu Latcu, iar acesta murind Mid coboratori Ida bg-testi, succesiunea revenea nepatilor sti, fii at sorei sale Musata-Margareta. Cu eine era instcdsgtoritg?

S'a crezut c bärbatul ei era acel Cosica Voevod al pornelnicului dela Bistrita, cal eintrerupe sirul cunoscut al voivozilor Moldovei, si socotit de unit drcpt purtAtorul numchtiMusat"6. Dl. Pascu, tinând searnd de cronica lui Dlugosz si de corectarile propuse in pri-vinta datei, socoteste ca sotul necunoscut al Musatei-Margareta nu putea fi decat Stefan,amintit de cronicarul polon ca voivod al Moldovei o, dar in realitate voivod al Sipeni-tului. El nu poate fi insrt Stefan, nepotul lui Bogdan, deoarece din cloud documente, unuidin 1360 si altul din 1385, rezultrt clar cd Stefan, fiul lui loga, a pArdsit pc unchiul satt,devenind din nou « credincios o regelui ungar. Nu este nevoie, adaugd D-sa in notg, sä-1consideram pe Stefan voivodul Sipenitului, numai cleat nepotul sau stränepotul lui Bogdan,pentru ca acesta sg-i fi incredintat cdrmuirca unei insemnate parti din tara Moldow i. Ste-fan va fi fost un om din imerliata apropiere a lui Bogdan o altd rudd sau om de incre-dere care I-a servit si i-a fost de mare ajutor in opera intreprinsä Dupd moartealui Latcu, nepotii acestuia fiind minori, a luat frânele conducerii mama lor, iar la majoratu4lui Stefan, când acesta trebuia sd ia personal tronul, se intiimpld neintelegerca cu fratelesat] mai mic Petru. Acesta, dupa nioartea tatJui sdu, Stefan, uneste Principatul moldoveancu voevodatul Sipenitului, pentru ca urmasul lui Petru, Roman, srt se poath intitula 0 Ma-rele singur stripanitor Domn, Io Roman Voevod al farii Moldovei din munte si pzing. lamalul mgrii s; lin Roman ii urmeazd al treilea, ccl mai mare dintre frati, Stefan116.

Astfel s'ar Idmuri i problema lui Costea Voivod o din pomelnicul dela Bistrita; Dl.Nistor crede cä intercalarea numelui Costea intre voivozii Latcu si Petru nu este decato croare de transcriptiune, izvodinclu-se poate din nehiigare de seamd, Costal in loc de .te-fan, adevrtratul sot al Margaretei si -Med lui Petru I 0167. In aceastd privintd, diacontl Moi-sescu aduce o explicatie de ordin paleografic: ne sandint daca nu cumva in pomelnicul ori-ginal manuscrisul de azi este o copie dela inccputul veacului al XVI-lea, dupd un ori-ginal inceput in 1407 va fi fost scris dupg Lauho numele voevodului Stefan al 'frith Si-penitului. Cu vremea insa pomelnicul va fi suferit unele coruptii prin stergerea litereloz.in cazul de fata s'ar putea intrimpla sd fi pierit literele de la sfarsitul numelui Stefan, adicd.-fan. La transcriere diacul, vreun rutean de neam, nepricepand ce rost ar putea avea lite-rele rdmase Clue- le va fi impreunat cu literele ko de la sfaisitul numelui Latco, scotandastfel un nume nou hoste, in loc de Stefan. Aceste presupuneri le facem pc temeiul cd estecu neputintd ca acest nume Costea Voevod sg. fi fost trecut in pomelnicul original al mInds-tirii Bistrita, caci el nu este nurne de botez, ci o prescurtare a numelui Constantin. intoate pomelnicele domnesti nu grtsirn trecute nici numele de cask i nici diminutivele cinumai numele curate de botez )168. Dar aceastd ingenioasa subtilizare a misteriosului voivodeste contestatg de Dl. A. Sacerdoteanu: Emendatia propusd pentru Costea (ho final +one initial) nu se poate primi fiindcil: in pomelnic Latco nu e la nominativ, ci Latcu, nu-mele domnilor nu urmeazd unul dupd altul ci sunt spatiate de « pomeneste Doamne pe[...] Voivod si mai apar diminutive, dacd poate fi Costea un diminutiv (v. Costicd, Costea,Stetco, Márusca, )1'39. De fapt irs aceastd vreme numele Costea se in-Wiles-1e destulde des la nobilii romani din Maramures170, si poate de altfel sg fie Irtmurit pe altd cale pen-tru rostul sdu in Moldova, fIrd. sa fie nevoie de a presupune greseli de transcriere, ce nupot fi dovedite in mod sigur.

in stadiul in care au ajuns cercearile, se poate deci constata cä se recunoaste in ge-neral povestirii lui Dlugosz si a celorlalti cronicari poloni un substrat real netagaduit, sicg ipoteza unui voivodat deosebit al Sipenitului, in afarg de acel descglecat de Maramure-seni in valea Moldovei, a castigat teren. Cu putine exceptii insd, cei mai multi stgruiesc innepotrivirea de date cu elementele ce sunt cunoscute de aiurea din istoria Moldovei, i credca pot strgmuta episodul certei intre Petru i Stefan si al interventiei polone intre anii1374-1379, când acesti voivozi pot fi identificati, cu acei pe care ii aminteste cronologia

165 C. C. Giurescu, ibid. Alta pdrere la I. Minea, op. cit., p. 33 si urm., care credepe Costea un f iu al lui Latcu, care n'a domnit.

166 Contributiuni la ist. Romdnilor, pp. 52 53.167 op. cit., p.

Catolicismul165.

168 in Moldova, pp. 63-64, n. 1.

169 Notg in D. Onciul, Opere complete, I, p. 370: Cf. Pomelnicul meindstirii Bistrita, ed.D. P. Bogdan, Bucuresti, 1941.

170 Cf. exemplele aduse de I. Nistor, op. cit., p. 166.

-.

u

Dias)

I

www.dacoromanica.ro

5 In jurul intemeierii statelor romãnegi (III) 597

traditionala a domnillor moldovene. Tot atunci s'ar fi unit voevodatul $ipenitului cu taxa14,91dovei intr-o singura stapanire. Acesti voevozi teritoriali* ai tinutului dela miaza.noapte,cum il ca1ific5. Dl. A. Sacerdoteanu, ar fi ins& tot Maramureseni, din neamul lui Bogdan,prin nepotul säu, tefan, fiul fratelui sau Iuga. Descalecatul kr, judecand dupa data ceIe-o atribuie D-sam, s'ar fi produs cam in acelasi timp cu acel al lui Dragos precedandastfel plecarea lui Bogdan din Maramure i stabilirea lui in Moldova. Dar Dl. Sacerdo-teanu pare a considera exacta, data anului 1359, aratat de cronica liii Dlugosz, spre deo-sebire de ceilalti cercetatori care o socotesc gresitä.

Credem cä e locul de a reconsidera intreaga problema, a relatiunii cuprinse in cronicalui Dlugosz si de a examina dac5, intr'adevaT se poate sustine temeinicia ei in privinta lap-telor i nepotrivirea ei in privinta datei. In parerea noasträ o asemenea distinctiune nupoate fi mentinutg. E limpede ca in cearta celor doi fii de domni s'au infruntat dou5, inte-rese potrivnice: acel al Poloniei i acel al « provincialilor unguri s; o asemenea opunere cugren se poate concepe, atunci arid acelasi rege domnea in Ungaria si in Po Ionia, cum alost cazul sub Ludovic I, cu atat mai mult dupa 1374, dup5, ce suveranul convocase laNosice adunarea Starilor si ordinelor polone si le confirmase in mod solemn privilegiilelor"2. El nu e usor de admis nici in timpul domniei lui Cazimir, care era aliat cu acelasirege al Ungariei, dar se larnureste clacl presupunem c. oprovincialii ungurin sprijinitori ailui Petru, ar fi Bogdan si o vitejii* s5,i, rasculati impotriva autoritatii regale si prin urmaredispusi de a se opune intereselor ei sau ale unei puteri aliate cu Ungaria, in orice impre-iurare171.

Nu s'a observat de ala parte ca. cronicarul polon mai aduce inc5, o preciziune in cepriveste data: el arata in continuare el ciuma care a izbucnit in Po Ionia la 1360 a urmatinfrangerii suferite din partea Valahilorm. Se pare de altfel cá povestirea sa nu se intemeia,cum presupune Radu Rosetti, numai pe traditiuni orale, intotdeauna nesigure in privintaindicatiilor cronologice. Dup5, Sarnicki, familia cardinalului Sbigniev de Olésnica avea otronica a sa, in care erau trecute faptele stramosilorm, asa ca Grigore Ureche stia si el cevacand arata c5, < cronicarii lor, neavand alta treaba, ce numai valeatul pitzia, i niste lucruriman l. ca acestea pAzia si socotia sa nu ramae ceva neinsernnat *178. Nu ramane astfelin picioare, dintre toate argumentele aduse impotriva datei din cronica lui Dlugosz, decatacel al lui GOrka, care contest5, c5, s'a putut pierde in 1359 steagul voivodatului de Lwów,instituit dup5. aceasta data. Dar acest amanunt, care poate fi gresit, nu e de naturA saarunce indoiala asupra intregii povestiri, care trebuie primita sau respinsa ca un tot, cuprin-zand atat faptele cat si data la care au avut loc.

Obiectiunea principaIa e de altfel acea ca in scurtul rastirnp ce a trecut deladescalecat fie chiar socotind dela Diagos si presupunand c5, in tara $ipenitului s'auasezat tot Maramureseni, sub Stefan, nepotul lui I3ogdan, sau altul cu acest nume dintreoamenii voivodului rasculat, nu s'a putut injgheba o organizatie politic5, i militara in starede a se impotrivi, aproape in acelasi timp, celor doi mai mari suverani ai Europei crestinede Rasarit: Ludovic al Ungariei si Cazimir al Poloniei. E ciudat cit niciunul din istoriciiaMintiti mai sus n'a avut in vedere posibilitatea unei existente mai vechi a voivodatuluinordic care nu era numai al Sipenitului, ci trebuia in mod firesc sit cuprind5, si alte tinu-turi. Credem c5, Dl. Nistor a vazut bine cand a considerat c5, granitele din tratatul delaLublau, pentru o eventuald impartire a Moldovei intre Unguri si Poloni care din fericiren'a fost niciodata aplicata nu erau cu totul arbitrare si se intemeiau pe stari de lucrurianterioare. Reminiscenta contopirii a doua. tali in una singurk scrie D-sa, pare sa se fipastrat in vechea impartire a Moldovei in « Tara de Sus » si « Tara de Jos », fiecare cu cateun mare vornic in frunte. De asernenea r5,mane de cercetat clac5, faimosul tratat de impartirea Moldovei de la Lublau din 1412 nu viza divizarea teritoriului Moldovei in vechile salecomponente: voivodatul Sipenitului i voivodatul Moldovei propriu zis. Regele Poloniei re-vendica Tara de Sus iar regele Ungariei Tara de Jos, dar fiecare cu iesire proprie la maresi anume Po Ionia prin Cetatea-A1b5 iar Ungaria prin Chilia »177. La 1359 desigur nu putea

171 indrumdri in cercetdrile istorice, p. 258: « Voevozi teritoriali in tara SipenituluiStefan (1353-1359), $tefan (1359), Petru (1359-1374?) 0.

172 B. Homan, Gli Angioini di Napoli in Ungheria, p. 397.173 Cf. G. I. Bratianu, Traditia istoricd, p. 139.174 Ibid., p. 138, n. 5. Cf. Dlugosz, op. cit., I, col. 1124.175 I. Nistor, ofi. cit., p. 143: o habet hoc gens peculiare chronicon rerum a suis majori-

bus gestarum.)176 Er. C. C. Giurescu, p. 13.177 op. cit., p. 162.

...

a

www.dacoromanica.ro

598 Gheorghe 1. Bratiann 6

fi vorba de iesirea la mare, ce era Inca in miinile Tatarilor, dar se poate concepe o delr-mitare intre regiunea din valea Siretului si a afluentilor sai de pe malul drept, dinsptemunti i acea din valea Prutului si cursul superior al Nistrului. Aci ne izbim insa de aAtainterpretare, ce apartine D-lui C. C. Giurescu. Noi credem, afirma D-sa, cà Inca din vre%-mea lui Dragos, Moldova cuprindea tot versantul oriental al Carpatilor pánd la iniazdzi,Oituz. inteadevAr, n'ar fi avut niciun rost sa existe o marca ) de aparare care sa se raw-gineasca numai la trecdtoarea nordica dela Câmpulung-Vatra Dornei-Rodna, lasand pasulBicazului, acel al Ghimesului i cel al Oituzuliti descoperite; Tatarii ar fi putut cu mareusurintä patrunde pe aici, prin sud. De aceea credem ca stapanirea lui Dragos a trebuitsit se intinda asupra tuturor extremitatilor orientale ale trecatorilor care duceau spre Ar-deal. Cfind apoi urmasii lui Drago an fost indepartati de Bogdan, acesta a luat in stapti-fire intreg teritoriul care apartinuse mai intdi vasalilor regelui ungur, asa dar tot pamaa-tul dela Ceremus i pand. in Vrancea. inteadevar, sub Latco, urmasul lui Bogdan, nu seconstata o expansiune spre miazdnoapte, iar cel de al doilea urmas, Petru al Musatei, pri-tmeste de la regele Poloniei, ca zalog pentru o suma de bani imprumutatä, Pocutia. Aceastainseamnd in18 ca hotarul era chiar de atunci la Ceremu,s. Cum nici in timpul lui Petru nese constata o asemenea inaintare spre miazdnoapte, credem ca se poate afirma cä inc./din vremea lui Bogdan intemeietorul, Moldova atinsese limita nordica ce formeaza astilzihotarul spre Polonia o178. :

Sunt aci mai multe imprejurari care cer a fi lamurite. Situatia din timpul doinnieilui Petru si a omagiului säu catre regele Poloniei, Vladislav lagello, la 1387 deci aproapetreizeci de ani dupd. descalecat poate sa fie cu totul diferita de acea din perioada ante-rioard. Nimic, din putinul pe care il stim in privinta domniei lui Latcu, nu arata cá sub,acest voevod n'ar fi avut loc o expansiune spre miazdnoapte ». Afldm doar ca la 1370 .elceruse Papei sa, se aseze un episcopat catolic in orasul Siret, pe care voia, cu acest prilej,sa-1 ridice la treapta de civitas, demers din care s'ar putea intelege ca facea din aceastacalitate, la mica, departare de padurile Sipenifului, resedinta sa domneasca. Trecutul mavechiu al orasului 11 arata, chiar daca n'arn admite mucenicia a doi Franciscani in acest le)cpe la 1340 sau 1344179, trecerea regelui Ludovic la 1352, in clrumul sau spre Polonia, unclemergea sá sprijine pe Cazimir al Poloniei impotriva Lituanilor i Tatarilor180. Dar in ce im-prejurari a fost stramutata resedinta de la Baia la aceasta margine de lark nu ne lamuresteniciun document.

Cat priveste Moldova descalecatului, o indicatie asupra intinderii ei ne-o dd. traditiainsasi care o infatiseaza la inceput ca o « capitanie », si se leaga de valea Moldovei, i cleBoureni, in locul unde aceasta vale se apropie de acea a Siretului, mai sus de confluentade la Roman a celor douä rduri. Mai este apoi Campul lui Dragos », cuprinzand cea maimare parte a judetelor Neamt i Bacau; astfel s'ar acoperi ieirile principalelor trecatoricare duc din Ardeal in Moldova. Dar infiintarea, sau mai bine zis restaurarea episciopieicatolice de Milcov, la 1347, precum si numeroasele ase7ari cu urme secuiesti i sasesti dinaceasta parte * de jos » a tarii, confirma existenta unei alte marci, sub stapinirea directaa regelui Ungariei, ce se prelungea spre miazdzi pang la cursul Prahovei si al Ialomitei. Ce.r-cetatori mai noi, ca DI. E. Lazarescu, si-au insusit ipoteza formulata in aceasta privinta deNicolae Iorga1131. Mai de curand, DI. A. Sacerdoteanu, care a binevoit sa ne comunice co-mentariile D-sale cu privire la studiul lui Onciul despre *Titlul lui Mircea cel Batran*,aflat in curs de retiparire, se rosteste categoric in acelasi sens:

* Este incontestabil c5. intre Moldova care luase flint& in jurul targului Siret si TaraRomameasca de la Arges, era un tinut care nu apartinea nici uneia din cele cloud. domnii,desi locuitorii lui erau Romani. Acesta cuprindea gurile Dunarii i drumurile care le leagäcu Ardealul, fie pe la Oituz, fie pe la Buzau sau Prahova. E neindoielnic faptul el a fostacolo o stapanire bizantina sau macar genoveza, care a permis legaturile comerciale cu cetà-tile sasesti din Ardeal. Pe urma aceasta a trecut in mana Tatarilor, care n'au dat aceeasiimportanta comertului ardelean, sau l'au stanjenit in oarecare masura. Din acest motiv tre-buie sä deducem nevoia unei expeditii de recuperare impotriva Tatarilor i pentru reinfiin-tarea episcopatului catolic al Cumaniei sub numele de Milcova la 1347 ». La 1353, Braso-

179 Ist. Romdnilor, I5, pp. 40 1-402.179 Cf. G. Moisescu, Catolicismul in Moldova, p. 87, n. 2., Iorga, Hist. des Rouniains,

III, p. 246, n. 3, obiecteaza ca * nu se stie cine ar fi stapanit atunci localitatea ». Dar obiec-tiunea cade, dad, admitem existenta unui voivodat deosebit in aceste parti.

180 P. P. Panaitescu, Interpretdri ronidnesti, p. 44, dupd. Skrzypck. Termenul s civitas »,pentru o resedinta episcopala si cu privire la Arges, in 13801 St. Pascu, Contrib. la ist. Romdnilor,p. 66, n. 28.

181 V. mai sus.

lc-

tie

www.dacoromanica.ro

7 in jurul inlemeierii slatelor romfinesli (III) 599

venii, in privilegiul ce-1 obtin dela regele Ludovic, se obligà a-i da sprijin in caz de ritzboi,si anume ad partes orientates cu toata puterea lor, iar ad partes occidentales cu cincizecide oameni bine inarmati. o Din acestea, adauga Dl. Sacerdoteanu, rezultä c drumurile spreDenise si mare nu mai erau accesibile Sasilor i ca se pregatea cucerirea lor pe seama co-roanei unguresti. Aceasta se va fi intamplat ceva mai tarziu, poate pe la 1357 cand An-drei, oevodul Ardealului.182, este atat de bine rasplatit de Rege. Un an mai tarziu, dru-mul cel mai sudic era asigurat si regele putea acorda Brasovenilor un privilegiu formal[...J. Drumul Brailei accesibil Brasovenilor, nu va sta sub tutela regelui decat scurta vreme(in 1368 era al Voivodului) dar cel moldovenesc spre Chilia, pentru care se vor da luptecrunte si man bi.tItlii diplomatice, este tinut mai melt. Prin 14 12 era insa si el de domeniulrecuperisii caci Moldova atinsese limitele sale naturale «.

Sunt i aci de facut cateva observatii. Regiunea in chestiune n'a putut fi o bizantina ),mai putin inca « genoveza ) in toati, intinderea ei in perioada in care coloniile italiene se stabilescpe tarmurile Marii Negre. Insulele « paristriene peste care si-a intins stapinirea Mihail VIIIPaleologul, dupa recucerirea Bizantuiui de la Latini, in a doua jumatate a veacului al XIII-lea ,sunt doar acele din delta Dunarii. Mai departe spre interior nu e probabil sa fi patruns, in aceastaperioadi. tarzie, garnizoanele imparatului din Constantinopol. Cat despre Genovezi, ei au avuta,ezarile lor la Vicina, care de asemenea e situata in sudul Deltei, iar mai tirziu la o Licostomosau Chilia pe bratul nordic al fluviului183, dar nimic nu arati. ca s'ar fi ridicat mai sus pe cursulsau, altfel decit prin cilitoriile unor negustori izolati. In schimb, este dovedita la inceputulsecolului al XIV-lea stapinirea tarului bulgar, de obissie cumana, Svetoslav, la nord de gurile

unde vamesii sii pizeau tarmul la Cetatea Alba; in 1314 calugarul franciscan Angelode Spoleto a fost ucis de Bulgari in portul dela limanul Nistrului, iar doi ani mai tarziu, Geno-vezii se plangeau de pradiciunile oamenilor imparatului « Fedixclavus ), in acelasi loc. E ciudat

izvoclul oraselor rusesti 1, anexat cronicei Voskresenskaia din veacul al XIV-lea, care insiraCele mai multe orase din Moldova probabil cu un inteles comercial socoteste Hotinuldcept « targ bulgaro-valah 4184; este cu neputinti. ca teritoriul harazit de imperiul tataresc luiS Pqoslav, in schiinbul serviciilor aduse hanului Toktai185, sa se fi intins atat de mult dealungulNistrului. Sigura pare numai stapinirea sa la revarsarea acestui ran in Marea Neagra, si in11.1-7,eacu1 de mai tirziu, unde se f5.cea legitura, prin Dobrogea, cu Bulgaria propriu-zisa. De

dupi. moartea lui Svetoslav, la 1322, urmasul sau Mihail nu mai domneste decat pesteBulgarii de dincoace de Dunare «, ceeacc lasa a se intelege ci, tinutul de o dincolo la Nord

de Delta, dupi. orientarea cronicarului bizantin fusese reluat in stapanire de imperiul Vita-rescl". Am vazut ca un document genovez din 1343 ii arata granita la Dunise, iar cercetarimai recente stabilesc ci. insasi Vicina cazuse in mainile Tatarilor intre 1332 i 1337187. Greuta-tilb Brasovenilor veneau deci Fara indoia15. din partea acestora.

Ceeace a contribuit desigur a le usura, a fost cearta ce a izbucnit atat inlauntrul Oardei,dupl, moartea lui Gianibeg la 1356, si a urmasului sau Berdibeg, cat si intre Titari si Lituani,acestia din urmil, folosind slabirea impiratiei tataresti pentru a incepe ei insisi o expansiunespre tismul Mind Negre. Cu toate parerile contrarii ale catorva istorici, pare mai mult decatprobabil ca pe la 1362-63 s'a dat batilia de la Sina Woda (apele albastre) ling& gura Niprului,in care Marele Principe Olgierd al Lituaniei a invins trei principi titaH, pe caH izvoarele iinumesc Chaczibej, Kutlubuh i Dimitrie188. Acesta din urma, dupa C. Racoviti s e un stipani-tor tatar bine atestat istoriceste; celelalte nurniri se identifica insa cu nume geografice: Chaczy-bej este un port pe locul unde se an. astazi Odesa, iar Kutlubuh e un loc pe Dunare in Basarabiasudica (Catlabug)188. Dar identificarile geografice nu irnpiedica aceste personagii sa fi existatsi fi lasat numele localitatilor respective, amintind poate raza stapanirii loll". Cat privestepe Dimitrie, el e inteadevar 8 bine atestat > deoarece pentru negustorii Doninini Demetry Priv-cipis Tartarorum di. Ludovic cel Mare privilegiul sau din 1368181. Acest document arata ca

181 E Andrei, fiul lui Latcu, invingatorul Tatarilor in 1345.483 Cf. G. I. Britianu, Vicina et Cetatea Albd, p. 82.184 Nistor, op. cit., p. 155.183 V. mai sus.186 G. I. Bratianu, op. cit., p. 114 si urm.487 V. Laurent, Le Metropolite de Vicina Macaire et la prise de la vine par les Tartares,

Rev. hist. du Sud-Est europien, XXIII (1946), p. 225 si urin.488 V toata bibliografia in A. Vasiliev, The Goths in the Crimea. Cambridge Mass. 1936, p.

184 si urm.188 C. RaCovita, OP. cit., Rev. Ist. Romeind, X, p. 3 17.19° G. I. Bratianu, Vicina II, Rev. hist. du Sud-Est euoropien, XIX, 1, p. 160.191 Hurmuzaki, Doc., I, 2, p. 144.

S

ci

altrelo *

sa-si

I.

.

www.dacoromanica.ro

600 Gheorghe I. Bratianu 8

posesiunile stapanitorului tatar se invecinau undeva cu acele ale regelui Ungariei: punctul decontaot no se poate afla cleat tot in regiunea gurilor Dunarii, pana unde fusese impinsa marcaestica ungara, intre Tara Romaneasca si Moldova. Acest fapt inlatura i teoria Górka, a uneistapaniri lituane a Cetatii Albe, dupa biruinta lui Olgierc1.192. Lituania a ajuns la tarmul marii.intre Nipru si Bug, dar in desmembrarea imperiului Oardei de Aur, partile de miazdzi ale Trans-nistriei i Basarabiei de astazi au ramas tataresti. Aci va fi fost stapanirea acelui Dimitrie,in care Nicolae Iorga vedea un Timur *193, identificare mai sigura decat acea a istoricului sovie-tic N. Malitki cu un demnitar tatardsc mentionat de o inscriptie din Mangup in Crimea, dela136 1 6219'1.

Tot din 1368 e si priiilegiul lui Vladislav sau Vlaicu Vocla al Tarii Romanesti, pentruaceiasi Brasoveni, dat in intelegere cu « genetosul nostiu Domn firesc », regele Ungariei. E ade-ivarat cit e vorba de negustorii care trec spre taxi straine per viam Bray lam », dar nu e nici ondicatie ca vama Voevodului roman se percepea in portul dunarean. intelegerea cu trimisulregelui Ungariei ne face mai degraba, sa credem cit avantagiile facute Brasovenilor au de scopsit usureze drumul lor spre acest port, strabatand Tara Romaneasca, dar fara a preciza cit Brailase afla in cuprinsul 6.195. Nu stitn daca razboiul ce a izbucnit in anul urm'ator intre Voevodulroman si regele Ungariei sau impacarea care i-a urmat, au modificat aceasta situatie la margi-nea de Nord-Est a Tarii Romanesti. Pare mai probabil cit numai sub Radu, urmasul lui Vladislav,si mai ales dupa, moartea lui Ludovic cel Mare la 1382, a fost inlaturat « coridorul ung_urescspre gurile Dunarii si s'a stabilit contactul teritorial direct intre Moldova si Muntenial".dem aceasta lunga paranteza, necesara pentru a preciza cit intinderea teritoriala a Moldoveiera departe de a fi atat de unitara din primele zile ale descalecatului, spre a ne intoaree laproblerna voevodatului nordic, al s Tarii de Sus » deosebite de ctitoria politica a lui Dragosa lui Bogdan.

Textul lui Dlugosz nu trebuie privit inteadevar ca o informatie izolatit, ce no poate gasiconfirmare in alte izvoare. De el se leaga, toate indicatiile anterioare pc care le-am amintit cuprilejul discutiei parerilor D-lui Al. Boldurn7, si din care am dedus existenta mult mai vechea unei formatiuni politice locale in nordul Moldovei, incepand cu ducele sau voevodul Olahasau valah dela 1297, in drum spre curtea Hanului, i continuand cu Valahii in lupta cu Ruten.i.ila 1277, din cronica lui Thomas Tuscus, sau cu acei pc care tot Dlugosz ii arata ilia, dela 132 5in armata regelui Poloniei, in campania sa din Brandenburg din 1327. Dar mai ales trebuie sastaruim asupra voevodului roman, vecin cu principatul de Halici, pe care la 1307, cronica ri-mata stiriana 11 descrie ca 0 un domn mai puternic peste altii ». El e in legatura de prietenie,daca. nu si de suborclonare, fata de voevoclul Ladislau Bors al Ardealului, ceeace a dat chiar locla ipoteza cit ar fi vorba de un voevod roman in Maramures. Dar ultima nota. a D-lui Z. Pacli-sanu confirnla presupunerile facute mai inainte, ca ar fi un stapanitor din Moldovalm. Vecina-tatea cu Rutenii din Galitia si contingentul trimis in ajutorul regelui Poloniei arata de altaparte legaturi mai vechi in aceasta directie i lammesc astfel cum se puteau interesa de succe-siunea domniei dela 1359 atat Polonii cat i « unguri ». Dar mai ales existenta rineiorganizatii politice i militare in acea parte a Moldovei, ce era vecina cu principatul de Halici,poate cu un secol si mai bine inainte de 1359, explica impotrivirea victorioasa a voivodatului,chiar dupa o desbinare launtrica intre mostenitorii voivodului Stefan. Un stat « descalecatde mai putin de zece ani din initiativa pribegilor din Maramures, n'ar fi avut posibilitateaisainfrunte armata trimisa de regele Poloniei si sa-i aduca o atat de grava infrangere. E adevaratcit acest rationament se intoarce impotriva rezistentei nu mai putin biruitoare opuse de Bogdan,proaspat descalecat in Moldova lui, armatei regelui Ungariei, despre care nu ne putem indoidupa marturisirea cuprinsa in insasi diploma regala din 1365. Dar si acolo e probabil ca oameniicare s'au impotrivit erau de mult asezati in u taranoastra moldovana »; Bogdan si credincittsiisdi au avut rostul sa-i uneasca in manunchiul stapinirii sale si sa le dea conducerea hota-rata ce le lipsea.

162 a GOrka, Zagadnienie czarnoinorshie, p. 30. Cf. C. Racovita., ibid.243 Hist. des Roumains, III, p. 264.164 Note asupra epigrafiei din Mangup (in ruseste), Izvestia ale Acad. de Ist. a Culturei

materiale, Leningrad, LXXI ( 1933), apud Vasiliev, op. citk, p. 187. Demnitarul « Rhuitani *,care ridica un turn 0 cu ajutorul lui Dumnezeu si al sfantului Dimitrie », poate sa se fi numitsi Dimitrie, dar nu e decat un sutas e local, ceea ce e un rang prea putin inalt in ierarhiamongola pentru a putea fi atribuit adversarului lui Olgierd.

196 Hurmuzaki, Doc., I, 2, no. CVIII, pp. 144 145. '136 V. mai sus.197 V. mai sus. Cf. G. I. Bratianu, Traditia istoricd, pp. 1 37 138.198 Rev. Ist. Raintimi, XVII, pp. 119 12 1.

o

o

0

o

0 4 o *

*

pronncialii

a

www.dacoromanica.ro

9 jurul intemeicrii statelor romanesti 601

De altà parte, nu trebuie sa uitain ca in aceastä perioadá, Moldova era doar unuldin sectoarcle cc interesau politica multilaterala a lui Ludovic cel Mare, si desigur nu celmai insemnat. Primejdia Tatarilor disparuse, dupa desmembrarea Oardei de Aur si lupteleei cu Lituanii; interesele comerciale erau asigurate prin marca esticà de la Dunarea de Jos

intelemile ce urinau sa se stabileasca cu « principele Dimitries al Tatarilor din acestetinuturi. In anii 1359 1365 am vazut ca regele era destul de ocupat la alte hotare : inSerbia, in Dalmatia, in Bosnia, unde Tvrtko va fi restabilit cu ajutorul Om, la granitaBoemiei, unde alianta sa cu casa de Austria il opunea imparatului Carol al IV-lea de Lu-xemburg'. In campul vast al actiunii sale, Moldova dela Siret era un punct neplacut,chiar dureros, cum erau pentru Habsburgii contimporani cantoanele elvetiene, in timpulhaptelor dela Morgarten (1315) sau de la Sempach (1386). Totusi, oricat ar fi resimtit eseculpe care il inregistrase, niciun interes vital nu indemna pe Ludovic sa arunce toate puterilesale in cumpana in aceasta directie; nici unchiul si aliatul säu, Cazimir. nu a razbunatinfrangerea ostirii sale din codrii Sipenitului. In aceasta vreme in care comunicatiile eraugrcle si distantele maH, avantajul era adesea al putcrii locale, mai deplin stapane pe terenulsi mijloacele ei, oricat ar fi fost ele de modeste in ce priveste efectivele si armamentul.0 monarhie feudala, cu multiple legaturi si rivalitati, era un instrument greoi, ce trebuia

socoteasca in mice actiune cu interesele i privilegiile individuale sau corporative aleclependentilor ei. Vasalii nu datorau decat contingente marginite pe un timp limitat, iarlefegii, intrebuintati in o marile carnpanii o ale raLboiului de o sata de ani, impuneau grelesacrificii tezaurului si nu reprezentau intotdeauna un element prea sigur in randurile uneiarmate. tin rege puternic putea astfel fi stanjenit in lupta itnpotriva unei tari de foartemica insemnatate: asa s'a putut mentine independenta Scotiei in contra regelui Angliei,sau acea a Elvetiei impotriva ducilor Austriei sau ai Burgundiei. Tehnica rázboiului nurupsese inca echilibrul in favoarea marilor puteri.

Revenind insa la voivodatul dela Nord, ar fi interesant de a-i determina mai precisdenurnirea si orientarea politicä. Istoricii mai noi 1-au intitulat o al Sipenitului o, chiartextul lui Dlugosz numcste pe Stefan o voivod al Moldovei Ar putea fi o concluzie a cro-ricarului, care intr'o vreme cand acest nurne era singurul folosit pentru regiunea geograficarevectiva, iar Sipenitul, dupa unirea sa cu cealaltá Moldova nu mai ramasese decat ca6 starostie cu oarecare privilegii22°. Dl. Nistor crede intr'o :mire personald a ambclor voi-vodate, sub Petru, care a urmat lui Latcu in calitate de mostenitor atat al Sipenituluicat si al Moldovei: o cu vremea, unirca personala se desvolta SUCCesiV intr'o uniune realda ambelor organisme de stat. In timpul acesta de tranzitie Petru-Vodá se considera el insusica un fel de guvernator sau staroste de granita al Tarii Sipenitului. Mai apoi el trecu aceastädemnitate de staroste cu titlul de protie primului boier din sfatul domnesc. Dar pe langa'autoritatea superioara de staroste apar in Tara Sipenitului i dregatori sau castelani deHotin i Tetin care isi avcau cercul lor de activitate. Atributiunile administrative ale aces-tora sporeau mereu in dauna autoritatii starostelui pana la completa lichidare a acesteiaprecum si a administratiunii autonome a 'raid Sipenitului o2°1. E incontestabil ca Tara Si-penitului va fi avut autonomia ei, ca « tarile » celelalte din Ardeal sau din Oltenia, a carorexistentä ne-o atesta documentele vremii. Dar numele insusi al Moldovii « pare a fi maivechiu: am amintit mai sus aparitia la 1286 a unui o Molday o in leg-A-tura cu imperiultatfiresc, iar 1335 a lui Alexa Moldavicz la Lwów. Numele acestuia se interpreteaza cafiirid in legatura cu o targul Moldovii o Baia, dar e sigur ca se va fi marginit numai laun eras? sa nu fi fost doua Moldove, cum au fost la un moment dat doua Flandre, unain dependenta feudala a Imperiului, cealalta a regelui Frantei? Paralelismul s'ar putea in-tin,de mai departe, dcoarece contingentul de la 1325 in randurile armatei polone apare ca in-deplinirea unor obligatiuni de ajutor decurgand din relatiuni de vasalitate. Faptul cii in1359 unul din pretendentii la voivodatul nordic recurge la sprijinul regelui Poloniei,promite supunere, este o confirmare a acestei presupuneri. Conflictul de suzeranitati ce s'aproclus mai tarziu intre Ungaria i Polonia in privinta Moldovei unite, ar avea astfelradicini intr'un trecut mai departat, cand fiecare din aceste monarhii avea in dependenta sano vasal deosebit dintr'o anumita parte a acestei ta.H. in acest caz, tratatul de la Lublau,cia impartirea sa teritoriala, s'ar lamuri prin regula dreptului feudal, fiecare suzeran preva-thud recuperarea in folosul sail a feudei ce considera ca-i fusese inchinata in timpuri maivochi. Istoria Moldovei ar caprita atunci perspective in timp mult mai departate: in orice

199 B. HOman, op. cit., pp. 377-380.200 Cf. G. Popovici, Starostia Sepenicensii in Liti Titu Maiorescu Oniagiu, p. 4764i urm.201 I. Nistor, op. cit., p. 161.

In (111)

.dcsia.

a

ft

,

www.dacoromanica.ro


caz s'ar putea urca inapoi cu un secol, prin existenta anterioara a voivodatului de la mar-ginea ei de miazanoapte rasärit de o parte iar de alta prin asezarea unor elemente colo-nizatoare din Maramure i Ardeal, incil din vremea razboaielor purtate pe aceste meleaguride regii Ungariei cu Tatarii in veacul al XIII-lea, ceeace pare a se adeveri sub Ladislaual IV-lea Cunianul. Momentul principal al desvoltarii statului in aceasta ipotezd, ar fi maiputin descalccatul, inregistrat de o cronologie of icialä mai tarzie i interesata in stabilireaunci anumite legitimitãi, cat unirea celor doua formatiuni teritoriale sub o singura stapa-nire. Asupra acestei din urmä imprejurdri ne 'Imam de facut unele observatii.

Am formulat ceva mai sus presupunerea cà cererca lui Latcu, la 1370, pentru lxi-fiintarea unei episcopii catolice la Siret, careia Papa s'a grabit dea urmare, ar puteaoglindi i transformári de ordin intern. in general se vede din initiativa Voivodului romano conseeinta a unirii celor douá coroane ale Ungariei si ale Poloniei, sub Ludovie de Anjou,precum si nevoia de a-si asigura o legatura directa cu Sf. Seaun, ca o garantie impotrivacoplesitoarei suprematii a unei atat de mari puterim. Fara a tagadui temeiul accstor lii-niunini, nu s'ar putea interpreta stabilirea insdsi a resedintei intr'un oras atat de apropiafde marginea dinspre miazanoapte a tarii ca simbolul unirii intre cele dou'a Moldove, in-friptuite inert din timpul domniei lui Latcu? Petru, iesit invingator in conflictul din TaraSipenitului, ar fi luat locul de mostenitor al ambelor voivodate, asa cum in acelasi an Lu-dovic mostenea coroana lui Cazimir in Po Ionia. Rudenia, prin casatoria tatalui siiU cu Margareta-Musata, ca sora a lui Latcu, ar lamuri deplin aceasta intelegere223. Familia domni:-toare din Voivodatul ( de Sus » fi fost i ca din aceeasi obarsie maramureseana, trectramai de mult in partile Moldovei, sau localnica? in starea actuala a cunostintelor noastré,nu se poate da acestei intrebari niciun rispuns sigur.

