Tuwrimat legal. A u . CIUL. l y ^ t )

I T U D O R ARGHEZI

R o s s la pio<

Tusäor ü r g h e z l

Nu VI SC t \ H \ că Ar<hezi

Nu e x i s t a , în m a r i l e epoci de anarhie , figură mai plină de măduva, specifică, ca a c e i a a reacţ ionarului . La m a r i energii s lobozite, trebuesc mari energii de captare, m a r i s t a v i l a r e . Nimic nu - i mai greu de redus într'o schemă decât mişcarea pură, m a i g r e u de r e a l i z a t în tr ' o figură, decât l ibertatea. Invenţia e un dar de sus, im­p e r s o n a l : î m p r e j u r ă r i excepţionale, u n cutremur nervos , o boală nedefinită, o fac p o s i b i l ă : Daca n o s o c o t i m ca geniul p r o p r i u zis, atunci cAnd ţâşneşte prin cineva, e că e x p r i m ă un Iwzord, cal i f ică o şansă. Omul e un an imal de extrema-dreaptă : m u l g e , conservă şi u t i l i z e a z ă . O forţă necunoscuta d in t r ' însu l provoacă, liberează, s p a r g e r e z e r v o r i i ; o ' o r ţ . i c o n ş t i e n t ă d in el, educată de dânsul, măsoară şi agoni­seş te . A n i m a t o r u l i m a g i n e a în banal i tatea ei e semnificativă —ne apare ca o forţă e l e n i t i i t i i ă , ca e> e r u p ţ i e : g e n i u l î n s ă e un lung produs, un belşug prevăzut , o re v o i ia . In t re b i c i u l c r e a t o r de m i ş c a r e şi z ă b a l a ca re o temperează şi o opreşte, o î n t r e a g ă v i t eza ia loc şi se def ineş te . Nu exista in istoria unei cu l tur i decât cei c a r i d a n n a ş t e r e şi cei ca r i m o d e l e a z ă . Cei c a r i se l a s ă târâţ i delà unul Ia celălalt, tiu sun t i t ă i os ie l u i P a n u r g ale f iecărui secol, un flux de continuitate, o scurgere A< s e n s i b t l i t a t e cu c a r e o m u l u m p l e v iduri , potcoveşte prăpăst i i cu poduri , coase p ă m â n t u l cu ş i n e . l e a g ă cu vorbe de a e r urechi urcate în văzduh, de metal. f| Nimic n u - i m a i d e p a r t e de s e n s u l cuvântului reacţ ionar ca sensul cuvântului con* .serv a l o r . C o n s e r v a t o r u l e un spir i t Icni, o memorie leneşă, o incapacitate de-a să' vâ r ş i ceva , d i n c o l o de u n c a l c u l as igurat , cu prudenţă, împotr iva accidentelor de i . r ice n a t u r ă . Reacţ ionarul e u n mercur v iu şi în acelaş timp, rebe l ; nimeni nu i ubeş t e mai m u l t ca dânsul gospodăria aşezată la adăpost de grindină, de ispită, de h a i d u c i e ; n i m . n t nu se riscă însă mai mult ca dânsul , pentru plăcerea gratuită de a se r i s ca : c â ş t i g u l u n u i metru de zăpadă din polul nord, îi se pare incalctt' l a b i l . Cât m a i d e p a r t e de instinctul p u r , fie că duce la pierzanie, fie că duce la folos ! i • . •acţ ionarul pledează pentru o m u l activ, pentru o maşină provizor ie de c e r ţ i ! » l in i p e r m a n e n t e : n u m a i la dânsul o teorie a activităţi i e posibilă, politică, mut.tfizn . i s a u a r t i s t i c a . '-.And o epocă a căzut, cu toată cutia ei de surprize , sin­g u r u l c u - e - j m e ş t e n i t - o in ce iace a v e a m a i durabi l , e reacţ ionarul ; singurul aşij-e c r i . c a t e aswnileaza c e i m a i v i a b i l , cu r a p i d i t a t e a unei plante, d in epoca c ă r e i a ii p r e m e r s e . M a r e a to r ţa a o m u l u i nu-i în u rechea cu ca re , a t en t , a s c u l t ă natura ; e m r a ţ i o n a m e n t u l cu ca re -o abstrage, o s t r i v e ş t e în tr ' o pilula şi se serveşte de dâns» î m p o t r i v a d u r e r e i de cap . £

Suf letul meu- îş i m a i aduce a m i n t e , Ş i -acum şi neneetac, de ce-a trecut De un trecut ce-mi e necunoscut, Dar ale cărui sfinte oseminte , S'au aşezat in m , a e far ".sa ştiu.. .

c l a s e a z A

i i i

n u e ce i cari eon* m u l m e u sa u rdă ,

udu-w-. m e a s ' a r u n c e ioc s m a u - o s u lor bastardă. . .

S ă - m i fie verbul , l i m b ă D e flăcări vaste ce d i s trug Trecând ca şerpi i când se p l imbă. . .

i a c e e p î e . ca lea pes t e p a r a t o n e r e . rene tiaticară

C u v â n t u l m e u sa fie plug Ce .(aţa so lu lu i o schimba L ă s â n d în u r m a lui belşug.

fi

Nu pa r e

O. dă mi puterea să scufund O l u m e vagă, lancezândă. Ş i să ţâşnească-apoi d in fund. O altă l impede şi b lândă.

•'cu- r e a c ţ i o n e a z ă , ştie ce v rea sa d i s t r u g ă , ş t ie ce vrea să conserve'

T o a t a tap r a r . na (oa re de b cosmice . A r . ; r â v n i t a , H U I p u d o a i e i ;

M Ar.gi iezi e o r e a q i e . î n t r e g t e m p e r a m e n t u l lu i un ca l de bătăl ie , întreg spir i tul lui o forţă ordo -: u n d e n a t u r a a gre.şi t 'o, u n d e b u n a rânduia lă e şt irbă, tinde găuri s'au surpat din frecări i e . . . i d i n t â i la l u c r u , cu i m a g i n e a si cu târnăcopul . Visu l l u i : un raft de imaterială ordine, mereu a a t u n s a . • e l l e

in p roza l u i . î m p o t r i v a l a c t a ţ i i A r g h e z i s u r p a , cu i n n g i n i t e Uu

e î m p o t r i v a a tot ; in poezia lui î m p o t r i v a elocventei, p tn tru restaurarea modestiei , §3

Gen u n ch i i copţi ca grâul Duc D o m n u l u i p r i n o s . F ă r ă n d o i a l a r î u l îşi Iasă pleoapa'n jos. e x p r e s i e , p e n t r u v i o l e n ţ ă şi impudoare . Mistic, Arghezi d ă r â m ă biser ic i ; s imbolist ,

cu s o n o r i t a t e a Iui v ă t u i t ă , i n t e r n ă , cariatidele născute din muzică şt obscur, ale ş c o l i i . A m i c i i mei s a u necă j i t ca Arghezt e î m p o t r i v a poez ie i noui . cons t ruc t !vis te ; d a r Arghezi a fost ca n imeni a l tu l

î m p o t r i v a poezie i s i m b o l i s t e : poez ia lu i e. î m p o t r i v a e i , cea m a i teribilă şarjă. Deaceea poezia lui care-a ua . i u i u i , v-a.şa de n o u a şi a s t ă z i ; n u cei ca r i s u n t m a i m u l t în spiritul vremi i , reprezintă m a i fost n

l.tt su : c, E„r„f .va . gi-smul si

vr.-iiez-i s p a r g e f a l s u l e u r o p e n i s m ; el s l ă v e ş t e pe A n t o n Pan. nu pe W i t h m a n ; iubeşte neolo» e i •<•..•. t e p ă d u c h i Dat în p o e m u l Ini p l in de r e fug iu şi răcoare , lava izbucneşte din când în când,

fierbinte; pamfletul lui regăseşte o nesfârşita rezerva de tact. în s intaxa f raze i : şi. in ex-ierodiacoiuil losit ceva misterios rămâne din krod iacon . o extază, o tăcere de gospodărie eternă, o l imbă de l i turghie ortodoxă şi pravos lavnică .

E o tăcere de 'nceput de leat , T u nu-ţ i întorc i p r i v i r i l e napo i : Căci Dumnezeu , păşind aprop ia t Ii vezi lăsată u m b r a , p r i n t r e t o i .

Omagiul pe care i-I aducem acum lui Arghezi e pentru noi de mul tă vreme un r i t : sunt ani decând îl plictisim cu admiraţia noastră ; sunt ani decând paşii ne-au dus, pe jos, dealungul şoselei pl ină cu pomi chinuiţi de praf. până la Văcăreşti, unde îl găzduia vremelnic , patria . Pe-»tunci, Arghezi era poet numai pentru câţiva prieteni şi câţiva etebi ; cele 5 vo lume pe cari le vesteşte astăzi îl v o r crea pentru cafenele şi g loata; noi il şt iam demult , îi aveam cu toţii volumul de versur i în caeţele mici. copiate de noi şi dificil adunate din rev is te

In care latele panglic i Intorsus'au de^atâtea o r i

V o l u m u l lui Arghezi, imprimat de noi se n u m e a : Agate Neare — şi nu Cuvinte Potrivite. 11 considerăm ca o prima ediţie, originală, executată pentru rar i bibl iof i l i : sub Cuvinte Potr iv i te noi v o m citi întotdeauna Agate Negre. Pe v r e ­muri „Rampa" punea în notă că nu-şi ia răspunderea celor ce af irmam despre Arghezi, comisarul Bol int in (Niculescu) ne privea strâmb, la a l b u m u l de omagiu pe care i-1 v o i a m oferi în temniţa n'a primit să colaboreze nimeni, în afară de veşnic adorabilul Galaction, veşnic tânăru l Minulescu. Şi dl. Lovinescu s'a supărat pe noi in loc să ne fie r e c i i ' noscător că. ob)igându-I sa vorbească de poetul Arghezi în v o l u m u l său X de critică, l'am cruţat prov izor iu de r i d i ' co lu l de-a fi verbit cu obrăznicie de cel mai mare contemporan al său, Ef£