. -Cum ramane insa in acest caz cu Costea Voivod » al pomelnicului dela Bistrita, pe

care mr-1 putem climina atat de usor din socotelile noastre? Credem ca e locul de a incercao apropiere cu o imprejurare ceva mai tarzie, binecunoscutii istoricilor nostri, dar a ciirei po-trivire nici unul din ei afara de o aluzie a lui Nicolae lorga nu pare a o fi intrezaritin lucrärile lor.

Printrc actele de oinagiu ale voivozilor Moldovei catre regii Poloniei, incepand cua cel dela 1387, al lui Petru catre Vladislav Iagello, la Lwów, acel de la 1402 prezinta o par-ticularitate cu totul deosebita. In locul garantiei colective a boicrilor, uneori printr'un actseparat, alaturat acelui al domnitorului, apare aci, pentru noul voivod Alexandru cel Bun,acca a liii Costea Valahul » (adica Moldovanul), care ii dii singur propria sa chezasie laStecar (Sezekarczew). « Pe acest Costea, scrie C. Racovita, este de presupus ca ii trimiseseAlexandru in Po Ionia la Vlachs ca sa-i prezinte actul ornagial dat la Succava in 1402,,insarcinarea lui Costea era sa garanteze, in calitate de reprezentant al tarii, asentimeutOboicrilor. intr'aclevar in actul de la 1402 nu gasim marturia boicrilor i nici nu ni se paS,treaza vreun act deosebit al lor. Asa dar, e probabil cii insarcinarea de a garanta actul fusesedepusit in persoana lui Costea, care urma: s'o faca chiar in prezenta lui Vladislav, a-rand inaceeasi vremc a certifica Si autenticitatea actului emis de Voivod i remis prin el »204 .I.Minca credea cii acest Costea fusese chiar mijlocitorul in tratativele duse de Alexandru cuPolonii; Czolowski socotise insa. cii. Vladislav ar fi avut nrai multa incredere in garantialui Costea decat in omagiul lui Alexandru202. Oricum ar fi, e un boier cu o situatie exce.p.:tionala, reprezentand in persoana sa, fata de suzeran, pe vasalii vasalului sau din Moldova

« les arrière-vassaux s in termeni de feudalitate apuseana. Asemenea insarcinari in nu-mele intregii Stari nobiliare nu se (Mclean oricui, cu atat mai mult la inceput de domnienoua.

intrio nota la capitolul respectiv din Istoria Romanilor, Nicolae lorga e de parere cAo Voivodul Costea din pomelnicul Bistritei ar putea fi un boier cu acest nume, pentru caretrimite la colectia de documente rnoldovenesti a D-lui M. Costachescu206. Cautand la loculindicat, aflim din comentariile la actul din 1402 ca poate Costea Valahul sa fie tot unacu Costea iteazul » care apare printre martorii hrisovului lui Roman din 1392 si in alte

tio202 G. Moisescu, Catolicisnnd fn Moldova, p. 68 si urrn. Cf. B. Heiman, op. cit., p. 4 10.203 Cum crede Dl. St. Pascu, op. cit., pp. 52 53. Asupra acestei imprejurari atrage atentia

in darca de seama asupra comunicarii D-lui G. Bratianu despre ( Roman si Vlahata x, DI. T.N. Trapcea in Balcania, VIII, 1945, p. 293.

2" C. Racovita, op. cit., p. 270.Minea, Principatele ronzane ,si politica finpdralului Sigismund ,pp. 10 1 102; Al.

Czolowski, Sprawy woloskie w Polsce dosr. 1412, Lwow 185 I, p. 20.288 Hist. des Roumains, III, p. 307, n. 1.

sa-i

va

a

2" I.

0

www.dacoromanica.ro

11 In jurul Intemeierii statelor romtinesti (111) E03

ctiteva documente din anii urrodtori207. Apropierea cu Costea Voivod a fácut-o insd Iorga.Nunaele Costea se inttilneste si in Mararnurcs printre colaboratorii lui Dragos208 si ar puteafi i al .unei rude a Bogddriestilor. Situatia deosebita a lui Costea din 1402 n'ar putea fi aconsecintà a acelei a lui Costea Voivod, care ar fi domnit dupd Latcu in 1374? N'a fastcumva o. crizá de succesiune alta cleat acea din 1359 a cronicei lui Dlugosz in care.ptind s'a stabilit legitirnitatea pentru coboratorii Musatei, sora lui Latcu, si ai cumnatuluisáu sipenitean, sà fi intervenit un fel de regentd, in persoana primului sfetnic al tdrii unite,un mare boier inrudit cu neamul domnesc? .

In aceastá ipotezd, s'ar putea ca Voivodul pomelnicului sä fie unul i acelasi ciigarantul omagiului din 1402: s'au mai vdzut oameni de stat chiar cdpetenii militare in locuride mare rdspundere, la un interval de un sfert de veac. S'ar putea insà ca al doilea Costea';acel din 1402, sti fie fiul cu acelasi nume al celui dintâi, ceeace ar lámuri i pozitia sa deo-sebità in rtindurile boierimii. Dar presupunând pe Musata casátoria cu Stefan din Sipenir;mort in 1359, nu s'ar fi putut ea recdsatori cu Costea? El ar fi atunci tatdi vitreg viitorilorvoivozi, ceeace ar ldmuri prezenta sa in pomelnic, sau macar al unora din ei20, fiind tataldrept al celorlalti. Existenta unei crize dinastice in .Moldova dupd sfarsitul domniei luiLatcu, ce se poate data cu aproximatie de la 1374210 sau in orice caz a unei situatii nesi-gure etitva timp, care putea da loc la felurite pretentiuni si revendicdri, e adeveritã de'iradocument cc a trecut pand acum nehtigat in seama. E vorba de donatiunta facutd de Lu-dovic -eel Mare, ca rege al Ungariei, nepotilor lui Drago si fiilor lui Sas, Bale si Dragu;ajunsi la-mari onoruri pe treapta ierarhiei feudale ca oameni dcvotati ai regelui, dupti. Te-tragerea bor. din Moldova; la 20 August 1378 se confirma poscsiunea castelului Kovar dincomitatul Szolnok celor doi frati: o Balk waywode Olachorum militis et Drag fratris sin co-mitum Zathmariensium et Maramorusiensiunz... ita tit non aliter ab eisdem aufferre valcret,nisi dato prius simili concambio in regno Russie vel eisdem waywodatus terre Woldauie con-cessa possessione UM. Ei vor staptini deci castelul, lard sd li se poata boa, Marti. dacd 11s'ar da in schimb altceva in regatul Rusiei (Galitia), pe care tocmai regele se pregat.ea:sd-1 anemeze Ungariei, relutindu-1 guvernatorului situ Vladislav de Oppeln sau voivodalul'ianii Moldovei. E de observat cu acest prilej cd nu mai e «terra nostra molduana * dela1360 si 1365, ci «terra Moldavie *, denumire ce ar putea privi acum intregimea acestei riE insd yacht ca descendentii lui Dragos aveau atunci in vedere posibilitatea unei intoarceriin scauOul anoldovenesc, ai carui mostenitori legitimi se considerau, privind desigur desca1t-'catul lui Bogdan care ii inldturase, ca o uzurpare. In aceastd ordine de idei este interesantde arnintit ca aceiabi frati Bale sau Balifa i Dragn sunt acei care primesc la 13 Augnst1391 din partea patriarhului din Constantinopol un fel de « patronat bisericesc asupra Ro-mtinilor din Transilvania de Nord »212. Actul prin care se confera exarhatul mandstiriimuresene din Peri, in dependentd directa de patriarhie, mentioneazil pe voivozii « de preabun neana * ca domni in Halici, desi la aceasta data Galitia trecuse in staptinirea coroaneipolone.,. sub ladviga i Vladislav Iagello213. Cu drept cuvtint s'a socotit ca rezultatul pozitiv.al cd1Atoriei facute atunci de Dragu la Constantinopol, spre sustine demersul, a fast*exarhatul Romauilor din Transilvania de Nord si judetele ungare invecinate, al carui creptde patronat dadea liii Balitd i Dragu putinta de a exercita asupra acestor Romani o partede suveranitate cea religioasd singura pe care o socoteau realizabild in cadrul rega-tului ungar *214. Dar in acelasi timp aceasta marginire la domeniul bisericesc, daca o apro-piem ;le perspectivele ce le intrevedem din diploma de la 1378, inseamna o renuntare larevendicarile Dragosestilor asupra Moldovei, unde se consolidase intre tiinp staptinirea fnlorMusatei. Prin contrast, se confirma astfel o situatie deosebitd, cu patrusprezece ani mai devreme.

In tntervalul acesta nesigur dintre moartea lui Latcu i domnia deplin asezatit a luiPetru,..k.intercala altadatd episodul straniu al stapinirii unui principe litvan. a carui trecerepe scaumul Moldovei parea cloveditd prin indoita mai-tunic a cronicei ; se puteau citi

20? Doc. mold. in. de .tefan cel Mare, II, p. 623; I, p. 90.24/9.Doc. hist. Valachorum, pp. 115-116.209 P. P. Panaitescu, Mircea cel Bdtrein, p. 228, 11 crede tatal lor, fart a fi domnit.21°. G. Moisescu op. cit., p. 105. Cf. si N. Iorga, Gesch. des rum. Volkes, I, p. 283.211 Doc. hist. Valachorum, no. 245, pp. 279-280.212 I. Moga, Voevodatul Transilvaniei, p. 88.21.3. Ibid., Of. Miklosich si Muller, Acta Patriarchatus, II, pp. 156-157.214 I. Moga, ibid., p. 89. Cf. N. Iorga, Hist. des Rouniains, III, pp. 259-260. Cf. qi

discutia I. Moga Al. Filipascu in I. Moga, Voevodatul Maramure§ului, p. 146 si turn.

c

mara,

kpi

www.dacoromanica.ro

004 Gheorghe T. Bratiann 12

urrnatoarele thnduri despre principii Koriatovici in a doua jumAtate a veacului at XIV-leacneazului litvan Koriat): « Pe cneazul Iurie Valahii 1-au luat ca sa, le fie voevod si

1-au otrAvit acolo farl, insa a se aminti si data acestui eveniment215. Iar hrisovul pu-Meat de Hasdeu (dupa un original care n'a fost ghsit niciodatA) arata ca. la 3 iunie1374, din Har lad, Iurg Koriatovici, a cneaz litvan si domn al Moldovei fasplatea cu odanie pe credinciosul sáu Iacsa Litavor, namestnic al Cetatii Albe, pentru ispravi impotrivaTAtarilor in luptele cu ei de pe Nistrum. Se mai adauga la acestea marturia chlatoruluipolon Martin Stryjkowski din veacul al XVI-lea, care vazuse intr'o manastire de lAngABArlad mormhntul lui Iuga Koriatovici ; revelatiunea sa fusese publicath tot de Hasdeu217.(um de alth parte cronologia domnilor moldoveni nu cunostea decAt pe un Iuga VodA, caredomnise inainte de Alexandru cel Bun, flind luat la sine o adica prins de Mircea Voda,dornnul Tarui Rornhnesti, se credea ch. Iurg sau Iuga Koriatovici domnise de .doua. ori inMoldova, odath la 1374 si a doua oath la 1400, staphnirea lui reprezentAnd o reactiuneortodox& impotriva catolicismului favorizat de Latcu, care trecuse el insusi la confesiunealatinam. Alte cercetari au scos insa in evident& ca, Iurg sau Iurii (Gheorghe) nu e ace-

nume ca luga (Ignat), sub aceasta forma din urma, foarte thspAndit in Maramures(chiar fratele lui Bogdan se numea Iuga), i ch domnitorul cu acest nume, atestat prin anii1399 1400 si inscris si in pomelnicul dela Bistrita, e din aceeasi familie cu Petru, Roman

si Stefan, inaintasii salt, fiind chiar fiul lui Roman, cum singur marturiseste intr'un hrisoval sau212. lar domnia de la 1374 a lui Koriatovici a fost inläturata de critica D-lui P.Panaitescu, care ig rezumá astfel argumentele: cronicele moldovenesti nu-1 pomenesc, men-tiunea lui ca dorun al Moldovei in letopisetul litvan e intr'o introducere interpolath thrziua acestei croxlice, care cuprinde inexactitati, iar mentiunea cronicarului polon Stryikowskieste farh valoare, ca toate tiri1e acestui cronicar despre tara noastra. Dimpotriva, din celece stim din cariera lui Iurij Koriatovici, rezulth ca era catolic (deci nu poate fi vorba dereactie ortodoxa impotriva lui Latcu Voda, curn s'a spus indeobste) i ch la. 1374. era pro-babil Inca in Podolia *225. Dar mai ales D-sa arath cu argurnente temeinice ca documentuldat la 13Arlad in 1374 e un fals, ca si vestita diploma bArladeana de la 1134, iar .particula-ritatile sale diplornatice, care se atribuiau cancelariei inch nedeplin organizate i. fárt tra-ditie siguth a Moldovei din aceasth vreme, sunt in realitate rezultatul unei combinatii. intreformularul unui act din 1375 al lui Alexandru Koriatiovici din Podolia, si al docurnentelormoldovenesti din vremea lui Alexandru cel Bun, singurele ce erau cunoscute de. Hascleuatanci child si-a fAcut descoperirea221. Mai de mult, Radu Rosetti respinsese posibilitateaunei domnii a lui Iurg Koriatovici la 1375, intemeindu-se numai pe faptul ca nu era amin-tit& de izvoarele rno1dovenesti222, iar Nicolae lorga si-a insusit concluziile D-lui P. P. Pa-naitescu, eliminAnd pe a cneazul litvan * din si.rul domnilor Mo1dovei223. Tot astfel se pronunta

Dl. C. C. Giurescu224.Totusi un amestec lituan in treburile moldovenesti, la o data apropiath de azeste im-

prejurari, nu poate fi tagAduit. Un cronicar franciscan din Torun, la marginea de Apus aPoloniei, a chilli marturie nu e contestath, inseamna, la anul 1377 ca inainte de CraciunLitvanii au navAlit asupra celor din Valahia s, dar au fost invini i au scapat cu putinical (Item ante fcstum nativitatis Christi Litvani processerunt contra illos de 14falachia et ibi

219 Latopisiec Litwy i kronika ruska, Wilno 1827, P. 50, apud R. Rosetti, op. cit., p..364.

219 Republicat de M. Costachescu, Doc. moldovenesti in. de Stefan cel Mare, I, p.. 1, darcu indoieli cii ar putea fi autentic.

217 Kronika polska, litewska, ruska, republicath de Hasdeu in Arhiva istoricd, II, p. 78.219 D. Onciul, Iuga Vodd, Donm al Moldovei in 1374 si 1400; Originele Principatelor

Romeine. Cf. acum Opere complete, I, pp. 28 i urm., 308. De altfel mai thrziu revenise asupraacestei pareri.

219 Cf. P. P. Panaitescu, Mircea cel Bdtriin, p. 277.220 P. P. Panaitescu, Ioury(Iourg ) Koriatova prince lithuanien et la Moldavie In jubi-

leinii Zbirnik [ ...] M. S. Hrusevski, Kiev, 1928, pp. 462-465. Rezumatul din articokul citatmai jos.

221 P. P. Panaitescu, Diploma bdrlddeand din 1134 si hrisovul lui Iurg Koriatovioi din1374, Rev. 1st. Románd, II (1932), p. 53 i urm.

222 op. cit., p. 367.223 Iurg Koriatovici si Moldolia, Rev. Istoricd, XIV (1928), p. 320; Hist. des Roumains,

III, p. 307.224 1st. Ronninilor P, P. 4,43.

(fin*

n

o

o

e

lagi

si

.

www.dacoromanica.ro

13 In jurul intemeierii statelor românesti (III) 605.

fuerunt .victi, ita quod paucos equos abduxerunt )225. Minea, inregistrand aceastá stire, si-a pusintrebarea: 8 Nu s'ar putea admite insä ca, cu aceasta ocazie Iurg a voit sa ocupe tronulMoldovei, a carei rezistenta n'a putut-o infrange? ))226 G. Popovici, care credea inca in vecheaparere despre domnia lui Koriatovici, presupunea mai degraba o expeditie de razbunare,dui:A moartea 1lli227. Mai de curand, chestiunea luptei Moldovenilor cu Litvanii in 1377 afacut obiectul unui studiu deosebit al D-lui A. Sacerdoteanu 228. D-sa lamureste aceasta ex-peditie in legatura cu räzboiul pe care in vara aceluiasi an, 1377, 1-a purtat regele Ludoviocu unii principi litvani, care sprijineau impotriva sa pe nemultumitii din Po Ionia. CavaleriTeutoni atacau din partea lor pe Litvani, care au trecut prin imprejurari grele; cu regeles'a incheiat in cele din urma pacea prin mijlocirea lui Kieystut, care trecuse de partea lui.e Rezultä, insk socoteste Dl. Sacerdoteanu, cä unii erau de partea Polonilor, iar altii im-potriva lor Moldovenii trebuie sa fi fost alaturi de Polonii nemultumiti, impotriva regeluiLudovic, cu toate pretentiile sale de suzeranitate asupra tárii lor. (i In sirul acestor conflictetrebuie plasata si invazia lituanä in Moldova, fie din cauza relatiilor prietenesti ale acestciacu Polonii insubordonati regelui, fie din vreo nevoie a Lituanilor, fie mai ales spre a da unajutor lui Ludovic, de care erau mai apropiati 022. Aceastä apropiere intre Ungaria si Li-tuani ar fi la baza tratatului incheiat mai tarziu de Petru Voda cu Vladislav Iagello carege al Poloniei, la 1387, cu o indoita acoperire si fata de Unguri i rga de Lituani.

Daca aceasta din urin a. explicatie este logica, si a fost de altfel reluata si de studiullui C. Racovita in privinta politicii unguresti si lituane fata de Moldova230, suntem nevoitisa facem rezerve asupra interpretarilor evenimentelor din 1377. Ele trebuiesc asezate in ca-drul tuturor operatiunilor razboinice ale lui Ludovic cel Mare din acest timp. Este evidentcä din momentul in care a devenit si rege al Poloniei, Moldova nu mai putea avea altiiorientare politica decat de a-i recunoaste suzeranitatea; tendinta de apropiere de Sf. Scauna lui Latcu nu a putut urmari alt scop decat de a atenua intr'o masura oarecare efecteleacestei subordonari, creindu-si o autonomie religioask prin legaturi directe cu Papa si Incu-rajand propaganda calugarilor catolici din Polonia, rnai degrah a. decat a celor din Ungaria.Episcopatul de Siret era in aceasth privinta o barierä la influenta aceluia de Milcov, aflatin dependenta direct& a Ungariei231. Dar in politica generalk Moldova nu se putea desfacede relatiile ei de vasalitate, pe care Ludovic le putea pretinde in ambele sale calitati asn-pra celor douit voevodate, unite acurn in unul singur. Aceasta ne larnureste cum, in tratatulsau din 1372 cu imparatul Carol al IV-lea, regele staruieste sa. fie cuprinse ambele 'S al eregate, al Ungariei si al Poloniei i voivodatul Moldovei: e de legnis suis Hungaria, Po-Ionia et Woewodatu Moldavia non inuadentis ac vindicandis 1)232. In aceasta situatie se aflaMoldova la moartea lui Latcu, i aceste legaturi se impuneau i mastenitorilor sai.

Ce s'a intimplat insa in 1377? in anul acesta rnai cu deosebire, Ludovic a fost re-tinut la granitele sale rasaritene de greuthti razbeinice. In primavard, stint acum cl atre:buit sil infrunte n'tvalirea lui Radu, Domnul Tärii Romanesti, ajutat de Bulgari si de TuFdi;probabit, cu scopul de a:4 relua banatul de Severin pe care regele II conferise de cut4ndunui demnitar al sau233. Intr'o scrisoare trimisa lui Francesco de Carrara, seniorul Pado:mi,

impotriva Venetienilor, regele descria peripetiile unei grele batälii, in care fusegeaproape sa. fie prins de navala cavalerilor imbracati in platose ai adversarului sau, inarmatianume de Venetieni; dar ca prin minune scapase de primejdie si ramasese biruitor234. in« cronica cararesa 4, unde surit arnintite aceste imprejurari adeverite si prin darurile facutein anul urmator de regele Ludovic bisericii din Maria Zell in Stiria235 se da si textul uei

I

225 Franciscani Thorunensis Annales Prussici, Scriptores Rerum Prussicarum, III, Lei-pzig, 1866, pp. 106 107.

226 Principatele romeine si politica orientald a impdratuliti Sigismund, p. 30.227, Anul dela .Martie in Moldova in timput lui Alexandru cel Bun, Cony. Literare,

XXXIX, 1905.228 in Omagiu pentru fratii Alex. si I. Ldpedatu, Bucuresti, 1936, p. 773 si unit. '

229 op. cit., ibid.2'7° finceputurile suzeranitdtii polone asupra Moldovei, ibid. p. 316 si urm..231 G. Moisescu, op. cit., p. 44 si urm.

Apud A. Sacerdoteatm, ibid.1A33' Lb. Hórnan, Gli Angioini di Napoli in Ungheria, p. 402 si urm.234 et. G. I. Bratianu, L'expedition de Louis Pr de Hongrie contre le prince de Valachie

Radu Bassarab. en 1377,; Rev. hist. die Sud-Est européen, II (1925), p. 73 si urm.; Les rois deHongrie et les principautis routhaines au XIVe siecle, p. 92 si urm.

235 Steinherz, Konig Ludwig I von Unagrn u. seine Weiligeschenke fur Maria Zell, Mitt-heilungen des hist..Verein; f. Steiermark, XXXV, 1887, p. 10 1 i urm.

aiiatul ilu

1

'

j???,

www.dacoromanica.ro

(306 Ghcorghe I. BrAtianu 14

scrisori din 29 Septemvrie 1377. Dar printr'o gresea11 a cronicarului, probabil nmi putintarnurit in complicatiile politicii orientale, scrisoarea transcrisá de el are alt continnt i pri-veste campania impotriva Lituanilor, ce s'a desfásurat in vara aceluiasi an. Itinerarul re-gehu s'a putut reconstitui cu destula, preciziune: la 17 Mai el e la Bistrita, iar la 1 Iuniein castelul sat" de la DiosgyOr. 0 diploma, e eliberat1 la Cluj in 14 August, alta la 30 Sep-temirie la Buda236, de unde e trimis1 si scrisoarea cltre Francesco de Carrara, ma o zimai de -"Terne. Din ea aflam de expeditia lui Ludovic impotriva lui Grigorie o de Belssa tt,de prinderea fiului lui Kieistut, de omagiul ce i 1-au fãcut diacii Podoliei 9, Boris 5i Ale-xandru237. De fapt se 5tie Ca au fost asediate cetátile Ladomer, Belz i Chelm din Lodo-menu, a carei posesiune a fost unit1 atunci cu aceea a Rusiei Roii, ce urma A, fie anexat1Ungariet238. La aceastä expeditie vor fi luat parte si voivozii maramureseni, Bale i Dragu,ni.plátiti mai tarziu, la 22 Iunie 1384 de regina Maria, pentru faptele lor vitejesti o inregn Ruscie... quod per Lithvanos tunc turburatur *239. Este aproape evident ca odatA, cuitávAlirea lor in Galitia, Litvanii vor fi incercat o incursiune si in Moldova, principat vasalal adversarului lor, regele Ungariei i Poloniei. Mostenitorii lui Latcu ii vor fi respins aci,cum i-au respins coboratorii lui Dragos la poalele Carpatilor galitieni. Aceste lupte au fostduse alaturi de Campania regelui, care se va fi márginit sä rneargä sá primeasc1, la mar-gintle Podoliei, omagiul principalelor capetenii litvane care ii recunosteau acum supre-matia. E foarte posibil ca luptele din Moldova s1 se fi desfäsurat mai tarziu, in toamna,dupa ce Ludovic se intorsese la Buda de pe teatrul operatiunilor la care asistase. Nu esteexclus ca in aceastä incursiune, Litvanii sä fi fost sprijiniti de una din taberele in luptapentru succesiunea scaunului moldovenesc, poate chiar de o miscare separatistá in voevodatultie nuagnioapte. Intr'un asemenea caz se poate repeta intrebarea formulat1 de Minea,presupune chiar un amestec al unui Koriatovici intr'o asemenea intreprindere. S'ar làmuriatunci i randurile enigmatice ale cronicei litvane, care s'ar putea in cele din urrn1 sa. nufie o interpolare lipsita de mice valoare 5i s1 insemne intr'adevar incercarea unui preten-dent, cum vor fi atatea mai tarziu, ale altor o domnisori ravnind scaunul Moldovei, maiales in perioada expansiunii crizacesti. Bine inteles aceasttl ipoteza, nu readuce in discutiefannosul hrisov din 1374, a cArui data, chiar independent de alte consideratiuni, determinasepe Minea sa exprime intemeiate banuieli240. Daca va fi fost o incercare a unui crteaz lituan51 foloseasc5. pentru el situatia din Moldova si a fost chemat de unii nemultumiti sive a-1opune mostenitorului lui Latcu, acest incident trebuie márginit la anul 1377, si anume laa-dona jun-IA-tate a lui, odat1 cu räzboiul general al regelui Ungariei si al Poloniei impotrivaunora din principii lituani. Respingerea incursiunii a insemnat f1r1 indoiall i infringereapretendentului, poate chiar sfarsitul s1u241.

Astfel, Moldova, sub Petru fiul s Musatei apare ca o tarl unitii, cuprinzand atatvoiv datul nordic cat 5i heel descalecat de Dragos si Bogdan. b mai lipseau tinuturile du jos,diutTre Dunare 5i mare. Acolo se glsea marca unde fiinta inc1 episcopatul Milcovii, inconlmibits regni Ungarie cum scria in 137 1 papa Grigorie XI242, instiintand pe arhiepiscopulth Esztergom de numirea unui non titular. E probabil cg, in intervalul de anarhie ce a urmatiii -Ungaria mortii lui Ludovic cel Mare, deci dupa. 1382, si aceastã parte a i Tara de josa lost integrata Moldovei, al cbirei hotar dela Milcov nu s'a mai clintit pana la unirea Prin.cipatelor, un caz rar de stabilitate intre cloud state vecine n, cum s'a recunoscut Cii dreptcuvânt243. Ian in acelasi timp cade si impingerea hotarului pa,nä la limanul Nistrului,

lui Roman Voda sä se intituleze, la 30 Martie 1392, « marele singur stapanitor, cunnla lui Durnnezeu Domn [...] care stApaneste Tara Moldovii, din munte pana la mare V244,sau, in versiunea indreptatä a D-lui Nistor, o din plonine paha la mare e, daca, socotim cuD-sa ea s ploninele nu inseamnä « muntele e, ci poalele nord-vestice ale Carpatilor intre

238 B. }lemma, op. cit., p. 567; cf. Docunt. hist. I-alachorum, pp. 270, 274.237 La Cronaca Carrarese, Rerun; Italicarum Scriptores, XVII (ed. Carduci-Fiorini, Citta

di Castello, 19 10), p. 145.238 B. Haman, ibid., p. 398.239 I. Mihalyi, Diplome inaramuresene, p. 83. Cf. Moisescu, op. cit., p. 95, 10 I, precurrt

5i Doc. hist. Valachorum, no 289, pp 3 18-3 19.249 Argument nou impotriva uricului atribuit lui Iurg Kariatovici, Revista Arhivelor, I,

1924 26, p. 397. Cf. qi Principatele romeme §i politica impdratului Sigisrnund, pp. 30 3 1.241 I. Nistor, op. cit., p. 155.

242 Hurmuzaki, Doc., 2., p. 176; cf. Moisescu, op. cit., p. 48.243 P. P. Panaitescu, Mircea cel Batrein, p. 224."4 M. Costächescu, Doc. moldov. in. de Stefan eel Mare, I, pp. 7-8.

u

a,

a

ingá-Mood

fa

o

www.dacoromanica.ro

15 T0 jurul intcmcierii statelor romanesti (III) 607

Ceremus si Nistru, unde se afla Tara 5ipenitu1ui245. La trecerea unei generatii dupd desca-lecatului lui Bogdan, opera de unificare se indeplinise si Moldova ni se infatiseazd. in hota-rele ei istorice, cu intregul teritoriu pe care s-a dezvoltat viata ei specified, in cadrul evo-lutici organizatiilor de stat romanesti la aceastd margine a Europci.

Rezumand deci cercetarile noastre asupra inceputurilor Moldovei, suntem adusi säsustinem, impreund. cu D-nii I. Nistor si St. Pascu246, inchegarea acestei t5.ri din mai multenuclee sau organizatii politice locale. Läsand la o parte orasele cu trecutul lor de autonomie,ca Baia sau Cetatea Alba, tinuturi inzestrate eu privilegii deosebite ca Vrancea, Tigheciulsau Câmpulungul Bucovinei, sau stapaniri ale altor neamuri saläsluite aci cnezate slave,capetenii cumane, asezari ale Alanilor sau e Iasilor » langa Prut247 , se desfac in veaculal XIV-lea, dupa marea zguduire a navalirii tataresti, douä voevodate ale Romanilor: unulin partea de miazanoapte-rasarit a tarii, in hotar cu Galitia si in legaturi poate maivechi cu coroana polona, celalalt la poalele Carpatilor spre valea Siretului. Tinuturile « dejos s sunt incorporate in marca aflata. in stapdnirea directa a regelui Ungariei, dupa recu-cerirea ei dela Tatari.

Din istoria acestor voevodate, culegem in privinta celui nordic doar uncle indieatiirazlete, dela jumatatea veacului al XIII-lea pana ce cronica lui Dlugosz ii aseazá intr'olumina mai puternica, dupa razboiul victorios impotriva Poloniei dela 1359; pentru cela-lalt stä marturie traditia celor don& descalecate din Maramurcs, al lui Dragos ca vasal un-guresc si al lui Bogdan ca luptator pentru neatarnare. Unirea consfintita de o alianta matri-moniall. pare a se fi facut sub domnia lui Latcu (1365-1374); voivozii ce ii urmeaza des-cendenti ai ambelor dinastii, au fost de atunci inainte ai unei singure Moldove, care inultimele decenii ale veacului al XIV-lea si-a atins limitele istorice i naturale intregindu-secu partea d3 la nord de Milcov a marcii unguresti, cat si cu « partite tataresti » dinspre MareaNeagra. Contrar parerii lui 0. Górka, sprijinite si de Dl. P. P. Panaitescu248, credern deci eatrebuie sS. ne intoarcern la ipoteza mai veche iii istoriografia noastra, a trei ramuri domni-toare la inceputurile Moldovei: acea a lui Dragos, a lui Bogdan care a inlocuit-o i acea avoivodatului nordic, a carei origine nu o cunoastem. Spre a lamuri mai bine acest punctde vedere, urmatoarea schita genealogica ne va preciza concluziile:Voevodatul apusean Voevodatul nordic

Dragos(1352-1355)

BOgdan(1353 1359)

[Voevodul din cronicastiriana]

(1307)

Sas(1359 1365)

Bale(1359)

pretendent latronul Moldovei,cu fratele sau

Dragu (1378)

Latcu Margareta(1365 1374) [Musata]

a 2-a casatorie 1-a casátorie

Costea(1374)

pretendent lituan 1377

[Voevodul care ajutape Poloni]

(1325 1327)

= Stefandin cronica lui

Dlugosz(? 1359)

Petru Roman Stefan(1377-1392) (1392-1394) (1394-1399)[1359-1377in Sipenit]

Voivozi ai Moldovei unite245 Lucius Aprovianus, ibid., pp. 159 160.245 Lucius Aprovianus, ibid., p. 148. Cf. St. Pascu, op. cit., p. 50 si urm.242 Acestia mai sunt mentionati in 1383 de Analele Cracoviei, in armata lui Sigismund

de Luxemburg, P. P. Panaitescu, Mircea cel Bdtrein, p. 229.245 Mircea cel Bdtrein, p. 228. D-sa se refera la o comunicarc republicatil de 0. Górka

la Academia Romana, in Noemvrie 1939.

13 e. 3807

www.dacoromanica.ro

608 Gheorghe I. Brillianu

4. CHIPUBILE SI MORMINTELEINTAILOR VOIVOZI AI TAMI ROUANESTI

Pang la descoperirile facute cu prilejul restaurgrii bisericii Sf. Nicolae Domnesc dinCurtea de Arges, intre 19 15 1920, istoria intailor domnii ale Tarii Romanesti era, cum mai esteacum acea a Moldovei, lipsita de imagini autentice ale acelor vremuri departate. Singuraexceptie o constituiau pretioasele miniaturi din Chronicon Pictum, infatisand pe solul luiBasarab in fata regelui Carol-Robert, si lupta din munti, in care Românii, cu caciuli inalte,tuguiate, sarici si cojoace de blang, ce se reggsesc i astazi in portul taranesc, zdrobescsub bolo rani i sageti pe cavalerii inghesuiti in trecatoare. Si aci dealtfel, se observa pe unadin miniaturi, in primul plan al stancilor pe stanga, un luptator tintind arcul säu asupraUngurilor, care spre deosebire de acei care il inconjoara, e imbracat in port apusean, cutunica lung& cu falduri, pana la genunchi, iar in picioare cu pantofi cu varfuri ascutitelungi, asa cum se purtau dup5. moda polon5. » (a la poulaine din Evul Mediu)249. Faptul cãinfatiseazil pe un om mai in varst5 ar putea da loc presupunerii ca el reprezinta pe Ba-sarab, luand parte la lupta, asezat simetric in fata regelui calare, care fuge spre dreapta250.Dupa cercetari mai recente, miniaturile au fost lucrate prin anii 1374 1376, mai putin dejumatate de veac dupa evenimentele descrise in cronic5,251, deci inca destul de aproape deele ca autorul lor sa fi capiitat informatii din izvor sigur. Dar in afar& de aceast 5. marturiede o valoare deosebita, i poate de moneta lui Radu I, cu un chip de cavaler cu platosa,si lance, nicio alta icoang contimporana nu ne pgstrase trasaturile intailor domnitori ai TariiRomânesti, atestati istoriceste lasand deci la o parte pe legendarul i mult discutatuldescalecator, Negru Voda. Chipurile de ctitori, zugravite in diferite biserici, infatisand fie peRadu, ca la Curtea de Arges, sau pe Nicolae Alexandru, ca la Campulung, erau toate refacuteintr'o epoca tarzie, farà nicio garantie de asemanare cu originalul dispgrut.

Se intelPge deci senzatia pricinuita de descoperirile care au revelat succesiv, chipulvoivodului din tabloul votiv al pronaosului bisericii, si ramasitele cu podoabele intregi sio parte chiar din imbracaminte, din singurul mormant neprofanat, in fata stalpului dinspremiazazi a naosului. De cand norocul i priceperea celor insarcinati cu restaurarea picturilorsi sa,paturile sub pardoseala bisericii le-au scos la lumina, ele nu mai lipsesc din cartileinchinate acestei perioade mai departate a trecutului nostru. Greutatea staruieste insa inidentificarea lor. Fiecare din istoricii care le-au reprodus isi are in aceastä privintg, parereaproprie, si asa s'a putut intampla ca aceeasi imagine s5, apara in cgrti deosebite cu untitlu diferit. Figura Voevodului de pe taboul votiv e atat de caracteristicli prin atitudineadonatorului, potrivit5, dup5, acea a lui Teodor Metochites, ctitorul manastirii Chora (aziKahrie Geami) din Constantinopol dar farg a tine in maini ca acesta modelul bisericii,ceeace arat5, ca el a desavarsit-o dar n'a zidit-052; de alta parte haina sa de taietura occi-dentala, lipita de trup dupa moda veacului al XIV-lea, lasg, s apara alta influenta in de-corul bizantin. Era deci natural sa, fie considerat ca un chip reprezentativ al vremii in careApusul si Rasäritul se intalneau la Curtea de Arges sub urmasii lui Basarab. Pentru On-ciul, care s'a ocupat de aproape cu descoperirile din Biserica Domneasci cel putin in cepriveste pictura voevodul in chestiune trebuie sa. fie Nicolae Alexandru, sub care s'azugravit sfantul làcas, ceeace i se confirmg prin descoperirea grafitului sapat in ciramidaperetelui de miazanoapte al naosului, cu insemnarea mortii marelui Basarab la Carnpulungla 1352; biserica nu era inca zugravita in acel moment253; a fost de asemenea izbit de ase-minarea portretului din Biserica Domneasca cu chipul de ctitor al lui Nicolae Alexandrudin biserica dela Campulung, desi acesta din urma a fost reficut de dou5, ori, in veaculal XVII-lea si in al XIX-lea254. Plansa care insoteste vol. I al Operelor complete are in con-secinta legenda: Alexandru I, fresci in Biserica Domneascg dela C. de Arges 0255 Cumins& pomelnicul incepe cu Radu Negru Voevod, Onciul, care considerg drept acesta peRadu, al doilea fiu al lui Nicolae Alexandru, si ii aminteste de monetele lui cu figura unui

242 Se poate vedea si din reproducerea in C. C. Giurescu, Ist. Romanilor, II, p. 376.250 C5, era in varsti se poate deduce din diploma regelui Carol-Robert din 1335, care men-

tioneaza razboiul impotriva lui Basarab ,si a fiilor sat, Hurmuzaki, Doc., I, 1, p. 633.251 pupa C. Iakubovitch, Der Oxforder Codex Konig Ludwigs des Grossen: das Alter u.

der Illuminator der Wiener Bilderchronik, Magyar Konyvszemle, 1930, fasc. IIIIV.252 Cf. D. Onciul, Opere complete, I, p. 358.252 Ibid., p. 363 si urm.254 Ibid., p. 36 1. Pictura mai recent& nu reprezinta insi cleat trisaturi banale far&

nickq nota de portret personal.255 Ibid., pl. 16.

10

I

www.dacoromanica.ro

17 in jurul Inlemeierii stalelor romanesti (111) 60 9

cavalcr in aimurd medievala, socotcste pictura de pe stalpul sang (nord) in fata alta-rulei ca fiii.d chipul deteriorat al lui Radu I, Domnu Tarii Rornanesti 256 E intr'adevar,imaginea unui ostas imbräcat intr'en tel de zale, caruia, din nefericire, ii lipseste tocmaicapul. trmele unui coif cu penaj se taresc, la picicarele liii. Ar fi deci doud chipuri deI/011107i in Biserica Donn:eased: al lei Nicolae Alexandru (1352-1364) pe tabloul votiv, sial lui Radu 1 (1376 1384) re stalpul de langd altar. Putin dupa aceea, urma insa desc(;-perirea de Cabe D. V. Draghiceanu a mormantelei in care zacea, neatins, scheletul unuipersonagiu domnesc, imbracat in haine scurnpe, ale caror rdmasite se puteau Inca distinge,cu nasturi de aur purtand scutul pe jt.rndtate fasciat al Lingariei, cu inele in deget impo-dobite cu pietre scumpe Si inscriptii latine, iar la mijlocul braului cu. minunata pafta de aurinchipuird tin castel medieval, in jurul reliefului ce infatisa o lebdcld cu cap de fenseie..Aceastà bogatie de ornamente, rard in descoperirile arheologice ale Evului Mediu tarziu,dtldea o dcosebita valoare rezultatulei sapaturilor, intregit cii alte inele si podoabe aflatein celelalte morrninte din biserica, din nefericire jefuite in cursul vremii. Ceeace ii sporeainsd irsemnatalca era desiger revelatia ce o aducea, a unei vieti de lux si bogatie la curteadomneasca a Tarii Romancsti, ce pbrea la curent cu mcdele s.1 curentele artistice si literareale vremii din Europa occideniala. Traditia irdica de melt locul mormantului, cu o deo-

bila prcciziure, drcpt al lei «Negru Vcda. D. Acesta fiind personificarea poetica a interne-ietorului statului muntcan, el se identifica in cchii celor mai autorizati istorici, cu Basarab,invirgatorul lui Carol Robert. i astfel Nicolae lorga, in marea sa # Istorie a Româniloricprcducca fotcgrafia din Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice cu indicatia: # Rama-sitele lui Basarab I, Domnul Tdrii Romanesti » 257. Chipul de voivod de pe tabloul votiv,din acceasi lt ciare, figeicas a insa, nt mai ca portret dcmrcsc », fdsti. altb. precizare255. inschirnb, kFccca ce e afla altadata pe ircsnbntrl duccperit de Dl. Drrighiceanu i fusesemai de mtlt ridicald si dcpusd la Muterl din Becurcsti, reprezina in mod logic ( piatrade mormant a liii Easarab I )02". Pallas a de aer, de ascrnenca, este o pcdcabd # a brduluihi Eararab I .°. Mein-anti] si ctiectcle allate in el ar fi dcci anterioare anului 1352, ard-tat de irrEITI area ccntin-pciara ca accl in care # marele Easarab » s'a savarsit la Campulung.

la ifirdel sal], DI. C. C. Ciercscu si-a pus intrebarea: < Cine este voevodul inmor-mantat la Curtea de Argcs? Pruerile istoricilor de azi, rdspunde D-sa, sent impartite: unii

intemeindu-se pe traditie care stie de Negru Vodà, adicd in urma cercetärilor moderneBasarab cred c mormantul ar fi chiar al intemeietoielei Orli. Altii cied insa cu maimultd dreptate, dupd par,erca tcastra cà el cuprindca ramasitele lui Radu I, intemeie-torul marilor manastiri. Inteadevar, sunt argumente puternice care pledeazá in sprijinulacestei de a doua ipotete. La mcartca lui Easarab, in 1352, Biserica Donmeascd din Curteade Arges nu era incii terminatd: e putin probabil deci ca trupul celui rtiposat sa fi fost adusaici. Pe de altd parte, tot traditia argumentul are prin urmare aceeasi valoare ca acelainvocat pentru Negru Voda si anume traditia consemnatd intr'un document din 1714,ne spune ca intemeietorul tdrii i fiul sáu Nicolae Alexandru sunt ingropati la Campulung.Pentru cel de al doilea avem o dovadd categorica: piatra lui de mormant; e foarte proba-bil deci ca i pentru fatal säu, Basarab, faptul A. fie adevarat. Dar clacd cei doi dintaivoevozi al 'rash Romanesti nu sunt ingropati la Arges, atunci mormantul din Biserica Dom-neasca nu poate apartine decat unuia din urmasii lor. El este dupd toate probabilitatileRadu, care figureazd fapt hotarator in fruntea ponzelnicului bisericii. Daca ar fi fostBasarab intemeietorul, atunci trebuia ca numele acestuia, nu al lui Radu, sä fie pus infrunte, asa cum se intampla in pomelnicul episcopiei de Ramnic, in acela al mandstirii Argessi in prima versiune a pomelnicului mbnastirii din Campulung. Prin urmare noi credcm cdmormlintul descopezit in 1920 in Biserica Dcmneasca din Cuitca de Arge,s cuprinde rambsitelelei Radu I Basatab »261. in consecinta, fotografiile mormantului, ale lespedei si ale obiecteloraflate in el cu prilejul sapdturilor, atribuite de Iorga lui « Basarab I s, figureazd in carteaD-lui C. C. Giurescu cu indicatia ca sent ale lei Radu I Basarab »262. Tot lui ii revineportretul de pe tabloul ctitoricesc, a cdrui inscriptie s'a sters, dar care trebuie sä fi fost

Io Radu Voevod asa cum il intalnim in documentele urmasilor sii imediati263. Astfel

256 Ibid., pl. 14, cl. p. 356.257 Hist. des Rournains, III, p. 186, fig. 17.258 Ibid., p. 2 12, fig. 2 1.259 Ibid., p. 220, fig. 24.269 Ibid., fig. 23.261 Ist. Romdnilor, 15, pp. 438-439.262 Ibid., pp. 433-36, fig. 133-136.263 Ibid., p. 428.

),

s

D

«

0 hi

www.dacoromanica.ro


Radu Vocla, care ii pierduse capul pe fresca stAlpului de Mugá altar, unde ii asezase Onciul,§i-1 recapatä pe icoana hramului dela intrarea bisericii2".

RecunoscAndu-1 ca ctitor numai in ce priveste pictura Dl. Grigore Ionescu soco-teste si el cl voevodul din tabloul votiv este 4( Radu I Basarab (ca 1374 ca 1385) *265Chipul de osta§ in armura de pe stAlpul dinspre altar, in care Onciul vazuse imaginea des-figurata a acestui domnitor, ii descrie doar ca 0 fragmente din portretul unui cavaler 0266.Iar in privinta mormAntului indicat prin traditie ca acel al ctitorului, D-sa e de aceeasiparere cu D. Giurescu: « Potrivind traditia cu stirile istorice i avand in vedere, pe de oparte ca poporul a confundat deseori pe Radu Voda, intemeietor de numeroase manastiri,cu Negru Voda al traditiei; pe de alta cä Radu I a desavarsit biserica zugrAvind-o, si cadeci, in ochii supusilor sai, a putut trece pentru aceasta singur ctitor al lacasului, sun.ternindreptatiti sA afirmam ca voevodul care se odihneste de veci in acest mormiint este Radu I.in orice caz, vArsta lui, vesmintele si podoabele ce 1-au insotit in mormAnt se potrivesc multcu cele ale voevodului infatilat ca ctitor pe icoana hrarnului de deasupra u§ii din prollaos.Dada acesta este Radu I, sarcofagul cu ramasitele pamantesti din interiorul bisericii nupoate fi decat al 1ui267.

De altf el la aceasta concluzie ajunsese descoperitorul insusi, Dl. V. Draghiceanu, ti-nand seama de pomelnicul bisericii si de locul aratat de traditie ca mormAntul ctitorului.At At in volumul in care Comisiunea Monumentelor Istorice a descris in amanuntime desco-perirea, cat si in comunicarea facuta in 1924 intaiului Congres al Studiilor Bizantinela Bucuresti268, D-sa numeste mormintul acel al lui « Radu Voevod Negru », din veacul alXIV-lea.

Iata deci ca intr'o serie de lucrari, luate mai mult la intAmplare, aceleasi chipuri siacelasi mormant reprezinta personagii diferite! Ace Iasi portret de ctitor este Nicolae Ale-xandru pentru Onciul, Radu I pentru D-nii C. C. Giurescu i Gr. Ionescu, far. denumireprecis.. pentru Nicolae Iorga. Ace lasi mormant cu obiectele pretioase aflate in el, este pentrulorga al lui Basarab I, pentru D-nii C. C. Giurescu i Ionescu al lui Radu 1269, deci cu treidecenii mai tArziu. Un strain, necunoscator al istoriei noastre, care ar deschide far. o pre-

lamurire volumele respective, va ramane cu un sentiment de explicabila nedume-rire, poate chiar cu impresia ca intAii domnitori ai Tarii RomAnesti semanau asa de multintre ei incat era imposibil de a-i deosebil i mai e de observat ca. am tinut seama aci destudiile acelor istorici si arheologi care sunt in general de acord asupra datei de cladire aBisericii Domnesti, ce o socotesc din veacul al XIV-lea; prin urmare n'am mai adus indiscutie parerile divergente ale lui Oreste Taira li, care o credea mai veche si aflase chiarin ornamentele de pe haina unui sfant data de 12 Noemvrie 1262, ipoteza ce nu a fostimpartásita de cercetatorii mai noi270.

Dar la aceste interpretari s'a adlugat acea a D-lui Sacerdoteanu, care in studiul saudespre s mormantul dela Arges si. zidirea Bisericii Domnensti *271, a asezat problema pe altebaze. D-sa examinAnd constructia bisericii, constata ca in forma ei actual., ea n'a pututfi zidita inainte de jumatatea veacului al XVI-lea, deoarece pan.. la 1343 Tara Romaneascaera in razboi cu Ungaria, i Basarab n'ar fi avut ragazul de a se ocupa de cladiri, dar maiales ca, la 1352 cand a fost sapata insemnarea cu moartea voivoduliii in mortarul zidului,biserica era abia e ridicata dela pamant ». Dar sub zidurile ei actuale, pe care s'a facutin timpul domniilor urmatoare pictura ce constituie principala ei podoaba, s'au gasit urmede zidarie mai veche, indicand o substructie a unei biserici mai vechi si mai mici, pestecare s'a inaltat acea a Sf. Nicolae pe care o cunoastem. Examinand pe urma locul de ase-zare al morrnintelor in biserica si tinand seama de faptul ca. acel al lui eNegru Voda, s afost gasit fax. inscriptie si la o mai mare adAncime deci in substructie ceeace explicasi faptul ci. spre deosebire de celelalte, mai aproape de pardoseala moderna, el n'a frwt

264 Ibid., fig. 131, p. 430.istoria265 Curtea de Arges, orasului prin monumentele lui, Bucuresti, 1940, pp. 45-46,

fig. 13.266 Ibid., p. 65, no. 72.257 Ibid., pp. 92-93.268 Curtea Domneascd din Arges, Bucuresti 1923; Les coutumes d'enterremeut des princes

rownains, Acad. Roumaine, Bullet. de la sect. hist. XI, p. 113.Marelui269 Si Onciul, in studiul sau despre Anul mortii Basarab Voevod, republicat in

Opere complete, I, p. 365, atribuise mormAntul lui Radu.270 O. Tafrali, Biserica Domneascd, Rev. pentru istorie, archeologie i filologie, XVI,

1922, pp. 148 159; Monuments byzantins de Curtea de Arge§, Text, Paris, 1931.271 in Buletinul Comis. Mon. Istorice, XXVIII, fasc. 84, 1935, P. 49 si urm.

o

alabilh.

s

www.dacoromanica.ro

19 In jurul intemeierii statelor romanesti (111) 611

atins de jefuitori precum si de pozitia sa asimetrica fata de toate celelalte morminte,D-sa ajunge la concluzia cá N nu ne putem afla in fata mormantului lui Radu Voevod, caretrebuie cautat in altä parte. Se pune atunci intrebarea: al cui ar putea fi? Avand in vederecä suntem in fata unui mormant neprofanat, ca este paralel cu substructia sudich si pusin sarcofag, ch a fost zidit deasupra cu acelasi material vechiu, ca s'a aflat supt cea maijoasa pardoseala si la adancimea cea mai mare i cit n'a avut inscriptie, credem ca e mor-mantul unui antecesor al lui Basarab. Mormantul acesta, nearmonic situat in cladirea pecare o avern azi, era de sigur la locul potrivit in biserica mai veche de a carei existentane-am ocupat mai sus si peste care a lost zidita cea de azi, cum am mai spus. Urmeaza,Ca ingroparea s'a facut dupa terminarea acelei biserici anterioare. Pe nasturii hainei mor-tului se gaseste scutul unguresc, probabil angevin, care nu stim cand a fost adoptat si adevenit basarabesc. In tot cazul nu se poate vorbi de el decat dupa 1308. Trebuie sa pre-supunem ca Voevodul dela Arges n'a putut avea relatii cu suzeranul situ cel nou mai inaintede a le avea vecinul voevod ardelean, care era atunci Ladislau Apor. Dar acesta stim cit sesupune regelui abia la 1310. Odata cu el, cel mai devreme, trebuie sit credem ca vor fiintervenit oarecare legaturi ale Romanilor cu Angevinii. Aceste legaturi presupunand si anu-mite influente personale de blason, inseamna ca abia duph aceasta data, au putut ele sa fieprimite si in Tara Romaneasca. In consecinta mormantul este al cuiva, voevod san perso-nagiu de seama, mort in acest an 1310 sau posterior lui, la o varsta pntin inaintata. In aceavreme biserica cea veche i probabil cit i zidurile inconjuratoare, amintite in forma de pa-trulater neregulat, erau in bunt stare. 1)272 In excursul sau anexat la republicarea studiuluilui Onciul despre « titlul lui Mircea cel Batran n, Dl. Sacerdoteanu staruieste in aceasta noutiyotezil, socotind ch in timpul razboiului dela 1330, curtea domneasca din Arges a fostdistrust de armata navalitoare si cit resedinta a fost mutata la Campulung, de unde s'ainapoiat la Arges, odata cu asezarea scaunului mitropoliei ortodoxe a Vngrovlahiei la 1359.Cat despre mormantul in chestiune, el nu crede nici ch este al lui Basarab, cum presupuneaIorga, sau al lui Radu, dupa parerea lui Onciul si a altora, ci trebuie socotit ca fiind alunui principe ingropat in vechea biserica inainte de 1330 si care a avut relatii bune, poatede vasalitate, cu Angevinii, deci dupa 1308 *273. Cu aceasta interpretare ce modifich datelepana acum in discutie, departarea intre identificarile incercate a sporit si mai mult: delaprimul la ultimul sfert al veacului al XIV-lea.

In lucrarea sa mai recent& Insit, Dl. Grigore Ionescu recunoscând urmele de exis-tenta ale unui edificiu mai vechiu pe locul unde s'a ridicat pe urnia. Biserica Domneasca,crede totusi ch planul ei, asa cum a fost schitat, este o cu totul arbitrar i ca ipotezaunui mormant mai vechiu cleat domnia lui Basarab, la locul indicat de traditie ca al luiNegru Voda, ipoteza, o care pana acum se sprijina numai pe faptul cit o capelt mica segasea anterior pe locul bisericii, este greu de sustinut D274. D-sa a ramas, cum am vazut, laparerea ca mormantul nu poate fi decat al lui Radu I.

Pentru a readuce o mai mare preciziune in aceste cercetari si a incerca sit apropiemopinii atat de adanc deosebite, credem cil se impune in primul rand o schirnbare de metoda.Putem de altfel sa ne folosim de exemplul ce ni-1 ofera studiul picturii din Biserica Dom-neasca; elementul hotarator in stabilirea datei aproximative la care a fost lucrata se con-sidera acum in general perioada domniilor lui Vladislav I si a lui Radu, deci 1364-1384275

a fost mai putin traditia ctitoriei bisericii, cat momentul in care o ierarhie ortodoxit recu-noscuta a fiintat in Tara Romaneasca, si stilul, ce se apropie de cel al scold bizantine delajumatatea veacului al XIV-lea. Tot astfel se cuvine sh procedam i cu portretele de pe ta-bloul votiv, i cu mormantul atat de mult discutat al lui o Negru Voda. n. Ipotezele de pandacum s'au intemeiat pe traditie i diferitele ei interpretari, care identified pe legendarul des-calecator fie cu Basarab I, fie, prin confuzie, cu nepotul lui, Radn I. Dl. Sacerdoteanua adaugat argumente de ordin mai mult arhitectonic, spre a-si sustine vederile deosebite.Ni se pare ca toate aceste consideratiuni, desigur interesante si nelipsite de oarecari temei,trebuiesc totusi intregite cu cercetarea mai amanuntitil a singurului element cu adevaratpozitiv ce ne-ar putea duce la un rezultat mai putin discutabil: studiul imbracamintei perso-nagiilor in cauza si al stilului obiectelor aflate in mormantul respectiv.

272 Ibid., pp. 56-57.273 Comunicat prin buntvointa D-lui Sacerdoteanu. in studiul D-sale anterior (p. 56,

nr. 5), D-sa se relent la o Negro Voevoda, di nazione tingaro » al cronicei Raguzanului Luccari,care .ar fi descalecat la Campulung pe la 1310. « Sit fie acesta cel ingropat? n

274 Curtea de Argo, pp. 13, 94.275 Ibid., p. 34.

«

www.dacoromanica.ro

612 Glicorghe I. Bra tianu 20

Aceastä cercetare a fost facuta inca. dela inceputul descoperirilor276. imbracarninteavotiodului de pc tabloul votiv, ca Si acea a celui inmormantat cu toate ornamentele stbijuteriile sale, este conforma cu moda apuseanä ce se desvolta dupa 1340. .De fapt ori-gimle ei sunt mult mai vechi: ele duc spre Asia centrall si Orientul depártat, unde aflamla nomadii stepelor haine stratise pe trup, cu manecile lipite de brat si pantalonii urmand deaproape forma coapsei si a fluerului. Mu it'd vreme acest mod de a se imbraca a ramas ca-racteristic popoarelor puse in miscare de manila naväliri; tesaturile sasanide ale Persiei sistofele egiptene din primele veacuri ale erei crestine reprezinta uneori calareti orientali pur--Land caftane ce prevestesc aceasta mode. A trebuit insa intensificarea schimburilor intreApus si Easarit, ce a urmat la sfarsitul Cruciatelor si deschiderea drumurilor Asiei de catreimperiul tataresc negustorilor si misionuilor occidentali, pentru ca moda sa patrunda' maiadânc in Europa si sa prefaca acolo croiala hainelor bärbatesti277. Pe la 1370, ne spun spe-ciahltd in istoria costumului, se produce o transformare radicala in aspectul imbracamintei..Ro hia lunga a tpocii cruciatclor ea insasi adusa din RaAritul unde Arabii o poarta siastazi face loc deodata acelut pourpoint 0, vesta scurta si lipita pe trup, cu o cingatoarepurtatã mai jos de talie, de care atarna felurite ornamente si pumnalul. Ea se prelungesteprin asa zisele chausses o, pantalonii stramti acoperiti, pe picior, cu incaltamintea lunga sisubtire numitä < pulaine 4, dupa Polonia de unde ar fi fost introdusd272. Aceasta este im-bracamintea voevodului de pe tabloul votiv; ea se poate reconstitui si din ramäsitele destofa ramase in morrnamt. Aci insa tunica pare a fi fost mai lunga, pand mai jos de ge-m', chi, la jumatatea femurului. Este intocmai modelul ce ni-1 infatiseaza statuia funeraraa imparatului Carol al IV-lea de Luxemburg (1347 1378) de pe mormantul srtu din ca-tedrala de pe Hracany la Praga: cu un singur rand de nasturi, dela gat la centura.

Obiceiul de a rasa falduri in partea de jos a tunicii lungi, ce acoperea adesca hainamai scurta, purtata sub ea, e specific5. in Italia anilor 1350 1360; in Chronicon pictum ungu-resc, prin anii 1310, ea este o aparitie oarecum intarziata 279. Se poate face insa presupunereacil moda se raspandea mai incet in Ungaria si in Europa Centrala, iar pana ajungea lamarginile de Rasaxit ale tarilor romanesti, era desigur cu cativa ani in urma aceleia dinmantle centre ale Occidentului si ale lumii mediteraniene.

Ceeace este insft mai izbitor pe statuia de la Praga, e cingatoarea pe care o poarta impa-ratul Carol, alcatuità dintr'un sir de mici cladiri si turnuri crenelate, de care e prins pumnalulimpodobit, purtat la dreapta. Originalul, reprodus de sculptura in piatra., va fi fost de aur,ca si paftaua cingatorii dela Curtea de Arges 280. Asemenea ornamente erau deci o modardspanditil in Europa Centrala in a doua juntatate a veacului al XIV-lea, ca si costumulpe care il intregeau. Aceeasi cingatoare joasa cu pumnal, dar mai simpla, de astadata petunica scurta, straits lipita de trup, se poate vedea pe chipurile lui Mircea cel Batran si alfiului sat) Mihail, la bolnita dela Cozia 281.

Paftaua dela Arges oferd si ea unele elemente de costum, prin personagiile reprezentatepe ea, atat pe relief ul central cat si pe castelul in miniatura care il incadreaza; si ele pot fisituate in timp, dupa unele particularitati ale portului lor. Astfel coafura caracteristica a capu-lui de femeie, de deasupra lebedei, cu buclele asezate intr'o retea in jurul fetei, este tocrnaiacea a unui cap sculptat in lemn, infatisand pe Sfinta Maria Magdalena, pastrat la Kunsthalledin Hamburg si datat de pe la 1380; e o moda raspandita catre sfarsitul veacului 282. Una dinfigunile ml.runte care apare intr'un fel de balcon al castelului, la stanga reliefului central,poarta o scufie cu varful atarnand in spate, obisnuitã in Europa apuseana in vremea razbotului

276 Cf. G. I. Bratianu, Les fouillcs de Curtea de Argesh, Revue archiologique, Ves, XIII,1921. pp. 1-23; Les bijoux de Curtea de Argesh et leurs iliments italiens, ibid., XVII, 1923;pp. 90 110; Les bijoux de Curtea de Arges et leers aliments germanigues, Acad. Roumaine,Bulletin de la sect. hist., XI (1924), pp. 39-54.

277 G. I. Bratianu, Anciennes modes orientates la fin du Moyen Age. Seminarium Kon-dakovianum, VII, 1935, pp. 165 168, si Etudes byzantines d'hist. iconomigue et sociale, p. 263si urm.

278 C. Enlart, Manuel d'Archeologie franfaise, tome III (le costume).279 Cte Stephan Zichy, Die Miniaturen der ungarischen Bilderchronih und die Kostum-

hunde, Festschrift Alexis Petrovics, Budapest, 1934.Fotografiile reproduse intr-o revista germana, ne-au fost comunicate de Dl. Profesor

G. Oprescu.281 Q reproducere recenta. in P. P. Panaitescu, Mircea cel Bdtrein, p. 3 11.282 Deutsche Kopfe des Mittelalters, Marburg a. der Lahn, 1922, pl. 3 1. Cf. Enla;rt, oP.

cit., III, p. 194. 0 reproducere in G. I. Bratianu, Les bijoux de Curtea de Argesh et leurs ild-ments germanigues, ibid., p. 46, fig. 3.

-

280

a

www.dacoromanica.ro

jurul intemeierii statelor romanesti (III) 613

de 0 suta de Ani 283. Toate elementele de imbraciiminte duc deci la aceeasi concluzie in cepriveste epoca: a doua jurnatate a veacului al XIV-lea, cu o preferinta pentru ultimul sfert,mai degraba decat pentru al treilea, deci mai mult dupa 1370 cleat mai de vreme. E dealtfel perioada in care se crede cä a fost ispravita zugraveala din Biserica Domneasca, subVladislav si sub Radu I. Dupa aceeasi metoda s'a putut restitui lui Vladislav I icoana daruitaunei snanastiri de pe muntele Athos, atribuita multa vreme urmasului sau Vladislav al III-lea.

Icoana Sf. Atanase data la Sf. Munte de Vladislav Voevod si de Doamna sa Ana, inseamnai n privinta ei Dl. Sacercloteanu, socotita de Al. Stefulescu (Meindstirea Tismana, Bucuresti1909, P. 5) a fi a lui Vladislav al III-1 a, apartine tot lui Vlaicu acesta din secolul al

\ -lea 284 Acum avem reproducerea ei (Boabe de gnlit, V. no 11, 1935) si se poate spunefar& rici o indoiala cI. Voevodul donator si Doainna lui, zugräviti pc margini, sunt in costumdin sccolul al XIV-lea Si nicidecum mai tarziu 283 Mai de curand, un nou studiu mai ama-nuntit al aceleiasi icoane, cu referinte mai numeroase la istoria costurnului, datorit D-luiP. V. Násturel, ajunge la aceeasi concluzie 288 Verificata prin atatea exemple metoda nu poatefi considerata decat rodnica si in domeniul ce ne intereseaza.

Dada. examinam de alta parte elementele de arliitectur& ce se pot desprinde din con-structia castelului reprezentat pe paftaua dela Arges, rezultatele sunt asemänatoare. Arculgotic in acolada ce se ridica deasupra portalului central, in care se afla relieful cu femeia-lebäda., este o aparitie tarzie, caracterizand perioada goticului i flamboyant dela sfarsitulevolutiei acestui stil. El e mai raspandit in veacul al XV-lea dar apare si in secolul prece-dent: in Anglia intre 1320 si 1350, la Bruges intre 1376 si 1387. In Germania il vedern pe la1360 in semnul de rneseriasi al unei familii cunoscute de arhitecti i sculptori, cu numeleParler; in ultimul siert al secolului ajunge la o mai mare raspandire 287. Fatadele de acoperisin forma de trepte, de gen renan i flamand, sunt in general din aceeasi epoca: o miniaturadin Codex Balduini Trevirensia reprezentand asediul Florentei de catre armata imparatuluiHenric al VII-lea de Luxemburg, infatiseaza in realitate o silueta. schematic& de oras germanau flamand, foarte asemamatoare prin unele detalii cu castelul de pe paftaua argeseana.

Ele ne duc, ca i originile mitului lebedei Schwannenjungfrau in mitologia Evului Mediu german,la presupunerea ca obiectul in chestiune este opera unei scoli germane de lucru in aur si argint,influentata insa si de unele modele italiene. Este intocmai complexul artistic ce pare a fideterminat operele fratilor Georg si Martin de Klaussberch (Cluj), maestrii sasi care au fauritgratioasa statuie a Sfantului Gheorghe din curtea palatului Hracany dela Praga si carora Iise atribuie si tezaurul bisericesc dela Aachen, daruit catedralei acestui oral de regele Ludoviccel Mare al Ungariei 288.

In fine, inelele cu inscriptii latine aflate in mormantul dela Arges, se regasesc cu acelasitext din Evanghelii, i aproape identice in forma si in scris, in alte exemplare pastrate lamuzeul din Napoli si la British Museum. Acestea din urma provin din tezaurul descoperit inEubeea, uncle stapaneau Venetienii; si ele au fost clasate in aceeasi perioada, adica ultimeledecenii ale secolului al XIV-lea 289 Niciunul din aceste elemente de informatie nu contrazicedeci concluzia la care ne-a dus studiul costumului. Toate impreuna, redau atmosfera unei vremiin care influentele occidentale erau puternice la curtea Voevodului Tarii Românesti, far& amodifica insi. arhitectura bizantina a bisericilor i numai in parte decorul oriental, slavo-bizan-tin al vietii de stat.

Ar fi insa, credem, o eroare de a cAuta pentru precizarea acestei perioade de patrundereculturalti apuseana, numai anumite momente de apropiere politicI. intre Voevodatul romansi puternicul sau vecin dela miazanoapte i apus, Ungaria angevina din veacul al XIV-lea.Relatiile au variat dela domnie, Si adesea in cursul aceleiali domnii. Adoptarea unui blason,ca acel semi-fasciat al scutului unguresc in armele Basarabilor, a fost desigur la inceput un

283 C. Enlart, ibid., pp. 73 si 144.

284 Cf. si V. Draghiceanu, Icoana lui Vladislav Vodd din Muntele AMos, Bidet. Comis.Mon. 1st., XIX, 1926, p. 126.

283 Mormantul de la Arge§ Si zidirea Bisericii domnegi, ibid., XXVIII, P. 55, n 1.288 Comunicat prin bunavointa autorului.287 Cf. G. I. Bratianu, Les bijoux de Curtea de Argesh et leurs ilérn,nts germaniques,

p. 47 si urm.. 288 Cf. ibid., Si W. Pinder, Die deutsche Plastik in Handbuch der Kunsswissenchaft, ed.

Busger-Brinkmann, Postdam-Wildpark, f.d., fasc. 197, p. 88 si urm.288 V. bibliografia in G. I. Bratianu, Les bijoux de Curtea de Argesh et leurs ElErnents

ituliens, Rev. Archeologique, Ve s., p. 90 si urm.

)

XVII,

21 In

0

..

www.dacoromanica.ro

614 Gheorghe I. Bratianu

indiciu de vasalitate, dar a thrnas pe urma ca un obicei, impus doar de traditie 290 Radu I,adversar temut al regelui Ludovic, a putut folosi si mai departe un semn traditional, desi seafla in stare de razboi cu fostul suzeran al fratelui sail. Politica si cultura nu imbracau atunciformele in care le-au turnat, in timpuri mai apropiate de noi, conceptia totalitath a unorautarhii nationale. Rázboiul de 0 suth de Ani putea opune armatele regilor Angliei si ai Fran-tei, el nu inlatura cel putin in fazele sale initiale limba i cultura franceza dela curteaultimilor Plantageneti. Nu trebuie deci sa ne mire faptul ca in miniatura din Chronicon pictuin,conducatorul Românilor care presupunem cá reprezinth pe insusi Basarab I e imbracatdui:4 moda apuseana, in contrast cu portul pamantean, bastinas, al ostasilor sai. Ce e drept,dupá indicatiile ce le avem, imbracamintea acestui personagiu nu corespunde intocmai momen-tului in care s'a dat bätälia anului 1330; ea pare a fi de factura mai tarzie, si e probabilcä autorul miniaturii a reprodus moda din vremea sa, adica mai recenta cu vreo patruzecide ani 291, respectand insa indicatia ce o primise de a infatisa pe stapanitorul valah in hainede croiala. apuseana. Nu trebuie sa uitam c izvoarele bizantine, a caror descriere am a-rutprilejul sa o amintim mai sus, prezinth pe ostasii lui Basarab cu un armament si un echipa-ment mai mult tätaresc. Au fost deci doud curente potrivnice, din care cel apusean va fisporit pe la jurnatatea secolului, odata cu declinul imparatiei mongole i apropierea

economica de monarhia angevina. Trebuie sd socotim i cu factorul posibil al descalecatuluidin Ardeal, de uncle au trebuit sa patrunda influente occidentale, odata cu o Sasii si papistasiiinsotitori ai lui < Radu Negru Voivod

Dar indicatia ce o cla costumul voivozilor din Biserica Domneasca e cat se poate delimpede: moda ce o infatiseath exclude in orice caz prima jumatate a veacului al XIV-lea,deci perioada lui Basarab I si a inaintasilor sai necunoscuti. Cum Nicolae Alexandru este inmor-mântat la Campulung, uncle i se anti piatra de mormant, raman in discutie nurnai urmasii

Vladislav I (Vlaicu Voda) si Radu. Daca tinem seama de traditie, probabilithtile suntmai mari, in ce priveste chipul zugrävit si ctitorul din mormant, pentru cel de al doilea, asaca tot lui Radu ii putem atribui amandoua identificarile, cu cele mai pirtine sanse de a gresi 292,A incerca s le potrivim figurii lui Basarab I sau chiar unui predecesor al sau, ar insemnaaproape th asethan in epoca fanariota vreun portret infatisand redingota si jobenul de pe la1850, sau sä considethm in anturajul Regelui Soare un purtator al perucii pudrate, asa cumarata la sfärsitul domniei lui Ludovic al XV-lea. Pot fi desigur anacronisme in materie decostum, dar ele se refera la trecut, nu la viitor. Cronicarul Joinville, la bdtrânete, in zilele luiFilip cel Frumos, putea regreta imbracamintea din vremea lui Ludovic cel Slant, care i separea mai potrivith idealului vietii cavaleresti; dar e mai greu sã concepem un personagiuistoric imbrácat dupà moda ce o vor purta urmasii sài cateva decenii dupa data sfarsituluisau, afará de cazul in care acestia ii imbraca figura, dupa. obiceiul timpului 293 .

bitorcându-ne ins& la observatia de mai sus, cu privire la despartirea dintre politic sicultural, care e mai putin accentuath in Evul Mediu decat ne-am obisnuit sa o privim. invremuri mai apropiate, e interesant sa ne amintim imprejurarile de ordin politic ce au insemnatsfarsitul domniei lui Vladislav I si inceputul acelei a lui Radu: perioada in care, cu cea maimare probabilitate, putem statornici chipul i mormantul din Biserica Domneasca.

Du$ räzboiul din 1369, care se incheiase prin vremelnica ocupare a cetatii Severinuluide catre regele Ludovic, dup a. o trecere primejdioasa a Duntirii sub ploaia de sageti a Valahi-lor 294, dar si prin dezastrul din munti al Voivodului Transilvaniei, relatiile de buna vecinatateintre suzeran si vasal, dela regele Ungariei la domnul Tarii Românesti, fuseserd pentru momentrestabilite. La 15 Iulie 1372, Vladislav « va jvoda Transalpinus banus de Zevrinio et dux moveplantationis terre Fugaras », dadea rudei sale Ladislau de Doboka, pentru isprävile savarsitein luptele cu Turcii cu s imptiratul de Tarnova s, Sisman, domeniul dela Sercaia langb. Olt', in

299 Cf. G.I. Bratianu, Originele steinelor Moldovei si Tarii Roincinesti, Rev. Ist. Roineinci, I1931, P. 235.

291 Nu ne-a fost accesibil studiul D-nei Anne Marie Gudensen in Zeitschrift f. hist. Waffenu. Ifostumkiinde, Neue F., IV, 7, 8, 9, in care se poate urmari amanuntit evolutia modei in Italiaintre 1330 si 1380.

292 Mai e de considerat si Dan I, fiul lui Badu i predecesorul lui Mircea, dar dom nialui scurth (1384 1386) si sfarsitul sari in Bulgaria se potrivesc mai putin traditiei de la Curteade Arges.

293 Aceasta din urma posibilitate se margineste la chipurile zugravite; ea nu poate priviramasitele din morminte.

294 Efortul de razboi impotriva lui Vlaicu pare a fi considerabil judecând dupIt plangereadin Septemvrie 1369 a senejilor i Valahilor o din Caransebes (Doc. hist. Valachorum, no 175, pri:219 220) care au asezat o straj a de 200 de oameni la Mehadia si au dat alti 500 la oastea regelui.

92

politica

u.

sdi:

www.dacoromanica.ro

23 jurul Intenieierii statelor romiinesti (III) 615

Fagaras, si satele apropiate 295. El ii Incleplinise deci misiunea de a strdjui la Dundre impo-triva acestui aliat al Turcilor necredinciosi.

Termenul de « nova plantatio » se interpreteazd. ca o aluzie la o colonizare a partiirdsdritene a viitorului comitat cu oamenii boierilor din Tara Româneasca inzestrati cu mosiiin acest tinut de cdtre voivozii lor. S'a observat de asernenea cd institutia s boieriei cunumele ei propriu, a stdruit, din tot Ardealul, in tinutul Fagdrasului uncle se gdsea in atingeredirecta cu asezdmintele Tdrii Românesti 296 Caracterul de feudd al Fdgárasului, dupd modelulapusean, a fost admis de majoritatea istoricilor, ca o intdrire a legaturii intre regii Ungariei

voivozii munteni 297: era o prima pentru fidelitatea lor, ce urma st fie retrasä in cazulin care nu-si respectau angajamentele. 0 asemenea dispozitie, privitoare la Anilasul de ltingdSibiu si la Fdrägas, a fost luatii de regele Matei Corvin la 1467. Ctind inttilnim insti sub semndturaunora din voivozii veacului al XV-lea, expresiuni ca acea din scrisoarea lui Vladislav al II-lea(145 1 1456) cdtre Brasoveni, in care se plângea cà Ioan Corvin de Huniade vrea sa-i rdpeascaa lui dreaptti ocina Amlasul si Fagdrasul » pe care nu o va ptirdsi cleat odatd cu Caput »,

sau acea din scrisoarea catre Sibieni, din 14 Martie 1457, a lui Vlad Tepes, care numcsteAmlasul « dreapta sa mostenire » (nostram veram hereditatem) 298, ne intrebam daca nu cull vatermenul de « nova plantatio » din hrisovul lui Vlaicu Vodd, nu are si alt inteles. Nu e cumvao deosebire intre vechiul domeniu de unde, in conformitate cu traditia istorica, a purcesdescdlecatul, i altul nou, conferit de suzeran, regele Ungariei, vasalului sau? Expresiunileo dreapta ocind si s dreapta rnostenire », desi mai tarzii cu aproape un secol, nu confirmItoare ideea unui parnant stramosesc, unui tinut de origine, ceva, cum s'a obserrat, in genulSavoii pentru ducii care stapaneau Piemontul? 295 Iar termenul de o asezare noud. » nu deose-beste tocmai acea regiune unde Voevodul Tdrii Rorntinesti putea conferi domenii i privilegiiArdelenilor, in calitatea sa de vasal al regelui? E o intrebare ce nu si-a gasit Inca rdspul.stildar care era poate necesar s'a fie macar formulatd.