• Nu se cuvine ca, i n t r ' u n omagiu. să facem anal iza unei opere. Arghezi ne place şi ne ir i tă , ne târăşte şi ne r e p u g n a ; la nimeni diamantul n u e mai conrupt de cărbune, la nimeni mai l ipită de frunză, omida. Jumătate de veac după noi , când t o a t e se v o r fi cântărit şi aşezat, în antologie nu se va mai găsi decât tot ce-a f o s t d iamant în Arghezi. Contemporanii Iui nu l 'au cunoscut însă totdeauna d e l à d i s tanţă; izvoarele lui n'au fost totdeauna reparatoare pentru rinichi sleiţi: a p a lui strică câteodată dinţii , dacă n'ai a v u t prudenţa s"o bei cu un pai de sticlă. Ce pildă de belşug şi sănătate p o e z i a Im : Ce forţă e n o r m ă dé remineral izare . Proza lui însă - deşi adeseori mai mare decât poemul s'a servit şi a servit , p r e a multe l u c r u r i ; mare în creaţie, pr imejdioasă în influenta ei. Dacă poezia lui Arghezi desco­peră un ser, p r o / a l u i în schimb, a creat în noi , subtilă, o nevoie de viciu, o beţie ru inătoare şi latentă de cocaină, li recunoaştem influenţa curativa, în marea l iberare pe care ne-a adus-o de fa lsul e-NOtism, de falsa l i t eratură , de falsul sentimentalism, de falsul modernism, II recunoaştem nefast, in atâtea altele : ö nevoie de artificiu, o neputinţa de-a vorbi direct, ca Stendhal , o demoral izare a Iimbei din usa}, o preţiozitate nouă care jertfeşte ideia u n u i s i s t e m de i m a g i n i şi l i m b e ; unui s i s t e m de vorbe toate astea nu sunt oare în noi din influenta lui Arghezi V Bl

De departe, suntem bucuroşi , că-i putem tr imi te lui Arghezi , pneul acesta o m a g i a l ; omagiul nu ne-ar fi fost însă întreg dacă am fi voit, fară pudoare să-1 m ă g u l i m ; Arghezi n'are nevoie să fie măgul i t De departe suntem bucuroşi ca prieteni, cu memoria teafărâ, ne dau şi nouă posibil itatea unui toast. Am fi răspuns oricând, după oricâţi ani de tăcere, după oricâtă izolare de un m e d i u ' p e care l'am urî , dacă patr ia , ca un panglicar dibaci, nu şi-ar scoate steagul prin geniul câtorva, i Un art is t ca Arghezi e unu l din rare le c a m r i cari demonstrează că puţur i de păcura mai pot izbucni dintr'un pământ crezut sterp. O l imbă ca a lui Arghezi pledează pentru viabi l i tatea unei l imbi . O poezie ca a lui Arghezi crează ceva care nu se poaie rupe î n t r e ţ i n e şi o bucată de moşie. li doresc lui Arghezi aşa cum şi-a dorit-o şi el cândva ta gândirea iui, în ţelina românească, să nu fi fost decât un plug

Ce fata so lu lu i o s c h i m b i .

Paris, Aprilie B . F u n d o i a n u

Narc is d e C . B r â n c u s i T o r s d e C. B r â n c u s i

GALACTION D E S P R E ARGHEZI S P O V E D A N I E O R A L Ă

Aş fi v o i t — cu v r e r e m u l t . ' ţii drajţ ' t — s.i s c r i u d e s ­p r e A r R h e z i , d e s p r e A r j j h c z i cel de a c u m 29 a n i

D a r i a t ă , s i n t in a i u n i i l u n e i c ă l ă t o r i i . . . î n c h i d s a l t a ­r e l e , p u n c a p i ş o n c ă l i m ă r i i ţ, t ra j f o b l o a n e l e . . . Şi f i i n d c ă a m i c t i i m e u I o n C ă l u g ă r i i e s t e . s târn i tor şi d i s p e r a t , i - a m p o v e s t i t , l â n g ă o l i n g u r i i û d e d u l c e a ţ ă , c u m a m r ă m a s r e p e t e n t — a c u m 29 a n i — de d r a g i : ! l u i A r g h e z i . . . S p u n e . C ă l u g ă r e . ce U-am p o v e s t i t -,

« i a l .

î m i acorzi , păr 'n te , ingra t oficiu de fotoHfonograf A grăi t un p a t r i a r h şi iată, răspunde fotogra ' fia radiofonică ( i m p r i m a t ă pe placă insuf ic ient senzibi lă) şi rezonanţă m i n o r ă glasul tău.

- L-am cunoscut pe Arghez i în casa lui Macedonski , pe v r e m e a când îi f recventam des cenaclul într'o zi de Iulie întârz iată peste ceasuri le nouă. . . Ş t i i , f rumuse ţa z i le lor de Iul ie care în târz ie până în noapte. . . — S ă ' ţ î prez in t un tânăr de geniu, d. Ion Teodorescu !... . . .d in eroare , păr inte , căzuse în ta leru l lui Macedonski o d r a h m ă cu sunet ver i tabi l . Obşti t , a m auzit ca era d o c i t o i r e de cartoane pole i te , zamf i re de p ia tră vânătă. . . —.. . l 'a m p r i v i t pe adolescentul îndesat şi sc l ipind cu mai puţ in scepticism de cât se cuvenea. Mă ă' t rage? . Ş t i u c'am eşit la bra ţ cu u n pr ie ten şi nm rătăcit a m â n d o i la şosea. A r g h e z i î m i v o r b i a de concepţi i le lui de ar tă . S u n a u n glas nou , o conv ingere şi pas iune peste ceiace se scria şi cugeta pe atunci . A v e m î n a i n t e a - m i u n o m care se ofer ia întreg şi opunea rez is tenţa f u r i b u n d ă când ţineai să'l cucereşt i . . V 'aş da ceva e x t r e m de interesant , dacă n'aş comite o i n d i s c r e ţ i e . . Ga lac t ion scoate d in cutie o scr i soare — datată G e n e v a pe v r e m e a când A r g h e z i iubea pe B i n v baud, Laforgue şi se delecta cu B a u d e l a i r e . . P a r c u r g e m cu lupa peste s lova furnicată. Desfăşur în gând pergamentu l m e m o r i e i : n'a r e ţ i n u t n i m i c afară de u n ţ ipăt p r i n s dc o chică de ideal, un p i ' duche s t r i v i t de poet înte f i le le une i cărţ i , o c'udăţenie neînţe leasă , tânără .. Galact ion n'a fost i n ' discret ; n 'am înţeles n imic şi n'ar fi înţeles n i m e n i . —.. .C teste— găseşti la A c a d e m i e — L i n i a dreaptă n'au a p ă r u t decât 5-6 n u m e r e polemica lu i A r ' ghezi cu d. (orga şi „Geneza Inspraţiei". Ş t i i cum s'a catalogat i n s p i r a t a ?... Muza îţ i sufla la ureche că unui şcolar care n'a î n v ă ţ a t lecţia — şi scri i . . . D agnost icur i le vechi sucembă sub satârul lui A r ­ghezi. . S ă ' ţ i rezum art ico lu l ?... S t a i în tr 'o d u m b r a v ă , culcat sub trunchi , cu cartea în m â i n i ., F â n ' dul îţi scapă.. cartea se evaporează. . . apa sună în t res t i i , pacea se în t inde în s t r a t u r i de răcoare, un un vânt fâşâie, p r i v i r i lunecă îndepărtat . . , och'ul de carne a o r b i t şi brusc se trez şte un ecou care dormita , un fulg»r roşu te curentează d i n creştet până'n tălpi şi i a t ă ! gândul p u r din care ve i con' s trui opera.. . O tăcere de heleşteu la t se î n t i n d e î n c o n v o r b i r e . Nu şt iu dac'am e x p r i m a t catehismul generaţiei de a;um. Părintele Ga lac t ion 1-a surpr ins , desigur, cu antenele unei înţelegeri senzibi le extrem. — Techn'ca şi v'aţa des făşurată vas t n e a r u p t de o tradi ţ 'e covârş i toare : na tura . S i m b o ' H V H B l i ş t i i de acum un sfert de veac n u ne m a i sunt p ă r i n ţ i , deşi s'ar crede că, i m gismul n o s - ^ E ^ ^ f l t r u purcede de acolo. H e r m e t i s m u l ne desgustă ; arta neapl icată î n v i a t ă e iartă , p ă r i n t e , ^ ^ W ^ P

cuvântul sacrileg, mas turbaţ i e . Pesemne că exper ienţa preţueşte m a i m u l t de cât opera însăşi . Ea o valorifică, n'o nemureş te , .Integral", e u n fun icu lar urcând în brădet unel te le t u t u r o r s e n s i b i l i t ă ţ i l o r moderne cari s'au succedat şi pe p r o l e t a r i i aprinşi de un n o u m i t ! . . . D i n basi l ica r â m l e a n ă , depe ţărmi i săratei Manga l i i , mata p ă r i n t e , n'ai decât bulgărul de m a r m o r ă cu cr inu l săpat în inimă. . . care zace ac ; , la p i c ioare le mese i . V sul şi expres ia- i u m a n ă e inscr ip ţ i e pe vânt . Deaceia p r e f e r i m ere ­zia noastră , in ţe le lepc iuni lor anter ioare , o r i cât n 'am dispreţui r e l a t i v absolutele a x i e m e pe care le -am moştenit. . . Câte odată, doi şi cu doi n u fac patru . Pe noi ne înveselesc steguleţele înf pte cosmopol i t în coaja p lanete i . Şi totuşi , iată acest n u m ă r i n t r a t în buna, deşi europeană, t rad i ţ i e românească . V o m dedica unu l artei i conar i l or , f ă u r a r i l o r de cuvinte şi meşterelor de scoarţe a n o n i m i român 1 ' . Nu v o m ui ta însă câ deşi fii ăstui p ă m â n t s u n t e m tot atât asiatici , africani sau a m e r i c a n ' . C e r e m numai să înceteze farsa tradi ţ ie i Isus, Thebaida , Brătescu V o i n e ş t i , U n i v e r s u l l i t erar şi toată porcăr ia generos st imulată, pre lungi t în trecut p r i n Iosif, C a r o l Scrob , până la logofătul Conachi . C r o n i c a r i i de pildă, ne sunt cont imporani , pentrucă aveau curajul expresiei . . .

— Spune-mi ai c t i t „Madona d i n p o r t " publicată în V i a ţ a Românească ? . . Nu ?! Citeşte-o cu glas tare ca s'o ascult şi eu...

— Nui aşa c'aş pufea şi eu c o l a b o r a la v o i ? — Remarc, păr inte , că prea m'ai lăsat să gonesc p r ' n stepă- V e n ' s e m pentru . . . — .. .Arghez'. Fostu l m ' t r o p o ü t G h e n a d e fusese t r i m s în s u r g h ' u n la Că ldăruşan i Macedonski îl apăra p r i n „Liga ortodoxă". D r e p t răsplată p r ' m a oarecari f ondur ' . A r g h e z i î l făcea pe i n t e r m e d i a ­rul - - cu bicic leta şi pe jos — aducea n u t r i ţ i e p e c u n : a r ă cu ibulu i de p a m f l e t a r 1 . Nu şt iu cum s'a făcut c'a trebuit să plecăm amândo i la Căldăruşan*. N'am luat'o pe d r u m — după cum ai bănui - ci tă­ind pârloage, porumbiş t i , peste v r e j i , peste soare , peste t ' m p , p lut a m deasupra z o r i l o r . Vedeam pentru întâ'aş' dată o mănăs t i re . Ş i Căldăruşani i , res frântă în iaz, prăbuş i tă de bătrâneţe era încă frumoasă . C u m ajunseserăm Arghez i se repezi la călugărul G h e n a d e şi-i sărută mâna . F u ­r ă m tr imiş i la arhondar ic . Ne-am h â r j o n i t toată z'ua, a m dosit două hârci d>n bol tn i ţa m ă n ă s t i r e i

— „Iţi aduci a m nte de nuve la mea „Hârcă p e n t r u hârcă" ? — A m ascuns hârc ' le sub pat. A r g h e z i dormi pro fund ; eu, mă svârcol am, m ă chinuiau hârci le , p lut iau peste m ; n e , [ s e lăsau ca n şte căpuşe

în păr. . . Deabea a m aşteptat să zoriască ca să-1 trezesc pe A r g h e z i . Eu-1 sgâlţ iam ; el se 'ntorcea pe cealaltă parte . N u m a i când l -am conv ins că s'ar putea să ne s u r p r i n d ă cu hârc le sub pat, s'a sculat, am s trâns h â r ­cile în basmale ca să le creadă călugării Iubiniţe, şi a m p o r n i t înfricaţ' . A m poposit î n t r ' o pădure . In răcoarea u m b r e i a m s imţ i t cum sufletul

.mi se r e v a r s ă în tr 'a l lui Arghez ' . . . ca P r u t u l în Brateş . E r a m p r i n clasa V I ; Arghez i n u m a i într 'a V a şi mai a v e a m de dat nu şt u ce e x a m e n e . , nu de corijentă. . .

- Ş t i i ce — i-am spus l u : Arghez i — să r ă m â n eu anul ăsta repetent , tu m'ajungi la anu l ca să p u t e m să f''m coleg'... înţelegi ce î n s e a m n ă să răs torni o clădire, t r u d n : c constru'tă, să aprinzi o casă ca să dai un spectacol splend'd p r e t e n u l u i celui drag ? A m î n t o r s acele o n v c u l u i Q. G a l a c l i o n

D e s e n d e T. A r g h e z i (1912) vieţei mele , să corespundă cu orn 'cu l lui Arghezi . . .

A R G H E Z I $ I P O L I T I C A

Voci mii autorizate ea a m e a : aceea a lui U l l i G ilaction, Fundoianu, au exprimat sentimentul înaltei admiraţiuni şi a simpatiei profunde ce l e -a inspirat incomparabilul poet care e Tudor Arghezi . In adevăr, nimic nu e mai <!e admirat ca o formă pu ä, impecabilă, ce îmbracă o sensibil itate rară şi u gândire originală Cu un talent egal de prestigios a ilustrat Arghezi , în scrisul românesc şi pamfletul polit ic. Personal inii exprim, aici cu timidităţi*, un regret, pe care i l'am mărturisit şi lui. în lungi discuţiuni, in care aveam iluzia că l'am convertit ia... Soc ia l i sm. — „Ce păcat că această pană vitriolată de polemist v irulent şi acerb, nu a fost pusă in serviciul ideilor sociale* de a v a n t — - a r d ă !" I-a plăcut însă lui Arghezi . din tot începutul , să se aşede in afară şi pe deasupra doctr inelor şi partidelor politice. De sus, în diletant anarhist, s'a amuzat să arunce săgeţi înveninate , cflnd plutocratici ce vrgheavă , triumfătoare. : " tr'o societate în decrepitudine, când democraţ ie i născânde, ce-i apărea ca un regim de pură disolutie. Artist impr- - ' ' ' ' ' " "'' " ' • • • • - • telectuală* ^

republi C. T i t e l P e t r e s c u

o societate în decrepitudine, când democraţ ie i născânde, ce-i apărea ca un regim de pură disolutie. tist impresionist în polemica politică şi socială, Arghezi a visat poate ca şi Renan o „aristrocratie in-lectuală*, privind cu scepticism l a c o n f l i c t u l . e e i se pare fără sfârşit şi fără soluţie, între masse şi individ. n< crezut oare, el, câ în republica socială, artiştii şi literaţii v o r fi excluşi, ca în Republica lu iT la ton?

TUDOR ARGHEZI - FIERAR AL CUVÂNTULUI Există o arta expresie pură, care nu a junge până la creerul diluat al nutlţimei. Apă regală, plăsmuirea ahsl ractă nu sapă decât in aur — sensibil i tatea câtorva iniţiaţi. Opera creatorilor adevăraţ i , rămâne astfel ceas înalt, pentru sângerarea ima­ginaţiei fecunde. Pas izvorât din proprie tresărire, sublimat individualism excesiv. Creatori străbătând singuratici la intervale mari, coaja epocelor, călcând in echilibru peste munţi ca peste umeri ; acrobaţi pe funia inteligenţii invizibil subţiată, dărâmători sau constructori de formule târziu devenite passe-partout tuturor. Semnificaţia acestora, imperceptibilă pentru foamea contemporaneităţii , trebue căutată găunos, ca viermele în carnea fructei. Asemeni cutremurelor pe care numai acul fin al seismografelor le înregistrează : zdruncinări în interior, straturi geologice surpându-se imate r ia l Gol, piciorul lor se sgâr ie în sticla vremei . Chin. Iluminare fertilă. Vociferări. Un semn. Desigur, pentru desăvârş i rea unor astfel de forţe motrice, trebuiesc consumate întregi generaţii in trecut. Secole de imbe­cilizare scuturate violent ca arborii cu omizi. Apariţia iui Mallarme, Rimbaud. Apollinaire e explicabilă într'o literatură cu atâţia ani de tradiţie. Un corespondent român ar fi inexplicabil. Prin definiţie aceştia sunt incomprehensibili , păstraţi admiraţiei unui număr restrâns. Printre ei. Tudor Arghezi Fenomen uimitor in cadrul literaturii române, contrazicând calculele astronomilor în cultura, contrazicândii-1 poate pe Arghezi insuş. Numele lui însă a trecut demult peste dânsul, inundau 1 so vos în epocă Gând multiplu, incandescent ca ornic cu litere de fosfor, intre dinţii lui, cuvântul se sfarmă precum sâmburii tari. Quartz, fraza toveşle pereţii erecni lui . Sub lovitura de ciocan a lui Arghezi, bolţi vuiesc, vorbe se trezesc şerpi, şuieratul lor îl simţi în măduvă,.

Pentru mulţi cuvântul e un element sterp, jueându-1 pe mâini, minge găurită, fără ae i . Sul) nervii lor. nici o vietate nu svâcneşte; ignoranţi ai chimiei cu­vintelor, desconsiderarea lor duce la mont ten prin inaniţie a poemului, a literaturii. Pentru creatorul adevăra t însă, cuvântul e un organism vi i, cal săl­batec spumegând în zăbala scrisului. Pier, piatră, plămân cu respiraţie dezordonată în fugă. Poemul nu trăieşle decât pe nicovala fierarului de cuvânt. Sub muşchiul vânjos, cuvântul tresare, peşte spin­tecat viu. Fireşte, numai prin efortul acesta de alăturare proas­pătă a cuvintelor, ideia scânteie iu creştere ca mer­curul în termometru. De aici, plăsmuire abstractă, i m a g i n e a : raport pur. a două e 'eiuenle cât mai de ­părtate tsau cât mai apropiate) intre ele. De aici poemul construit integral inaccesibil oficialităţii. Fraza arghezi in poem sau în proză, ţâşneşte- viril râsturnând sertarele creenilui . spintecând testi miele criticei.

E V O L U Ă R I Poezie contimporană, poetul sportsman. In etapa de invenţii şi desăvârşir i fecunde, brusc, sensibil i tatea noastră a tresărit spre o altitudine inedită, interurbană. Continuăm în plin ev citadin. Impunând poetului vremei de azi, ritmul epocei şi construcţia atlet a cetăţeanului din New-York, multora

acelora ce-aa rămas cu poez/a la trenul lui Malec. - - le va părea ne-lâu'uriloure. C u m ? Sensibil i tatea ce-a comis atâtea imagini de păpădie, pu lea -va izbi înfipt în croşet pe r i n g ? Pu lea-va ţine cross-uri de Ic.-- 15 klm. iu locul reveriilor de --acâz şi cautaridâ ? Insist: ca toate desfăşurările veacului şi poezia s'a Lansat acrobat, pumnal în s trada sguduită de spirala auto-ui ilor şi a continentului. Poetul-proector va prinde sunetul imaginei din instrumentul vremei, din saxofonul ei . Echilibrist dincolo de fraza inertă poetul insuflă cuvântul cilindru, cuvântul manevră, cuvântul cocktail. Ima­ginea stilet, novator poezia acid care nu corespunde la timpanul percepţiei ca un purgativ, ci fecundă scapără peste anestezia romanticului, peste asfalt, circuit lângă adolescenta manevrând calm:: volanul, prin geometria or.işului-metropola. Poezia ecran, poetul inginer. Apîauzele c i a v m u i n i au copleşit concertul uriuos al filonieielor, farurile lichefiate peste ficaţii m e ­talici ai bu lc \a rdu lu i , au şters eficace apusurile în culori de pastă pentru dinţi, traectoria axionului a suprimat util peisajul de bumbac, Poetul călător In ace l a ş avion, pietonul aceloraşi străzi vibrează in mecanica lor ş i-şi durează senzaţ ia tare a cetă ţeanuiui epocal a sportsmatmiui. Gestul lui e magnet e dans simultan în stilul orelor, expresia lui e pli ä de surpriza gărilor, de real izarea rabotnicului în uzine. Pes te sensibili tatea lui stăruie ritmul mixt de muşchi şi maş ină , oraşul pneu. Vigoare şi viziune dură îuloeuesc constructiv laval iera şi poezia-onanie de odinioară. Sportsman invadat în mulţime el filtrează fără migala rimei şi a logicei vechi, linia poeziei-vitriol, poeziei-cadii lae El are intuiţia veacului-minune şi fără c o ­laborarea sterpâ a elementului primitiv din natură, este poetul oraşului cu paratrăsnete la butonieră. Pr ivel iş tea lui e plină de dinamica străzii de arhiteclurile tresărind panoplia nourilor. Poeţi integraţi in tecnica şi suflu! vieţii noui, în atelierul secolului XX. persis ta în încăpăţânare de -a mai fi blegii mâzgălitori ai vremei şi producţiei lui Hugo, Moda şi timpul pantalonilor feminini cu dantelă şi funde roy-bleu a trecut odată cu poezia stilului glieerinos, poezia care impresiona ca o compresă de acid-boric. Vrem pocţi-sporlsinc-ni, poezia, agilă fecund din unive.sul electricităţii şi al vitezei.