Oricare ar fi insa situatia, dupd, dreptul feudal, a Amlasului si a Rigarasului, stdrtini-rea lor pasnicd de catre voivodul Tarii Romanesti e un indiciu sigur al legaturilor de prietenierestabilite. Dar ele nu erau sIt dilinuiascd cleat scurtit vreme. in expeditia sa peste Dundre,in afard de rudele sale ardelene, Vlaicu Vodd nu aflase sprijinul ce-1 astepta dela regele Ludo ric.Dezastrul Stirbilor dela Cernomen, in 1371, il expunea acum nutvItlirii turcesti, prin Bulgariacare se inchinase puterii Sultanului. Politic iscusit, el a tras repede consecintele lipsei suzeranu-lui sau de a-si indeplini MgAduielile de cruciatd, i s'a apropiat de rudele sale, tarul Sraciinirdela Vidin i cneazul sarb Lazdr, pentru a constitui o alianta a principilor crcstini de legerasdriteand in scopul de a-si mentine independenta intro Unguri si Osmanlii3°°.

Dar si regele Ludovic a simtit primejdia si a luat masuri de prevenire. Dela 1370, stintcIt intarea cu garnizoand i fortificatii castelele dela Brasov si Bran, spre a asigura paceahotarului. La 1373 era rtindul Orsovei, iar la 15 Mai a aceluiasi an, Papa recomanda cleruluiungar de a impiedica negotul de arme pentru Turci i Valahi 3°1 0 apropiere intre acestiaera incd de atunci consideratti, posibila. 0 confirmd in anul urmator scrisoarea regelui cdtreBenedict comite de Timis, intrebandu-1 ce atitudine sIt pastreze fata de fugarii dinTara Romtineasca, mai multi boieri de frunte dintre care unul calificat de ( familiaris specialiSal lui Vlaicu Voda, deoarece o multi rumores ex parti Layconis wayyoda et Turcorum quosdicz.nt esse confederatos, nobis proferuntur »302. Se vorbea deci deschis de o alianta intre Turcidomnul Tarii Romanesti. Inca dela 16 Martic 1373 se oprise la Orsova importul sdrii din Mun-tenia. Ctind, in 1376, regele numeste ban de Severin pe Ioan Treutel de Nevna, este sigurcd s'a ajuns la rupturd. De altfel un document din 19 Iunie a aceluiasi an, privind domeniulBalasnita de ltingd Mehadia, arata de o parte cd, noii &di beneficiari sunt rtisplatiti pentruvitejia lor in rdzboaiele cu Sarbii i Bulgarii, dar de alta, ca Ladislau, fiul lui Lahoch, careii staptinea mai inainte, 1-a pierdut deoarece s derclicta fide nostra [...) ad partes fugit Transal-pizzas et nostro adhcsit emulo o3°3. Editorul socoteste cIt aceasta din urml frazd priveste terisiu-

295 Doc. hist. Valachorum, no 200, pp. 245-246.298 Ibid., nr. 1 (a D-lui I. Makkai).

Akos von Timon, Ungarische Verfassungs u. Rechtgeschichte, p. 566; N. Iorga Hist.dcs Rounzains, III, p. 275.

298 D. Onciul, Titlid lui cel Bdtrin, Cony. Literare, XXXVII, 1903, pp. 228-230.G.I. Bratianu, Les rois de Honzrie et les principautés rou»zaines au XIV siecle, p. 82.

300 Cf.B. 116man, op. cit., pp. 402-403.8°1 Cf. G.I. BrAtianu, ibid., p. 9 1 si urrn.392 Doc. hist. Valachorum, no 207, p. 25 1.283 Doc. hist. Valacliorum, no. 226, p. 265.

n

si

o o

Hindi,*

Arline,

n

si

ss'

sss

www.dacoromanica.ro

616 Gheorghe I. Bratianu

nea dintre regele Ludovic si Vlaicu Voda, care a clainuit pand la moartea acestuia (in 1377?) 3°4.E totusi de vazut daca acest calificativ de rival ), fan). nicio aluzie la ruperea unor legaturide masalitate, nu se refera mai degraba la o domnie nou'a, cum putea fi acea a lui Radu, alcarei inceput ar fi atunci chiar in anul 1376. Un alt document, din 8 Septemvrie 1377, pas-trat in arhima familiei Szirmay i depus pe urma la muzeul din Budapesta 3°5, rasplatestepe Nicolae, fiul lui Blasiu din Martinfalva < cum nominatzm in terra Bo...orabie supra rippamflutzz Danubiz quondam contra Godom [sic] fratrem Layko de eadem, fortissimum nostrum adver-sal-tun conflictunz halmisset ). Nicolae Iorga, reproducand acest text in extras, considera inte-resanta aceastd numire de Basarabia care e unica la Unguri a Tarii Romanesti. Luptacai e s'a dat pe rnalul Dundrii trebuie sa, fie aceea de langa Severin, in 1368. Vlaicu, Vla-disla Voda, e calificat de < prea puternic dusman . Se vede de aici ca, el traia inca la 1377si pana la acea data tot nu se impacase cu Ludovic, care se fereste a-i da titlul cuvenit. Sestie in adevar ca lupta incepuse la 1374 si tinea la 1376 inca.)>3°8 Asa cum e alcatuita fraza,califi ativul pare insa aplicat lui Godon fratele lui laicu, in care cu drept cuvant Iorgaidentificase pe < Radon c adica Radu 3°7. Ar fi deci dinpotriva o dovadl. ca, desi dania facutalin Nicolae de Mai tinfalva privea imprejurari mai vechi (quondam), totusi Radu era z dusmanulpute 111C , ill momentul cancl se scria diploma 3°8. Ar fi inca o confirmare a presupuneriinoastre, cIt incepuse o domnie noua.

Se stie de altmintrealea cIt la aceasta data avusese loc ciocnirea intre armata regcluisi arest adversar ), a carui calificare pastreama amintirea vie a primejdiei ce a infatisat-o.ampania lui Ludovic impotri ia lui Radu, sprijinit de Bulgarii din Vidin si de Turci, care

a avut loc in pArtile Ungariei «, dupa, aratarea cronicei italiene deci dupa, toata probabih-tatca in prcajnia Severinului, obiectul principal al litigiului , e acum un fapt adinis de ceimai multi istorici. Dl. C. C. Giurescu, crede cI. batalia ar fi avut loc intre 5 Julie si 15Auoi st 1377 )3°3. Dar una din redactarile cronicii dela Padova, care ne-a transmis sceastastire, are data de 7 Iunie 1377 31°. Datele de 5 Iulie si 14 August sunt indicate de studiulmai vechiu al lui Steinherz 311. De atunci, itinerarul .egelui Ludovic a fost stabilit cu mai multapr miune, din juniatatea lui Aprilie la Turda, 17 Mai la I3istrita, 1 Iunie la. Diósgy5r, 5 Iuliela V4egracl, 14 August la Cluj. La sfarsitul verii i inceputul lui Sept-nwrie a avut loc cam-pania impotriva Litvanilor, in Podolia. E deci niai probabil, cum crede i istoricul magbiarB. Heiman, ca lupta a a-mut loc la inceputul prima-merii si ca a fost o batalie delensiva, in carea lost respinsa, pe cat se pare cu mari greutati si riscuri, navalirea « puternicului dusmandin Tara Romaneasca 3h2. Faptul ca la 19 Noemvrie, intr'un privilegiu pentru Brasoveni,regele I udovic vorbestc de o cucerire ipetetica a principatului vecin, e o da ada ca starea deraml oi un incetase 313. prnbabil ea V. molul munim an parasise feudele de clincolo de munti,dar in schimb se considera neattirnat in tara lui transalpina i, intemeiat pe noul eau sistemde ahante. Cat timp s'au prelungit ostilitatile, este greu de stiut. Dl. P. P. Panaitescu pre-supune cIt Radu s'a impacat cu regele incIt inainte de moartea acestuia, « ca un stapanitorcuminte ce era ) 314. In sprijinul acestei ipoteze se poate aduce faptul ca. la 1380 a fost inte-tneiata episcopia ratolica de Arges de catre Papa Urban al VI-lea, c dupa staruinta lui Ludovic,regele Ungariei ), ceeace n'ar fi fost cu putinta claca pacea n'ar fi lost restabilita mai inainte 315.Se interpreta ca un semn de prelungire a ramboiului oprelistea facuta, Sibienilor, la 14 Martie1382, de a duce mdrfuri in Tara Romaneasca, dar poate fi o gresita interpretare a unei dispo-zitu care tocmai le rezerva acest drept, intermicandu-1 strainilor, in virtutea dreptului de depozit

3" Ibzd, nr. 3.Comunicat de Hathcsony lui Nicolae Iorga, Cf. Rev. Istoricd, VI, 1920, p. 179.

3°6 Ibid., p. 20 1.3" Hist. des Roumains, Ill, p. 30 1.308 E data 4 apud castrum Valcz ) care ar putea fi Belz in Podolia. Data corespunde C1.1

campania rc-gelui contra Litvanilor. V. mai sus.308 Ist. Romdnilor, 15, p. 422, dupa G.I. Bratianu, L'expedition de Louis ler de Hengrie,

Reoue hist. du Sud-Est europien, II, p. 76.310 Muratori, Rerum Italicazum Scriptores, Additamentum II ad chron. Cortus.., XII,

p. 984.311 Mittlzeilungen des hist. Vereins f. Steiermark, XXXV, p. 104.312 B. Heiman. op. cit., pp. 404-405. Cf. bibliografia dela p. 567. V. si Doc. hist. Vala-

clz rum, no 23 1, 232, pp. 269-270 si 327, p. 274; cf. G.I. Bratianu. Les rois de Hougrie et lesprincipautés rounzaines au XIV' siecle, p. 96.

313 Hurmumaki, Doc., I, 2, pp. 242 243.314 Mircea cel Bdtrin, p. 4 1; cf. pp. 19 1 192.315 V. t. Pascu, Contrib. la ist. Romemilor, p. 66, n. 228.

«

c

c

E

333

24

,

e

www.dacoromanica.ro

95 In jurul intemeierii statelor romiinesu (III) 617

(Stapelrecht), de care se bucurau orasele privilegiate de langa. granita 313. Astfel inceputa,in rarboi cu regele Ungariei, domnia lui Radu s'a incheiat in pace cu el. Va fi recapatatSe /erinul, cum se presupune 317, fará insa sä i se restituie Arnlasul i Fágarasul? De stim cdregina Maria dispunea, la 17 Aprilie 1373, in favoarea episcopului Goblinus 318, asa ca c sigurcà nu se mai afla in sta.panir<a Voivodului Tarii Romanosti. Era de altfel in logica lucrurilorca acest domnitor si urmasii stii sä frloseascd intervalul de anarhie cc a urmat in Ungariancrtii lui Ludovic cel Mare, pentru intinde ;tilpanirea: e probabil ca atunci au disparuturmele mdrcii transcarpatice, dinspre gurile Dundrii, ajungandu-se hotarele Munteniei cu aleMoldovei. 0 diploma a lui Sigismund din 1390 aminteste naviilirea lui Dan voivod, ( cu puter-nica sa armata in tinutul Mehadiei, ceeace, dupl. datele de domnie ale acestui fiu al lui Radu,trel uie sa fi avut loc la 1385. De abia pe la 1388 aflam din nou pe Mircea, fratele si urmasullui Dan, in stapanirea feudelor ardclene, restabilindu-se astfel legaturile cu noul rege al Unga-riei 318.

Am amintit toate aceste vicisitudini, spre a se vedea cat e de greu de a potrivi feno-menele de ordin artistic si cultui al cu imprejurdrile politico medievale. Acestea din urrna variaudela an la an, chiar intr'o epoca in care orgallizarea de stat a Tarii Romanesti se inchegasedeplin i infatisa o mai mare stabilitate i o netagaduita continuitate dinastica.. Cele dintaise desvolta in mare mäsura independent de aceste framantdri trecatoare, in virtutea conditiilorpermanente de apropiere geografica si de indrumare a relatiilor economice, care determinasc'nimbul de mdrfuri, dar si de idei si obiceiuri. Cercetate pe asemenea temeiuri, chipurileintailor voevozi ai Tarii Rornânesti se aseaza mai sigur in perspectiva istoriei.

CONCLUZ1E

Exista vreuna la aceasta serie de discutii si cercetari rarlete? Fiecare din ele isi areinchcierea proprie, pe care ar fi de prisos sf1 o repetam. De este insá sd desprindem, din toatea ste studii, pri-rind probleme si puncte de vedere deosebite, unele consideratiuni de ordinmai general, sunt doud asupra cdrora c poate necesar sa mai staruim in aceste randuri, la carese opreste, cel putin pentru moment, incercarea noastra de revizuire.

Cea dintai se refera la chestiunea insdsi a descalecatului, indicat de traclitia istorica dreptmedal de intemeiere al statelor romanesti. In cc priveste acele ale Tarii Romanestl cacistint clouã, unul de peste Dunare. cel mai vechiu, i altul, rnai nou, de peste Carpati nuavem desigur pretentia de a lc fi adus in aceste studii astfel de temeiuri incat sa le putemrearza in mod nediscutabil la originile desvoltarii statului. Viitorul singur ne ardta dacase mai ascunde undeva -rreun izvor, de natura sa ne lamureasca deplin asupra acestei probleme.Se uvine insa sa subliniem cat de mult se apropie traditia celui dintai descalecat, asa cum oreproduce Cronica anonima tarzie a Tarii Romanesti, de cealalta, mult mai veche, a celuilaltAnonim, notarul regelui Bela. Se pare inteadevär cà amandoua au cules dintr'un izvor comunde informatie notiunea existenlei unei alcdtuiri de stat in Banat si Oltenia, in sfera de influentaa st4panirii prirnului imperiu bulgar. De alta parte, prezenta in Ardeal a unui voivodat slavo-roman la venirea Ungurilor e in legAtufa cu « terra Blacorum* a documentelor din -reacul alXIII-lea, iar aceasta din urma lärnureste traditia voivodului roman, pribeag din tara Fagarasu-lui, care ramitne mai departe o enigma. Credem insa ca, in stadiul actual al discutiei, trebuiescparasite prejudecatile potrimice si reconsiderate obiectiv toatc datele si toate posibilitatile.Nu se poate tagaclui, in privinta acestora din urma, cd ele nu se opun ideii descalecatului spreCampulung si Curtea de Arges.

In Moldova, aceeasi traditie, atestata de izvoare contimporane, e recunoscutá de con-sensul unanim al istoricilor. Dar exista §i versiunea unei patrunderi mai vechi, ce se leaga deispravile legendarului crai Laslau, sub a carui figura de basin se pot desprinde totusi uncletrasaturi care se potrivesc acelei, reale, a lui Ladislau al IV-lea Cumanul; expeditia lui dincolode munti, in marginele Tatarilor, este un fapt istoric, care prevesteste parca descalecatul Mara-mliresenilor din secolul al XIV-lea, dupa cum si in versiunea traditiei räzboiul impotriva Tata-rilor precedeazd plecarea lui Dragos in valea Moldovei.

A doua consideratiune priveste situatia politica din Virile respective, inainte de inche-gal:ea unei stapaniri unitare. Existenta in cuprinsul viitoarei Taxi Românesti a unui numdrde voivodate si cnezate deosebite, c un fapt dovedit prin marturia diplomei dill 1247 a lui

318 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 192, n. 9.317 P.P. Padaitescu, ibid., p. 191.318 Doc. hist. Valachorum, no 276, pp. 309-310.319 P.P.Panaitescu, ibid., p. 192.

au

va

www.dacoromanica.ro

618 Gheorghe I. Brii tianu 96

Bela al IV-lea pentru Cavalerii Ioaniti. in Moldova, unii contestä Inca aceasta pluralitate deorganizatii politice inainte de intemeierea principatului i intinderea sa treptata Oita latdrmul mltrii. Speram ca. am putut aduna aci destule argumente spre a convinge pe cei maimulti de necesitatea de a o admite. Ipoteza macar a celor doua voivodate, ce se afla laobarsia celor cloud tali, de Sus si de Jos, ni se pare tot mai puternic intemeiata pe analizaizvoarelor ce au ajuns pana la noi, si e singura in masurá de a lamuri atatea imprejurari,altfel nedeslusite, ale trecutului cel mai vechiu al Moldovei. Ea cla in acelasi timp istorieiacestei tari o mai mare perspectiva in timp, care ii lamureste totds..odatai cresterea si desvol-tarea a-tat de repede, precum i faptul neindeajuns de scos in evidenta de i:torici prea sceptici,a impotrivirii sale victoriGase la incercdrile de cucerire ale celor cloud mai puternice monarhiifeudale ale Europei de Centru i Rasarit: Ungaria angevind si Po Ionia ultimului Piast. Biruin-tele lui Bogdan asupra otirii regelui Ludovic, ale voivozilor stapani peste Sipenit asupraarmatei polone, sunt nu mai putin glorioase pentru inceputurile tdrilor românesti, ca acea a luiBasarab asupra lui Carol-Robert; e desigur de rt-gretat ca. spre deosebire de acestea, ele n'augasit niciun miniaturist sa le ilustreze, in paginile unui alt Clzronicon pictum. Dar si in lipsaunor astfel de irnagini, arnintirea acestor ispràvi ostasesti cu care principatele romane infrain istorie, dovedind virtuti militare de atatea ori incercate in vremuri mai apropiate de noi,nu poate fi lasata. uitdrii. Fie A. culegem din ea, odata cu mandria fireasca a unor asemeneainceputuri, indemnul de credinta si de nadejde in destinele viitoare ale neamului.

SUR LA FONDATION DES ETATS ROUMAINS (II)RESUME EN FRANcAIS PAR L'AUTEUR

Les etudes qui suivent tentent alors d'analyser avec plus de details quelques proble-mes singuliers. Le premier reprend l'etude de la plus ancienne « descente indiquée par latradition historique de la fondation de la Valachie: celle d'un pascage des seigneurs trans-& rmbiens en Olténie ou Petite Valachie, a une époque tres reculée, qui y auraient place

leur tete un ban de la maison des Basarab. Si l'on tient compte du rapprochement tenté parune etude recente de M. I. Donat, avec certaines donnees de la chronique du Notaire ano-nyme hongrois du N.IIe siècle, il y a lieu de voir dans ce recit un souvenir d'une dominationbulgare, qui a dfi s'exercer sur cette region a l'epoque du premier empire soit au I-Xe sie-dc et peut-etre aussi sous les premiers Assenides, au debut du XIII'. L'ethnographie dunom de Severin un adjectif signifiant septentrional dans plusieurs langues slaves confirmecette hypothese: seule une marche de l'Etat bulgare peut avoir été septentrionale sur la rivegauche du Danube. D'autre part, la domination bulgare sur le Banat actuel, a l'époque dupremier empire, semble prouvee historiquement.

line autre question dormant matière a discussion, est le seigneur hongrois Phyntade Mende qui, si l'on croit un diplome de 1324, se serait établi en avant-garde contre les Tatarsaux conf ins de leur territoire, a l'occasion du sejour que fit en Transylvanic le roi Charles-Robert d'Anjou. Selon M. M. Nistor et Sacerdoteanu, ce fidele vassal du roi de Hongrie auraitoccupé des lors une portion de la future Moldavie. Mais les Tatars, au debut du XIV' siècle,occupaient encore, soit directement, soit par leurs vassaux, certains districts de la Valachieorientale. Le nom du village de Finta dans la vallée de la Ialomita, ou eut lieu au XVII'siecle une bataille entre Valaques et Moldaves, aurait-il conserve le souvenir de cette expe-dition lointaine? Ii n'y a pas en Valachie et en Moldavie d'autre toponyme connu qui puissepre-ter a ce rapprochement.

Les origines de la Moldavie font ensuite l'objet d'une nouvelle analyse. On y redeyeque si la question de la descente des seigneurs provenant du Maramures est un fait evident,dont on pent reconstituer a peu pres les etapes a l'aide des documents de la chancellerieroyale de Hongrie, il reste deux autres problemes auxquels on n'a pu jusqu'ici trouver unesolution satisfaisante. Le premier concerne l'introduction a cette version de la tradition histo-rique, qui met en cause les hews éponymes, Roman et Vlachata, et mentionne la guerrecontre les Tatars d'un roi de Hongrie, Ladislas, qui aurait precede l'établissement des Ron-mains au Maramures. Nous croyons en retrouver certains elements dans l'expédition réelle duroi Ladislas IV le Counian, qui aurait precede rinvasion mongole en Hongrie en 1285.

Le second est celui de l'épisode reproduit par le chroniqueur polonais Dlugos7, quimentionne en 1359 une guerre civile en Moldavie, entre les héritiers du prince Etienne. L'u.n

www.dacoromanica.ro

27 In jurul in terneiexii statelor rornanesti (II I) 619

de ses fils, qui porte le rneme nom, evince par son frere Pierre avec l'aide des provinciauxhongrois, en appelle au roi de Pologne, Casimir, qui envoie une armee a. son sPcours. Maiscelle-ci, en traversant la region des forets du pays de Shipenitz, au nord de la Bukovine, tombedans une embuscade des Moldaves du parti adverse et subit une défaite totale.

Divers historiens, tant roumains que polonais, ont epilogue sur ce texte. Deux thesess'oppDsent en general dans leurs travaux. On n'y met pas en doute la véracité des faits rap-portés par Dlugosz, qui semble avoir pulse ses informations a des sources taisceptibles de lebien renseigner. Mais tandis que les uns sdmetlnt la date indiquee par sa chronique, lesautres, plus nombreux, croient a une confusion avec d'autres événements analogues, qui au-raient eu lieu environ quinze ans plus tard vers 1374-75. En effet, on ne trouve dans leschronographes moldaves aucune mention d'un prince Etienne en 1359, date indiquée genera-lement comme celle de la fondation de la principauté, a la suite de la s descente de Dragos,ou plutôt Bogdan si l'on en croit les recherches plus récentes, basées sur le témoignage deschartes hongroises contemporaines. D'autre part, des princes nommés Pierre et Etienne ontegné effectivement en Moldavie, mais plus tard, en 1374 1379 et 1393 1399. Mais il est

en ce cas plus difficile d'expliquer l'opposition des provinciaux hongrois au candidat soutenupar les Polonais, alors que les deux couronnes de Pologne et de Hongrie étaient réunies, apres1370, sur la tete de Louis ler d'Anjou, l'héritier de Casimir. C'est pourquoi, dans certains tra-vaux plus recents, parmi lesquels il convient de mentionner spécialement une etude de M. Nistor,son a fait toujours plus de place a l'hypothese de l'existence d'un Etat sépare de la Moldavieeptentrionale, comprenant le pays du Shipenitz et une partie de la Bukovine, qui aurait

ete réuni plus tard, a la suite d'une alliance matrimoniale, a l'autre principauté, issue de ladescente de Dragos et de Bogdan.

Nous avons developpé cette these, en mettant en rapport les faits relates par Dlugoszavec les indications tirées d'autres sources qui attestent l'existence d'une seigneurie ou d'uneprincipauté septentrionale, probablement vassale de la Pologne, des la premiere moitié duXIIVe siecle. La rivalité de la Pologne et de la Hongrie au sujet de leur suzeraineté sur laMoldavie, que l'on retrouve au XVe siècle, aurait done a l'origine des droits féodaux distincts,sur deux principautes différentes, vassales l'une de la Hongrie et l'autre de la Pologne. Leprojet de partage de la Moldavie entre ces deux puissances, esquisse au traité de Lublau en1412, n'était pent-etre qu'un retrait du fief qui concernait chacune en particulier. Nous adop-tons l'hypothese de M. Pascu, qui suppose avec beaucoup de vraisemblance, croyons-nous, quela soeur du prince moldave Latzko (Vladislav), fils de Bogdan, mort sans descendants males,aurait epouse le prince Etienne de l'autre principaute septentrionale, et que ce sont sesenfants qui ont hérité de l'Etat unifié. Nous etablissons a ce propos l'existence d'une crisedynastique en Moldavie, au lendemain de la mort de Latzko, marquee par les prétentionsdes descendants de Dragos, evinces par Bogdan en 1359, de revenir en Moldavie, et tentonsd'expliquer par la le régne du prince Costea, mentionné par un obituaire de 1407, mais dontle nom n'a plus été rapporté par les chroniques officielles. Ce personnage, qui est sans doutequelque grand seigneur moldave, est peut-etre le meme que celui qui garantit, en 1402, aunom de toute l'aristocratie de la principauté, pour l'hommage rendu par le prince Alexandreau roi de Pologne. On peut égalernent supposer qu'il fut le second mari de la princesse Mar-guerite ou Mushata, soeur de Latzko et mere des princes Pierre, Roman et Etienne qui régne-rent ensuite sur toute la Moldavie. Nous examinons seulement la possibilité de l'intrusionpascagere d'un pret-ndant lith-anien en 1377, a la faveur de la guerre que les princes deLithuanie soutenaient alors contre Louis ler, roi de Hrngrie et de Pologne, et les vassauxroumains du Mararnures et de Moldavie. Une esquisse génealogique precise notre point de vue,qui tend a démontrer qu'aux origines de la Moldavie, il y a au moins deux Etats et troismaisons régnantes.

De plus, il parait prouvé par les recherches recentes de M. M. I azarecu et Saretclo-teanu, que le bas-pays moldave, c miprenant les dirtricts mCridi'maux, constituait une marcheseparée, gouvernée directement par le roi de Hongrie. Ce n'cst qu'apres la mort de Louis leGrand en 1382 que cette partie de la MPldavie a &LC réunie a l'autre, et que les deux princi-pautés valaque et moldave sont devenues limitrophes.

z

www.dacoromanica.ro

620 Gheorghe 1. Bratianu 98

Enfin, dans un quatrieme essai consacré aux images et aux sepultures des premiersprinces de Valachie, nous relevons la contradiction qui subsiste entre divers travaux historiquesau sujet du portrait du fondateur de l'eglise de St. Nicolas de Curtea de Arges et du per-sonnage princier dont on a retrouvé le tombeau intact dans la nef du meme monument.Certains historiens croient retrouver dans ce portrait et ce tombeau le prince Basarab, l'ad fer-saire heureux de Charles-Robert de Hongrie, mort en 1352. D'autres croient qu'il s'agit deson petit-fils, le prince Radu (1376 1389).

Ces hypotheses se fondent sur des traditions, que l'on peut interpreter de facon diffé-rente, ou sur des details d'architecture, qui sont également suiets a controverse. 11 noussemble qu'une méthode plus siire est d'étudier le costume de ces personnages et le style desbijoux que l'on a retrouvés dans le tombeau princier. Tous ces details, d'un aspect nettementoccidental, nous reportent a la seconde rnoitié du XIV siecle, plutOt apres 1370, ce qui rendl'hypothese qui les fait remonter au regne du prince Radu la moins sujette a l'erreur. -Nousrappelons a cette occasion les raisons qui nous font croire au debut de son regne des 1376.

www.dacoromanica.ro

MEMORII, CORESPONDENTA, INSEMNARI

I.C. FILITTI: JURNAL (VII) editat de Georgeta Penelea Filitti

Germanofilia rationala" cum singur si-o defineste il conduce pe Ion C. Filitti laexperienta" slujbei de prefect al judetului Ialomita in vremea Vupatiei. impIrtit intre pre-tuirea unei spiritualitäti i materializarea ei cotidiana in Baragan\il romanesc, el traieste dinplin drama neputintei. In locul intermediarului eficace intre ocupantul vremelnic i populatiagreu incercata de razboi, intelege ca. e sortit conditiei de simplu executant. Politetea cutaruicomandant de etapt german nu-1 poate insela asupra esentei ocupatiei i anume: exploatareateritoriului dominat cu ajutorul unor spirite ancilare recrutate dintre autohtoni. Zadarnicireademersului sau II determina, de aceea, pe Ion C. Filitti, la sfirsitul anului 1917, sa, clemisioneze.

incearca, fart succes, sit reintre in diplomatie. Peisajul politic bucurestean ii descumpa-neste. Nonvalorile prolifereaza in jurul celor doi corifei ai conservatorilor: Petre P. Carp siAlexandru Marghiloman (Petrache" si Alecache", cum ii numeste familiar presa humoristica).Convorbirile ce poarta cu fiecare in parte ii last un gust de insatisfactie. Cu numai patru aniin urma, pretuit in mod particular de Titu Maiorescu, Filitti se aflase in mijlocul lucrurilor cadirector in Ministerul Afacerilor Externe si factotum al pacii de la Bucuresti. Acum criteriilede valoare sunt altele. Bisericutele", ,,clientela", patronajul" genereaza un sistem de a§azise valori morale la care intransigentul Filitti e refractar.

Paginile ce urmeaza ilustreaza elocvent dificultatea acestui intelectual de exceptie dea-si gasi locul intr-o lume in schimbare.

11 noiembrie 1917

Vine sa-mi facit vizita la prefectura. tinarul Taifas, fiul unuia Taifas cu proasta, reputatiein Caltrasi. Tinarul fusese candidat la postul de director al prefecturei. Directoratul da un con-tact continuu uu prefectul. Directorul inlocuieste pe prefect in caz de absenta. Nu-mi era pit-cuta cea dintii perspectiva, nu-1 credeam pregAtit pentru cea de a doua. Colaboratorii mei, casa-mi fie de adevarat ajutor, trebuie sa aibt, practica administrativa. Tintrul Taifas e dintrecei ce cred cit studiile universitare teoretice Ii fac apti la orice. Apoi e inca necopt. Imi spune citun consilier de curte" 1-a asigurat cit ajutorul american i japonez nu va intirzia. Un armistitiucu Rusia atragind dupit sine si o pace cu Romania in imprejurarile actuale, tinarul aifas vedein aceasta o amenintare atit pentru integritatea Romaniei cit si pentru sarcinile ei financiare

Nebulos si impulsiv. Dizertatii teoretice pretentioase si fara fond.

18 noiembrie 1917

Merg la Cacomeanca sa fac inspectii. Caz pe o petrecere organizata de ofiterul germande belire* de acolo, locotenent Bertold, in civil arhitect. Acesta este de un an in judet, de petimpul cind nu erau autoritati civile, asa ca nici pint azi nu intelege bine rostul acestora. Eraobisnuit sit numeasca si sit scoata primari, notari etc. I-a fost dezagreabil cind s-a schimbat sis-temul. Continua sa cheme la Cacomeanca, in fiecare zi, pe primarii sau notarii comunelor dinbeçirc spre a le da ordine. Perdere de vreme pentru acesti nenorociti de la care se cur atitea inda-toriri in imprejurarile de fata. Nu ma pot supara prea mult ca nu gasesc registrele in desavir-sat ordine, nici la zi. Instructii repezi si lamurite farit telefon, telegraf sisautomobil nu se pot da.

Locuitorii erau adusi mai mult cu sila la petrecerea lui Bertold. Monoloage zise de unfost actor, apoi de curind talmaci la Roseti i acum spre a cistiga mai mult iardsi actor de bilci,ratacitor, batrinul .5teranescu. Apoi un prestidigitator. Sala plina, un leu intrarea. Trei invitatiila prinzuri. La un tartan, User, unde sade i manincit ofiterul, la un birtas, Cazacu si la invata-toare. Accept aceste clout invitatii. La Cazacu iau la mast si pe notar si pe ajutorul de primar.Explic notarului greseala ce se face de a nu se tine in regula registrele de statistica economica.Dauit cei ce incarca nu gasesc inscris acolo ce trebuie sa se lase fiecarui locuitor pentru hranasa i pentru saminta, ridica tot. De la teatru sunt dus cu felinarul la primarie, apoi la Cazacu,

* Bezirck, circumscriptie (germ.)

Revista istoricV, tom IV, nr. 5-6, p. 621-629, 1993

0?).

www.dacoromanica.ro

629 Memorii, Corespondenta, Insernnari 9

apoi la invatatoare. De atita rnincare nu pot dormi decit 2-3 ore. Vaz rasaritul soarelui pe ofrumoasa dimineata rece. M. intorc cu trasura si la zece ore trag de-a clreptul la prefecturgl.

Am fost la Bucuresti 15 zile, de la 20 noiembrie la 3 decembric stil nou. Neintelegeriintre sefi". De o parte Carp, intransigent ca totdeauna, iar pe lingd el, cu veleitati de mosteni-tor prezumtiv, Nenitescu! Apoi Marghiloman. De o parte stil Stere.

Anion C.C. deplinge aceste neintelegeri. Ironizeala veleitatile lui Nenitescu, care firesten-ai c titluri de sefie. Badaranului i s-a suit fumul la cap. A fost la Berlin in chestii financiare.Acolo fircste a vorbit si politica. Acum se considerd, deci, mare politic. A luat secretar generalpe doctor Maltezianu, un tinar destul de obscur dar cu legaturi personale cu Nenitescu. Atribuin-du-si un secretar general, Nenitescu a spus urmatoarea fraza memorabila despre colegii sadgaranti de ministere: Ei sunt ceca ce eram", adica ei nu sunt decit secretari generali pe cind el,Nenitcscu, are un secretar general, deci el Nenitescu e mai presus de ceilalti! Uf!

C.C. Anion rezuma foarte bine situatia ca omul de azi e Carp, iar cel de miine Marghilo-man. Pacat c Marghiloman are micimi in felul de a se inconjura. Nu chiama in jurul sau toatefortele tinere.

Am vazut pe Marghiloman. El n-ar fi partizan al schimbarii dinastiei, socotind-o casingura idee de stabilitate in tara noastra, unde nimic nu e stabil. Inlgturarea cu totul a dinas-tiei actuale nu e necesara. Neincrederea pe care o inspirg regele Ferdinand si regina Maria sepoi inlatura lasind tronul spre pildA principelui Nicolae, cu regenta ping la majoratul acestuiaa unui agnat din familia Hohenzollern. Acest agnat n-ar avea a menaja lumea in vedere de aasigura tronul mostenitorilor, asa cg tara s-ar putea bucura de mai multi ani de o domnie ener-gica si strain& de influentele ce au predominat ping acum.

In chestii interne Marghiloman se gindeste la un proiect de lege pentru cercetarea averilorilegitime dobindite prin razboi. tin Costinescu, un Constantinescu P/orcu/ vor avea s raspunzg.Bratianu va avea sa depuie intr-o largg anchetg despre neorinduielile si. risipele de la razboi.Un Chrisoveloni, abia roman i nici macar purtgtor de uniformg, facind pe incendiatorul dile-tant2, va avea sa rAspunzä cu averea sa de stricaciunile facute.

La intrebarea mea daca va pune mAnusi cu adversarii, Marghioman imi rgspunde cgare 63 de ani, ca n-are fiu spre a-i lasa mostenire politicl., asa cl n-are cuvinte de a menajain cei citiva ani de activitate politica ce-i mai ramin.

Cu Stere nu vrea Carp sa aiba relatii pentru cg Stere e socialist. Dar acum nu e vorba deprobleme interne! De asemenea, neintelegerea cu Marghiloman in privinta dinastiei n-ar trebuisa fie un sant intre ei pentru cg nu ei vor hotgri ci Berlinul i c. numai principiul importa: inla-turarea lui Ferdinand si a influentei la care acesta a fost supus.

La conferinta lui Al. Beldiman despre situatia României, in zioa de 2 decembrie la Fun-("cilia Carol, imbulzeala. Prefectii fuseserA chemati cu delegatii din judet, dar fireste nu s-aingrijit sg se rezerve locuri i fiecare s-a instalat cum a putut.

In ajun ni se daduse ordin la Interne sä nu lugm parte la conferinta, fiind functionarifiind vorba de consfatuire", cum scria pe invitatia tiparitg. Dar invitatia exista tot de cind

Internele daduserg ordin prefectilor sa. vie cu delegatii! Atunci? Tot frecaturi politice. A fostteamg sa nu se ridice vreunul sI. vorbeasca, sg fie aluzii la Carp, Marghiloman, Stere. In urmas-a dat asigurarea ca nu va fi consfdtuire ci numai conferinta lui Beldiman. Totusi Carp si Stereau lipsit.

Nimic nu s-a schimbat la oamenii nostri politici. Fiecare continua a-si avea bisericute,clientii sai care-1 admira Mfg, vreo contrazicere azi i cari miine vor lupta poate pentru izbindaelectoralg a patronului. Aceiasi nepricepere de a-si alege oamenii. Omul de casà al lui Marghilo-man, arendasul Paul Teodoru, ridicat la trepte administrative nesperate, acum fruntas carpist ?Acest zeu tutelar al Ialomitei, cum 1-am poreclit in ironie, ar fi vrut sg conducg judetul prinmine dar nu si-a gAsit omul, ceea ce fireste ii displace si rn-ar vedea cu placere inlocuit prinvreunul politic".

Mi-am dat de altfel demisia.Mai intii nu pot fi folositor judetului. Nu pot impiedica transportul tuturor cerealelor,

nu pot asigura alimentarea, imbracamintea i inaltamintea populatiei. Orice subofiter de betirce mai puternic decit un subprefect. Avem un rol pur formal, un paravan. Politetile personalenu pot fi fireste o compensatie. Din punctul meu de vedere nu e o cinste a fi prefect. In vremuride pace deja functia Ii pierduse prestigiul. Acum nici unul din colegii mei n-are nici culturamea nici titlurile mele de serviciu. Am voit o experienta, am facut-o. Acum trebuie sg ies ca sgnu se obisnuiascg conducatorii sg ma intrebuinteze in functii subalterne.. De acum inainte inte-

1 Nota despre citiva localnici parveniti, familiile Ioan i Ghita Manolescu si G. G. D u-mitrescu. Sunt apoi pomeniti neicutu" Apostolache Bolintineanu i arendasul Tonciu.