Dintre scriitorii europeni putem numeroşi vita ca buni sportsmani fără a avea însă şi <> literatură sportivă. Sportsmani accidentali aşa precum puteau fi accidentali jucători de polcer. Maurice Maekri i r ik a fost acum 20 de ani campionul poid-Iourd boxeur, Tristan Bernard deasemeni este un aprig pugilist. Printre scritorii cari au şi o literatură spor t ivă - Jack London, Henry Montherlant, Dominique Braga . etc. La noi Tudor Arghezi pe lângă personalitatea s a fulgerătoare, mai posedă

solid câteva etaje de muşchi ; ÎS doresc tapând pucingul, sărind Ia coardă şi t răgând la mânuşi pe ring în sala de box unde în locul ori căror alte preocupări romantice - pugilez.

S t e p h a n R o l l

S'a spus de a tâ tea ori : „Tradiţ ia da P ..Tradiţia nu!" Pentru contractul continu cu trecutul supra-tîpuri reprezentative s'au catalogat. Şi totuş in spaţiu, la depărtări mari : antenele telegrafiei lără fir. Sărutul lor nepămauiesc cerebral aproape. 11 recunoşti ima­terial, vibrând din loc iu loc, în trecut, o altfel de tradiţie deci. Tudor A r g i l e i : Maţie de T. S. F, trans­miţând secoleior o parte din sei is ibi l i la tea ceasului. Te opreşti la Arghezi ca la o cascadă rupând arbori. Dece te superi, dacă in trecere, bolovani iţi cad in c a p ? Cu atât mai bine. Aşa dar, în discontinuitatea contimporana, un lanţ continu. Arghezi aparţine întreg realizărilor moderne. Discuţia ar fi inutilă. Mirarea lui Tudor Arghezi în faţa spectacolului actual constructivist, nu dovedeşte nimic. Se va mira încă odată aflând că, dimpotrivă, constructivismul îl cuprinde. Pentru fraza gramatica arghezi ; pentru Arghezi alchimist al imaginei ; pentru arghezi fierar al cuvântului.

La noi, ca şi a iurea există în clipa de faţă, o pronunţată criză artistică. Idei se sbat, glasuri se întretaie lăncii, drumuri noi se descuie . Logica n'a ajutat niciodată la nimic, de prisos ar fi şi de data aceasta . Pentru refacerea noastră suflete scă trebuiesc poeţi"1

duri, îndârjiţi, sângerând cuvintele călărind tuşea fulgerelor.

I l a r i e V o r o n c a

f Pussy DESEN DE T. ARGHEZI I

B E L Ş U G ) E l , s ingura t ic , duce către cer

Brazda porn i tă 'n ţ a r ă , de là v a t r ă .

Cînd îi pr iveşt i , împied ica ţ i î n f ie r ,

Pare de bronz şi v i t e l e - i de p i a t r ă .

G n u , popuşoi , săcară , mei şi o rz ,

N i c i - o sămîn ţă n 'are să se p iardă .

Săcurea p lugulu i c înd s'a în t a rs

Rămîne-o c l ipă 'n soare ca să a rdă .

Ager, o ţe lu l rupe delà fund

P ă m î n t u l g reu , munci t cu duşmănie

Şi cu năde jde , pînă ce, r o t u n d ,

Ş i -aşază luna c iobu l pe m o ş i e .

T. A.

Din p lopul negru răz imat in aer

Noaptea p e f ş e s u r i se d e s f a c e | l i n ă ,

La nesf î rş i t f ţ jca d int r 'un v â r f de 'caer

Urz i t cu f i r e r o ş i i , d e ' l u m i n ă .

E o ' t ă c e r e ds ' n o p u t de l ea t .

Tu'~nu-ţ i î n t o r c i p r iv i r i l e 'napoi.

Căci Dumnezeu p ă ş i n d | a p r c p i a t ,

li vezi l ăsa tă umbra pr intre b o i /

T. Arghezi

1) Exemplu poezie T . A. : text apă ru t ; publicat de noi cu Învoirea autorului.

1 i f sene de M. H. M a x y

A R G H E Z I S M U L Istoria scrisului românesc e încă 'a stadiu! canavale i . Cele câteva Pene lope academica continuă să împungă n vid-izolând cu fiecare ac s e m n e l e de r e p e r fixate pe gherghef acum un pătrar de veac . In jurul corole lor centrale , ba­bele cu redingotă nu mai croşetează decât lacrinv. Puntea între eri şi astăzi e pciforată. Automat , Dragomirt ştii dru târcoale lui Kminescu, minunându-se de câte ori îi surprind hereditatea'n nepoţi şi strănepoţi . Strădania n'ar li Fşa absurdă, dacă nu s'ar propti pe convingerea r ă va lor i le supravie ţu iesc vremur i lor legit imându-se în succesoi i , ca un tunet în ecouri. g Statist'ca arată in zilele noas tre câteva zeci de Kminescu, toţi candidaţi la busturi, (ca şi cum soarele ar putea fi capturat în c iobuleţe-capcane) pentru just i f icarea truismului că geniul e exclus iv is t ca o sabie şi o teacă. Iată de ce generaţiile s tudioase, romuluşi i lupoaice lor univers i tare cu barbişon sau baibă strâmbă — d-1 lorga e fără să vrea expresionist nu cunosc decât un singur parastas şi un singur catehism „Convoib i i i l e l i terare". Dincolo începe neantul, care nu merită nici te lescopul nici sonda. Existenţa lui, alta decât s fearpă, se reve lează totvşi în răstimpuri, şi la distanţă, ca gradinele tropica le : canonade de parfum, industrii ' de fulgere, aplauze de aripi rare , glasuri-baletiste pe strună, şi tot ce poate etcetera sugera nou. Nasul e insă c o n s t p a t Efluvii le nniân în pragul impermeabil, ca un stol de plicuri lângă o poştă oblonită. Nici unu! măcar din curioz.tate nu-şi pune mâna streaşină pe sp' incene. A r putea fi acolo geografii inedite de unde exploratori i se întorc plini de po'en ca să fie taxa;i mistific; toi i, p r o ­vincii bune de anexat patr imoniului anemiat, fabrici de ozon, cutii cu surprize, monştrii chiar pentiu muzeele cu taxă sau simple pietre de mozaic pentru machiat zidurile vechi g Nu se mişcă nimeni. Nu ne miră deci ca d- Lovinescu care proiectase cândva un pa*, ( fenomen hiper-revoluţ ion.n) , să şi-1 retragă, revenind la tradiţ onalul sacâz mestecat de două decenii , f l ecăreala in juru l poporanismului . Pasul s. hiţat (pe nisip ai spune d-sa) rămâne act temerar. Efectul însă, regretabi l steril, a sporit doar cu o cifră romană ten.uri le gri.

• Istorii scr'sului rom A'ies c e priponită pe ce le două şine, eminescianismul şi poporanismul . Cât pr iveş te s imbolismul el a fost considerat s implă gripă, criză e femeră . Bineînţeles p r e v e d e r e a etnică luase mâsuii prezervat ive . Afară de descântec, r edorarea locuri lor comune, proces iuni le Ia Mirceşti sa i la Văleni i de Munte. sp?culându-se pentru contimporaneitate, iluzoriu, fosforescenţa sche le te lor . Un terapeut pentru potol irea febrei d e s c o r e r i s e calmfiitu), îm­pământenind maladia, cu acte de botez în regulă. S imbol i smul deven i se minuit scianit m. Hapul a fost înghiţit. Con­secinţele î n s j n'au întârziat să se manifeste s p r e gloria iniţiatorului. O însemnată parte din . .cavalerii ghti", suferirâ contagiunea. Fenomenul a fost înregistrat sub ,micul curent minulescian", sau aşa ceva. Atât.

B ES Astea toate ca să ne expl icăm de ce geografii n'au caligrafiat pe atlas, un fluviu mai abundent, aigl iezismul. Apariţia lui Arghezi în tăpşanul l i terelor, a fost feerică şi surprinzătoare ca un d r ş de stele. Jumătăţ i le de cin (In-genunchiaţii n'au picioare) ciobanii citadini ca şi precupeţi i de zer critic, au stăruit multă vre ine jj iostcrnaţi , dc frica orbirii. Bravii cari s a u încumetat insă în grădina miraculoasă , dimineaţa, după ce Ccibul îşi scutura nestematele , au profitat. Astăzi au zestre personală. Influenţa lui Arghezi a fost rapidă şi integrală. Fără el generaţia ar fi întârziat cu două deceni ', şi cei câţi-va chemaţi cu o experienţă. Generos . Arghezi ş:-a gelit toate sipetele, şi-a divulgat toate s e c r e U l e . Cuvântul şlefuit pentru va lo ­rificarea propriului său carat, economia imaginei, ref lector r iguros rer . tru detal i i le plastice, pai fumul şi apa regală, dantela veche şi covercoat-ul , aihaismul şi neologismul, a v e r e a poetului şi a gazetarului tânăr de astăzi, sunt ale lui. O clipă, când Arghezi la „Cronica", era cloşca ouălor venet ice , ne-am temut ca progenitura să n u i roadă ficaţii, din exces de lăcomie. Inocenţi însă, tinerii s'„u mulţumit sâ-i poarte pălăria şi să s cr i e lucruri tăgăduitoare eu propriul

lui condeiu. ^Astăzi insă unii nutresc gânduri paricide) . Q Arghezi a creat curent. Fie ca ochiul lui să nu contemple potolit generaţia c t - i aparţine, ci pentru gloria

l î ^ H inovatorului de acum douăzeci de ani, să nu-i pară monştri i prunci de altă rasă, absurde manifestări pe r » ^ B cari Ie poate înţelege, c l r a r când nu le poate gusta. A r g h e : i nu trebuie să uite că Pegazul său de astăzi e

motocicleta. F. Brunea

I N T R E A N T I C L E R I C A L I S M $ 1 O R T O D O X I E Rotativa, natura imprimă stereotip exemplare, după aceiaş forma de stereotipe. Se succeda generaţii şi specii zeţuite în vingalacele priveliştelor, presate în calandrul orânduirilor, trase la rotativa cosmică. Arghezi a subliniat acest caracter gazetăresc al existenţei, într'un arti' col festiv, din nu ştiu care an nou. Nu ne mai amintim cum îşi argumenta metafora'pa' radox; nici n'ar fi de mare utilitate. Un om îşi trădează mai puţin înţelepciunea vieţii într'un op de filosofie decât întt'o glumă, care e un surâs şi un adevăr.

Jurnalismul exploatează cea mai intensă forţă omenească : curiozitatea. Deaceea e vehiculul inventat de democraţie pentru călătorii statice. E visul lui Des Esseintes în delir. Stai în pac, c : t l ţe in pxşnic şi ridicul, şi circuli printre răsculaţi curzi, printre bandiţi mexicani ; te lupţi cu burii, urci piramidele cu gândul, te calcă tramvaiul, comiţi crime nepedepsite de nici o legislaţie, îţi alegi procurişti dintre reprezentativii secolului, îi pui să te reah'ze pe tine. Radiofonul îţi prelude un nume de cântăreţ,

L O N D R A B E R L I N

P A R I S ¥ I E N A

. .Lloyd George, Lenin, Macdonald, Herriot, Wi l son , iată defilarea! O clipă, armiile îţi dau onorul, toţi decrepiţii secolului cari despică în felii continentele, se duc deadura pentru tine, cetitor, suprem obiectiv, suprem arbitru... • Gazeta dependentă de finanţe e silită să devină lichid ciudat, care ia forma vasului în care e pus. Gazeta de mare tiraj — creaţia capitalului cu plămâni atletici — glăsuie înalt, n'are opinii, numai tactică. Mai stăruie anemiată ideia zisei gazetei de idei. Dar oamenii ştiu să le situeze, să le diferenţieze: de gazeta de mare tiraj au teamă ; pentru cea de opinii ură, rareori stimă. Salahorul acestui imens edificiu — gazeta moderna nu trebuie s'aibă opinii, ci trebuie să fie locul de plancardat opiniile colectivităţilor, pâlnia secolului. Deaceea jurnalism tica e adesea profesie de aventură. Nu se învaţă, ci adapţi virtualitâţile tale profesiei. Arghezi — de atâtea ori laureat în viaţă pentru curajul său aventură — (inutil tà reamintim goana ado' îescenţei neastâmpărate din mănăstire (în apus) a ales ca îndeletnicire socială : ziaristica. S a simţit însă „poet în maţe" şi a inovat în meşteşug, a provocat panică în ta' bara arendaşilor presei. Ferestrele templului s'au ţândărit, dar administratorii au lipit (geamurile sparte cu hârtie albastra) ca să nu se vadă preacurvia d'n lăuntru ; catapiteasma s'a crăpat; dar nu toată lumea are un avion în créer să poată privi din sbor de sus in jos. Arghezi s'a făcut temut. Presa s'a răzbunat însă pe dânsul : l'a catalogat pamfletar, vorbă mare şi de ruşine. A fost gonit din jurnalistică, pentru că s'a dovedit bărbat necuvincios şi iconoclast. Zarafii au rămas stăpâni în templu. „Seara" lui Bogdan'Piteşti a dispărut; gazetele conduse de Arghezi au durat cât fulgerele... B lată-ne la pamfletarul Arghezi... Profeţii au ţipat flăcări din hrubele Iudeii ; cuvântul lor răsună şi azi peste capete. Senzul său etic a dispărut, profeţii rămân simpli literaţi. Pamfletari aprind mornele coloane de gazetă; din veac în veac răsună blăstămul unui disperat de geniu; îi a p r e ciem pentru scris şi pentru certitudinea strict personală. După Eminescu singurul pamfletar :

Arghezi. Receteşte, cetitor „Facla", , ,Cronica fT „Seara", dar mai ales urmăreştc l pe ex' iero' diaconul losif în furia'i împotriva clericalilor, întrupaţi desăvârşit în defunctul vlădică Sofronie Vulpescu zis „Popa'Iapă". Dealtminteri, toţi politicienii mari şi mărunţi au leşinat provizoriu sub cnutul lui Arghezi. S'au amuzat'[şi ei poate, pe urmă; răzând de ciudata'i sintaxă. Inexistenţa inteligenţei politiciane s'a dovedit însă atunci când l'au întemniţat inutil şitârziu. Pe unpamf lc tar îl suprimi din faşă; mare, l'ai creiat mucenic. Arghezi n'a gonit după mucenicie. A avut pururi curajul independenţei sale; n'a făcut din pr ind' piu paravan, n'a scris pentru galerii amorfe, cu palme aplaudând. Recent s'a făcut apologistul bisericii vii. II atrag poate procesiunile orto' doxe pentru secetă şi poate ca să se pună în de' sacord cu găinaţurile inutil liber cugetă toare... Un poet e indrituit să evadeze | de oriunde.

P E Ş T E L E R O Ş U ) lntr'un urcior de cristal rotund plutesc pe dungă, imobili ca nişfe frunze de arama, peştii domesticiţi ai aurorelor depărtate. Inclvşi în trei elemente, care sînt numai felurile deosebite ale uneia singure şi ace­leiaşi d iv : ne materii: lumina, ei licăresc în aerul invizibil, în lichidul diamantin, în păretele vasului, cons­truit în curba unui reflex ; ca şi cum viaţa lor împărătească s'ar petrece într'un punct astral, străju teu luceferi. Rareori s'an alcătuit laolaltă mai multe şi mai ciudate însuşiri desbinate, ca să dea naştere unui corci mai neasemuit. Metalele, pietrele preţioase şi florile, adunate la strigarea unei fantasme vrăjitoare, prin Domnitorii lor pitiţi în peşteri şi scorburi, şi prin delegaţi, s'ai: învoit într'o zi, pentru o singura dată, unele cu altele, să se căsnească s i dea la iveală o frumuseţe nouă, iscată din închipuirea lor. Fiecare din dobitoacele alese ale pămîntului, aerului şi apelor a pus firimitura ei din ceiace avea, ştia, dorea şi putea, întru săvîrşirea mi­nunatului mare lucru mărunt. E!e veneau ca rîuduneaua cu bobul de lut în cioc, pe care-l striveşte pe mar­ginea cuibului început; căci, după zapisu! s a i s pe o coajă de mesteacăn şi iscăilît cu zeci c'e mii de nume, care de care mai g'ngaşe, făpUirilc şi jivinele aveau îndatorirea să aducă, Ia cîte un ceas din noapte, pe rând, prafuri sau mărgele.

Muncindu se cu stâncile, tîrîş, paraliticul şarp?, osândit să umble fără picioare, să se sprijine fără genunchi şi să se arunce din păduri în păduri fără aripi, ca o nălucă lungă mlădie, a venit cu cel mai seînteie-tor solz al neamului său cu rubedenii multe, şi 1-a pus dar, în tiriziile de foi de aur ale vraciului, însăr­cinat cu sfrîngerea materiilor prime. Şi şarpele a plecat ca un pîrîu, care ar merge cu izvorul lui după el. într'o pungă de borangic, părăsită de o ciizalidă, fluturii au adus cîte puţin din f a n a aproape nepipăită, cu care ei se pudrează în faptul serii pe sp'nare şi pîntec. Contribuţia fusese dumicaiă cu economie de pe aripile tuturor fluturilor cu mustaţă de chiciură catifcHe şi talc, această pulbere fiind cea mai scumpă şi mai rară din tonte gătelile neeîntărite ale lumii; certa sufletelor călătoare, cu care se ciocnesc insectele în zborul lor prin haosul ultramarin. Silicate, bichromate, fluorură şi oxalaţi de azur. i'ăuniţa şi-a scuturat coada de sânte i arămii, snop cu spicul rotund, cu cinci curcubee, în mijlocul cărora fulgeră ochiul de smarald cu pupila de micşunele al fiarelor din Apocalips.

Mai darnic şi mai jertfitor, sticietele ş'-a dat ochii lui amîndoi, care au şi fost păstraţi neatinşi pentru peştele roşu şi puşi de a dreapta şi de-a siînga obrajilor, de asupra peneior înnotătoare. Şi cum se făcuse beznă deodată şi sticietele orbit rămase locului, nemaiputînd pleca, milostivitu-s'a de el Piticul, care şr-a scos mărgăritarele negre din paftale şi le a împrumutat sticletelul ca să vadă. Ariciul şi puii Iui au fost aduşi pe o tavă de lac, rînduiţi unul lîngă altul, ca periile berce într'o trusă de voiaj . Fi au dat unJrele le ş j acele cu gămălie pentru şira spinării şi oasele f ne, fără să cugete la undiţi. Din tabacherea uitată printre arici, s'a ivit capul de pui de găină ai brorştei ţestocse şi coada ca un cîrlig.

Mulţumim de bunăvoinţă, au grăit Piticul şi Vraciul; na avem ce lua delà dumneata. Şi broasca ţestoasa a purces de vale, ca un sărac. Columba vişinie a dat puţină mătase din ştofa pîipîitoarc de luciri a guşii. Ursul, intrînd în încăperea muntelui cu ţurţuri de piatră, învăluit într'un nor albăstrui de muşte, ţinea o labă ca o mină, în care ar fi păstrat ceva preţios. - Am un bob de smeură suavă pentru FL, zise ursul, g îndinduse la chipul ce trebuia să se nască din daruri şi meşteşuguri. — Pune-o delicat aci, în foaia de aur, răspunse Vraciul. Dar prostul o pierduse pe drum. Ca o mireasă învăluită pînă la grumaz cu zaimfuri străvezii , apăru Efemera, zeiţă verzuc a libelulelor noc­turne, îmbrăcată în aripi de patru ori mai lungi decît corpul ei de nefiinţă. Ea se aduse toată şi toată se dete, ca un lucru, în întregimea lui puţin. Lebăda ceru pentru viitor locul de profesor de înnot, cu condiţia să-L prindă navigând şi să-l mănânce. Ea trebui să se. depărteze dimpreună cu tovarăşii ei, barza cu ciocul portocaliu, raţa şi gâscanul coxalgie, alungaţi de cobolzi. Florile fură nespus de gentile f a ţ ă - d e viitorul băetan, pus la cale de puterile zamislitoare de frumuseţi. Primele sosite, într'un şir imens de legănări, au fost lalelele, ca nişfe fecioare zvelte cu amforele purtate pe creştet. Fiecare a vărsat în tidva de sidef a vraciului, diamantul cîte unui bob de rouă, din cofele lor fragile ş ; multicolore, brăzdate cu râuri de cămeşi româneşti. Leandri aduseră garoafele lor, cu miezul trandafiriu de pepene verde. ^ ^ ^ ^ ^ Măceşul s'a desfoiat ca ninsoare moale.

•TIi Păpădia dete bumbacuri pentru o saltea cît latul mîniî, care avea sà fie cuibul de născocire. BAni Muşeţelul, chimenul, sunăfoarea şi muştarul aduseră în sticluţe cît bobul de mazăre, doftorii şi unsori, lsma dete picătura ei glacială, pentru ca apele să fie de-apufurea proaspete şi reci.