2 Jean Chrisoveloni, algturi de Valentin Bibescu, au format un comando care a incendiatsondele de la Moreni pentru ca productia lor sA nu cadg in mina nemtilor.

www.dacoromanica.ro

3 Memoril, Corespondentn, trisemngri 623

resele imi impun sa nu mai ocup asemenea functiuni. Daca se apropie negociatiuni de pace (cumse pare, scriu a7i 11 decembrie), ar fi mai interesant sa fin la Bucuresti spre a lua parte eventualla aegociatiuni, daca si pentru aceastã treaba nu se vor gasi cumva altii mai prep:164.

Pentru vreme de pace candidez la postul de secretar general la Externe, cu titlul de minis-plenipotentiar sau la o legatie mica i aproape de tarn. din cauza intereselor mele materiale,

spre pilda Sofia.Problems, la Sofia ar fi interesanta.Daca, precum sper, Dobrogea minus Quadrilaterul, ne va ramine, claca deci nici in impre-

jurarea actual& Bulgaria nu va obtine Dobrogea veche, atunci desigur trebuie sä renunte defi-nitiv la acest vis i atunci desigur nu mai exista motiv serios de discordie intre acesti doi vecinicati trebuie sa aiba alta menire decit de a se paraliza reciproc.

Caracteristic, relatiile mele cu autoritatile militare. Vine un nou comandant agricol aljudetului, un capitan. Dupa citeva zile imi trimite raspuns ca doreste sa ma cunoasca, sdpnftesc la el. Birourile noastre sunt in doll& aripi ale aceluiasi palat. M. duc la comandantuldistrictului, colonel, si intreb claca aproba acest procedeu. Spune ca. nu. Apoi chearna pe capitan.Rezultatul nu este ins& ca acesta ar veni intii el la mine. Chestia dar ramine in suspensie. Mi seeduce indirect la cunostinta en capitanul nu socoteste ell el, ofiter, poate veni cel dintii la uncivil, mai ales in tarn, cucerita. In fine. incidentul se curtna intr-o zi in cabinetul coloneluluiunde suntem chemati amindoi si unde facem cunostinta.

Ofiterul de agriculturã al plasii alarasi cravasea76 pe primarul de la Ciulnita. Ma piingacesta dezaproba dar fireste afacerea n-are alta urinare.

In rezumat, ei trebuie sa aibe in sate pe oamenii care le executa cel mai bine ordinelesi prefectura in numiri i destituiri trebuie sä tina cont de aceastd consideratie inainte de oricealta.

Ma gindeam la aceastä ciudatä imparechiere ?litre autoritatea civill Si cea militara, peand ma aflam, una din duminicile trecute, la slujba in biserica impreuna cu colonelul coman-clUnt al districtului care voise sa asiste la o slujba ortodoxl. Evident cá raporturile personale suntcele mai bune, ciij fiecare in parte are intentiile ca i cuvintele cele mai prietenesti, nu numai pen-tru mine dar i pentru tara i neamul acesta dar asupra regulilor i exigentelor impuse de ordinesuperioare nu exist& concesiuni i fireste este dezacord intre acele exigente i dorintele de mena-jare pe care noi, autoritatile civile, le-am avea. Apoi relatiile sunt totdeauna mai plácute cu ceimai inalti in grad cari sunt si mai porniti spre bunavointa. in fine, mai am de a face cu oameni

oameni".Prietenul meu Merck mi-a povestit cum, fiind la Bucuresti i vorbind in cercuri militare

despre mine, despre germanofilia mea rationala, convinsa, izvorita din cercetari istorice si des-jyre necesitatea de a nu dezgusta oameni ca mine, a primit rnspunsul ca acorn toti li zic germano-fili i cit toti sunt niste canalii. Fireste c o asemenea mentalitate si credinta care domnestein multe cercuri militare nu e de natura a pregati terenul pentru relatii viitoare. Dar ma gin-den iarasi ca germanii n-ar fi ajuns unde au ajuns dun, ar fi fost i ei dispusi in genere la siste-mul concesiunilor.

Zile le acestea aflindu-ma la etapa Lehliu, am stat pin& tirziu noaptea in cercul militariloracolo. Arn fost impresionat de cordialitatea de raporturi dintre acesti militari de toate gra-

dele, de toate virstele si de toate provenientele, care cintau in cor cintece studentesti, care petre-ceau de minune fara concurs femeesc j care dadeau dovada celei mai desavirsite solidaritatisociale. La ei cind a venit de sus ordinul de razboi nimeni nu 1-a discutat, dar pentru ca pretu-tindeni a fost i convingerea ca razboiul a fost declarat pentru ca nu se putea astfel. La noi a1 ipsit increderea in cei de sus.

in Calarasi aproape nu sunt Marghilomanisti, sunt liberali i sunt Cantacuzinisti. Suntunii care au deosebita evlavie de Paul Teodoru. Acest produs obscur al Urzicenilor s-a imbogatitin arendaslic, iar pe calea politica, desi nu s-a distins niciodata, a fost ridicat de Marghilomanca om de casa pin& la treapta de secretar general. Astfel sprijinit a putut aduce servicii unorialomiteni creiat partizani. Acum ar fi candidat la Ministerul agriculturei (lac& ar fi unMinister Carp, caci acum e carpist; critic& pe Marghiloman, a devenit om de stat. S-a suit incapul celui ce I-a facut, dupa expresia turceasca. E din categoria celor ce stiu sa se invirteasca.De aceea Marghiloman 1-a utilizat pe el mai mult decit pe fratele meu Nicu citruia desigur is-ar fi cuvenit mai pe drept sefia la Ia1omita3.

Dar chestia agrara va fi i dup& pace cea mai grea problem& in Romania. Ea nu presupunenumaicunostinte practice agricole, pe care le poate avea orice arendas, dar i o cunostinta adinca

3 N.Ota bibliografica despre trei carti: Karl Strupp, Angsgewalte diplornatische Acktens-trueke zur orientalische Frage. 1916; Ubersberger, Russ lands Orientpolitik ; Th. v. Sosnowsky,Balkanpolitik Oester Ungarn seit 1866.

1113. 3807

tru.

si si-a

dt

www.dacoromanica.ro

624 Memorii, Corespondenta, Insemnari 4

a unui complex de imprejurari sociale care trebuie -privite nu numai in stadiul lor actual darin dezvoltarea lor istorica. Pentru rezolvarea unei astfel de probleme se cere o alta personali-tate.

18 decembrie 1917

Contabilul prefecturei, Ion D. Ionescu, fara multa carte, dar destept, siret, cu experientavietei, e dintre cei care au visat Ardeal si nu s-au dumirit nici azi. Are speran ta. in luptele internedin Rusia. Se intelege ci. sped. intr-o reactiune cuceritoare. E dintre cei ce viseaza chinezi,japonezi, aliati venind prin Asia Mica asupra Constantinopolei, americani etc. si deci, in zaTe,oricit de turbure, Ardealul! Dar ce s-ar face biata -tara pina atunci?

De la Bucuresti mi se aduce zvonul ca Carp ar fi fost chemat la Iai, dar nevrind sa pri-measca puterea din miinile lui Ferdinand, a refuzat. S-ar fi asteptind plecarea lui Marghiloman.Dupa. altii e vorba de plecarea lui conu Petrache la Berlin. Deocamdata, nestiind nimiccred ci. sunt zvonuri puse in circulatie de cele doua particle si-mi aduce aminte de caricaturilede acum citiva ani: care pe care: Tache ori Petrache? Acum e: care pe care, Petrache ori Aleca-che ? E de ris ori de plins? Sarmana tara! In jurul batrinilor" sefi roiesc tineri de tot, fara niciun fel de state de serviciu, nici experienta. Clientela sefiei viitoare, care deocamdata ascaliaorbeste de lozinca patronului respectiv, far. a indrazni fireste sa manifeste, oricit de dis.-cret, macar o rezerva. $i cind imi aduc aminte cum se discuta cu Maiorescn!

Astept ocazia si. trimit lui Tzigara urmatoarea scrisoare:Dans cet exile m'arrivent les echos des événements si palpitants. Je les recois au lit ou

me retient une jaunisse!Puisque celui qui voulait bien avoir quelque opinion de moi n'est plus4, puisque ce témoi-

gnage d'outre tombe et mes faibles états de service ne me valent pas la confiance de ceux quiont a decider (?) aujourd'hui du sort de notre malheureuse patrie; puisque ayant eté honni parceux-la a cause de ceux-ci, je ne suis pas néanmoins pas agree par ceux-ci; je ne sauraisdement pas disputer le terrain aux plus jeunes etoiles a la mode, mais il me sera permis d'insisterpour etre sorti de ma situation actuelle et pour que je puisse entrer dans la catégorie d'un simpleparticulier.

Je n'ai pas conscience de rendre actuellement quelque service; ma sante est tres affai-blie; les grands événements qui se préparent me rendent fievreusement impatient dans ce trouécarté; la dignité que je revete, une des 14 pour lesquelles ii n'y a même pas de chaises reserciéesa. une conference off icielle, ne m'inspire aucune vanité.

Je vous prie done instamment de bien faire valoir oil de droit que je rentrerai pour lesfetes de Noel mais sans esprit de retour ici. Faites qu'on prenne a temps des mesures de renipla-cement. Les candidats ne peuvent pas rnanquer.

Je ne demande rien en echange. Je veux seulement regarder de chez moi, d'au milieudes miens se dérouler les évenements et les noter dans mon journal. Cela restera toujourg lameilleure chose que j'aurai pu faire.Calärasi, 16 decembrie 19 17."

Nici democratia nu exclude un protocol i o ierarhie care asigura ficgruia locul sgu sidemnitatea sarcinei ce ocupi. in stat. Pentru ca functionarii sa respecte, trebuie sa fie respectati5.

La resedinta prefecturei, in exercitiul functiei, prefectul are pasul imediat dupa arhiereidupa minitrii titulari, chiar i inaintea generalului de corp, ca reprezentant al guvernului. Nub.cea imbulzeala care dezgusta pe regele Carol, nici umilirea functionarilor! Intre grad si functieprimeaza ce e mai mare6.

Amicul Al. Pisoski a fost la Carlsbad si pe la Berlin. Acolo a vazut pe Bussche, pe prie-tenul sail von Rantzau, ministru al Germaniei la Copenhaga si amic al lui Wilhelm II i pe altii.Intors, e misterios. Imi spune numai ci, nimeni acolo nu stie nimic, doar Cartierul generalcare singur va hotari. Prietenul de la 1913, pe care eu 1-am propus lui Maiorescu atunci sa: fie'prim secretar al conferintei, nu-mi face cinstea unei confidente. Inteligent dar lenes, si-a facutrelatii in Occident si si le-a pastrat prin farmecul sau personal, talentul sau muzical si acel dardu monde" care ajuti. mai mult decit straduinta i plutind astfel usor e destinat si in viitorla o frumoasa carier, diplomatica pe lingä Puterile Centrale. La 1913' admira pe Maiorescu,acum, carpist infocat.

C.G. Mano, vesnic copil. Nu credea in perfidia unui Derussi sau Langa Rascanu. Acumnu intelege de ce ar fi vinovat in ochii guvernului de la Iasi. Nu crede ci. va fi lost destituit acolo.

4 Aluzie la Titu Maiorescu.5 Urmeaza, o schema a ierarhiei sociale, de la rege la arhierei.6 Nota despre o colectie de Almanahuri Gotha.

pozitii,

www.dacoromanica.ro

5 Memorii, Corespondent5, Insemnari 625

Dac& ar fi fost, 1-ar durea. Se gindeste sa reintre in diplomatie; e legitim. Dar i-ar conveni laPetersburg. Deci nu se crede comprolnis fata de Antanta. E dintre acei care ar vrea sa fie yes=intr-un juste milieu, sa nu supere pe nimenL 0 vesnica teama de a se compromite. Resimte maiales bucuria genealogica. Din punctul de vedere al pretentiilor de acest fel ar putea fi comparatcu ducele de St. Simon, pentru care nu existau decit les ducs et les paires.

Tzigara Samurcas nu e un savant, nici in materie de arta, dar a stint ce trebuie publiculuinostru: praf in ochi. Popularizarea tiintei, organizarea citorva expozitii, ceva polemici senza-tionale, proiectul de muzeu, secretariatul reginei Elisabeta, colectii de scoarte, icoane sireputatia s-a fäcut. Destept, abil, era bine in casa Bratianu (chestii de gusturi artistica nationalecomune). A ramas in Bucuresti; cunoaste bine limba germana. Carpist. Frecventá mult peMarghilornan. E acurn omul acestuia, care e omul viitorului. Se destina vietii politice7.

Azi 19 de.;embrie fiind tot bolnav am primit vizita capitanului aghiotant Deetjen. Teri avenit colonelul comandant al districtului, Lacher. Relatiile doar personale sunt cele mai bune,dar nu pot impiedica neplaceri de fapt ca cele ce urmeaza.

Doamnele Mester si Gheorghe au cerut comandaturei locale sa le autorize o serbare infolosul Crucei Rosh germane i a prizonierilor români. Astfel pusä chestiunea, nu ma puteamfireste opune. Zisele doamne n-au legatura nici cu vechiul comitet de drept al Crucei rosii dinCalärasi, nici cu comitetul de fapt ce s-a organizat sub ocupatie si n-au nici reputatie personal&care sa le dea autoritatea de a patrona serbari. Daca orice initiativa particulara cu scop de bine-facere este binevenita, n-am insa in specie nici o obligatie de a ma asocia i mi-e permis a refuzade a ma. asocia pe motivul putinei consideratii ce am pentru acele persoane. Au cerut ca serbareas& se dea in sala Curtii cu juri din Palatul administrativ. Nici la aceasta nu puteam face obiectie.M-am marginit deci la acest rol negativ. Dar o latura mai neplacut& nu putea lipsi. Au cerutca fete de cetateni cumsecade sa danseze dansuri nationale in costume nationale i oräsenii,de tearna neajunsurilor pe care acele doamne binevazute de comandatura pentru simtimintelelor germanofile le-ar putea face, au consimtit cei mai multi.

Judecatorul de instructie irni spune, de alta parte, ca a rezultat din cercetarile saleo intreaga serie de vinovatii asupra consiliului cornunal de pe la inceputul ocupatiei. Printreimplicati este si jidanul Waldmann, care s-a distins si se distinge prin afaceri incorecte. Tearnade a-i depune, tot din pricina neajunsurilor pe care acest jidan le-ar putea face: perchezitii,rechiiitionarea päsarilor etc.!!

Cind am patronat odata serbarea data de piste gimnazisti, patrioti i patrihoti in fruntecu dl. Catu Doicescu, n-am luat parte, spunind ca in imprejurarile actuale nu iau parte la spec-tacole. Dar aceiasi au luat parte la alta serbare organizata de ei in lipsa mea i vor lua partela serbarea Mester Gheorghe!

in ce alta tara s-ar fi vazut sub ocupatie asa puting solidaritate, asa lipsa de dorintade a se grupa sub functionarul ci,il cel mai inalt al districtului, care reprezinta azi ce a mairánlas din autoritatea tárii!

in nr. de la 24 noiernbrie 19 17 al Luminei" se publica un foarte interesant articol alprofesorului Kjellen de la Universitatea din Uppsala, articol aparut la 1 septembrie 19 16.Acest articol arata ca interesele politice i economice ale Rornaniei erau contra Rusiei pentru

7 Urmatorul pasaj a fost in intregirne taiat de autor:13a4, sterna familiei Baux, Balsa; Carp, Karp; Manos, Manno; Vdcarescu, Fogaras;

Lew, De Linche.Traditiile care au Mut farniliile sa adopte i anumite steme. Vacarescu la finele sec.

XVIII; Bals Balsa, inexact; Manos, traditia se um& deja la a doua jurnatate a secolului XVIII;originea poloneza, pe care Canternir, adeseori fantezist, o atribuie unor familii, nu se poate do-vedi. Identit4ile sau asemanarile de nume sint foarte ispititoare. Exist& astfel o familie Filit-nis, cu blazon comet& (?).

Arme conferite: Bellio, Brancoveanu, Cantemir, Cantacuzino, Cazimir, Costin, Petri-ceicu, Hurmuzaki, Kretzulescu, Racota (la Lecca), Sturdza. Incolo embleme. <Not& de sub-sol>: Familii venite din strainatate cu armele lor: Blaremberg, Laptew, Salmen.

Vulturul rosu cu zimbrul Moldovei, pentru a insemna calitatea de boieri ai principatuluirespectiv. Credinta i caritatea crestina : cruce, inima, porumbel, fenix. Embleme razboinice:lei, spade, sa'geti. Amintiri de functii ocupate: balante, brate inarmate, castele, chei. Dragosteade cultura sau stralucire: stele, soare. Arme zise parlantes": Rosetti, Samurcas.

Oricare ar fi provenienta acestor steme, de ele sunt legate amintirile cele mai scumpeale familiilor respective care pe un tarim sau altul s-au facut folositoare tarii. Ca atare au dreptla considerare. Nici blazonariul occidental n-are in fond alta origina. Fie ca aceste embleme,arnintind generatiilor actuale faptele inaintasilor, sa le trezeasca in suflete imboldul spre bine,frumos i adevar.

www.dacoromanica.ro

626 Memorii, Gorespondenta, Insemniiri 6

oricine considerã inde-pendenla politica si economica printre interesele vitale ale unui stat;cà Puterile Ccntrale au sistcmul fcclerativ cu tendinte la menajarca organismelor mai mici,re cird Rusia este centrali2alcare cu tendinte la oprimarca organismelor politice mici si cäRomania s-a alipit totusi /thr de Rusia, pentru ea nu era in cazul Belgiei, Greciei sau chiarItaliei, caci la presiunca Rusiei putea raspunde prin cumpana germana si drumul marilornu-i era amenintat de Anglia caci economiceste era independenta de transporturi pe mare 9.

22 decembrie 1917

Mi se spune ca ar fi lost arestat Anton C. Enescu, proprietar la Ciulnita, bogatas lavreo 9 milioane *. Este literal care si azi ar primi cu flori pe Bratianu. Cind 1-am nurnit inconsiliul judetcan, ca sä nu se zica el am numit numai conservatori, s-a aratat nentultumit.Desi vine la Calara0 pentru trcburile lui, n-a venit decit odata la consiliu, sub cuvint ca-idrumul lung; in nalitate pentru a nu se cornpromite in ochii guvernului de la Iasi. Badasanosdin fire, a venit sà ma vaza la Calarasi numai cind a avut ceva s ceara; claca nu i s-a facutindata, s-a plins; cind s-a facut, n-a multmnit. Zgircit, cind i-am cerut pentru Crucea Rosie,mi-a dat cu man greutati 40 de lei.

24 decembrie 1917

Ajunul Craciunului, stil nou. Am asistat oficial la ora 5 p.m. la pomul de Craciunorganizat in sala Curtii cu jun din Palatul prefecturei. Program muzical (mai ales canto)executat de cor de soldati.

Plingeri vii in populatia orasului pentru ca se rechintioneaza din case rufarie si de alehranei. S-au aplicat i amenzi grele celor la care s-au gasit cantitati mai man de faina. etc.

Am scris, i oficial si particular, dar marturisesc ca, am pastrat as a. amintire de teroa-rea ce domnea sub ai nostri de la izbucnirea razboiului, incit nu pot ajunge sa ma indignezde cxigentele invingatorului

26 decembrie 1917

In chestia annistitiului ce s-a incheiat pe frontul ruso roman, se intelege din comunicateca Romania a aderat numai la armistitiul ruso german dupa ce s-a incheiat acesta, fiindcan-a avut incotro. Acurn ca, se negcciaza pacea ruso germana, iarasi nu se vorbeste de Roma-nia. Se vede ca guvernul de la Iasi asteapta iarasi rezultatul rusesc spre a se hotari apoi.Spera desigur ca nu se va ajunge la, pace, bizuindu-se mai ales pe tulburarile contra maxi-malistilor in suchil Rusiei, pe care Intelegerca pune sperante.

in Lumina" de la 26 decembrie 1917 se vad clar cele doua teze. Intr-un interview,Marghilo man spera Ca rcgele va face gestul inevitabil de a constitui un guvern apt de a negociapacea i demn de aceasta. lar Stere in articolul de fond vrea sa dovedeasca cli deoarece Caine-rele nu s-au intrunit la 15 noiembrie i nici la 15 decembrie, s-au calcat articolele 95 si 31din Constitutie i Romania a ramas fdrd rege si fara guvern.

In acelasi Palat administrativ sit Ili fie si administratia i judecatoriile. Se ceartape curatit i incalzit.

Vineri, 4 ianuarie stil nou 1918

Consilin judctcan. Din nenorocire numai patru consilieri prezenti. Citesc expunereasituatiei, cu glas tare si in uncle lccuri vibrind de rasiune. Seara poftesc la restaurant pe consi-lierii judeteni Sighireanu, Doicescu, Scarlatescu, pe primar Pellianu, pe Gogu Dumitre=eu,directorul prefecturei, pc contabilul loneseu, pe noul politai capitan Constantinescu i pe direc-torul politiei lccale Balaban, pe ofiterul Schreinecke, calificat in oras omul drept si MIrck,omul bun. imi exprima toti, in termeni care par sinceri caldurosi, dorinta sit revin la Ca larasi.Verualttngsstab vrca. Ea ma trimita la Craiova, ca inaintare. Dar nu-mi convine s-o iau de

Un citat din Jacques Boutroux, Victoria 1, Edouard III, Georges V, Paris, 1911, p.84-85, despie valoarca rnedicilor ca diplomati, Cu o referire apoi la rolul preotilor in acelasidorneniu, amintind de elogiul facut diplomatului francez Ch. Reinhard (aflat si in Principateleromane in 1E06, in calitale oficiala) de ministnil de externe francez, principele de Talleyrand.

* Tiei rinduri Mate de autor, ilizibile.9 Consrect dupa, dr. Toulouse, Ccnonent foimer un esprit, Paris, 1908. I. C. Filitti can-

chide co. lucrul e posibi ;dear cind individul ajunge sa eunoasca le comment des choses", Siacesta e numai savantul. Altminteri, fiul unui negustor, de pilda, dupli ce a primit o educatieextrem de ii grijita, s-a dovedit un prost comerciant.. .

8

5.

www.dacoromanica.ro

7 Memorii, Corespondent5, Inseninari 627

a capo intr-un judet pe care nu-1 cunosc, nu cunosc oamenii i nici ei pe mine. Voi vorbila Bucuresti cu Decker, loctiitorul lui Weiser, pe linga care, multumita mai ales reclameice mi-a facut Merck, ma bucur de multa favoare. Românii care erau la prinz rn-au condusapoi in carpore pina acasa. Se simtia ca e o despartire. In alt judet n-as avea autoritateamorala pe care rni-o da aici nurnele men. In cuibul de intrigi ce este Calarasii ofiterul mi-aaratat denunturile impotriva comisarului Voiculescu, a judecatorului Kozlinski i abia nurnitu-lui, de vreo 15 zile director al politiei, tindrul director al politiei Balaban; boala denunturilorpe mine nu in-a putut atinge.

La masa politaiul Constantinescu a facut o impresie asupra psihologului Merck. A tinutconferinta despre Hindemburg, despre Blucher i Gneisenau, despre cauzele victoriilor germane.Voia sa arate ca este a l'aise §i a. are cunostinte strategice. Roman istet! M. gindeam ca n-amauzit ofiter german facind astfel de discutii. Fiecare executä, nu discuta. La noi, invers!

Neamul nostru Cremida se trage din Constantin ce a facut biserica Sf. loan Teologuldin lanina. De la Anton, ginerele lui Scarlat de la Tarigrad, s-au tras doua rarnuri. Din unaa fost stolnicul $tefanache, spinzurat la Bucuresti O. Din cealalta, Gheorghe Alexiu delanina, care a avut pe Constantin, cumnatul mitropolitului Dositei. Din acesta ne tragemcele 4 ramuri de acum. A lui Silvestru care a tinut pe Maneasca, a bunicului meu Diarnandide la Niscoy, care a tinut pe Elena Vlahuti, a lui Nicolae de la Radulesti si a lui Dumitrache,

lui Nastasache. Erau veri cu invatatul Gheorghe din Rusia. Mitropolitul Dositei se trageadin Italia, unde se gaseste nurnele de Filitti. Mania lui era de bun nearn albanez, Curti. Tatal(Nastasache) Filitti, orn ndscut pe la 18 10 si care invatase la Pisa. $tiam de la batrinamatusa. Wartiadi ca tatal rneu se ocupase cu spita nearnului. Tot dinsa irni spusese ca exist&o insemnare a nasterilor tatalui meu si a celorlalti frati si surori, insemnare pe care am gasit-o,de asemenea, printre hirtiile vechi in casa de fier dupa moartea rnarnei mele 11.

Am sosit la Bucuresti in seara ajunului de Craciun. Prima zi de Craciun dimineata,cu copiii la Sf. Spiridon al Ghiculestilor. Dupa amiaza, porn la Lisette Paul Grecianu. Dejunfusese la tante Catherine. Am pretuit mincarea bunk atit pentru c. e rara in vremurile acestea,mai ales pentru cine vine de la Calarasi i pentru ca iesearn din gMbenare. A dona zi deCraciun am niers cu copiii pentru oarecari cumparaturi. Am dejunat la Alexandra Catargiiar apoi porn la mine pentru copiii mei, copiii cumnata-mi Marie Cesianu, copiii lui Nicu Ghica

cea mai mica dintre copiii lui Lisette Grecianu. Copiii s-au jucat in tot felul i s-a petrecutvesel. Tin an inainte eram la Focsani!

27 decenibrie stil vecki (9 ianuarie) 1918

Dimineata la Veraaltungsstab la Geheimrat Welser. Irni face propunerea de care ma ves-tise Merck sa tree la Dolj. Merck scrisese pentru mine la V. stab, aratind pentru ce doream säramin la. Bucuresti*. Weiser imi spune ca am fost pretuit la Calarasi i ca vrea sA ma tri-mita la Craiova, unde lucrurile nu rnerg cu prefectul Cernatescu, om in virsta, fost si altadata prefect si deputat. Dupa opt luni germanii rn-au pretuit, românii dupa 16 ani, nu! Se coco-teaza un Maltezianu, ale carui state de serviciu nu se cunosc, nurnindu-se secretar general laFinante, peste capul liii Kiriacescu, functionar vechi, destoinic, cinstit, lasat aici de govern!Se numeste acest yaltezianu in comisia pentru pregatirea viitoarelor tratate de comert si pro-fesor la $coala de Inalte Studii Comerciale. $i pentru mine nu se gaseste ocupatie in BucurestilSeara prinzesc la Tzigara Sarnurcas. inni spune cli dacli nu i se da satisfactie intr-o neintelegere cea avut pentru administratia Casei regale cu colonelul jidan Brociner, va demisiona. Voiestesa demisioneze si pentru ca are simtimintul ca este nimerit acum a sta in rezerva iii vedereaviitorului. Sub ce drapel sli ne inscriem acurn? Carp? Dar chiar daca acest batrin de 82 de aniva forma un guvern, cit va dura fata de intransigente/le/ cunoscute? Sä participam la o eventual&lovitura de stat ? Dar daca nu reuseste? Tzigara zice c eu sunt indicat iau locul. Deoarece peWelser n-am putut sa.-1 refuz si tot ce am putut obtine este ca fiindca am fost bolnav, sa stau oluna la Bucuresti, ping la rnijlocul lui fevruarie stil nou, este evident ca in loc de a ma ducela Craiova a primi politia ca sa ramin aici. Vom vedea intr-o luna ce se va intimpla**.

Despre pace nu se stie nirnic precis. Trotzki a plecat la Brest Litowsk. Dar guvernulmaximalist pare zdruncinat, incit ce valoare ar avea o pace ? In tot cazul o Rusie razboinica pare

1° Vezi articolul autorului Un grec romeinizat, stolnicul ,tefanachi Cremidi (t 1764),in Revista istorica", I, 1915, nr. 2, p. 104 111.

11 Tot paragraful privitor la genealogia familiei e format dintr-un text suprapus unorrinduri taiate, precedat de urmatoarea nota: Regasesc document vechi pe verso caruia eranotita genealogica". Insemnarea lipseste din arhiva farniliei.

* Trei rinduri taiate de autor, ilizibile.** $ase rinduri taiate, ilizibile.

tatal

si

sa-i

www.dacoromanica.ro

628 Mernorii, Corespondent:á, lusemnari 8

exclusa. Ce va face guvernul de la Iasi, fata, de aceasta situatie? Daca nu cedeaza, germaniivor porni probabil o ofensiva, cu ajutor bulgar, dar bulgarii vor cere desigur Dobrogea. N-auinteres germanii s-o dea pentru a nu pune pe bulgari in hotar cu Rusia, dar daca vor trebui sacedeze?

Era vorba sit piece Carp la Berlin, insotit de Pisoski, de col. Sturdza si de Beldiman.Pare cit nici germanii nu vedeau aceasta cu ochi prea buni, pentru ca Carp ar fi obtinut poatefagaduieli de la imparat.

Cu prilejul discutiilor de armistitiu de la Focsani, au plecat acolo si cei doi Arioni,in scop de a lua contact cu delegatii din Moldova. A fost apoi o a doua intrevedere pentruschimbul prizonierilor. Din Moldova a venit Jean Mitilineu, de aici s-au dus Arionii i Neni-tescu. constatat intransigenta celor din Moldova.

In rezumat: haos. Trebuie rabdare pentru a astepta evenirnente le.

11 ianuarie stil nou 19 18

De vorbi. cu Costica. Anion. Confirma despre intrevederea de la Focsani, cele de mai sus..Despre certurile interne spune cal unirea se va face la momentul oportun. Observ ca. abia se potgasi 9 ministri i ca deci e inutil sa se certe. Reforma principala a viitorului va fi cea financiara.

12 ianuarie Istil non 19 18

Dimineata intilnesc pe Mehedinti, probabil viitor ministru. Din conversatia cu el nureiese ca pregateste vreun proiect de lege.

Dupa amiaza, ora 4, la Carp. Il rog daca pleaca sit negocieze pentru Romania, st.ia i pe mine. Spune ci. va lua pe fiul situ. Observ cit nu se exclude. Consimte. Intreb de alipireanoastra la Puterile Centrale. Zice ci. la 1882-3 s-a dus Sturdza la Viena sa sernneze iar el, Carp,a schimbat ratificarile. Apoi el, Carp, ca ministru de externe, a semnat cu Crispi tratatul cuItalia. Deci noi am intrat in alianta ante Italia, contrar de ce zicea Maiorescu*.

Zic ca experienta maximalista in Rusia va fi interesanta. Se va vedea ce poate da siva fi lectie i pentru maximalistii nostri (Stere). Carp zice: Ca si cum un om s-ar sui inturnul Eiffel si s-ar arunca jos; nu-i nevoie de aceasta experienti. ca sa se stie ca-si va fringegitul". Zic: Sunt unii care au nevoie sa vazi. ca sa creaza". De ce ?" Fiindci. asa e capul lor".De ce e asa?" $i apoi citeaza iar ca. fart averi individuale, nici arhitectul, nici avocatuletc. n-are cum cistiga. Tot la Carp aceiasi tendinta de a considera ideile sale ca bune si de asocoti zadarnica prea multa discutie.

Pentru tarani, ca pot lucra mai mult, dar sa. fie siliti. Cum am zis eu in expunereasituatiei judetului Ialomita.

In chestia administrativa n-are alt proiect decit pe cel depus acum citiva ani! Judetelenoastre sunt prea mici. Exact. Dar de altit parte nu-si dgt seama de necesitatea unor subprefectimai numerosi pentru a putea inspecta cu de-amcinuntul §i des comunele.

Scoate administratia de sub politica, dar nu s-a gindit sa suprime eligibilitatea primarilor.N-are cunostinta de memoriile lui Hohenlohe.In chestia externa, nimic nou. Doar cit s-au reluat tratativele la Brest Litowsk. Daca

Rusia incheie pace, Carp nu crede ca cei de la Iasi vor fi nebuni a continua razboiul.Eu fac observatia ci. Stere in articolul de fond din Lumina" de ieri intitulat

invinuieste pe Trotzki si Lenin de a nu avea simtul realitatii; evolutie deci la Stere i un pericolrnai putin pentru viitor.

Carp imi spune ca n-a mai plecat la Berlin fiindca au inceput negocierile cu Rusia.Credeam cit intilnesc pe Pisoski, de care mi s-a spus ca. nu mai vorbeste decit cu Carp.

Tocmai azi n-a venit. Carp zice: Poate ca intr-o zi nu va mai vorbi decit cu contele Hert-ling".

Fiul lui Bianu, -altar de vreo 25 ani, a fost luat atasat de legatie la Tokyo, de unchiulsau Xenopol. Acesta murind acolo, banuiesc cit Bianu a ramas chargé d'affaires in tara geiselor.

La Carp, bancherul Goldschmidt. Spune ca depozitele, chiar particular e, ale bancilorplecate in Moldova, au fost transportate la Moscova. Ce vor fi facut maximalistii cu ele?Ori chiar guvernul nostru le va fi transformat in promisiuni ?

In privinta telegramelor cit rusii ar proiecta sit denunte imprumuturile, zic cit poate fipresiune a lui Trotzky asupra aliatilor. Carp zice: Pourquoi chercher midi a 14 heures? N-aucu ce plitti, asta-i cauza".

* Fraza taiata de autor.

ma

S-a

www.dacoromanica.ro

9 Mernorii, Corespondentd, insemndri 629

13 ianuarie stil nou 1918

Conversatii cu bdtrinul C. P. Filitti, orn cult, care daca nu se ruina, putea juca un rolpolitic. Vorbim despre caracteristicile neamului. Genealogia are mai intii interesul de a sa-tisface o curiozitate legitimä. Nu inteleg cum un om cult poate s n-aibl aceastd curiozitate. Apoi,cum zice ducesa de Dino: ... in fine, interesul de a cunoaste atavismul". La noi e maiintii caracterul, cinstea. Asemenea insusiri care se predica de pe catedra si din amvon,sunt totodata slabiciuni in lupta vietii. Apoi o oarecare dezinteresare, nepäsare, care a fanut

desi aveau ce trebuie pentru aceasta, n-au alergat dupa slujbe i ranguri. In fine, lipsa demlldiere, mindria care refuth de a solicita, de a insista. Altfel ar fi ajuns la situatii carear fi fost o rnostenire mai practica decit mostenirea morala cu care ma mindresc.

Tatàl meu, catargist infocat i antijunimist hotdrit, cind la 1889 vine la putere un gu-vern conservator junirnist, nu cid votul la Ialomita candidatului guvernamental Vines, pecare-1 despretuia ca pe un mocan fdrä caracter, decit dupa ce acesta dä declaratie scrisd cd econservator si Vines se alege cu un vot.

Nastasache Filitti a fost la Pisa coleg cu Stefan Dimcea, ce si-a zis Ferechide si care aajuns la Casatie ci cu grecul Hristodor Atanasiu care si-a zis Christian Tell si a ajuns ministruiar Nastasache n-a ocupat niciodata nici o functie si era temut pentru sarcasmul lui. Coana Ca-tinca 12 1-a cunoscut pe tatal d-ei, Nicolae Haleanu i n-au trddat niciodatd pe nimeni, au fosttodeauna constanti. De aici i faptul Ca n-au renegat originea greceasca i fundatiile neamuluilor in Grecia, lucru de care s-a facut atita vina lui Nastasache. Procopie i fiul sdu au ramas cre-dinciosi Brancovenilor i urmasului acestora, Bibescu vodd. Tatd1 rneu, partidului conservator.

Dar si o fatalitate pare cä apasa asupra celor ce au incercat sá iasa din aceste traditii.Desigur firea lor ii fAcea inapti.

13 ianuarie stil nou 1918

Ajunul anului nou ortodox. Copiii mei joacd la Nicu Ghica comedie cu copiii lui Nicu Ghicasi cu copiii lui Paul Greciami: Le pantalon trop raccourci 0 Monsieur Vif Argent. Eu fac pe souf-

fleur. Conversatie cu Paul Grecianu; nu se poate apropia de Marghiloman. Bdnuieste cd e deo-sebire de caracter. Lui Marghiloman ii place viata afisata cu o cocotá (singura femeie care umbldin autornobil in Bucuresti sub ocupatie), cartile de joc, pariurile de curse.

1114 ianuarie 1918

Au venit dimineata copiii de rn-au sorcovit. Dejun la Alexandra Catargi. Simpatic. Gin-dim toti la fel, asa cá nu-i ciocnire. Vad pe profesorul Russo cd-rni povesteste nemulturnirilepe care le provoaca in lumea profesorilor Virgil Arion, garantill Ministeului Instructiei.Pe cind la Universitate nu s-a deschis decit Facultatea de rnedicind, la Scoala de inalte StudiiComerciale pentru vreo 10 elevi s-au numit 20 de profesori 13

12 Ecaterina Cantacuzino, satia Nababului. Tante Catherine" de mai sus.13 Notä despre invitatia adresata autorului de maiorul Welser la o cinä obisnuitd" la

Casinoul german din Calea Victoriei nr. 54.

ea,

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

VI ATA TII1TIF1CA

SESIUNE DE COMUNICARI:A 75-A ANIVERSARE A UNIRII BASARABIEI CU ROMANIA"

Institutul de istorie Nicelae lorga" a organi7at la 26 martie 1993 o sesiune de co-municari consacrata implinirii a 73 de ani de la unirta Basarabiei cu Romania.

In cuvintul de deschidere dr. erban Papacostea, directorul institutului, a aratatpreocuparea institutuhii pentru cercetarea acestui moment esential in istoria "Unirii din19 18 si a constituirii Romaniei Mari, problema care are implicatii deosebite in actualitate.A fost prezentata intentia conducerii institutului de a perrnanentiza astfel de actiuni tema-tice privind un aspect sau un moment din istoria nationalä, in care specialistii sa expunain fata membrilor institutului, precum si a invitatilor din afark rezultatele cercetarilor proprii.

Au fost sustinute patru comunicari. Comunicarea institulata Preliminariile UniriiBasarabiei cu Romania. Actiuni ale guvernului roman, prezentata. de Anastasie Iordache, areconstituit mersul vietii politice a Romfiniei in intervalul decembrie 19 17 mai 1918, inprirnul rind impactul defectiunii ruse asupra frontului romanesc, schimbärile guvernamen-tale si tratativele de armistitiu si de pace cu Puterile Centrale. In acest context a fostaratata pozitia guvernului si a partidelor politice fata de evolutiile din Basarabia i fatäde actul Unirii.

Vitalie Varatec a prezentat in comunicarea Actul Unirii Basarabiei cu Romania re-zultatele cercetarilor sale de arhiva, in principal la Moscova si Kiev, privind segmentulcronologic esential in deznodamintul de la 27 martie/9 aprilie 1918, si anume intervalulscurs intre proclamarea Republicii Moldovenesti (2/15 decembrie 19 17) si proclamarea Uniriicu Romania. Raporturile Basarabiei cu Rusia si cu Ucraina in aceasta perioada au cunoscutevolutii interesante. Daca Rusia rill a recunoscut nici autonomia si nici independenta Ba-sarabiei, relatiile Basarabiei cu Ucraina au mers initial, Cita' vreme interesele acesteia erauacelea de desprindere de Moscova, in directia unei conclucrari; pentru ca mai apoi, conso-lidata fiind, ticraina (atit cea nationalistä, cit si cea sovietica) sà ridice pretentii asupraBasarabiei, in intregime sau doar asupra judetelor din sud si nord. Rusia a sprijinit pre-tentiile ucrainiene. Combatind teoria cä ITnirea Basarabiei cu Romania s-a facut sub pre-siunea armatei române, V. Varatec aduce documente inedite i interpretari noi, sustinindfalsitatea asa-numitului acord Averescu-Rakovski din martie 1918.

Utilizind materiale documentare necunoscute pina acum, in comunicarea intitulataIon Pelivan, delegat bast() abean la Conferinta de pace de la Paris, Armand Gosu a investigatactivitatea desfasurata de Ion G. Pelivan la Paris in perioada martie 19 19 mai 1920.Pe ling a. actiunile diplomatice propriu-zise, cunoscutul unionist basarabean a lucrat insistentin domeniul propagandei. Autor a opt brosuri (multe au cunoscut si o editie in limba engleza)in care este prezentat trecutul mai indepartat sau mai apropiat al tinutului cuprins intreNistru si Prut, editor al periodicului La Bessarabie" (aparut in intervalul decembrie 19 19aprilie 1920), I. Pelivan s-a dovedit a fi unul dintre cei mai activi membri ai delegatieiRomâniei.

Comunicarea Tatianei Dutu (Frenliera rcmano-ticraincana 1918-1920) s-a ocupatde problema Nistrului ca frontiera a Romaniei cu Ucraina in perioada imcdiat urmatoareTjnirii Basarabiei cu Romania. De altiel frontiera romano-ncraincanä a constituit un subjectpermanent al negccierilor diplomatice dintre Rcrnania Fe de o parte si Rusia si Ucraina,pe de altä parte, de-a lurgul intregii pericade intertelice. Comunicarea s-a oprit la momen-tul 1920, considerat a fi fost important in evolutia acestei dispute. Contextul europeansi interratioral plaza atunci Rusia intr-un mcment do criza care, &IDA opinia autoarei,ar fi putut deterniira anrmite cedari din Fartea rovieticilor. S-a exprirnat parerea cä dindiverse xrctive Rcrrania nu a speculat acest imFas si a ratat astfel sansa rccunoasterii decatie sovietici a tnirii Eararatiei cu Rcmania si a Nistrului ca frontiera romano-ucraineana.

Discutiile Fe marginea materialelor prezentale de cei patru cercetatori de la Insti-tutul N. lcrga" si in gereral a prcblernaticii mcmentului 19 17 19 18 in Basarabia, cu odezvoltare extrem de utila pentru intelegerea prcceselor contradictorii cale Se petrec azi inRepublica Moldova, au intrcgit si au asigurat srccesul acestei manifestari

Venera AchimRevista istorica", tom IV, nr. 5-6, p. 631 633, 1993

stintifice.

www.dacoromanica.ro

632 Viaa tiintifica 2

DIN ACTIVITATEA COMISIEI DE HERALDICA, GENEALOGIE$1 SIGILOGRAFIE

La 17 martie 1993 a avut loc sedinta lunara a Comisiei de Heraldica, Genealogie siSigilografie de pe lingl Academia Romana, in care au fost prezentate doua comunicari cusubiecte genealogice. D-1 Alexandru V. Perietzianu-Buzau, vechi membru al acestei comisii,a sustinut comunicarea Despre boierime, in general si ceva mai mull despre postelnicii ;si logo-fetii cu drept de nastere. In prima parte a acesteia, autorul s-a referit la notiunea de boier",incercind desluseasca trasaturile caracteristice. Intre mai multe definitii posibile, a optatpentru cea care considera boieria un echivalent al nobletii, vazuta ca un concept de dife-rentiere sociall bazat pe ereditate". In cea de-a doua parte a comunicarii s-a formulatipoteza existentei a douä ranguri boieresti care se capatau prin nastere: postelnicii i lo-gofetii. Se aduc ca dovezi citeva documente privind doi membri ai familiei boieresti Perie-teanu: postelnicul Constantin Perieteanu i fiul sau, logolatul Grigore Perieteanu, care pur-tau aceste titluri nu prin bunavointa domneasca, ci ca fiu, respectiv nepot de boier cu caftan.Ar fi vorba, asadar, de niste dregatorii ereditare, diferite de cele de mare postelnic, al doilea,al treilea postelnic i postelnicel (aceleasi trepte si in cazul logofatului).

Cea de-a doua comunicare, prezentata de Mihai Sorin Radulescu, a tratat despreGenealogia lui Iuliu Maniu. Intrucit studierea unei personalitati presupune i examinareastramosilor si a legaturilor sale de rudenie, s-a incercat reconstituirea ascendentei mareluifruntas politic, atit pe linie paterna, cit si pe lithe materna. Iuliu Maniu descindea dintr-oveche familie romaneasca din tinutul Salajului, care fusese innobilata. in 1699 si 1700.Cercetind inrudirile lui I. Maniu, se observa existenta unor legaturi de singe cu o serie depersonalitati ale luptei nationale a romanilor transilvaneni, precum Iosif Mehesi, SimionBarnutiu, Demetriu si Iuliu Coroianu, loan Ratiu, loan Maniu. Din studiul genealogieilui Iuliu Maniu se poate constata asadar o continuitate genealogica in sinul elitei PartiduluiNational Roman din Transilvania.

Miliai Sorin Rildulescu

ISTORIE ROMANEASCA IN ARHIVE $1 BIBLIOTECI DIN ISRAEL

In perioada 4 noiembrie 1992-5 ianuarie 1993, am efectuat o vizita in Israel. Incadrul acesteia am urmarit adincirea informatiilor privind izvoarele istoriei Romaniei.

In Israel functioneaza o retea de depozite stiintifice tutelate de stat, organizatii ob-gtesti si de culte. Dintre cele cercetate evidentiem Arhiva centrala pentru istoria poporuluievreu, Arhiva centrall. sionista, Yad-Vashem, Biblioteca Universitätii Ebraice (Ierusalim),Institutul Jabotinski si al Haganei (Tel-Aviv), Institutul Weizman (Rehovat), UniversitateaBar-Ilan (Ramat-Gan), etc. Ne-a facut o placuta surpriza fondul documentar acumulat lasediul Asociatiei Culturale Mondiale a Evreilor originari din Romania. La fel mentionambiblioteca Guelbekian de la Patriarhia Armeana. Ne-au fost de folos contactele cu Vica-riatul Patriarhiei Maronite j vizitele efectuate in mai multe iegive de orientare diferitaprintre care cea de la Bnei-Brak, cu filiatiunea de la Vijnita (Bucovina), stramutata laOradea (1915) si apoi transferata in Israel. Nu a fost ignorata nici biblioteca de pe Mun-tele Moriah.

Din izvoarele de mai sus s-au desprins uncle informatii medievale, ca pelerinajelepornite din spatiul carpato-danubian, implicatiile ardelene ale cruciadei a V-a, irnportantacronicilor armene, etc. 0 seama de documente ofera date privind comunitatile evreiesti dinRomania. Au fost vazute importante fonduri privind miscarea presionista si sionista de peambele versante ale Carpatilor. Conteaza ca total inedit fondul de corespondenta dintreTheodor Herzl si dr. Ronai din Blaj. Ar fi insa gresit sä ignoram faptul ca. documentelecare in principal privesc populatia evreiasca din spatiul romanesc cuprind i o searna deinformatii cu caracter mai general.

Multe date largesc orizontul nostru privind problemele perioadei holocaustului (194044), oferind o contributie hotaritoare la prezentarea echilibrata gi depolitizata a realitatilorcontemporane din Romania.

Au fost descoperite unele documente literare inedite printre care corespondentasemnata de T. Arghezi i Panait Istrati. Istoricul de artä gases-le multe elemente romanesti(in afara de cele cunoscute anterior) in bisericile ortodoxe grecesti i greco-catolice (Melkitl)

si-i

www.dacoromanica.ro

3 Viata stiintifica 633

din Ierusalim, Nazaret i Tel-Aviv-Iaffo. Pina acum, au fost valorificate doar partial mate-rialele din muzeele Rubin si Ianco-Dada (Tel-Aviv, respectiv Ein-Hod).

Vizita in Israel a prilejuit contacte cu factori ai universitatilor din Tel-Aviv, Ieru-salim si Haifa. Subliniem activitatea meritorie a institutului pentru studierea istoriei evrei-lor din Romania Grossman-Goren din Tel-Aviv condusa de Liviu Rotmann.

0 vizita in Israel este de neconceput fara cunoasterea monumentelor religioase si decultura de importanta mondiala evreiesi, crestine i mahornedane.

Vizita amintitä a subliniat o data mai mult necesitatea valorificarii izvoarelor isto-rice aflate in Israel.

Eugen GlÜck

CALATORIE DE DOCUMENTARE STIINTIFICA lx RUSIA

In cadrul acordului de colaborare dintre Academia Romana si Academia de Stiintea Federatiei Ruse, am efectuat in intervalul 2 1 octombrie-20 noiembrie 1992 un stagiu dedocumentare stiintifica in Rusia. Acesta a fost initial programat in toamna anului 1991.In ciuda faptului ca lucrarea de plan intitulata Preliminariile anexarii Basarabiei" a fostincheiata i predata, am folosit aceasta ocazie pentru a continua stringerea de noi informatiidocumentare despre rázboiul rusootoman (1806 1812), tratativele de pace de la Giurgiu

Bucuresti (octombrie 18 11mai 18 12), administratia ruseasca, in Principatele române, ati-tudini i reactii ale boicrimii fata, de ocupatia ruseasca si fata de raptul Basarabiei.

Cea mai mare parte a timpului am petrecut-o in Arhiva de politica externa a Im-periului rus (A.V.P.R.I.). Aici am hicrat pe fondurile 133 (Cancelaria), 180 (Ambasada dinConstantinopol), 2 19 (Vice-consulatul (consulatul) din Bucuresti). Am parcurs de asemeneainventarul general al arhivei, precum i opisurile mai multor fonduri, dintre care amintescdoar: Relatiile Rusiei cu Moldova si Tara Româneasca (1720 1777), Relatiile Rusiei cu Turcia(1720 18 19), Relatiile Rusiei cu Franta (17 17 1809), Relatiile Rusiei cu Anglia (17201808), Tratate, Ambasada din Lonclra, Ambasada din Paris, Consulatul de la Iasi, Consu-latul de la Ismail, Vice-consulatul de la Constanta, Consulatul general de la Iasi. In zilelede miercuri si vineri cind programed de lucru la arhive se incheia la ora 15,00, precum sisimbata, continuam sa studiez la Biblioteca V. I. Lenin si mai cu seama la Biblioteca In-stitutului de informatie tiintific5. pentru stiintele sociale (I.N.I.O.N.). Am consultat lucraricare nu sint in bibliotecile din Romania, presa veche ruseasca de la inceputul veacului trecutsi am xeroxat capitole de carti sau articole stiintifice de mai mica intindere. Se detaseazaca importanta, dupb, parerea noastrd, lucrarea lui N. A. Popov, Rusia ,si Serbia, din caream xeroxat primul volum.

Impreuria cu dl. Marian Stroia am avut doua intilniri cu colectivul de romanistide la Institutul de slavistica si balcanistica al Academiei de Stiinte a Rusiei. La ultimaintrevedere a participat i dl. Ion Oprea. Cu aceasta, ocazie colegii rusi au subliniat inte-resul lor pentru realizarea unei reale colaborari intre cele doua institute si mai ales pentruinitierea unor lucrári in comun (atit volume de documente cit i studii monografice).

Tin sa subliniez perrnanenta bunavointa pe care au manifestat-o fata de noi atit co-legii cercetatori rusi, cit si personalul de deservire al sälii de lectura, de la Arhiva de po-litica externa, fapt ce ne-a scutit de cautari i interventii inutile ce ne-ar fi rapit o mareparte din timp. E. G. Ciuprakov, functionar la serviciul de relatii externe al Academiei deStiinte a Federatiei Ruse ne-a acordat constant sprijinul sdu in rezolvarea tuturor proble-melor cu care ne-am confruntat.

in conchizie stagiul de documentare petrecut la Moscova mi-a permis imbunätätireaconsiderabila a informatiei de care dispuneam. Cea mai mare parte din aceasta informatieeste evident inedita. 0 voi utiliza in mare masura in citeva viitoare studii pe care le pre-gatesc pentru tipar.

Armand Go,su

si

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

RECENZII

C.I. BOLDISOR, Literatura istoricd din Moldova (sec. XVI), reconstituitdpornind de la cronica lai Gr. Ureche, Edit. Apimondia, Bucuresti, 1992,224 p.

Demersul autorului se intemeiazA pe onouá lecturA, deosebit de atent i despo-vdrat5. de concluziile inaintasilor, a izvoarelornarative moldovenesti din secolul al XVI-leacele cunoscute piná in ziva de astAzil ,

care apoi sunt confruntate cu textul croniciilui. Grigore Ureche. Abia la urm'a autorul iiraporteazA propriile observatii la teoriileformulate anterior asupra fazelor evolutiveale cronisticii din Moldova, incepind cu B. P.Hasdeu si loan Bogdan si sfirsind cu PavelChihaia i Dumitru Velciu. Gasesc inspiratacest mod de a construi structura cArtii,intrucit nu oboseste pe lector din capul loculuicu o arid5. incursiune bibliografick ci Ii clAmai intii posibilitatea sA intre pe viu" incontact cu materialul supus discutiei. Deasemenea, stilul redactArii este cursiv Si clar,insusiri deloc de dispretuit, mai ales cind estevorba de pAtruns in hatisul unor problemeatit de complicate, precum sunt cele abordatein lucrarea de fata.

Ceea ce conferA credibilitate cercetAriiintreprinse de C. I. Boldisor sunt, dupApArerea mea, unele remarci pertinente deamAnunt i emendatii ale textelor cronicA-resti, pe alocuri corupte prin repetate copierisau la tAlmAcirea din slavonä. Ma voi oprila an singur exemplu, care imi este familiar.Data celui dintii incendiu care a lovit manasti-rea Putna este indicath in letopisetele putneneca fiind 15 martie 1484, in miercurea mare.Am aratat, intr-o incercare din tinerete, cädata acestui eveniment din viata ctitoriei luiStefan cel Mare trebuie indreptatA in 15martie 1480 (Data primului incendiu laPutna, in Mitropolia Moldovei i Sucevei",XLII (1966), 1-2, p. 15-22). Färl sa cu-noascä acest articol, C. I. B. ajunge la exactaceeasi concluzie si, in plus lucru merito-riul , oferà o explicatie plauzibila a chipuluicum s-a produs eroarea din letopisetelePutnene: a fost vorba de contaminarea custirea, pe care o regAsim in asa-numita Cro-nicA moldo-germanA", despre incursiunea luiStefan cel Mare din 1474 in Tara Roma-neascl (p. 32).

Sá trecem acum in revistA, pe scurt, punc-tele de vedere ale autorului acestei monografiidespre diversele texte cronicAresti care au

stat la baza documentArii lui Grigore Ureche.Mai intii, domnia sa confirmä teza lui I. Bogdancl, pentru intervalul 1359 1504, Ureche afolosit nemijlocit Letopisetul de la Bistrita",dar in paralel cu o versiune a letopisetuluide la Putna foarte apropiata" de cea pre-lucratA in cadrul asa-numitei Cronici moldo-polone" (p 18, 33-34 si 116). A fost vorba,deci, pentru perioada mentionata, de utiliza-rea a douA surse primare. Cu totul altfel austat lucrurile pentru rAstirnpul ulterior aco-perit de cronica lui Ureche (1504 1587).Enigmaticul letopiset moldovenesc", citatde Grigore Ureche ca principalul sãu izvorintern, nu a reprezentat decit faza u1tim5.de asimilare a unor straturi cronicArestipreexistente, prelucrate i compilate succesiv.

Astfel, mergind pe urmele unei ipotezeuitate a lui G. Pascu (1938), autorul postu-leazI existenta unei continuAri pierdute aLetopisetului de la Bistrita", care mergeapin5. la anul 1529, adicA pina la inceputuldomniei lui Petru Rams (p. 45 47 si 49).De asemenea, pornind de la o intuitie a luiB. P. Hasdeu, este sustinuta ideea unuialt text pierdut, de astA data complet inde-pendent si cu un caracter mai special, memo-rialistic, si care a fost folosit atit de Macarie,cit si de theche: cronica pribegiei si a incepu-tului celei de-a doua domnii a lui PetruRams" (1538 1542). C. I. B. merge insamai departe i Ii identifica pe autorul acesteiscrieri pierdute in persoana inarelui vornicEfrem Huru (p. 50 55). Trebuie de inclatarelevat ca si in acest caz, ca si in cel pomenitceva mai sus, Ureche nu a avut acces directla textele discutate, ci doar prin intermediar.

Inca o scriere cronicAreascA pierdutA carese poate deslusi in spatele tesaturii creatieilui Ureche ar fi corespuns anilor 1544 1552,ea fiind destul de sAiacA in date pinã la impre-jurArile politice din septembrie 1552. Potrivitautorului, textul acesta, care a reprezentatun pas inapoi" fata de produsele similareprecedente, a fost lucrat dupl sfirsitul anului1551, dar era gata in 1554, caci a fost cunoscutsi utilizat de cAtre cronicarul Eftimie (p. 5658). Pe temeiul citorva repere i deductiiscrierea respectivä este atribuitá episcopuluiMitrofan de Radauti, rival al episcopului-

Rev ista stori CO", torn IV, nr. 5 6, p. 635-646, 1993

www.dacoromanica.ro

636 Recenzii 2

cronicar Macarie. Dupa disparitia lui Mitrofan,vocla Alexandru Lapusneanu 1-a insarcinatimediat cu redactarea cronicii pe succesorulsau in scaunul de la Radauti, Eftimie, care,insa, spre deosebire de Mitrofan, era formatin scoala lui Macarie". Acesta a refacutactualizat naratiunea lui Mitrofan, impingin-du-i limita cronologica ping la anul 1542,cind se incheia cronica lui Macarie. Aici secuvine sa relevdm o meritorie indreptare alistei episcopilor de Rada-Li-0, care-i apartinelui C. I. B.: domnia sa a corectat in 4 apri-lie 1552 data unui act care-1 atesta pe Eftimiein calitate de episcop de Radauti, act socotitanterior in chip eronat ca datind din 1560"(p. 60-6 1).

In fine, ultima cronica pierdutk ajunsala cunostinta lui Ureche tot prin intermediar,ar fi imbratisat intervalul 1557 1587. Auto-rul acestui text a prelucrat i completat maifrith cronica lui Azarie, el vrind sa-1 inlocuiasca

de fapt, concepindu-1 ca o continuare aoperei lui Eftimie. Dar datele cronologicesporadice" pentru anii 1552 1574, care aparin plus la Ureche fatit de cronica lui Azarie,nu ingaduie presupunerea cit sursa pierdutdar fi avut caracter analistic", ci mai curindunul retrospectiv (p. 62 si 7 1). Cum datelese inmultesc brusc din 1577 1578, acestaeste estimat a fi momentul initierii redactariirespectivei scrieri, la care s-a lucrat ping inintervalul ianuarie noiembrie 1587. A fostvorba, prin urmare, de cronica oficiala dintimpul domniei lui Petru $chiopul". Cronicaaceasta a fost gindita sa intre intr-un cor-pus", impreuna cu cronica lui Macarie (inprima ei redactie, incheiata la 1542) si cu ceaa lui Eftimie, ansamblu de texte care ar fiinfatisat istoria completd a Moldovei inrastimpul 1504 1587. Sau poate chiar, maipresupune C. I. B., ea trebuia sa. continuecorpusul de cronici copiat de Isaia de laSlatina in anul 156 1" (p. 72), ceea ce ar fidat o istorie a Moldovei incepind cu desca-lecatul" din 1359. Bineinteles cit i in acestcaz autorul cartii de fatd merge pind la capat

propune o paternitate a textului in cauza,.Valorificind de astg data o ipoteza a luiN. Iorga, domnia sa crede ca avem de-aface cu mitropolitul Theof an (p.73-75).

A existat, insk i un compilator ulteriorlui 1 heofan, care a lucrat la inceputul domnieilui Ieremia Movilit, prin 1595 1596, si careeste probabil autorul acelui letopiset moldo-venesc", ce a stat sub ochii lui Grigore Ureche.Acesta, banuit a fi viitorul mitropolit AnastasieCrimca (p. 107 108), a preluat mai intii,pentru prima jumatate a secolului al XVI-lea,compilatia lui Mitrofan. Caci, dupa opinialui C. I. B., acesta din urma nu s-a limitatnumai la redactarea cronicii pierdute pentruanii 1544 1552, ci, din porunca lui Lapus-neanu, a intocmit o scriere, critica la adresa

inaintasilor cu exceptia lui Bogdan eelOrb, tatal sau nelegitim! , ce preluaprelucra textele istorice anterioare, privitoarela intreaga perioada de dupa disparitia lui$tefan cel Mare (p. 98 99). Pentru a douajumatate a veacului, autorul letopisetuluimoldovenesc" s-a bizuit pe cronica pierdutadin vremea lui Petru Schiopul (1557 1587).Dar, spre a face jonctiunea intre celecompilatii (anii 1552 1557), el a procedatla eliminarea completa a textului cronicii luiEftimie toti cercetatorii au recunoscutca aceasta scriere nu face parte din izvoarelelui Ureche , inlocuindu-1 cu informatiiculese din cronica lui Azarie. -De altminteri,fragmente din aceeasi sursa au fost intercalatesi in textul compilatiei lui Mitrofan (p. 102103).

Monografia discutata este rodul efortuluiunui diletant de talent. sa explic aceastaafirmatie. Inzestrat cu spirit de observatiesi capacitate speculativa, C. I. B. vrea totusisit ofere dintr-o data rezolvari la toate pro-blemele si semnele de intrebare pe care leridicg subiectul tratat de domnia sa. Mai cuseam& cind este vorba de o serie de textepierdute, a caror existenta este doar intre-zaritd, a propune pina i autori pentru toateaceste scrieri mi se pare excesiv si este odovadd de lipsa. de pruderrp. stiintifica. Pe dealta parte, bibliografia care sta. la baza denier-sului sari sufera de lacune grave, uneori de-adreptul inadmisibile. De pilda C. I. B. nucunoaste o scriere cu caracter istoric desecol XVI, identificata si discutatg acum undeceniu de catre istoricul roman exilat PetreS. Nasturel: Cuvintul pentru zidirea sfinteimgnastiri Pangarati", opera a egumenuluimanastirii Moldovita, ieromonahul Anastasie(Le Dit du monastere de Pdngdrati (I ). Pre-mieres reclzerches, in Buletinul BiblioteciiRomane", Serie noua, vol. X (XIV), Freiburgi. Br., 1983, p. 387-420). Utilizarea acestuistudiu era cu deosebire necesara, intrucitse stie cit Grigore Ureche a inserat si el, pescurt, legenda intemeierii acestui asezamintde catre vocla Lapusneanu (vezi ed. a II-a,ingrijitg de P. P. Panaitescu, Bucuresti,1958, p. 17 1). La fel de folositoare i-ar fi fost

lui C. I. B., pentru adincirea unor aspecteale temei tratate, reflectia pe marginea conclu-ziilor din studiul lui D. Nastase, Unite etcontinuité dans le contenu de recuelis manuscritsdits Miscellanies", in Cyrillomethodianum",V, Thessaliniki, 1981, p. 22 48. in sfirsit,nu intelegem de ce autorul nu a luat in consi-deratie, pentru stratul cel mai vechi al cro-nisticii moldovenesti, studiile lui LeonSimanschi, mai ales ca-i erau deosebit deusor accesibile (au fost publicate in Anuarul"de la Iasi, t. XXI, 1984 si t. XXII/2, 1985).Lasam la o parte si alte intregiri bibliografice,cum ar fi, de pilda, patrunzatoarea analiza

si

doll&

Ii

si

www.dacoromanica.ro

3 Recenzii 637

in leggturg cu profilul spiritual al cronicaruluiMacarie, datoratg lui Sorin Ulea i publicatgtot in urmg cu citiva ani.

Am convingerea cg, clacg va sti in viitorsg-si struneasth elanul deductiv si clacg, ii

va accentua rigoarea tiintifica. autorulacestei monografii va deveni un bun cerceta.tor al literaturii române vechi.

Stefan Andreescu

N. IORGA, Scrisori care Catinca 1900-1939, editate de Andrei Pippidi,cu un cuvint inainte de Li liana Iorga Pippidi, Edit. Minerva, Bucuresti,1991, 289 p.

Nicolae Iorga spunea acum mai bine de ojumgtate de veac: Scrisorile cu aparentelelor nimicuri pot fi adesea de mult mai marepret decit actele Aceastg constatarese potriveste, la fel de bine, si in ceea ce-1priveste pe eruditul istoric.

La editarea unor piese din numeroasacorespondentg a lui N. Iorga, au trudit, cuincepere din deceniul al patrulea I. E. Torou-tiu 1, Barbu Theodorescu 2, Petre Turlea,Andrei Pippidi 3 §i Ecaterina Vaum 4, pentrua nu-i aminti decit pe cei mai importanti.Noul volum de documente, a cgrui aparitiefusese anuntatg 5, ingrijit cu pasiune i eruditiede cgtre profesorul Andrei Pippidi, continepeste 300 de scrisori, adresate in intervalulcuprins intre august 1900 si martie 1939, decgtre N. Iorga, logodnicei si mai apoi sotieisale Ecaterina (Catinca) näscutg Bogdan(1878 194 1). 0 parte a corespondentei editatecu aceastg, ocazie apartine arhivei familieiprof. Pippidi, restul fiind culese din cele citevasute de volume de corespondentg N. Iorga,aflate in zestrea sectiei de manuscrise aBibliotecii Academiei Române.

Cartea se deschide cu un Cuvint inainte,semnat de Liliana Iorga-Pippidi, ce are inacelasi timp i rol de introducere explicativg,la partea I-a, urmat de o Nota asupra editieice apartine lui A. Pippidi.

Primul capitol, Un indragostit in 1900(p. 12-63), contine 13 1 de piese (scrisori,telegrame) adresate in intervalul august1900 ianuarie 190 1 de thtre N. Iorga,

1 I. E. Toroutiu, Studit si documente deistorie literard, VII XII, Bucuresti, 19361940.

2 Scrisori catre Nicolae lorga, I (1890190 1), II (1902 19 12), editie ingrijith deBarbu Theodorescu, Bucuresti, 1972, 1979.

3 Scrisori cdtre N. Iorga, III (19 13 19 14),editie ingrijitg de Petre Turlea, studiu intro-ductiv de Andrei Pippidi, Bucuresti, 1988.

4 Nicolae Iorga, Corespondentcl, I III,editie, note si indici de Ecaterina Vaum,Bucuresti, 1984 1991.

6 Andrei Pippidi, Regasirea lui N. Iorga,in Revista de istorie i teorie literarg",1991, nr.' 1-2, p. 32.

Ecaterinei Bogdan, Pe lingrt acestea, editorula inclus si alte cinci corespondente. Patrudintre ele (5 bis, 8 bis, 130 a si b) sint scrisoride rgspuns ale Catincgi destinate lui N. Iorgaiar cea de a cincea (15 bis) contine citevarinduri adresate de acesta din urmg mameisale Zulnia. Prima corespondentg este opouzie in care, fgth sg stie, N. lorga a rezumatla rindul lui, intreagg aceastg prima partea volumului:

in calea-mi strgluci o steaDe dinsa voi avea eu parte" ... ?

Ceea ce frapeath Inca de la inceput peoHce cititor (impresia persistä ping la ultimapaging a corespondentei), este diferenta detemperament dintre cei doi logodnici, maiintii, i dupg, februarie 1901, dintre cei doisoti. Pe de o parte un N. Iorga debordant,exuberant, acaparator si protector in acelasitimp, de cealaltg parte Catinca, echilibratg,rece, rationalg, pragmatith, cintgrestemeticulos reactiile i atitiidinile, personalitatespecific& mediului intelectual, si nu numai,românesc din Transilvania.

Scrisorile cgtre logodnicg, au pentruN. Iorga valentele unei terapii (nu-ti potiinchipui ce bine-mi fac aceste cuvinte pecare le indrept cdtre tine in fiecare dimi-neat5,") oH a unei ruggciuni (pentru mineun fel de ruggciune" sau aceastg ruggciunecgtre iubita mea, care-mi aduce noroc si mainsenineath"). Cu putine exceptii Catincgiii erau adresate citeva rinduri in fiecare zi;era premiatg, cu doug cgrti, cu vederi inziva in care imi raspunzi", ceea ce se intimpladestul de rar, spre disperarea logodniculuisgu care nu inceta s-o mustre. (Doamne,Doamne, greu te dai la scris", Ce moral&o sg-ti fac la Brasov pentru cg, scrii raH 0 savezi acolo!", copil capricios, care, nu vreisg, scrii", sau chiar in versuri:

Cuvintu-ti nu pot s5,-1 ascult,Ci scrie-o vorbg cgtre mine,Asa putin e pentru tineSi mie-mi pare-atit de mult")

Alta datg, obosit de atitea insistenteasternea urmrttoarele rinduri: Sg nu crezcg-ti tin necaz pentru cg, nu-mi scrii. E

oficiale".

ce-li

www.dacoromanica.ro

638 Recenzii 4

natural. 1mi scrii putin pentru ca-ti scriuasa de mult".

Raspunsurile Catinc.i, atitea cite cunoas-tern din vara i toamna anului 1900, sintexemplare pentru felul de a fi al unui arde-lean: Ei, ei, domnule Iorga, tii cä estiimpacientl

De n-as fi eu cum sint, m-ai fi putut suparapin. acuma de multe ori. Dar asa..."

In aceastä prima parte a volumului pre-domina, ceea cc indeobste definim ca scrisoride dragoste. Este impresionant cum N. Iorga,dup. un prim esec conjugal (fusese casätoritcu Maria Tasu intre anii 1890 1900; au avutdoi copii, pe Petru i Florica) dovedeste atitasensibilitate. De cele mai multe ori rindurilesale nu las. sa transpire experienta de viatáprin care trecuse si care, Mr. indoiala, 1-amarcat intr-o oarecare masura.. Adolescentinadeclaratie imi esti drag.", prezenta inscrisorile de la sfirsitul lunii august, evolueath,la inceputul toamnei, spre Te iubesc dintoatà inima" sau Te iubesc copilule", pentruca, pe la mijlocul lunii octombrie, sa ridicepretentii: Scrie-mi cá rn. iubesti". Räspunsu-tile Catincdi, pe care N. Iorga le gasea multprea reci, Ii dAdeau prilejul sä mai notezecite-o cugetare: femeile, toate femeile auatit de misterioase suflete!" Nu de putineori orgoliul lui se simte lezat. Atunci protes-teaz. atrdgind bineinteles, atentia cä el nueste oricine. (Ori crezi ca nici asta nu secuvine cuiva care e ceea ce sint eu?", etc.)Proiectindu-si in minte modelul sotiei idealepentru sine, N. Iorga constata, comunicäobservatia i logodnicei sale, ca. O s. tre-buiascä o lung& si stáruitoare luptä pentruca sä arn la urmä bucuria de a te vedea cumdoresc", pentru ca, peste citeva saptamini,

descrie Catinai pe consoarta lui A. C. Cu za,care, credea el, are toate insusirile de sotiemodel (ura'ste modele i petrecerile i ajutdla lucrul stiintific pe barbatul ei") i incheiecu indenmul: Asa o sa fii pentru mine".

N. Iorga introdusese inca din iunie 1900actiunea de divort de Maria Tasu ce s-a pre-lungit pina in toamna aceluiasi an. Cerereain clsätorie cu Ecaterina Bogdan este datatdsfirsitul verii 1900. Cununia civil. precumcea religioasa s-au oficiat la 4 februarie 190 1la Brasov G. Din aceasta ca'sätorie au rezultatsapte copii: Mircea (1902 1966), Adriana(1904 19 12), Magdalena (n. 1905), $tefan(1906 1975), Liliana (19 10 1985), Valentin( 19 12 1977) si Alina ( 19 16 1979).

MArturia nasului, Al. Tzigara-Samurcas,in Memorii, I (1872 19 10), editie critic. deIoan $erb i Florica $erb, prefat. de DanGrigorescu, Bucuresti, 1991, p. 190.

A doua parte a volurnului, Prinvii reeeani (p. 77 106), cuprinde 63 de scrisoriadresate de N. Iorga Catinc.i, in intervalulde timp cuprins intre mai 190 1 si decemhrie1912. Pe lInga acestea, ingrijitorul editiei,Andrei Pippidi, a mai inclus si 9 scrisoriexpediate de Catinca sotului s.0 (numerotate137 bis, 144 bis, 186 bis, 187 bis, 189 bis,194 bis). Felul in care Profesorul ii alintaprotector consoarta suportä unele variatiiin acest interval de putin peste un deceniu.Scrisorile adresate sotiei incep mai intot-deauna cu Drag. Tichidut. mic.", Drag.Titita", Drag. Titità mica", Drag., dulceTitita", Drag. Titita mosului", Drag.puisor mic", pe cind ale Catincai se deschidcu aproape invariabilul Drag. Nicu". Cores-pondenta din septembrie 1905 marturisestedespre prograrnul zilnic al lui N. Iorga:lucrez zece ceasuri la protopopie, cum decinumai rare ori mi s-a intimplat sä lucrez".Deplasärile prin tara si mai ales cele prinstrainatate, unde a cercetat sute de arhive,1-au tinut in mai multe rinduri departe desotia sa. Intr-un oarecare context, cu ocaziaunei deplasäri la Viena, Catinca ar renuntasag insoteasca pe motiv ci. tu iardsi vei fiocupat, vei voi si. scrii toata, ziva; eu singurace sa fac ?" In aceeasi scrisoare ii asiguri.sotul: Pentru mine nu vreau sa sacrificinimic". $i in aceasta perioad., N. Iorgaera nemultumit de frecventa scrisorilor dethspuns ale Catinedi, astfel incit, mai tottimpul, incheia cu indemnul: scrie, micule,mai des". Existenta material. modest. pecare o ducea tin.ra familie 1-a obligat peN. Iorga indemne sotia: vei invata

tu, fetiti, c.m.sologia mascu-link care e mai bun. decit toate stiintele ce aiinvatat la Pesta". Cit despre fidelitateaconjugal. a Profesorului, el insusi mgrturi-seste: Mai curind m-as ucide decit si. teinsel".

Al treilea set de scrisori, 18 la nurnar(195-212), publicate sub titlul De la unrdzboi la altul (p. 130 142), uneste corespon-denta lu i N. Iorga atre Catinca din perioada4 octombrie 11 noiembrie 1916. In cornen-tariul introductiv Andrei Pippidi utilizeazàmai multe scrisori din anii 1913, 19 16 ale

Catre sotul si.u. In cea mai mareparte aceste piese sint extrem de interesante

al.turi de altele, folosite de asemenea lacelelalte introduceri ale diferitelor plrti aleacestui volum, ne-au intärit convingereaprivind necesitatea edifarii separate si acorespondentei Catinc.,i, cu N. Iorga inpostur. de destinatar. $i cine ar fi mai indrep-tätit si. trudeasci, la aceasta, decit AndreiPippidi! Scrisorile din acest capitol erauadresate unei sotii si mame descurajate, carenu mai prididea in lupta cu greutatile refu-

si-i

harnicd,...