I) Kxemphi l i teratură T. A. : text apărui ; publicat de nui cu învoirea autorului

Lavanda, sucul ci de zilnica întinerire Tiparoasa, ficlii pentru botez. Salcia, trestia, papura, panglici adu-era şi furite. Apoi. au sosit din pământ viermii tuturor metalelor şi pietrelor, viermele de fier, viermele de plumb, vier­mele de agata, viermele peruzelii şi fiecarele din ei eu prinosul lui potrivit: cîte un atom. In pofida ghiersului lor oftător, pasările cântăreţe, care nu aveau ce da, în afară de bună vestire, de urări şi colinde, fuseră refuzate, ca nişte lăutari, ce ar fi trebuit răsplătiţi la urmă cu seminţe. Proiectul unanim cerea ca noul născut să fie splendid, însă tăinuit. Intîrziaţii cerbi şi ruşinoasele ciute, ajunseră tîrziu la staulul cu daruri. Ei aduseră pe coarnele lor înalte fâşia ştergarului albastru întinsă, care trebuia sä fie scutecul cel dintăiu al unui prunc, visat omenesc. Şi se opriră înşelaţi în pustietate şi Magii, care porniseră cu totul într'altă parte din ţările lor parfumate, către Nazaret, însoţiţi de şapte cîini cu lătrătura lor a Sup. Vraciul şi piticul încercară să-I lămurească :

Duceţi-vă mai departe, peste mare, în ţara lui irod. Xoi nu facem politică ci numai artă japoneză. Ne-am pus de gînd să combinăm viaţa caldă cu viaţa îngheţată şi să dăm universului acuatic un peştişor cu icre de ciî'C şi cu tricou de purpură, bătând în verde şi s truguriu. . Peştele roşu, nemişcat în linia apii, înfăţişează munca inspirată a miilor de bijutieri şi zugravi neştiuţi, care au luat parte la făurirea fiinţii Iui de carne minerală, hrănită cu străluciri şi adăpată cu luciu. El doarme îngropat în soare, curat ca zalele lui, rece şi senin. Zămislit fără femee, podoabele lui nu sînt făcute ca să placi unei părechi, aleasă din fuga unei pasiuni de jigăr.ii. Giuvaerul Iui mistic are o destinaţie în 'Ipoteză, în Aparenţă şi în Supraghicire. Ceasuri şi zile întregi, el zace 'n echilibru cu ochii fără pleoape, în acelaşi punct, spînzurat ca de-o amin­tire neştearsă. Din făptura Iui, care nu mai poate să contempleze, de cînd reveria i s'a făcut făptură şi 1-a nvăluit, porneşte ca din toate clopotniţele şi d :n toţii oamenii, un fir în necunoscut, pieziş, încurcat de vânt şi netezit de bănuială. In rînd cu semenii lui, el trăieşte, dus cu mintea şi nesimţitor, ca şi cum s'ar afla singur în univers şi mulţumit de singurătatea lu ; . Sint 12 peşti în borcanul de cristal, ca 12 episcop liturgisitori, înveştmîntaţî în haruri — şi niciunul nu cunoaşte pe celălalt, care-i stă alături, inflexibil, de cîteva luni. Zamislitorul i-a scutit de gimnastica trivială a sensualitătii, de-a se căuta după adieri şi miro­suri şi de a se urca unii peste alţii, păstrându-le intactă silueta prestigiului profesional. Numai miţa izbuteşte să Ie supere suprema imobMitate şi distanţa In smaraldul galben al privirilor ei, si­hastrii borcanului de cristal se oglindesc, ca nişte adaose crepusculare. Bărci ancorate la marginea vasului cu lumini, ei se desfac şi trec încet la fund, scufundaţi în rigiditate, în vreme ce norul pestriţ şi cenuşiu cu coama umflată, fîlfîe vioiu împrejurul liniştii de argint. Ticăloasa nu ar face din atîtea tezaure, îndesate într'un trup sfânt şi geometric, decît o îmbucătură. Ei socoteşte că, vrăjită, fiinţa de văpaie va ieşi ca un şoarece roşu din borcan şi va veni să fie mîncată.prin dragoste şi devotament Ideia o îmbată ş i -oface seducătoare. Cu botul trandafiriu, cu tîmpla, cu grumaj'i, cu şalele şi cu coada întreagă, pisici mîngîie vasul dejurîmpre-jur, se strecoară dulce. Nădăjduind că poate fermeca auzul, ea îşi drege un glas linguşitor şi mic, ca pen­tru privighetori. El nu va întîrzia s1 iasă şi să vie : vocea care-l chiamă este prea insinuantă ca să-i reziste. Pestele trebue să fie un puiu de papagal iar borcanul o colivie, din acelea de care pisica a mai jefuit. Mîţa se ridică pînă la marginea vasului de cristal şi priveşte înlăuntru. îşi duce laba albă înainte ca să prindă. Ca o cucoană catolică, îninănuşată, mîţa şi-a udat mîna în aghiazmă. O scutură şi fuge. In naivitatea ei ştiinţifica, crede că şi-a ars o labă în acid sulfuric şi că unghiile îi vor cădea de suferinţă

f „Pussy" Uesen de T . A r g h e z i

P R O V I N C I E H A R D M U T H N o . 2

Târg t i c ă l o s cu uli[e şi s t răz i s p a r t e dc ploi , de v i te ş i de c a r e aici în câmp, pe v r e m u r i , c r e ş t e a s o a r e aici c r e ş t e a ovăz .

Sunt g a r d u r i u n d e i a r b a a ţ işnit şi întâlneşt i , pe unde c u r g e râul , case b ă t r â n e 'n c a r e n'a trăit nimic, pe după geam, d e c â t pust iul .

Şi oameni i după g a r d u r i s e f u r i ş ă . Bivolii gre i , când vin de là păscut calcă 'n as fa l t , s e cu lcă , sau s e p işă cu c o a r n e l e 'n văzduh , ca la 'nceput .

Şi i arba c r e ş t e p r i n p o d e l e , pr ia ziduri c r ă p a t e , s p a r g e b o l o v a n i i , şi măse lar i j i l e cu v e n i n s'au nărăv i t să b i r u i e cu anii.

B. Fundoianu

In p o r t e f e u i l l e c e r u l de c o v e r c o a t d e s t i n s inima ta o por t ca o c r a v a t ă b l e u p r i n sânge c i rcu lă -mi ca un F o r d cu f a r u r i şi o f e r ă - m i g l a s u l tău ca un cek de d o l a r i

n o a p t e a d e s c i n d e din cuti i de l e m n plopi i au cântat la p ian t ă c e r e a ob i şnu ia f a v o r i j i e n g l e z e ş t i luna a păşit ca un s e r g e n t de v i i le

S imte -mi pu l su l din a r t e r e ca un b r o w n i n g î n t r e p ă t r a t a b e c u r i s 'au a p r i n s mot -à -mot t r a m w a y ap laudă in te l igent p e l in ia 14-a b u l e v a r d u l a d a n s a t da b u c u r i e s p r e N o r d - S u d

vântul c h a m p i o n pe m o t o c i c l e t ă t r e n u l v e i e cai v e r z i pe p e r e j i s e x u a l c a r n a v a l u l r e c l a m a l o r cu lumini pr in o r a ş u l cu s o n e r i i de Rudol f M o s s e .

S t e p h a n R o l l

A L M A N A H

I

Supapă ora in alamă şi disc sângele face salturi de necrezut subteran acid pasul ca un cuvânt cub deschis câmpul între c aste plug sau pian.

Amazonă peste preerii în vis laţ gânJul răsturnat In oglinzi zgomotele descresc ca preţul cerealelor surâsul tau îşi Uce loc în dimineaţa de

! Marte

II

Aşa ca moară da vânt luni, sâmbătă,

i miercuri. duminică, durinicà e o bomboană de mentă e dumnezeu în menagerie a i in glasul

[lămpilor, trece cavalerul cu turnul aiftl la butonieră în flori de cupru inima ca buruieni danţul

[ţinutului,

cerul (gurii) biliard, ce afiş mările dm sud

III Proprietarul circului salt mortal ca o re­

v e r e n ţ ă câte frânghii frânghii şi în sângerări or-

jhestra echilibristul din goană, surâde Doamnei din

loja 34, atletul înaintează cu muşchi ca pietrele

[gârlelor

Imblârzitoarea de aici şi ca LI dansează [întrerupt

interior mă străbate ca metro gestul tău sânul se deschide porte-feuille în trapez

[trecut

gratuit vântul scrâşneşte din dinţi în antract

iV

La ora asta cu paturi se desfac stele

rană şi biblie acest cântae rrilităresc

surprins strâns glasul tău e un bec Osram

inimele noastre ar putea ii ca fraţii siamezi

Arterele mi le descui ca mănuşile

binecuvântarea ta începe aici

patefon drumul sub rotila acestui renault

1(10 H. P.) tăcerea e roşie ca ouăle de furnici Corect arborii stenagrafiază pe cer

până unde aln anah lacătul seu rp

intră în mine ca un tren în gară

chiuie carnavalesc creerul de os.

I larie Voronca

A R H I V Ă

Pomi i f ac negoţ cu eau de c o ­

logne

Nici o f e r e a s t r ă nu svâr le cu sâni

T renur i se scurg r a c l e ' n p ă m â n t

Ş ine le 'n urmă coz i desp le t i t e .

Bă lc iu l b roaş te lo r rumegă s te le

T r e n u r i t r a g la rândea podul de

P o a r t a din fund piaptănă noapte

Paşi i sunt ore pe cerul din t u r n .

. . . Ş i nici un gard nu mai l a t r ă

Nici o v ioară nu m a i cântă la

[p ian.

1919 F. B r u n e a

„ S A L O N U L O F I C I A L A L J U R I U L U I D I N 1 9 2 5 Antagonism intre societăţile organizate, in acest an, public. „Arta Română" de odinioară, azi majoritate in juriu, tentacular, graţios, face reverenţe spre dreapta-stânga. Simţământ de curtuoazie, înaltă politică, de resemnare, face din descendenţii „Infailibilei Tradiţii* „ î n c e r c a r e a p u t e r i n ţ e i " sa­lonului. Rubedeniile discipoli, in linie dreaptă, cu număr, cu gălăgie, cuprotes te : v i ţ e i la p o a r t a n o u ă a s a l i n u l u i ; la poarta cotidianelor, stâlpi stilişti cu vehemente proprii. Luptă pentru revizuire, luptă contra extremei stânci bolşevizaie din lipsa e l e m e t e l o r i n i ţ i a l e , c'est à dire naţionale, momentan in posesia beligeranţilor ofensivi. Contra celor trei pânze „extremiste", (termen care a început să prindă colorit fantast aci) primite spre uimirea noastră, glasul iniţiat al celor 60(1 tablouri vivante şi respinse, cerc dreptate. Dacă: judecata juriului anulată din excrescenţa Ingăimărilor protestatare; dacă: Atheneul ar clădi iacă, socotiţi, (şase săii—2(11 tablouri primite, ghici c a t e ? - ş a s e sute t. reinzate V), — dintr'un spirit excesiv de umanitate, suntem dispuşi la o r tragere cu .'> tablouri, din sălile in care am avut cinstea figura­ţiei, spre uimirea contimporaneităţei de aci. Trebuesc porţi largi, celor mai pictori decât alţii.—Juriul stăpân pe situaţie, nu intră în polemică. Publicul cel de toate categoriile, nu pricepe de ce '200 da şi 000 nu V Nu pricepe şi e timid ; doamna sj domnul Olimp Grigore Fulmen, ca de obiceiu, intr'o şchioapă atitudine belica. Tinerimea artistică, cu rezon mţe in mica burghezie şi marea finanţa de după răslioiu - faţă de „Alta Româna* cu influenţe in M a r e a b u r g h e z i e şi Intelectualitate — e azi in minoritate, in jurul salonului. Dreptul, celor cu o sensibilitate, mentalitate aparte, odinioară prejudiciat, se evidenţiază coreei. Autocraţia l o r , soluţiuiie, pentru un salon sau altceva, în afară de sensibilitatea lor, nu produce obiectivitate in două feluri.