CatincIi

r

sad

si

°

sl-sisi

N

www.dacoromanica.ro

5 Recenzii

giului ieoean 7. Astfel, cele mai multe sintscrisori de imbarbatare. Nu de compasiuneci de indemn la actiune (Miscd-te, lupta-te,bucura-te ca te-ai miscat i ai luptat. Altfelviata ajunge un adevarat chin"). Cit despremijloacele modeste pe care le avea familiala dispozitie, N. Iorga reia ideea, atit de multvehiculata astazi, ca si cu alte ocazii, cafiecare trebuie sa fie multumit cu ce are,chiar daca c oricit de putin, caci i acel putini se poate lua". Nu de putine ori, greutatilecotidiene din refugiul moldovenesc, la carese adauga i mizeria razboiului, pareau sainfringa optimismul Profesorului i sa-i mic-soreze tonusul. N. Iorga marturisea in toamna1916: Sint obosit si foarte trist". Dar nicide-cum el nu propovaduia pesimismul si capitula-rea in fata nevoilor zilnice. Din contra. Sanata-tea membrilor nurneroasei sale familii 1-ainteresat in cel mai mare grad. Indemnurilede genul: Numai apd fiarid la toti!", Invreini de holera fierbeti tot si spalati-vit pemini" sau Fereste-te si fereste-i de bolisi de orice primejdii" sint prezente in toatescrisorile. 0 alta preocupare constanta estegrija fata de copii, in special fata de Mircea,aflat la inceputul adolescentei. El trebuie saintrebuinteze bine ziva, facindu-si un pro-gram care sil-1 impiedice de a se pierde inlucruri zadarnice care nu mai sint de virstalui". In acel timp se infiripase i corespondentadintre tata i fiu. N. Iorga, sfatos, ca deobicei, avea sit scrie sotiei pe aceasta terna:Am primit o scrisoare de la Mircea, cumintesi bine scrisa. Sa observe insa bine acordurile

sa nu repete cuvintele" sau, citeva sapta.-mini mai tirziu: Buna i scrisoarea astade la Mircea. Dar s& acorde totdeauna predica-tul i sa nu repete cuvintele".

In capitolul al IV-lea (p. 155 180) estestrinsa corespondenta dintre N. IorgaCatinca purtata in intervalul de timp cuprinsintre 2 august si 3 noiembrie 1917. in pluse ditorul a rnai selectat i alte citeva scrisorice-1 au ca autor pe acelasi N. Iorga, destinata-nil insa diferit (2 13 bis, 2 14 bis, 2 18 bis,229 bis si 232 bis). Profesorul ingrijorat deperspectiva ruperii frontului de catre armatelegermano-austro-ungare, a decis, in ultimulmoment, trimiterea familiei la Odessa. Exoduls-a consumat intre 26 iulie si 13 noiembrie.Cit despre romanii care se retrasesera in Rusia

care-si continua viciile i pretentiile",

7 Documentele editate cu aceasta ocaziecontrazic insemnarile memorialistice rauta-cioase (ca sa folosim un eufemism) ale luiConstantin Argetoianu. (Pentru cei de miine.Amintiri din vremea celor de ieri, III, partea V(19 16 19 17), editie i indice adnotat deStelian Neagoe, Bucuresti, 1992, p. 83, 12012 1, 207).

15c. 3807

N. Iorga atentionat sotia sa se tin& citmai departe de astfel de grupuri. Familiasa era sfatuita, pe la sfirsitul lunii septembrie:cetiti, priviti ce e in jurul vostru, instruiti-va,largiti-va cercul de vedere". Sentimentulde dragoste riutrit fata de Catinca s-a accen-tuat data fiind nedorita despaitire care seprelungea. Nu te-am dorit niciodatascrie N. Iorga in a doua jumatate a luniioctombrie ca acuma, si nu numai trupulmieu intreg te cere, salbatic, dar sufletulmieu nu-si poate afla linistea farit sa te amaici ling& mine". Acelasi sentiment esterelevat i numai prin variatiile pe care leimbraca formulele de adresare de la inceputulcorespondentei. Draga Catinca" din primeleluni, este inlocuit, catre sfirsitul lunii sep-tembrie, cu Draga fata mea", pentru cadoar citeva saptamini mai tirziu sa se trans-forme in Draga fata buna i dorita". larultima scrisoare de la inceputul lunii noiem-brie sc deschide cu Dulce draga mea".Fortuita despartire trezeste in mintea rnareluiistoric regrete mai vechi. Insistenta cu carepretinde sotiei incorsetata de grijile cotidienebucuria de a ma iubit de tine!",plasata pe fondul unor alte afirmatii despreinstrainarea pe care o resimtea atunci, explicacontextul in care cerea ca sa simt cit amtrait si in afar& de opera mea". Tot in scri-smile din aceasta perioada aflarn informatiidespre programul zilnic pe care-1 desfasuraN. Iorga, aflat in refugiul iesean. Activitateadidactica a savantului este reprezentata decursurile despre Austria la Universitate",prelegeri tinute in frig si curent". Scrisorilesint bogate in date despre starea de spirita Profesorului. Cit despre sanatatea carepare ca a lasat de dorit, informatiile sint preanumeroase (Vintul, ploaia mi-au scormonittoate bolile. Au fost zile i nopti pe care nudoresc sI. le mai am niciodata", starea deboala i demoralizare in care in-au dus impre-jurarile", O gripa pe care am prins-o nurn-a lasat pina acum", sanatatea mea mergeprost" etc.). Petru Iorga, re7ultat din primacasatorie, s-a aflat pe frontul din Moldova.Emotiile prin care trecea tatal sau sint aster-nute, de cele mai multe ori si pe scrisorileaclresate Catincai (Gindul lui Petru il amin fiecare zi", Am avut mare grija de Petru...Am intrebat rapede i mi s-a spus ca Petrunu se afla nici in lista mortilor i ranitilor,nici a disparutilor. Iti poti inchipui prin ceam trecut" etc.). N. Iorga nu-si ascundesatisfactia pentru conduita exemplar& afiului sau cel mare pe cimpul de lupt5, si aecourilor pe care le-a stirnit acest f apt: Obucurie mi-a facut Petru. A fost decorat

toate ziarele au vorbit de el in cele maimagulitoare cuvinte". Un alt punct impor-tant din orizontul atentiei sale I-au repre-zentat copiii aflati la Odessa. Ei erau

68f1

fiind

al

sti,

si

si

si-a.

www.dacoromanica.ro

640 Recenzii 6

indemnati: Sa-si mai cerce, toti, condeiupentru mine, cel de departe". De o atentie

deosebita din partea tatälui sau se buenaMircea, marele cronicar roman al orasuluiOdesa i glasul pribegiei neamului mien peacolo". Scrisorile sale, precum i jurnalul(din care A. Pippidi ne ofera citeva extrasein notele acestui capitol) dau marturie unuiadolescent inteligent, cu un spirit de observa-tie patrunzator. Iata i constatárile Profesoru-lut: Scrisoarea ta e a unui baiat foartecuminte care incepe sa ajunga un om. Acestae insi. un foarte mare lucru si aduce cu sineo foarte grea raspundere" sau, doul lunimai tirziu, ai din ce in ce mai moltcondei bun si cu vremea ai sa iei un scriitorde isprava, cu care sa nu-mi fie rusine, intr-ofamine care din generatie in generatie pas-treaza traditia scrisului". Cetintele fata defiul sau cresc. La intoarcere Mircea trebuiasa stie neaparat frantuzeste, macar frantu-zeste".

La sfirsitul acestui capitol editorul aanexat Jurnalul Catincdi din refugiu (p.187 189), ce contine insemnari din lunileaugust septembrie 1917.

Partea a cincea a acestui volum, intitulatVremuri tulburi dupti rdzboi (p. 196-2 12),aduna corespondenta dintre sotii Iorga dinintervalul iulie 1919 septembrie 1920.A. Pippidi a inclus tot aici i o scrisoarecatre Mircea din noiembrie 1919 (249 bis).Inca de la prima pies& a acestui capitol,N. Iorga, reia, ca intotdeauna, indemnul:Sa-mi scrii cit mai des si sa-mi scrie

copiii, afar& de a mica si inculta, a cariiiscalitura n-o primesc, nefiind autenticIt cifalsificata". Numai cIt peste un an, aveasa-si intrebe sotia: Nu te plictisesc scrisorilemele?" Doar din aceasta perioada activitateapolitica a Profesorului incepe sa-si facItloc mai mult in corespondenta cu sotia sa.$i constatarile erau de multe ori tragice.Romanimea abia incepuse sIt se aseze ingranitele firesti, ale unui singur stat. Unelegreutati erau inevitabile. Cit despre valoareacelor mai multi dintre deputatii de atunci,N. Iorga este extrem de critic: Mai idioatediscursuri decit in parlamentul asta n-amauzit. E uneori un supliciu sa-ti pierzi vremeaacolo". Se plinge in repetate rinduri de cal-dura ucigasa" din Bucuresti. Toamna maiales pretinde ca are mari probleme cu sanata-tea. Atunci ii anunta sotia ca este groaznicobosit si chinuit de dureri". Interesul fatade sanatatea numeroasei sale familii esteacelasi ca intotdeauna. Copiilor bolnavi leprornite bomboane iar pentru a strabate maiusor perioada de convalescenta chiar o sticldde yin de treizeci de ani", adusa de la Chisinau.

Ultirnul capitol al acestui volum stringe,sub expresivul titlu ales de A. Pippidi, Nelupteim cu puterile rele", corespondenta ultimu-

lui deceniu dintre Catinca si N. Iorga, maiprecis piesele numerotate de la 277 la 33 5(p. 227-262). Cele mai multe documentesint din perioada convalescentei Catincai,ce a suportat o grea operatie. Iata cum trebuiesa fi aratat camera de lucru a Profesorului,descrisa. de el insusi: cit despre biroul meu,cum zilnic cumpar carti, unele extrem depretipase i folositoare tocmai la ce lucrezsau am intentia de a lucra, si deci nu le potda la depozit fara a le rasfoi intai, mIt gasescblocat de coloane intregi de volume asezatepe jos. $i asta va dura inca multa vreme".A doua zi, 11 martie 1939, continua intr-oalta. scrisoare: Ma lupt greu sa mai inlaturdin cartile care ma blocheaza. Nu reusesc.Indata ce pun mina pe cite una, nu ma Iasi.inima sa nu ma uit prin ea. Fac descoperirilecele mai neasteptate, dar gramezile raminintregi, linga mine si se adauga in fiecare zi.E de desperat" 8. Catinca era cu bucurieinstiintatIt de interesul Ministerului de Externeal Danemarcei pentru o colaborare cu Institu-tul de Istorie Universala infiintat si patronatde N. Iorga. Numai ca momentele de satisfac-tie ale Profesorulni din primele luni ale anului1939 ne par rare. In contrast cu ele greutatile

obrazniciile venite din partea unor fosticolaboratori par a-1 incolti. Temperamental

orgolios curn a fost o viata, N. Iorga incepesIt foloseasca in corespondenta cu sotia totmai des cuvintele secatura", canalie" etc.Pe fostul sau elev C. C. Giurescu, ajuns intretimp cadru didactic in invatamintul universi-tar, il gasea prea obedient fata de putere.Iar cind acesta este instalat intr-o inaltademnitate administrativa la Galati, ii infor-meaza sotia despre intrarea in functiune aviceregelui" care ar fi promis cIt va inmultipestii in Dunare" Alte suparari Ii vin dinmai multe directii: Revue historique" nu-imentioneaza lucrarile, printre studenti aveaun spion pe care insa colegii lui 1-au denuntat,este acuzat cIt ar fi indemnat tineretul saarunce cu pietre in Palatul Regal, fiul sauMircea, director al $colii superioare de arte

meserii este anchetat sub invinuiri grave,i se aduce la cunostinta cIt nu se poate pre-zenta la palat decit in uniforma FrontuluiRenasterii (despre acest ultim fapt scriaCatincai: inchipui tu aceasta batjocuraa batrinetelor mele i aceasta afirmare asclaviei ?"). Towle acestea 11 faceau pe N. Iorga

noteze in februarie 1939: asediul mieucontinua ca al Madridului, cu bombardari

amenintari de nirnicire. Cred insa cIt voifi mai rezistent decit capitala Spaniei repu-blicane". Sotia era tinuta la curent i cu

8 VeZi i amintirile Valeriei Costachel,O zi de lucru a lui N. Iorga, in Revista deistorie i teorie literara", nr. cit., p. 43 5 3.

si

s&

8

si

to

si

si

Iti

www.dacoromanica.ro

Recenzii 641

intensitatea durerilor reumatice care-1 impie-dicau sá doarma ori a gastritei si a cataracteicare se dezvolta repede". N. Iorga se plingesi de groaza schimbatului de haine" 9. Fiulcel mic, Valentin, trezeste, pc de alta parte,ingrijorarea parintelui sau care nu este deacord cu prelungirea bursei de studii a aces-tuia. $tefan, pe de alta parte, ii contrariazatatal explicindu-i de ce nu trece pe la el(pentru cit s-a jurat sa nu intre in bibliotecaatunci cind era copil"). Aceste fapte Ii faceaupe N. Iorga sa afirme: e o adevarata placeresa-ti intretii baietii la aproape si la pestetreizeci de ani din ce avem sau nu avem".Singurele mari bucurii par a fi la acest sfirsitde iarna i inceput de primavara scrisoriledin partea Catincai pe care le gasea o minunede cumintenie si de bunatate, intr-o formaperfecta".

Volumul mai contine un inspirat si emo-tionant Epilog semnat A. Pippidi. Tot aicisint publicate si patru poezii inchinate deN. Iorga Catincai, marii lui iubiri.

Un util Indice de nume incheie cartea.Cele citeva reproduceri dupa fotografii ingroasain mod fericit contururile epocii in care neintroduce volumul.

La primul capitol Cuvintul inainte, plinde sensibilitate, al Lilianei Iorga-Pippidi,tine loc si de introducere. 1;rmatoarele partisint prezentate intr-o forma aleasa si o inaltatinuta stiintificA de Andrei Pippidi. Note leeditorului aduc o mare bogatie de informatie,iar lectura lor in paralel cu a textelor cores-pondentei este utila oricarui cititor. In acestenote vad pentru prima data lumina tiparuluio multime de materiale inedite, unele dinarhiva familiei prof. Pippidi. Editorul, dove-dind o temeinica cunoastere a evenimenteloracestui veac, corecteaza, in mai multe rinduri,inforrnatiile eronate prezente in lucrarileunor contemporaneisti cunoscuti.

Pe de alta parte, consideram cit una dintreexplicatiile atitudinii Ecaterinei Bogdan fatade tinarul profesor bucurestean din varaanului 1900 rezida i din faptul cit mai intiiN. Iorga o ..placuse pe Maria Bogdan, soraEcaterinei. In scurt timp insa, modificatoptiunea. De aici i plecarea celor don& laTurnu Severin (numai in vederea lui M.care si acum e grozav de deprimata"). Ni separe extrem de transanta afirmatia editoruluide la nota 118 (p. 272) ieferitoare la atitudinealui P. P. Panaitescu de a interzice arborareadoliului la 28 noiembrie", in urma asasinariiProfesorului. Stefan Gorovei a reluat aceastaproblema, iar marturiile pe care le aduce in

9 $i scena descrisa de George Potra, DinBucureftii de ieri, II, Bucuresti, 1990, p. 16 1

162.

discutie contrazic vechiul si inradacinatulpunct de vedere 1°. Iar in alte note explicativedespre o parte dintre fostii studenti ai luiN. Iorga, cu care in deceniul al patrulea aajuns sa polemizeze violent, ar fi fost bine-venita sublinierea ca in substratul discutillorcare amestecau planul stiintific cu cel perso-nal se intrevedea, nu o data, elementul poli-tic" 11. Nu intelegern ce cauta documentulcu nr. 247 (p. 200) in acest volum. 1 extulacestei adrese tiparite privind organizareabibliotecilor populare putea sa figureze celmult intr-o nota. Avem i doua, scrisori cepoarta acelasi numar (196). Prima, din8.1.1916, apare in comentariul introductiv alcapitolului al treilea, iar cea de a doua,7.10.1916, unde Ii i este locul de altfel. Evi-dent prima corespondenta nu trebuia saprimeasca nici un numar. Exista, in schimb,o alta corespondenta (o poezie pe o cartepostala) nenumerotata, se pare dintr-o gre-seala de tipar (cea din 7 nov. 1900, p. 57;ii revine evident numarul 117).

Volumul pregatit cu multa pertinentapentru tipar de Andrei Pippidi (cel mai buncunoscator, credem, al operei i vietii liiiN. Iorga), ne dezvaluie alte noi fatcte alepersonalitatii marelui savant. Daca asupraistoricului, literatului, omului politic s-auaplecat numerosi cercetatori, iar informatiape care acestia au pus-o in circulatie esterelativ bogata, despre indragostitul, sotul sitatal care-a fost N. Iorga se stia putin. Naclaj-duim sit fie doar un inceput, este drept foartereusit, in aceasta directie.

Sentimentul pe care ni 1-a trezit aceastacorespondenta a fost, marturisim, neasteptat.$i este unul de adinca i puternica admiratiefata de cea care a fost Ecaterina Iorga. Consi-deratiile care rn-au indemnat la aceasta sintprea multe. Poate una, doar una, din explica-tii, ar putea fi i acest scurt pasaj din jurnalulCatincai (insemnarea este din 30 aprilie1932): nu am trait nici o iI pentru mine, ...Eu nu am putut cinta, mci plinge, cind amsimtit nevoia... Doar in rare cazuri, inlipsa Imi dau searna cit e nevoie desuferinfa mea pentru implinirea unor lucrurimai marl... Tin lucru este sigur: cit nu regretcit am servit o mare minte, poate unica intimpul de fata".

Armand Go,su

10 $tefan S. Gorovei, Petre P. Panaitescu.Coordonate ale unei evolutii, in AnuarulInstitutului de Istorie i Arheologie A. D.Xenopol", 1982, p. 5 18; in special nota 2 18,p. 5 18-5 19.

Idem, Scoald noud" de istorie. Mdrturiidocumentare, (I), in Ibidem", I, 1985, p. 336.

www.dacoromanica.ro

64 2 Recenzi i 8

ELEMER MALYUSZ, Kaiser Sigismund in Ungarn 1387-1437, Akadé-miai Kiwi& Budapest, 1990, 422 P. + 16 f. pl.

Lucrarea lui ElemCr Mályusz, apärutamai intii in limba maghiara, in 1982, cu titlulZsigrnond kirdly uralma Magyarorszdgon, re-preiinta sinteza citorva decenii de cercetarea medievistului maghiar care s-a ocupat innumeroase studii de aspecte dintre cele maivariate ale jumatatii de secol de istorie aUngariei cunoscutä drept epoca lui Sigis-mund". E. Mályusz este ei editorul documen-telor interne ale acestei perioade, volumeleaparute pin& acum acoperind intervalul 138714 10 (Zsigmondkori oklevéltdr, I Buda-pest, 1951 1958). Este cea mai cuprinzatoareabordare a epocii lui Sigismund de Luxemburg,o constructie savanta, bine articulata, cuun material faptic impresionant, integrindintr-o viziune unitará rezultate mai noi saumai vechi ale cercetarii. In capitole distinctesint analizate toate aspectele importante alesocietatii Ungariei in epoca respectiva. Situa-tiile urmarite in dinamica lor, cu accentpe elementele de noutate. Fara a frapa plinnoutatea interpretarilor i far5. a formulaintotdeauna concluzii, E. Mályusz nuanteazamulte din locurile comune ale cercetarii ante-rioare ei ofera un tablou complex al epociilui Sigismund.

Partea principala a lucrarii (cap. II, p.27 127) este consacrata complexelor aspectepolitice ale acestei epoci. Ea nuanteazatabloul predominant negativ al lui Sigismundin istoriografia ungara, considerat responsabilde slábirea puterii regale i de diminuareadomeniului regal, ca i pentru neglijareaproblemelor Ungariei in favoarea politiciisale imperiale.

In centrul analizei se aflä liga baronilor,cea care a controlat in fapt puterea regalä.Sint trecuti in revista membrii ligii i inaltiidemnitari ai regatului i sint reconstituiteraporturile de putere intre lig& i rege. Seinsistã asupra evolutiilor cunoscute de ligain timp. In intervalul 1387 1397 in fruntealigii s-au aflat palatinul Stefan Lackfi i ThanKanizsai. Lupta dintre baroni i rege dinanii 1398 1403 ei infringerea rascoalei baro-nilor au avut drept consecinta nu numaiindepartarea unor demnitari regali pentruo perioada, ci i mutatii importante in sinulclasei politice ungare. Fondarea in 1408 aOrdinului Dragonului, in fruntea caruiaau stat familiile Garai ei Cilli, a avut rolulde a asigura stabilitate domniei lui Sigismund.in rindul membrilor ordinului au fost primiti

straini, cum a fost cazul domnitorului TariiRomâneeti Vlad Dracul. Masivul transferde proprietate de la rege la marii feudaliprodus in timpul lui Sigismund a fost nunumai o consecinta a raporturilor dintre

lig& ei rege, ci ei un factor de agravare adependentei regelui. Daca in perioada ante-rioara domeniile cetatilor constituiser& bazaputerii Angevinilor, acum doar legaturiledirecte intre lege i marii feudali, intretinuteprintr-o politic& de privilegii ei de donatiiregale, putea sa asigure stabilitatea puteriicentrale. Participarea ligii la activitatea dezi cu zi a administratiei de stat a fost aea deimportanta incit s-a reflectat ei in frazeologiade cancelarie. Corona regia din timpul Ange-vinilor, simbol al autoritatii monarhului,este inlocuita acum cu corona regni, caredefineete regatul, iar nu regele; hotaririleconsiliului regal erau luate in numele sfinteicoroane a regatului ungar.

Soliditatea sistemului politic al Ungarieidin acest timp este dovedita ei de functiona-rea sa chip& alegerea lui Sigismund ca imparatal Imperiului romano-german (in 14 10) MO,prezenta direct& a regelui, aflat cea mai mareparte a timpului in afara Ungariei. Aceastaa ei permis lui Sigismund sa se consacrerealizarii planurilor sale de politic& externa.

Lucrarea lui E. Malyusz, fara a reconstituievenimentele politice ei diplomatice concrete,analizeaza resorturile gindirii i actiunii poli-tice ale lui Sigismund. Scopul pe care 1-anutrit monarhul, i care explic& in parte oanumita rupere de traditia politica ungara,a fost acela de a ajunge imperator, care A,domneasca precum un imparat al pacii pestepopoarele sale. Efortul de eliminare a schis-mei" ei de restabilire a unitatii Bisericii, curolul pe care 1-a avut Sigismund in conciliulde la Konstanz, este relevant in aceastaprivinta. E. Malyusz apreciaza ca in domeniulpoliticii externe regele Sigismund urzitsingur planurile; el nu a simtit nevoia saaiba alaturi colaboratori i consilieri. Pentruproblemele turceeti a avut, insa, doi experti :pe ungurul Nicolae Gereci, fost prizonierla turci, i un turc creetinat prieten al aces-tuia. Partea din lucrare referitoare la politicaexterna insista asupra relatiilor complicateale lui Sigismund cu Polonia, referindu-seei la raporturile Ungariei cu Venetia i cuCehia.

Capitolul privitor la politica otomanaa lui Sigismund (III, p. 128 166) nu esteo cronologie a raporturilor ungaro-otomanein aceasta perioada. El prezint& reformelemiitare i fiscale, menite sa asigure resurselenecesare apararii regatului in fata primejdieiotomane, efectuate in Ungaria dupa infringereade la Nicopole (1396). Dieta intrunita laTimieoara in 1397 a reorganizat armata.In locul ridicarii generale a nobilimii, care

111_2,

sint

si

si-a

www.dacoromanica.ro

9 Recenzii I' 13

se dovedise ineficienth, dieta a decretat obli-gatia nobililor de a furniza un anumit numarde soldati i asigurarea cite unui soldat inar-mat la fiecare 20 de thrani. Insasi structuraarmatei ungare, in care o mare pondere clpátausoldatii echipati cu armament usor, a fostastfel adaptath tacticii otomane. Mäsurileluate in 1397, ca i cele ulterioare, ale dieteidin 1435, au mers in directia mobilizärii unorcategorii sociale mai largi la efortul de apgraresi a instituirii unui sistem fiscal bine pus lapunct capabil sg susting efortul militar.

Politica otomang a lui Sigismund a avutin vedere inchegarea unor aliante cu popoa-rele vecine, sub hegemonia Ungariei. Donatiilein favoarea principilor strgini (bosnieci, sirbi,bulgari, domnii Tgrii Romdnesti), care aveauca scop includerea lor in structura societhtiiungare i dobindirea unor interese comunecu ale baronilor, au fost un element importantal acestei politici, care se deosebeste de situa-tia din perioada anterioarg cind se promovaurelatiile de inrudire intre principii strginidinastia ungath. Eficienta sistemului deapgrare instituit in timpul lui Sigismundva fi probath ceva mai tirziu, in timpul Corvi-nestilor, cind s-a i realizat alianta antioto-mang a popoarelor din sud-estul Europei.

Categoriile sociale: nobilimea (cap. IV,p. 167 186), othsenimea (cap. V, p. 187228), tgrgnimea (cap. -VI, p. 229-260) 0intelligentsia clericald i laicd (cap. VII, p.261-298) sint analizate nu monografic, cisub aspectul mutatiilor pe care le suferg inepoca lui Sigismund si a implicatiilor denaturg socialg ale politicii regale. Raporturilediferentiate ale regelui cu diferitele segmenteale nobilimii facem aici observatia c1 .

feudalitatea romdneascg traditionalg, neinte-grata' nobilimii regatului, cnezii, nu intrà.in atentia autorului , incercarea de crearein Ungaria a unei sari othsencsti i mdsurileeconomice care deschideau o evolutie sociallin directia burgheziei, prefacerile suferitede tardnimea dependentä, sint admirabilsurprinse, la fel ca i complexitatea thscoaleidin Transilvania din 1437 1438 (p. 252260).

Utilitatea lucrgrii pentru cercetarea isto-riei medievale românesti nu numai pentruromânii din regatul ungar, dar i pentrustatele românesti de la sud si est de Carpati,pentru care Ungaria lui Sigismund era mareaputere cresting cu tendinte hegemonice inaceastg parte a continentului, angajath impo-triva Imperiului otoman nu trebuie argu-mentath. Facem ins& observatia c& analizadiferitelor'aspecte de istorie socialga regatului ungar in epoca lui Sigismund este

fäcut d. aproape exclusiv din perspectiva std-rilor oficiale", reglementate juridic, iarin cazul tabloului cultural al epocii (cap. IX,p. 306-342) referirile privesc doar creatiascrisg, arhitectura i celelalte arte care tinde situatia cultural& a Europei centrale.Aproape cd nu se pomeneste nimic despreparticularismele zonale, de ordin social, insti-tutional, administrativ sau cultural, dinvoievodatul Transilvaniei Si celelalte tinuturiromânesti sau din teritoriile sud-slave, parti-cularisme care tineau de aspectul etnic alzonelor respective si de modul in care acesteaau fost integrate regatului, cu toate c& multedin aceste sari de fapt ce nu se potrivesc cusituatia oficialg" au fost confirmate deinsusi regele Sigismund. Realitgtile Ungarieimedievale au fost de o diversitate, desigurin directa leggtuth cu caracterul multietnical statului, care nu intr.& aproape deloc inatentia autorului. Credem cä, cu tot caracte-rul sintetic, o lucrare de felul celei realizatede E. Mdlyusz merita sg cuprindg si o abor-dare, chiar Si foartc generala, a politicii luiSigismund fatg de feudalitatea romdneascg si arolului acesteia in consolidarea unor autonomiizonale, ca si a politicii promovate fata deconfesiunea ortodoxg in regat. Acest din urmgaspect este deosebit de important chiar pentruintelegerea gindirii i actiunii politice a monar-hului care a incercat refaccrea unitgtii celordoug Biserici. Dar raporturile ungaro-bizan-tine in aceasta epoci. i noua atitudine fat&de schismg" i adeptii ei din regatul ungarnu isi fac loc in lucrare.

Amintim tot aici, ca o altg lacuna a lucra-rii, ca raporturile Ungariei cu Tara Roma:neascg si Moldova, semnificative pentrucursul politicii lui Sigismund in aceasth partea continentului, nu sint surprinse decit cutotul marginal.

Desigur c& lucrarea lui E. Malyusz estesinteza cercethrii maghiare asupra lui Sigis-mund de Luxemburg i epocii sale. Capitolulprivitor la populatia de atunci a Ungariei(VIII, p. 299-305) in care autorul reiateoria imigrãnii tirzii a romdnilor in Transil-vania, cu argumentele" invocate in anii '40,f ata de care chiar cercetarea maghiarg ulte-rioard manifest& rezerve este credem ilus-trativ pentru aceasta limitare. Cu exceptiacitorva lucthri mai vechi ale lui N. Iorga,cercetarea istoric& romdneascg nu este pre-zentg in lucrarea lui E. Mdlyusz. Este poate

o dovadg a audientei reduse a istoriografieinoastre si a lipsei unor lucrari de sintez&asupra aspectelor importante ale secolelorXIV XV in Transilvania, tipgrite in limbide circulatie.

Viorel Achim

i

si politic&

§i

www.dacoromanica.ro

644 Recenzii 10

CONSTANTIN SERBAN, Vasile Luptt, Domn al Moldovei (163E1-165 3)Edit. Academiei Romame, Bucureti, 1991, 231 p.

Monografia dedicata de Constantin Serbanlui Vasile Lupu era parca menita sa incunu-neze o viata stiintifica dedicata cu preaderestudierii istoriei românesti in secolele XVIIXVIII. Desigur, terenul nu era atit de virginpe cit incerca autorul sh.-1 prezinte (VasileLupu a fost unul din putinii domni ai Moldoveicare pint in prezent s-a bucurat doar in micamasura de atentia istoricilor i despre cares-a scris cel mai putin pina acum" p. 7),caci numai in ultirnii ani au aparut o cartepe o tema apropiata semnata de AlexandruLigor ( Prin Moldova in timpul lui VasileLupu, Bucuresti, 1987) si o monografie a luiNicolae Stoicescu dedicata marelui rivalmuntean al lui Vasile Lupu (Maki Basarab,Bucuresti, 1988), dar mai ramäsesera destulelucruri de spus, iar cartea lui ConstantinSerban, structurata in maniera clasica amonografiilor de domnitori, cu o introducereistoriografica (p. 11-20) urmata de capitolereferitoare la originea si familia lui VasileLupu (p. 2 1-40), viata sa inainte de domnie(p. 4 1-48), politica interna i extern&(p. 49 161), cultura (p. 162 193), pierdereadomniei (p. 194-2 12), exilul i moarteadomnitorului (p. 2 13-22 I) i de concluziiin limbile romAna (p. 222-226) si franceza(p. 227-231), promitea, daca, nu o abordareinnoitoare rnetodologic 0 problematic, celputin o analiza critica metodica a ceea ce sestia pina acum despie Vasile Lupu si eventualenoi achizitii cognitive de natura factologica.

Demersul autorului, rod al unor stradaniiapreciabile, este insa handicapat de preamultele impreciziuni, confuzii i erori de careabunda cartea. Nu vorn enumera aici erorileminore, poate de factura tipografica, supara-toare uneori de exemplu Kiutip Celebiin loc de Kiatip Celebi (p. 12), minoritatilorconventuali" in loc de minoritilor (francis-canilor) conventuali (p. 120), Iorstenson inloc de Torstenson (p. 142), 1672 in loc de1652 pentru datarea tabloului votiv de labiserica Golia (p. 184) etc. care ar fi pututfi indreptate si de catre redactoarea de carte.Sint insa alte erori mai grave imputabileneindoielnic autorului. Astfel, nu a existatnici un cronicar otoman cu numele Ravdat01 Ebrar (p. 14), acesta fiind titlul uneia dinlucrArile scrise de Eara-Celebi-zade Abdul-Aziz-efendi (1591/1592 1658), titlu care afost tradus prin Grddina celor virtuo§i (cf.M. Guboglu, M. A. Mehmed, Cronici turcefliprivind tdrile ronzdne.. ., I, p. 527-528).Alteori autorul interpreteaza defectuos infor-matiile izvoarelor de epoch, indeosebi pecele ale calatorilor straini. Astfel, Paul dinAlep vorbeste numai despre comorile pe

ewe le mai are in Polonia, in Austria, laVenetia si aiurea" (Calatori strdini despretd; ile ronuine, VI, p. 101) si nu despre marilesume depuse la bäncile din Viena, Venetia,Varso zia" (p. 2 19); de altfel, Ia Viena si laVarso nici nu existau inca banci deninede acest nume, iar Vasile Lupu oiicum n-arfi putut utili,a usor la Constantinopol banidepusi in aceste capitale. Pasajul lui NiccolóBarsi despre ogoarele care sint atit de multeii.cit niciodata nu pot fi semanate toate,ci doi ani se seamana intr-o parte si doi anise schimba ogorul intr-alta" (Cdldtori strd-ini. . ., V, p. 80) nu poate fi interpretat cadovedind utilizarea asolamentului bienal (p.50; aceeasi eroare la Al. Ligor, op. cit., p. 33),deoarece acesta presupune alternarea anualaa solelor, astfel incit aceeasi sola sa. fie luathin cultura numai din doi in doi ani, si nudoi ani la rind. Atestarea unei plati efectuatepartial in 12 merte de mdlai nn este o dovada.ca se cultiva deja porumbul (p. 50), deoarecepind la patrunderca acestuia malaiul se oLti-nea din mei. Surprinde i formularea autoruluicu pri /ire la proveni-nta armamentului otiriilui Vasile Lupu: Nu este exclus ca boieriisr), fi confectionat si spade, si suliti siultimele fiind mai usor de lucrat" (p. 103).Mari confuzii apar atunci cind se discutaproblema cruciall din punct de vedere sociala termenelor de prescriere a urmaririi vecinilorfugari. Autorul conchide: Si. fata de vecinipolitica domnului a fost in detrimentul aces-tora, de exemplu, termenul de prescriere al(sic) urmaririi vecinilor fugiti de pe mosiia fost redus de la 7 ani la 5 ani Si la maiputin, chiar din primul an de domnie" (p.223), nesesizind ca aceasta masura insemnade fapt ca taranii fugari nu mai puteau fiadui cu forta inapoi pe mosia fostului pro-prietar dupa expirarea a 5 ani in loc de 7,ceea cc era in avantajul lor. Neintelegereasemnificatiei reale a termenului de prescriererezulta limpede din urmatorul pasaj: I, Dindocumentele cercetate rezulta ca. termenul deprescriere al urmariri (sic) vecinilor fugaria fost redus cu timpul aproape cu totul,acestia raminind vecini ai stapinilor pe alecdror mosii se asezasera. De altfel, in Carterornáneascci de invdtdturd, legislatia oficialaa Moldovei din 1646, se confirma anulareatermenului de prescriere astfel: Cind vafugi taranul de la locul si de la stapinul sau,nime nicaieri O. nu-1 prirneasca, iarl. de-1va i primi deodata de sirg sa-1 intoarca inapoila satul de unde iaste" s (p. 88). Ori, anulareaoricarui termen de prescriere nu este o mäsurain prelungirea reducerii termenului de prescri-ere (o eroare similara la Al. Ligor, op. cit.,

t

rip

IfiTICi,

www.dacoromanica.ro

11 Recenzii 645

p. 53), ci inseamnd de fapt prelungirea lainfinit a posibilitdtii de a aduce inapoi petaranii fugari. Confuzá este si prezentarea

dajdia pentru plata haraciuluifiind evaluatá raai intii la 2 zloti, iar in frazaurmAtoare la 8 galbeni (p. 80), desi zlot"arä alte precizdri inseamnd. tot galben",adic d. monedd de aur.