H Precizări: perspectiva „salonului refuzaţilor" in localul vitrinei lui Feder sau in cavoul „Sindicatului...? — Tradiţia franco-germană, sălăşluită in „Saloane" după anotimpuri oficiale, piedică veşnică pentru tinereţea pornită spre me­leaguri necunoscute, în deplină desfăşurare Acolo stânga, dintr'o nevoe de eliberare spirituală, n'a consimţit lupta pe acelaşi ring, ci întărită sufleteşte, a deschis poarta I n d e p e n d e n ţ i l o r . Aici poarta cea n o u ă , miros ţurţurat de mosc, bigi-higi, tămâie, se poate clădi doar in saloanele lui Ouatu. Mărturisim un amuzament, faţă de farsa "Salonului Oficial", şi 'n tihnă primiţi sau refuzaţi, aşteptăm ziua, când premiile de încoronare, încurajări şcolăreşo", intrate in ridicol, când manifestarea largă a tuturor chemaţilor si refuzaţilor va proclama „Salonul celor fără juriu si fără premii".

Ei Virtualităţi întronate la exces, in opera lui Strâmba, in lucrările lui Steriade şi in c'apodoperile lui Costin Petrescu, ale lui Verona, desăvârşesc seceta accentuată spaţial, cu influenţe spirituale pentru tinereţea picturală Nici svârcolirile din trecut ale „Artei Române' nu opun piedică revărsării fatale in maica comună, a atmosferei din ce in ce imbecile. începutul de influenţă izerian destrămat; doar d l . lorgulescu ne mai aduce aminte; epoca impresionismului extaziat, superficial in primele rânduri, cere sacrificii noui ; patronii jubilează. Cangrena s e întinde ironic in toată banalitatea ei. Pictorul nostru, exprimă incâ surpriza existenţei lui lângă oala cu flori şi peisajul mandolină. Nu putem exprima nici una din frământările prin care pictura noastră trece. Să bănuim, că ceeace încearcă fără curaj, dl. Theodorescu-Sion, se chiamă compoziţie ? când perspectiva liniară e in conflict cu densitatea culorii ? când ritmul se sparge circular in nervi egal intinşî, de carton ? Acei cari. in laboratorul particular al existenţei lor picturale, nu iau parte la cel mai frământat experiment modern, nu au de unde Învăţa. Altfel sforţările lovesc in gol, şi sensibilitatea nu-şi găseşte expresie. Mediul cel nou al D-nei Petraşcu, se exprimă în opera d-niei sale. „Pisica" afectează industrialism, din mijloace economice. „Bronzul" cap cu expresie acciduUrâ nervos, svârlit pe un coip de negru umflat deviată caldă, sevoasă a tropicelor (portretul cântăreţei, d-na Scrdaru). Influenţa bunului maestru Brancusi, se risipă pe meleagurile noastre, o stimată Doamnă... Dl- Medrea, încearcă pictural cu ritm ondulat şi pompos, departe de ceea ce spaţial şi monumental se chiamă sculptură . . . .

M. H. Maxy

C I N E M A T O G R A F U L Din complexul vieţii , c inematograful n'a reţinut decât e lementul esenţial representat îv : mişcare. La început, inventa­torii maşinii, au presimţit şi apl icarea ei. De aceea , pr imele f i lme r e p r o d u c e a u trenuri in mers , v a p o a r e s i s ind, mare înfuriată, etc. Elementul dinamic apărea în primul plan. Invazia capitalului cotropitor, progres geometric , î-a modilicnt existeaţa : reprezentăr i le umane nu c o n ţ n e a u , dinamic, decât mersul ero i lor şi mimica. Technica săraca nu născocise posibilităţile de a/i . In acea v r e m e , în Franţa, cu mij loacele mizere de atunci, se mon­tează ducele de Guise. O banda de câteva sute de metri, s tângace şi r idicolă. Pentru' publicul spectalor , noutatea era fotografia mişcătoare. Cercetări st imulate de dorinţa câştigului, împing pe drum nou cinematograful Conces i i l e însă se înmulţesc şi lan­terna magică îşi reduce va loarea !a s impla imitaţie teatrală. Din acea v r e m e datează mania „s te le lor" şi a primelor planuri, în care figura artistului apărea unică. Mimică, exter ior izare insul ic ient dinamică. Cu alte cuvinte, teatru fo­tografiat, Descoperiri le nouă adaogă posibilitatea tr icajului. deci in troducerea altor element»' decât ce le din dome­niul realităţii, în scenariu. Feeri i le , îmbinări le de vis şi real itate, senzaţionalul , extravagantul predomină în cinematograf. S e intensifică real izări le; dar repeţ irea e x c e s i v ă pregăteşte maniera. Maşina se realiză izolată de i m i g i n e l e convenţ ionale . Scenaru l îşi trăia viaţa, individual . Cinematograful , nu era decât un pretext pentru antagonisme. S e împărţeau atribuţile între scenaristul adăpat la teatru şi actorul „stea' 1. Apar i ţ ia regisorului şi criza de producţie, stăvi lesc realizările teatrale. Arta nouă îşi aduce aportul . Realizatori cu intuiţie proaspătă cercetează motive inedite. Scenariul se modifică şi devine pretext. Ritmul îşi subliniază valoarea. Dansul este exploatat dinamic. Trucajul îşi ocupă locul destinat. Cinematograful se împarte între realizarea simplificată sau stilizată până la puritate, in care armonia crează un ritm specific („Opinia publică" realizat de Chaplin şi „Nîbelungii" de Fritz Lange) şi feeria, amestec de real şi ireal, moder­nizată, in care visul alunecă pe funia acrobaţiei americane. („Le voleur de Hagdat" al lui Douglas Fairbanks). A r t a contimporană impune reforme decorului naturalist, pe care-1 transformă în arhitectură, şi peisagii cu raporturi n o u i : decorul expresionist , cubist sau constructmst , decorul naturalist, realizat în plan de maşini sau în elemente na­turale mişcătoare: mare, drum de lier, avion, automobil . De acum, capitalul, s ingurul element conservator din cinematograf, pare să-ş i fi precizat exact ideea asupra nouei arte. Cercetările actuale v o r permite lanternei mişcătoare, unica expresie cont imporană în care travaliul colectiv e coordonat şi speculat pentru colectivitate. Născută dintr'un efort comun şi anonim ce va deveni pur, în clipa dispariţiei ultimelor vestigii romantice (numele autorului, stelelor, regisorului) pelicula va reabilita marea tradiţie aşa cum şi-a fixat principii le la început. Delà recenta descompunere a mişcărei în cinci zeci de mii de imagini pe secundă şi până la lipsa obsta­colului limbii, care tace din cinematograf o artă internaţională, totul pregăteşte marşul seducător al noului venit. Lanterna mişcătoare începe să devină magică. Barbu Florian

R E U 1 5 T Ö D E 5 L N T E Z F) ( T I O D E R H R

O R G A N A L M I Ş C Ă R E I M O D E R N E D I N Ţ A R Ă Ş I S T R Ă I N Ă T A T E

R E D A C Ţ I E : B U C U R E Ş T I : F. B R U N E A , ION C Ă L U G Ă R U, M. H. M A X Y, 1 L A R I E V O R O N C A

R E D A C Ţ I E : P A R I S : • B. F O N Ü A N E , M A T TI S T E U T S C H JS, &

R E D A C Ţ I A Ş l A D M I N I S T R A Ţ I A M. il. M A X Y. - C A L E A V I C T O R I E I 79, E T . I.

JV O T • Dans la G A L E R I E V I S C O N T I 2 6 R u e de S e i n e P a r i s , m r e a m i , M a t t i s - T e u t s c h v i e n t d ' o u v r i r u n e e x p o s i t i o n de p e i n t u r e e t s c u l p t u r e . Nous s o m m e s p e r s u a d é s q u e l ' a r t de n o t r e c o l a b o r a t e u r r e n c o n ­t r e r a l à - b a s une c o m p r é h e n s i o n dont n o t r e p a y s n 'a pas su l ' e n ­t o u r e r . Nous sa luons la p r ä m i e r e m a n i f e s t a t i o n d 'art à P a r i s , du premier e x p o n e n t , chez n o u s , de l ' e s p r i t n o u v e a u . Nojs en r e p a r l e r o n s l a r g e m e n t dans n o t r e p r o c h a i n n u m é r o .

Q Pentru numărul de fată consacrat lui Arghezi , am lâcut apel, în special la acei cari r i s ip i se azi gologanii puşi în puşculiţă pentru zile negre , de fostul lor părinte l iterar. Am fost refuzaţi, cu expl ic?ţ ia s e v e r ă că Tudor Argl.ezi nu merită nici un omagiu, ca unul ce nu dă nici odată 5 lei ca să le cumpere revista . Deşi argumentul nu în esenţa lui pecuniara, ar putea li împăr­tăşit ş i de noi, ştim însă să-1 privim printr'un unghiu mai respectuos, mal dezghiocat de contingenţe ş i patimă. D -Arghezi, dacă găseşte penibi lă ingratitudinea toşti lor săi ciraci, ar putea găsi conso lare fi lozofică, contemplând în raft, biberonul cu conţinutul golit de geniile nesăţ ioase .

Q INTEGRAL a puMicat ş i publică numai lucruri inedite. Reproducerile de text din rev i s te l e s tră ine , fără măcar în­registrarea originei. constitue o dublă indel icateţe , faţă de cititor pe care' l seduci cu vechituri , faţă d^ autor pe care-1 deposedezi neautorizat. Integral n'a procedat şi nu va p r o ­ceda altfel. In No. 4. Integral va publica poezi . le originale &le câtorva poeţi moderni cu reputaţie , din Franţa.

• ] Nu s a r putea spune câ d. lorga îşi i roseşte c l ipele pe simplă reverie . Pentru I) sa viaţa e un perpetuum mobile, fără pauze şi f iecare an ca şi f iecare zi t rebuesc l ichidate cu bilanţ fericit. Nu ne-am mirat niciodată de veşn ica fre ­nezie a marelui om, de subitele vo ia je ile propagandă, d is ­cursuri, conferinţe, întruniri, etc., cum nu ne-am mirat că bagajele d-sale conţ n la întoarcere câteva Kilograme de inspiraţ-e, în versuri sau proză, comedie sau dramă. Când doarme, când mănâncă m a r e l e om ? M ster. Din recenta călătorie apostolul a rcvei . i t cu o piesă nouă a 347-a, intitulată spiritual „Isus".

D e astă dată documente le şi hr i soave l e cari făceau farmecul savant al celorlalte 341) de d r a m e istorice- au fost abando­nate şi înlocuite simplu ş i emot iv cu f lor ice le poet ice şi date, din scriptură. Iată cauza care poate dumiri pe toţi ma­liţioşii, dece Isus e invizibil , deşi a r e rol fruntaş, dece Iuda e un samsar din Văcăreşt i , de ce sunt golui i inexpl icabi le î i actitp e (miracolul ca şi apa aspiră la vid) , dece în f-•_|^p|M gura lui Isus, întrevăzut o cl ipă, se putea des -V L F L cifra chipul cotidian al d-lui lorga. •UBJi Calvarul - aplauzele era fatal.

D. lorga însă prepară a 348-a piesă.

i • q p . je Bf D-l TRISTAN T Z A R A ne comunică că lucrează acum la un un scenariu de film.

2 La Gustav Kiepenheur Ver lag (Potsdam.) a apărut sub îngrij irea lui Carl Einstein şi Paul Westheim un almanah „Europa" 1925, cuprinzând producţia artistică şi l iterară a Europei m o d e r n e . „Europa* a strâns laolaltă un material francezo-german, siguri pe o apropiere sufletească, pregă­t i toare internaţionalei culturale şi artist ice. Prefaţa o are Merman Kassak : . . . . . W a s ist mit Europa da 1 ? Humanitäres Akt iv und Pazifistiches, K o n g r e s s e und Händereichen, Etische, Freil ie t l iches, Muterschutz hier und Bodenre form her, Klassenkampf und Menschenrechte , Liga links und Liga rechts • W a s nutzen wem die schönen Ideale, w e m a n d e r e drauf spazieren geht"...

Dem Europa: ein Fetzen Lächerl ichkeit sein europäischer Mensch ein Katheder Proklamat ion Protest über P r o t e s t ! kein Ausdruck , kein Sinn fur Gemainsamkctt , es sei d e m : Ausrottung durch Stupidität à la Spengler . . . Da : Schauplatz Euiopa wird ein Iahrmarkt - Bravo V

0 CLAIRE ET IVAN GÖLL. - Poèmes d'amour, Collection Surréa l i s t e , L'aris. Cântarea cântări lor la Jazzband, în care instrumente le lundamentale au formă de inimă şi de sex. De aceia notele ţâşnite din s fere senzibile sunt aromate de pasiune, dialogul erotic frenetic şi torid, chiar când glasu­ri le uniformizate de turburare îşi p : erd personalitatea, se contopesc . La amândoi aceleaşi a r c e n t e viri le , aceleaşi preciozitâţi femenine. A r trebui cercetat, (dacă problemele l irice comportă clasifrcăn după sex) unde ini epe b ă ' b a t u l s ă capete inflexiuni feminine, ui;de femeia să se masculinizeze. In tie

Mol j'avais le coeur bien tranquille Fermé comme une huître : En l'ouurant tu l-as tué !

şi Mon amant et l'étoile du soir N'élaienl qu'un : Oh 1 fleurs, faites la grève du sourire !

nici o de sebire de caracter. Poemele—constatările succinte nu impietează asupra valoari i lor -— sunt luxuriante şi îm­bătate de imagini eclatan'e, chiar când ostentativ forţate fri­zează man erismul. Nu interesează dacă ele aparţin amândoruia, sau unuia sin-gur, căci adevărata perz ie , ca şi dragostea n'aie patrie şi nici sex.

H OESOPHAGE No. 1 Mars l ! )25--Bruxel les revistă de avantgardă belgiană. Primul număr în care Tristan Tzara publică două admirabi le poeme , cuprinde în între-grme o v igoare proaspătă şi îndrăzneaţă. Oesophage e.\-p loadează prin tipar, prin Tzara, prin A r p , Schwittcrs , Ri-bemont—Desaignes , Picabia.

• DE DR1ECHOKK. 1 Apri l K>25. No. 1. Antwerpen . Articole şi poezii de Paul v. O-taijee, articole şi grafică de l o s e p h Peters . Desenuri de Macs, Jos . Leonard, j . Van de Zee, etc....

• MANOMÈTRE No. 7, Févr ier \[ffi consacrat supraideaiïsmului. Emil Malespin vădit şi în oareş i care măsură just , împotriva suprareal ismu'ui lui Breton ii opune prin contrast supraideal i smul .M ii pre j u s de l ibertatea dezagregată a cuvinte lor şi a senzaţiei , l ibertatea ideei. E în fond, o luptă intre definiţii . Problema suprarealisTiului, e pentru clar văzători de mult rezolvată. Suprareal ismul (in ce are mai bun) îi rev ine lui Tristan Tzara şi ca real izare şi ca doctrină. Manomètre, întotdeauna interesant ca material şi informaţii, întregeşte, alături de Sturm, Merz, Select ion, angrenajul publicisticei moderniste .

B 7 A R T S . No. 24. Ni Avr i l li»25. Hebdomadaire d'infor­mation et de crit que. P. Bourgeois, V. Bourgeois , P. F lou-quet, K. Maes, G. Moeier. Un articol referitor la începuturi le teatrului de avantgardă belgian „Theätre du groupe libre"'. Un studiu asupra pic-turei naturaliste a lui Ferdinand Sch irren , de Flouquet.

• Primirn'lai-cdacţie „BULLETIN DU GROUPE D'ETUDES PHILOSOPHIQUES ET SCIENTIFIQUES" pour l'Examen des idées nouve l l e s , S o r b o n n e Paris . Grupul fondat în Decembrie 1922, a continuat în cursul celui de al doi lea an al existenţei sale, să urmărească concepţii le, de sinteză, apropiănd ideile noi în toate domenii le , pentru a confrunta tendinţele comune, pentru a deduce spiritul nouelor generaţii cari pleacă delà mari le tradiţii ale trecu­tului, orientându-se către o unitate de concepţii generale . Grupul cuprinde pe toţi colaboratorii Iui„Exprit Nouveau'': Dr. R.AIeiidy, M. A. Pezard, Dr. Serge Voronoff, Profesorul Aulard, Ozenfant, Nicolas Beauduin, Juan Gris , Dar ius Mil-iiaud, Le Corbusier, apoi, Marinetti, Jean Epstein, Waldemar George etc.

Mişcarea L i te ra ră : Director Liviu Rebreanu. Cuvântul L i b e r : Director Eugen Fiioti. Idaea Europeană . N o i , Revista d'arte futurisia. Diretore: E. Prampolini. Via Trento 89, Roma. Stauba , Revue d'arhitedure. Charles Teige. Kolkouwna 4, Praga. Z e n i t , L. Mitsictch, 22 rue Birtschamine, Belgrad. Disk Charles Teige. De s t i j l , art constructiviste. Dil . Theo van Doesbttrg. Les Feui l les L ibres , Marcel Raval. Paris. Blok, Warsova . , ,G x " material pour la construction élémentaire. Hans Richter. L'Esprit Nouveau. Ozenfant et Jeannerct. 3 du Cherche Midi Paris. S t u r m . Herwarth Waiden. Postdameistr. 1 3 4 Berlin. 7 Ar ts , P. Bourgeois. Bruxelles. Boul. Leopold 2. „ I n t e g r a l " înlesneşte abonamente pentru revistele străine*

I S ă se c o n s u l t e l i b r ă r i a „ l l a s e f e i " d in s t r . C a r a -g h e o r g l i e v i c i , tn c e p r i v e ş t e C a r t e a , l i t e r a t u r a , d r a m a şi p 'as t i ca m o d e r n a .

C I N C I V O L U M E DE T U D O R A R G H E Z I

Scriitorul Tudor Arghez i îşi începe t ipărirea ma­nuscriselor în volum.

Prima serie de ,s volume va cuprinde următoarele lucrări :

1 . Cuvinte potrivite, versuri publicate şi inedite. 2. Cartea Femeii Frumoase, proză inedită. 3 . Cartea Copiilor, povestiri inedite. 4 . Cartea Câinilor, a Mâţelor, a Oilor şi a Caprelor

studii inedite. 5. Amintirile Ierodiaconului losif, intd te . Volumele de mai sus vor fi tipărite, t xclusiv pentru

subîcri i tori , într'un număr de e x e m p l a r e egal cu nu­mărul subscriierüor primite şi nu se vor găsi în comerţ .

Sabscr ier i l e pot fi făcute în trei feluri : r . S u î i ï î r i e r e la serie întreagă de 5 volume, 1000

lei plătiţi o i a tă . Subscri i tori lor li se lozervă un tiraj special de amator , cu exemplare numerotate şi cu autograf.

2. Subscriere la seria întreag-â de 5 volume, plătită în ra te de câte :i.o lei.

Prima rată se p lăteş te la subscriere . Subscri i tori i se obligă, să plătească rata u r m ă t o a r e îndată după apariţ ie şi primirea volumului precedent .

3 . S îbscrieri le la piimul vo lum: 200 lei plătiţi la subscriere.

Tiparul volumelor va fi executa t luxos sub unica îngri j ire a autorulu , care îşi ia angajamentul că nici o greşală de t ipar nu se v a s trecura în t e x t .

Volumele vor fi l ivrate subscriitorilor la domiciliu, câte un volum la fiece tre i luni, piin.ul t ermen în-cepând să curg-ă delà înch derea subscrierii , care va fi anunţată prin ziare.

Subscrieri le încep imediat tr imiţându-se prin man­date postate, scrisori de va loare , sau cecuri, pe adresa : T. Arghezi, 42 Bulevardul Elisabeta, Bucureşti. Cu în­toarcerea curierului , subscri i tori lor li se v o r trimite chi tanţe le justificative, în plic recomandat .

Pentru ev i tarea surprizelor, autorul înştiinţează publicul că nu are nici un agent însărcinat cu înca­sarea subscrierilor. Autoru l roagă însă pri t teni i şi cetitorii din toată ţara să Ja că propagandă pentru subscriere şi la r igoare , să le încaseze, trimiţând su­mele plătite , la adresa de mai sus, cu desluşirile t re ­buincioase, pentru a li se tr imite subscriitorilor chi­tanţe le cuvenite .

Subscr ier i le se pot face şi prin „1NTKG-KAL* 1.

ffîroprietnri: I

N.TZRTZU

A.CBNER TEHN8CAI /alemul de fotografiat dacht/zilnic : S aim. JZJurrriniraji 81'tara Sărbătorile :

/̂ tDCALHiCEAHUflVI wZ,

E X E M P L A R U L 1 0 L E I

A B O N A H E N T

200 L E I A N I A L

I I „ I N T E G R A L N O . 3. — I M A I U . — 1 9 2 5

E X E M P L A R U L

1 0 L E I

A B O N A M E N T

2J0 L E I A N l / A L