Nu ne-am propus aici o prezentare a tuturorerorilor care submineazd un demers bazataltfel pe utilizarea unui mare numar de docu-mente, multe inedite, i pe o cunoastere destulde builá a stucliilor de pin& acum. Credemcà este mai important sd ne referim la pro-blemele in care autorul se desparte de opi-niile curente dominante, ambitionind sd.aducd, interpretári noi. Este vorba in primulrind de problema originii lui Vasile Lupu,a ascendentilor si a locului nasterii sale. Dupito succint& i prea putin relevantä trecerein revistd a opiniilor predecesorilor sdi incercetarea acestei chestiuni, Constantin $erbantranseazd rapid: Vasile Lupu se trage dinfamilia Coci, venith in Tdrile Române Incadin prima jumatate a secolului al XVI-lea,era al treilea fiu al lui Nicolae Coci, maredregAtor in Moldova si in Tara Româneascl.la sfirsitul secolului al XVI-lea si la inceputulsecolului al XVII-lea i al unei fiice de boiermoldovean, i s-a ndscut spre sfirsitul anului1593 in Tara Româneascd, cind tatd1 sariera marele postelnic al lui Mihai Viteazul(p. 24 26; la concluzii data nasterii esterelativizatá prin expresia in ultimul deceniual sec. al XVI-lea" p. 222). Aceasta opinie,care nu este chiar singulard in istoriografiaromand, dar care este exprimatd. de ConstantinSerban mai categoric decit de oricine altcineva,are menirea de a permite autorului sd respingdideea unei origini alogene a domnitorului i sd,pund accentul pe radacinile sale romd.nesti:Muntean din nastere, cunostea limba aromandde la tatd, iar româna era limba maternd(mama sa era moldoveancd)" (p. 222). Aceastäconstructie ispititoare are insd defectul de aeluda faptul cd. inca din anii '30 I. C. Filittisi Franz Babinger au demonstrat cd docu-mentele nu permit o astfel de concluzie.Astfel, I. C. Filitti a ardtat cd. Nicolae, tatallui Vasile Lupu, mare comis al lui RaduMihnea si inmormintat la Stelea, nu esteacelasi cu Coci, mare dregator sub MihaiViteazul si sub Aron Tiranul, ci in cel maibun caz fiul acestuia (Tatdl si bunicul luiVasile Lupu in Miscarea" din 23 sept. 1936).impotriva identiatii celor douä personajepledeazd i succesiunea aberantd a dregAtoriilor;o ascensiune relativ normala in prima fazd,mare comis in Moldova, mare postelnic inTara Romaneasca, mare paharnic in Moldovasi mare, ban in Tara Româneasca (aceastädin urmd dregAtorie nesigurd, atestata deun singur document discutabil, fard an),

apoi dupd un hiat de 16 ani doarmare comis sub Radu Mihnea, pentru ca pepiatra de mormint pusd de fiul sdu la bisericaStelea din Tirgoviste sd, se mentioneze numairangul de mare aga. De altfel, chiar i NicolaeStoicescu, care consider& cà este vorba deun unic personaj, are prudenta sa-si exprimerezervele in paranteze si in note de careConstantin Serban nu mai tine seama (cf.pictionar al marilor dregdtori..., p. 43).In plus, Fr. Babinger a ardtat ca in docu-mentele de la Mihai Viteazt.1 rnembrii sfatu-lui sint indicati doar cu numele mic, astfelincit Coci nu este numele de familie al rnareluipostelnic, ci doar nurnele sdu mic, fiind oprescurtare curentl. pentru Constantin (Ori-ginea lui Vasile Lupu, Bucuresti, 1937 p. 6).Din momentul in care acceptam ca marelepostelnic Coci nu este tatal lui Vasile Lupu,ci in cel mai bun caz bunicul sdu (cum cre-dea Filitti), sau nu are chiar nici o legAturd,cu acesta, atunci nu mai avem nici un indiciuin favoarea originii muntene a domnuluimoldovean, i pind cind vreun documentnou va aduce o lumind noud, se cuvine sane intoarcern la foarte argumentata tezd alui Fr. Babinger: Vasile Lupu s-a nascut laArbdnasi (Arnaut Irby) lingd Razgrad, inBulgaria, dintr-o familie aromdnd. sau gre-ceased provenita din apusul Peninsulei Bal-canice. (Originea si sfirsitul lui Vasile Lupu,Bucuresti, 1936, p. 4 11). N-am fi zábovitatit asupra acestei chestiuni daca insistentape originea romaneasca a lui Vasile Lupunu 1-ar fi impiedicat pe autor sä-1 integrezepe viitorul domn in mediul social din careprovenea, valul levantin din jurul lui RaduMihnea, val in interiorul cdruia Vasile Lupus-a singularizat printr-o impämintenire rapidd,facilitatd, de o cdsdtorie deosebit de oportuna.De altfel, exemplul personal al lui VasileLupu ne avertizeazd, asupra fluiditf4ii cali-ficativelor de pdmintean" i tarigrädean",ceea ce ridica unele semne de intrebare asuprarelevantei analizei incitante fäcute de autorasupra structurii sfatului domnesc (p. 6571), mai ales cä nu ni se spune nicalieri careboieri, si de cind ping cind, sint consideratitarigrAdeni si care sint considerati paminteni.Observatia noastra reflectä mai degrabáearentele in explicitarea criteriilor utilizatede autor, fara a anula insa concluziile la careajunge Constantin 5erban, care sint probabilcorecte in esenta lor: de-a lungul intregiidomnii a lui Vasile Lupu in sfat predomindboierii autohtoni, tarigrAdenii dind numaiintre o treime i o jurratate dintre mariidregatori; totodatd, un numdr considerabildintre marii dregdtori erau rude ale domni-torului, ceea ce, aldturi de rotatia cadrelor",reprezenta o forma de intärire a autoritdtiiacestuia.

fiscalithtii,

si

www.dacoromanica.ro

646 Recenzii 1 2

Autorul este deservit si de un cliseu mailarg raspindit in istoriografia romana: afir-marea sening a nivelului european (subintelesoccidental) al civilizatiei românesti, lath a-sipune problema unei eventuale verificari aacestor asertiuni. Astfel, oastea lui VasileLupu era dotath cu armament de niveleuropean" (p. 224), desi Marco Bandiniobserth ca aproape nimeni nu folosestecasca, platosa sau pieptarul; este rara sifolosirea scutului. De bombarde i pustise folosesc obisnuit doar pedestrasii doninu-lui. Nu se slujesc in luptä de lanci mari"(Cdleitori strchni... , V, p. 331). Si mai exube-

rantä este descrierea invatämintului: Ca sii n celelate thri românesti, in Moldova medievaláa existat un invatamint organizat la nivelulcelorlalte state europene pentru predareacunostintelor generale, la care aveau acceselemente provenite din mediul urban si rural.De asemenea, se cunosc si uncle initiativemenite sa ridice acest invatamint publicpe o treapth superioara in cadrul unor colegii

academii de inspiratie princiath" (p. 162163). Lasind la o parte caracterul anacronical atributului public" pentru Moldova secolu-lui al XVII-lea, observam ca autorul nu simtenici o nevoie sa-si bath capul cu eventualiindicatori ai nivelului de cultura, cum ar fiprocentul stiutorilor de carte, numarul celorcare urmau scoli mai inalte, nivelul cunostin-telor predate etc. Aceasth carenth caracte-ristica, unei mari parti a istoriografiei romanecontemporane este cu atit mai surprinth-toare cu cit Constantin Serban a participatla numeroase colocvii, congrese i alte reuniuniinternationale, unde ar fi putut observa ten-

dintele istoriografice recente de a se realizao istorie comparativa foarte aplicata, desearibazata pe analize cantitative. Absenta uneiasemenea preocupari impiedica nu numaiintelegerea corecth a locului românilor inistoria europeana, dar si evidentierea adecvatha acelor realithri prin care romanii s-au ridicatcu adevarat la nivelul civilizatiilor celor maiavansate.

Dar daca lucrarea lui Constantin Serbaneste departe de a reprezenta un pas semni-ficativ inainte pe planul cunoasterii istorice,avind totusi meritul de a sistematiza cu succesvariabil cunostintele noastre despre VasileLupu, ea ridica si problema optiunilor edi-toriale ale Academiei Romane. Aceasta cuatit mai mult cu cit responsabilitatea inaltuluifor este astazi mai mare decit oricind, EdituraAcademiei fiind una din foarte putinekedituri subventionate in actuala perioada.de dificulthti economice, care afecteath graireditarea de carte stiintifica. In aceasta situa-tie credem ca. Academia Romana ar trebuisa orienteze putinele fonduri de care totusidispune nu spre biografii conventionale, cispre publicarea unor lucrari fundamentale,editii de izvoare sau studii innoitoare meto-dologic si problematic, care sa impinga inainteistoriografia romana.

0 ultima observatie, dar nu una lipsitiide insemnatate: daca, lucthrile de specialitatepublicate de Editura Academiei aspith cuadevarat sa fie de nivel academic, atunciele trebuie neaparat sit fie insotite de unindice general.

Bogdan Murgescu4

www.dacoromanica.ro

BULETIN BIBLIOGRAFIC

Buletinul bibliografic initiat de Revista istorica", are ca obiect semnalarea lucrarilordin productia istorica, publicate de istorici straini si români in afara hotarelor Romaniei, MIAa aprecia valoarea lor tiintificá. Buletinul vizeaza cuprinderea ansamblului de lucrári studiusi carte tiparite (Wpá mijlocul deceniului trecut, care au tangente sau privesc direct perioadamedieval5., mcdernA, si contemporanä a Romaniei. Buletinul este si un instrument pentrusondarea modului in care izvoarele i literatura de spccialitate romaneasca sint receptatede istoricii straini.

La elaborarea acestui buletin bibliografic au contribuit Viorel Achim, Stefan Andreescu,Eugen Denize, Victor Eskenasy, Armand Gosu, Serban Papacostea, Nagy Pienaru.

Redactor de rubrica: Nagy Pienara

I. LucBAHI GENERALE, ENCICLOPEDII,RIBLIOGRAFH, DICRONARE

BANAC, IVO (Editor) Eastern Europe in Rtvolution, Cornell University Press, Ithaca(NY), 1992, 255 p.

BARNAVI, ELIE (sous la direction de), Histoire universelle des Jugs de la Genesela An. du XXe siicle, Hachette, Paris, 1992. XI -1- 299 p. Prezentare sintetica, moderni , inso-tith de numeroase harti si ilustratii. Citeva referinte notabile i la istoria evreilor din Romania,incepind de la 1878 inainte.

BOWN, J.F., Nationalism, Democracy and Security in the Balkans, Dartmouth Publi-shing Company, London, 1992, 224 p. Analiza., in perspectiva istorica a renasterii nationalis-muhii in Balcani dui:4 1989. Un capitol special intitulat Romania: the nationalist condition".

HERING, GUNNAR, Die politischen Parteien in Griechenland 1821-1936, III, R.Oldenbourg Verlag, Munchen, 1992, 1253 p. (Sildosteuropäische Arbeiten, 90, 1, 2). Tangen-tele de istorie romaneasca ale vietii politice grecesti in epoca moderna i contemporan1.

HITCHINS, KEITH, Historigraphy of Countries of Eastern Europe: Romania, in Ame-ric,.:1 Historical Review", vol. 97, October 1992, nr. 4, p. 1064 1083. Trecere in revisti comen-tata a istoriografiei moderne i contemporane incepind din anii 1830.

ORIGONE, SANDRA, Bisanzio e Genova, Edizioni Culturali Internazionali Genova(ECIG), Genova, 1992, 364 p. Aceastä sinteza, care intereseaza deopotriva istoria Mediteraneiorientale si a Märii Negre in secolele XII XV, a aparut sub egida Institutului de Medievistic5.al rniversiatii din Genova. Cuvintul introductiv, intitulat La storia della citte, con la testadi Giano", este semnat de reputatul bizantinolog german Peter Schreiner (p. 7 10). Deosebitde util este un Appendice" al cartii (p. 272 288), in care sint trecute in revist 6. actele oficialeprivind relatiile diplomatice intre Genova si Imperiul bizantin, cu indicarea cotelor actuateale fondurilor arhivistice unde se pastreaza, precum i a lucrárilor in care sint regestate sau edi-tate. El acopera intervalul dintre anii 1155 1452.

IL IZVOARE

DIOSZEGI, ISTVAN, Die Protokolle des Gemeinsamen Ministeriums der Osterreichisch-ungarischen Monarchic 1883-1895, bearbeitet von Istvan Diószegi, IV, Akadérniai Kiado,Budapest, 810 p. Editia cuprinde multe referinte cu privire la Romania.

EKREM, ALI MEHMET, Roman Kaynak ve eserlerinde Turk tarichi, I, Kronikler (Isto-ria.turcilor in izvoare si lucedri romanesti, I. Cronicele), Turk Tarih Kurumu Basimevi, Ankara,1942, 440 p. Sint prezentate cu comentarii si note critice izvoare narative medievale romanestirekritoare la istoria turcilor.

Revista istoria", tom, IV, nr. 5-6, p. 647-650, 1993

.

www.dacoromanica.ro

648 Buletin bibliografic 2

HOLBAN, EUGEN ST., Basarabia ronzeineascei. Mdrturii, Edit. Chpriana, Paris, 1990,142 P. 1 h. Consideratii cu privire la asethrile i toponimia Basarabiei.

KOUKKOU, HELENE, Lettre inedites de jean-Capodistrias a Alexandre Stourdza, datesde 1821. Nouveaux elements concernant la Revolution d'Alexandre Ipsilanti, in vol. Les relationsentre les peuples de l'URSS et les Grecs. Fin du xvIIIe debut du XX' s., Thessaloniki, 1992,p. 75 8 1. Important document referitor la evolutia evenimentelor in Moldova si Tara Roma,neasch in primrivara anului 1821.

ISTORLI MEDIEVALA

DENIZE, EUGEN BERNARD, Sephardic Culture in the Romanian Countries (1700 1821),in Shvut. Jewish Problems in Eastern Europe", First International Conference On the Historyof the Jews in Romania. Editor Liviu Rotman, 16, Diaspora Research Institute, The Goldstein-Goren Center for the History of the Jews in Romania, Tel Aviv, 1993, p. 105 115.

ENGEL, PAL, A 14. szdzadi magyar penztortenet nehany kirdise (Citeva probleme aleistoriei monctare ungare in secolul al XIV-lea), in Századok", 124, 1990, nr. 1, p. 25-93.O lucrare importanth consacrath istoriei monetare a Ungariei angevine. Stabileste mhrimea mar-cilor utilizate in regatul ungar in sec. XIV. Cistigul realizat de tezaurul regal la introducereamonedei noi (lucrum camerae") era de 33% anual. Prezinth sistemul monetar in regatul ungar(florini de aur, dinari de argint), determina continutul in argint al dinarului. L'rmäreste evo-lutia pretului aurului (si argintului).

KALMAR, JANOS, A Kollonich-file Einrichtungswerk" és a 18. szdzadi bdnsdgi beren-dezkedés (Einrichtungswerk"ul lui Kollonich i stabilirea regimului administrativ al Banathluiin sec...XVIII), in Szhzadok", 125, 1991, nr. 5-6, p. 489-499. Sistemul administrativ alBanatului, asa cum era preconizat in proiectul redactat in 1688 1689 de o comisie condusAde episcopul Kollonich Lipót (Einrichtungswerk des Ko nigsreichs Hungarn"), i asa cum. s-arealizat in fapt peste 30 de ani. ExistA unele elemente comune, dar in cazul Banatului Curteavienezä nu a tinut seama de punctele de vedere ale nobilimii maghiare, punind provincia subautoritatea directii a Vienei.

KULCSAR, ARPAD, Sóbdnyaszat és sókereskedelem Erdélyben I. A pafi Mihdly nralko-ddsa idején (Exploatarea shrii i comertul cu sare in Transilvania in timpul domniei lui MihailApafi 1), in Szazadok", 125, 1991, nr. 5-6, p. 4 15-448. Studiu bine documentat despreeconomia shrii in Transilvania in anii 166 1 1690; ocnele de sare (aspecte tehnice, productie,organizarea exploathxii), transportul sarii (pe dthmurile de uscat sau cu plutele pe Mures),comertul cu sare, veniturile provenite din sare, compozitia etnicA a populatiei angrenate inaceasta economie

LORINCZI, MARINELLA, Nel dedalo del drago. Introduzione a Dracula, Bulzoni Edi-tore, Roma, 1993, 288 p. Este vorba de un demers ce incearch sh ghseasca rhspuns la urmhtoareaintrebare:. de ce Bram Stoker, autorul mitului modern al lui Dracula", si-a localizat personajul

o parte din actiunea romanului shu in Transilvania si nu in Tara Romhneasch., unde a domnitin realitate voievodul Vlad Tepcs? A rezultat un interesant studiu de imagologie, cu remarciuneori pertinente, alteori mai putin, despre orizontul cultural si mental al lumii occidcntale,mai ales din secolul trecut, cu privire la Europa rhshriteana i, in chip special, la Transilvania.Autoarea clovedeste o buna cunoastere a bibliografiei romhnesti si strhine asupra subiectului..

NITSIAKOS, VASSILIS, Adattamento ecologico e rcgolamentazione dell'accessi al pascolocomune tnz i pastori valachi della Grecia, in Quaderni storici", nuova serie, t. 8 1, 1992, nr. 3,p. 885 909. Studiu etnografic cu privire la phstoritul valahilor elenizati.

PAPACOSTEA, SERBAN, Jews in the Romanian Principalities during the Middle Ages,in Shvut. Jewisch Problems in Eastern Europe", First International Conference On the Historyof the Jews in Romania. Editor Liviu Rotman, 16, Diaspora Research Institute, The Golds-tein-Goren Center for the Jews in Romania, Tel Aviv, 1993, p. 59-7 1.

PERRI, YIZHOK, SEGAL, Economic and Social Status of Jews in Transilvania in theSeventeenth Century, in Shvut. Jewih Problems in Eastern Europe", Firct InternationalConference On the History of the Jews in Romania. Editor Liviu Rotrnan, 16, Diaspora ResearchInstitute; The Goldctein-Goren Center for the Hi-l-cry of the Jews in Romania, Tel Aviv,1993, p. 85-93.

PRLENDER, IVICA, Sparazum u Tat: 1426. godine i Zigmundovi abrambeni sustavi(Conventia de la Tata din 1426 si politica de aphrare a regelui Sigismund), in Historijsk Zbor-

HI.

aa.

,.

www.dacoromanica.ro

3 Buletin bibliogratie 649

nik", t. XLIV. 1991, p. 23-4 1. insemnatatea acordului in cadrul efortului rege'ui Sigismundde Luxemburg de a organiza un sistem militar antictoman de la Marea Adriatica la Marea N eagra.Studiul conti.le i referinte la spatiul romanesc.

RUSU, ADRIAN ANDREI, Die Burgen des Hatzeger Distrikts im 15. Jahrhundert, inCastrum Bene" (Budapest), II, 1992, p. 258-267. Date generale cu privire la cetatile din Hategsi la functia lor.

SPIELMANN-SEBESTYEN, MICHAEL, Abraham Sarsa, Prince Gabriel Bethlen andthe 1623 Privilege-Charter for the Jetts, in Shvut. Jewisch Problems in Eastern ',Europe", FirstInternational Conference On the History of the Jews in Romania. Editor Liviu Rotman, 16,Liaspora Research Institute, The Goldstein-Goren Center for the History of the JeN% s in Roma-ma, Tel Aviv, 1993, pp. 95 103.

VARGA, J. JANOS, Berendezesi tervezetek Magyarorszdgon a töriik kliizésinck iddsza-hcilan. Az. Eibrichtungszterk" (Proiecte administrative in Ungaria in epoca alungarii turcilor.Linrichtungsw erk"), in Sza2adok", 125, 1991, nr. 5-6, p. 449-488. In anii 1688 1689 dininsarcinarea Vienei, o comisie in frunte cu episcopul Kollonich Lipót a intocmit un amplu proiectvizind stabilirea sistemului politic si administrativ al Ungariei recent eliberate de sub stapi-nirea otomana (Einrichtungswerk des Kanigreichs Hungarn"). Masurile concrete luate deHabsburgi nu au tinut insa atunci seama de aceste propuneri. Studiul prezinta conditiile incare a fost elaborat i analizeaza continutul proiectului.

IV. ISTORIA MODERNA.

BERINDEI, DAN, Les Jails dans les Principautes Unies (1859-1865 ), in Shvut.Jwish Problems in Eastern Europe". First International Conf-rcnce On th- History of theJews ir Romania. Editor Liviu Rotman, 16, Diaspora Research Institute, The Goldstein-GorenCenter for 'he History of the Jews in Romania, Tel Aviv, 1993, pp. 133 149.

BREDIN, JEAN-DENIS, Bernard Lazare, Editions de Fallois, Paris, 1992, 428 p. Mono-grafie consacrata unuia din cei mai cunoscuti militanti pentru emanciparea evreilor la incepu-tul secolului XX. Mentiuni ale chlatoriilor efectuate in Romania in 1900 1902.

DICULESCU, V., Le journal Gazeta Transilvaniei" et l'intégration de la Roumelia orien-tale a la Bulorie (1885) in Bulgaria :listorical Review". 1990, nr. 4, p. 58 87. Cercetindeditorialele ziarului brasovean, profesorul V. Diculescu, a ajuns la concluzia ca respectiva publi-catie a sustinut cauza unirii Bulgariei care a fost reflectata cu simpatie i admiratie.

KOVATS, STEFAN, Az 18-19 evi OrOsz katonai intervencid Magyarorszagon. A magyarforicidalom ds szabadscigharc az európai nagyhatalmi drdekek knzeppontjdban (Interventia mili-tara ruseasca din anul 1849 in Ungaria. Revolutia maghiara si lupta de independenta in centrulinteresului marilor puteri europene), in Szazadok", 125, 1991, nr. 3-4, p. 263 297. Inter-ventia militare a Rusiei din vara anului 1849 in sprijinul Curtii de la Viena in contextul politiceuropean si in diplomatia

POPOVIC, ALEXANDRE, La prcsse turque (et tatare) de Rounianie (1888-1940),in Presse turque et presse de Turquie, colectia Varia Turcica XXIII, ouvrage éclité par NathalieClayer, Alexandre Popovic et Thierry Zarcone, Istanbul-Paris, 1992, p. 22 1-249. Cea mai mareparte a documentarii, marturiseste autorul, a fost realizata la Biblioteca Academiei din Bucurestigratie unui stagiu de documentare efectuat in august 1980. Cu aceasta ocazie Al. Popovic aintocmit o lista alfabetica a ziarelor i periodicelor turco-tatare din Romania aducind nu maiputin de 33 de titluri. In succinta pre, entare a fiecarei publicatii gasim a manunte despre data

locul aparitiei, cditorii, formatul ci cota sub care se afla inregistrata la Biblioteca Academiei.Autorul rncntioneaza citeva articole din presa romaneasca care s-au ocupat de problemelecotidiene ale cornunitatii musulmane din Dobrogea.

PROUSIS, 1HEOPH1LES C., Aleksanar Sturdza : a Russian Conservative Responseto the Greek Revolution, in East European Quarterly", t. XXVI, 1992, nr. 3, p. 309 344. Apar

unele implicatii de istorie romancasca. Sint sernnalate Si rnanuscrise din arhivele ruse referi-toare la familia Sturdza.

WENTKER, HERMANN, Russland vor dem Erimkrieg: die russische Aussenpolitik1853154 im Urteil des britischen Gesandten George Hamilton Seymour, in Jahrbticher fur Ges-chichte Osteuropas", neue Folge, t. 40, 1992, nr. 3, p. 366-380. Studiu intemeiat pe materialinedit din biblioteca bodleiand cu informatii privitoare si la principatele romane.

WINNIFRITH, TOM, The Vlachs of the Balkans: A Rural Minority which never achie-red Ethnic Identity, in vol. Comparative Studies on Governments and Ethnic Groups in Europe,1-850 1910, VII, New York University Press, f.a., P. 277-303. Problema vlahilor ba/caniciin epoca moderna.

timpului.

si

www.dacoromanica.ro

650 Buletin bibliografic 4

V. ISTORIA CONTEMPOHANA

ANCEL, JEAN, The Image of the Jew in the View of Romanian Anti-Semitic Movements:Continuity and Change, in Shvut. Jewish Problems in Eastern Europe", First InternationalConference On the History of the Jews in Romania. Editor Liviu Rotman, 16, Diaspora Rese-arch Institute, The Goldstein-Goren Center for the History of the Jews in Romania, Tel Aviv,1993, 39-57.

CAROLI, GIULIANO, Un'intensa mancata. I rapporti tra Roma e Bucarest dal conflittoitalo-etiopico al conflitto europeo, 1937 1939, in vol. Studi talcanici in occasione del VI Con-greso internazionale dell'Association Internationale d'Etudes Sud-est europeennes (AIESEE ),Sofia, 30 Agosto-S Settembre 1989, a cura di Fr. Guida-L. Valmarin, Roma, 1989, p. 239-261.Esecul tentativelor diplomatiei românesti, in urma inlaturarii lui N. Titulescu de la conducereaafacerilor externe, de a se apropia de Italia; material documentar din arhivele italiene.

DELETANT, DENNIS, Literature and Society in Romania since 1948, in: GEOFFREYHOSKING and GEORGE CUSHING (eds), Perspectives on Literature and Society in Easternand Western Europe, Macmillan, London, 1989.

GEORGESCU, PAUL ALEXANDRU, La identidad profunds de N. Titulescu in Bule-tin de la Academia Nacional de la Historia", tomo LXXV, avril-junio de 1992, no. 298, p.15 19. Analiza. a izvoarelor gindirii politice a lui Nicolae Titulescu.

GROEHLER, OLAF, Ziele und Vernunft: Hitler tend die deutschen Militdrs, in SovietUnion/Union Soviétique", t. XVIII, 1991, nr. 1-3, p. .5 77. Viziunea militarilor gerinanidespre capacitatea militara a Uniunii Sovietice, despre perspectivele razboiului din est in cursde pregatire in 1940 194 Sint citate si opiniile Statului major roman, pe temeiul unor infor-matii din arhivele germane.

IANCU, CAROL, L'Ernancipation des juifs de Roumanie decant la Conference de Paixde Paris (1919), in Shvut. Jewish Problems in Eastern Europe", First International Confe-rence On the History of the Jews in Romania. Editor Liviu Rotman, 16, Disapora ResesrcheInstitute, The Goldstein-Goren Center for the History of the Jews in Romania, Tel Aviv, 1993,p. 257-279.

KOLAR, OTHMAR, Die politische und wirtschaftliche Entwiecklung in Rumiinien seitdein Dezember 1984, in Osterreichische Osthefte", t. 34, 1992, nr. 4, p. 5 18-534.

MANER, HANS-CHRISTIAN, Zeitgeschichte Rumdniens als Politikum. Eine Studiefiber die ruindnische Literatur :um 23. August 1944, in Siidosteuropa. Zeitschrift für Gegen-wartsforrchung. Monatschrift der Abteilung Gegenwartsforschung des Sfidost-Institus", 4 1.Jahrgang 1992, Heft 6, p. 388-4 12. Trecere in revista istoriografica.

OSCHLIES, WOLF, liumanien deutsches Schicksal1918-1988. 1Vo Deutsch zar Sp; acheder Grabsteine wird, 13ohlau Verlag, Köln-Wien, 1988, VI r 200 p. Evolutia populatiei gernianein Romania de la Unirea din 19 18 pina, la sfirsitul epocii comuniste. Consideratii despre

minoritatea germana si situatia acesteia sub comunism.PECH, RADEK, Rumunsko let sedmesdtych, od liberalismu k represi (Romania in anii

70, de la liberalism la represiune), in Slovansky Prehled", 1992, nr. 3, p. 268-279. Evolutiapolitica interna a lui N. Ceausescu spre neostalinism.

ROMSICS, IGNAC, Bethlen Istvdn kidpolitihdja 1921-1931 (Politica externa a lui13ethlen Istvan, 192 1-193 1), in Századok", 124, 1990, nr. 5-6, p. 577-6 16. E analiratapolitica externa a guvernului Bethlen, in desfasurarea ei cronologica. Date despre efortnl ma-ghiar de a obtine sprijinul marilor puteri pentru demantelarea Micii intelegeri.

SCHAARY, DAVID, Jewish Culture in Multinational Bukowina between the Two WoadWars, in Shvut. Jewish Problems in Eastern Europe", First International Conference On theHistory of the Jews in Romania. Editor Liviu Rotman, 16, Diaspora Researche Institute, TheGoldstein-Goren Center for the History of the Jews in Romania, Tel Aviv, 1993, p. 28 1-206.

SUPPAN, ARNOLD, Internationale Politik und Wirtschaft in Siidosteuropa zwischenden beiden Welthriegen, in vol. Bericht ither den achtzelmten Ostcrreichischen Historikertag in Lin:1990, Verband Osterreichischer Geschichtsvereine, Wien, 1991, p. 205-2 13. E analizata sisituatia economica a Romaniei in perioada interbelica si politica marilor puteri indeosebi aGermaniei i Angliei fata de spatiul economic sudesteuropean.

TONTSCH, GUNTHER H., Das Verhältnis von Partei mid Staat in Runainien. Konti-twit& und Wandel 1944-1982, Verlag Wissenschaft und Politik, lcdln, 1985, 203 p. (Abhin-dlungen zum Ostrecht, 17). Evolutia raportului intre stat i partidul comunist si manifestareainstitutionala a acestui raport din 1948 pinh in primii ani ai conducerii lui N. Ceausescu.

VOLONICI, LEON Romanian Jezeish Intellectuals after TVorld War I. Social and Cul-tural Trends, in Shvut. Jewish Problems in Eastern Europe", First International ConferenceOn the History of the Jews in Romania. Editor Liviu Rotman, 16, Diaspora Research InstituteThe Goldstein-Goren Center for the History of the Jews in Romania, Tel Aviv, 1993, p. 313-323.

-

naLibin

. .

si

www.dacoromanica.ro

NECROLOG

t RADII POPA (1933- 1993)

La 12 februarie 1993 s-a stins din viatd, la Bucuresti, cunoscutul istoric i arhe logRadu Papa.

Radu Popa s-a nfiscut la 23 iulie 1933, la Cluj . Dupil studii la Facultatea de istoriela Facultatea de drept ale Universitdtii din Bucuresti, si-a inceput activitatea stiintificd laMuzeul de Arta al Romaniei, iar din anul 1963 a lucrat ca cercetd.tor la Institutul de Arheologieal Academiei Române.

Bogata activitate a lui Radu Popa a fost consacratd, prioritar studierii unuia din domeniilecele mai obscure si mai importante pentru cunoasterea evului mediu rornânesc: Transil fania inepoca prirnelor formatiuni politice romanestii. Deptisind maniera traditionalista de abordareacestui domeniu, Radu Popa a initiat cercetarea tdrilor" românesti din spatiul intracatpatic,unitatile geografice i istorice care in evul rnediu au reprezentat cadrul de viga pentru romfiniitransilväneni. Zeci de cercetari si studii au fost consacrate de Radii Popa scoaterii la luminasi introducerii in circuitul stiintific a monumentelor majore si a urmelor de viata materialfi,precurn i reconstituirii istoriei tarii Mararnuresului, tarii Hategului, Bihorului, tarii Fagdra-sului i Banatului in primele secole ale rnileniului nostru. In viziunea sa realizarea sintezei mo-derne i Ilmuritoare asupra istoriei Transilvaniei in aceastä epocd este conditionata de astfelde cercetdri in diviziunile geografice si istorice ale provinciei.

Zonele de locuire densa si omogen romaneasca au fost supuse unei investigatii compl 3te,prin luarea in searna a tuturor inforrnatiilor documentare i arheologice, dar si a celor de naturatoponimica, onomasticd, geograficd, etnologica etc. cu relevanta pentru nivelul cronologic alinceputurilor de organizare politic& romdneascd. Prin metoda pe care autorul ei a numit-oregresivd", mtirturii mai recente si mai explicite, supuse unei atente analize critice, sint folo-site pentru luminarea unei epoci mai vechi. Documento scrise, narative san de cancelarie, simdrturii arheologice sint corelate intr-o analizd impecabild, revelindu-se realitdti istorice nebd-nuite, facindu-se posibild uneori, prin intermecliul urmelor materiale, o coborire in timp de cite /asecole. Cele doud monografii dedicate tarii Maramnresului (Tara Maramuresului in veacul alXIV-lea, Bucuresti, 1970) si tdrii Hategului (La inceputurile evului mediu rarneinesc. TaraHatcgului, Bucuresti, 1988), dovedesc valoarea exceptional& a metodei prornovate de RaduPopa. Reconstituirea istoriei celor doll& tinuturi, fundamentald pentru intelegerea a insesiinceputurilor evului de mijloc roniânesc, ar fi fost de neconceput printr-o abordare strict docu-mentard san una strict arheologicd. In demersul sari stiintific Radu Popa a sintetizat cel maibine cele douft componente de bath, ale cercetárii evului mediu romdnesc : cercetarea documen-tar& i investigatia arheologicd.

Radu Popa are meritul de a fi pus cercetarea evulni rnediu romdnesc pc fagasul ei firrscal datelor materiale controlabile si al conexiunilor cu procesele pctrecute pe o arie geograficamai largd, prin abandonarea miturilor i elirninarea influentelor factorilor extrastiintifici. hiarunul din ultirnele sale studii (Observatii si indreptdri la istoria Ronidniei in jurid anului 0 llie,in SCIVA", 42, 1991, nr. 3-4, p. 1.54 188) este o pledoarie in acest sells. Este intre acei isto-rici ai generatiei sale care asigurd. deschiderea europeand a istoriografiei românesti. Cercetareaobiectiva, nepArtinitoare, lipsità de idei preconcepute, care ia in discutie toatc ipoterele posi Jibe,acrihia analizei i rigoarea demonstratiei, in care concluziile se impun aproape de la sine, sortcalitäti care impun lucrarile lui Radu Popa. 1:n indiciu este audienta lor in rindul specialistilorronidni si strfani.

Cercetarile lui Radu Popa se constituie intr-un adevdrat program de lucru, bine stri tu-rat, care jalonea/d in fapt cercetarea societfutii romatiesti in primele secole ale mileniulni II,si cu deschidere spre viitor. Mult timp de acurn inainte investigatiile asupra acestei perioadese vor desrasura in cadrele rnetodologice stabilite de Radu Popa.

Radu Popa a fost magistrul, uneori discret, al unei intregi generatii de arheologi m«lie-visti, a/i deosebit de activd la institutele si muzeele din tarfi. Santierele sale din Transil raniasau de la Dural-ea de Jos au fost o adevdrata scoala de arheologie, exigentä metodicd, si inacelasi timp experiente rare de intelegere a trecutului si a rfisfringerilor acestuia in prezent,

Revista istoricA", tom IV, nr. 5 6, p. 651 652, 1093

a

i

www.dacoromanica.ro

652 Necrolog 2

pe care doar cei ce le-au trait cum este si semnatarul acestor rinduri le pot intelege. Cali-t54ile uniane ale magistrului, genero/itatea, nobletea sufleteasca si rigoarea morall, nu au putut,credem, sa nu marcheze pc cei care s-au format la Scoala Radu Popa. Stilul inconfundabil allucrárilor scrise de el eleganta frazei si in acelasi timp concizia i precizia exprimarii poartäamprenta personalitatii sale.

Addugam, ca o laturá a activitatii lui Radu Popa, preocuparea permanenth pentruprotejarea vestigiilor trecutului care sint monumentele istorice, manifestatä cu curaj si spiritcivic de-a lungul anilor '80, iar din decembrie 1989 prin contributia sa la reorganizarea institu-tionala in acest domeniu. S-a numarat printre principalii initiatori ai Comisiei Nationale aMonumentelor, Ansamblurilor i Siturilor Istorice, al carei vicepresedinte a fost.

Radu Popa a dovedit in toate componentele activitatii sale exemplare o vocatie de inte-meietor.

Viorel Achim

www.dacoromanica.ro

REVISTA ISTORICA publica in prima parte studii, note si cornunicári ori-ginale, de nivel stiintific superior, in domeniul istoriei vechi, medii, modernecontemporane a Romaniei si universale. in partea a doua a revistei, de inforinare

sumarul este completat cu rubricile: Surse inedite, Probleme ale isto-riografiei contemporane, Opinii, Viata tiintific., Recenzii, Note, Buletin biblio-grafic, Revista revistelor in care se public& materiale privitoare la manifestaristiintifice in tara si strilinAtate si sint prezentate cele mai recente lucrari i revistede specialitate aparute in taxá i peste hotare.

NOTA CATRE AUTORI

Autorii sint rugati sà trimit5. studiile, notele si comunicarile, precum si ma-terialele ce se incadreazä in celelalte rubrici, dactilografiate la dou'a rinduri, tri-miterile intrapaginate fiind numerotate in continuare. De asemenea, documentelevor fi dactilografiate, iar pentru cele in limbi straine se va anexa traducerea. Ilus-tratiile vor fi plasate la sfirsitul textului. Rezumatele vor fi traduse de autori inlimbi de circulatie internationala. Responsabilitatea asupra continutului mate-rialelor revine in exclusivitate autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie.Corespondenta privind manuscrisele, schimbul de publicatii se va trimite pe adresaRedactiei, B-dul Aviatorilor nr. 1, Bucuresti 71247.

REVISTE PUBLICATE INEDITURA ACADEMIE! ROMANE

REVISTA ISTORICAREVUE ROUMAINE D'HISTOIREREVUE DES ETUDES SUD-EST EUROPEENNES Mentalités CivilisationsTHRACO-DACICADACIA REVUE D'ARCHEOLOGIE ET D'HISTOIRE ANCIENNE

NOUVELLE SERIESTUDII SI CERCETARI DE ISTORIE VECHE 51 ARHEOLOGIEMATERIALE 51 CERCETARI ARHEOLOGICEBULETINUL SOCIETATII NUMISMATICE ROMANEARHEOLOGIA MOLDOVEIARHIVELE OLTENIEIEPHEMERIS NAPOCENSISARS TRANSILVANIAEANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE, CLUJ-NAPOCAANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE A. D. XENOPOL", IASI

pi

www.dacoromanica.ro

DIN SUMARUL NUMERELOR VIITOARE

Ostateeii in relatiile daeo-romane.

Spaime milenariste i crueiada in evul media.Vlad Tepes, lupta antiotomanfi si Venetia.

Conquista i reconquista peruanii.

prile romane si Marea NeagrA in a doua jumatate a secolului al XVI-Iea.o serisoare inedita a lui Dimitrie Cantemir.

Situatia economicil i socialA in Tara Romaneasea in prima jumatate aseeolului al XVIII-lea.

Rivalitatea colonialS i maritima anglo-franceza (1715-1783).

MArturii franeeze privitoare la rornani in epoca de la 1821.

Unele aspecte ale istoriei militare a poporului roman inrevolutia de la 1848.

Ecoul unor evenimente istoriee romanesti in presa norvegianii.

Oamenii de 0iinta i viata politica a Romaniei.Recensamintul populatiei din Bucovina din 1910.Tratative de pace in perioada primei conflagratii mondiale.

Basarabia i relatiile romano-uerainiene (1918-1922).

Cooperatia romaneaseil interbelicA intre deziderat i realitati.

I. C. Filitti: Pagini de jurnal.Securitatea Romaniei in perioada interbelica.

Pozitia statelor europene fair+ de razboiul italo-etiopian vazutii de diploma-tia S.U.A.Partidul National-Taranese si tarilnismul intre 1944-1947.

Construirea cailor ferate in Basarabia.

Toponimie i demografie istoricA.

o nona direetie de eereetare: brindle de,date istorice.

Raporturile dintre Biseriea Ortodoxii Romftnã i Biseriea Ortodoxii Albanezii.

S. C. UNIVERSUL S. A. c. 3807

ISSN 1018 0443

43 356 I

LeiLei

200500

pentru persoane fizieepentru persoane juridiee

,N

41ku

F

: -_ I

, ..1

r

."

: .

. .

-.;

1 ,r ' I

,

f....I..

v ,1).100 4*.

'.1

I

r ai.

[1www.dacoromanica.ro