I

t

Sabine Stnding

Rt"onelaPi.tt e-de-ulil["""

Care vrdjegte si lipegte

Cu ilustrafii alb-negru de

SaBine Brichner

V ?4I'UNIVERS

[J:1i',]fi;Hl"''

8"" din rndr gi

M"t-de-(ast" avete

Petronelei Piure-de-Mere nu-i venea si-si creadl

ochilor. Igi lul furioasi telescopul auriu, de pirat, de

la ochiul sting 9i lustrui lentila cu colgul minecii.

- E cu neputinfi! murmurd ea, apoi se uitl dinnou prin luneti.

intr-adevir! Cinci siluete se strecuraseri in grldinalor gi in jurul vechii mori. Oare n-aveau nimic mai

bun de fhcut pe vremea asta?

Prima furtune de toamn[ mitura piminful,rdpdiain ugi si ferestre, ridica vdrtejuri de frunze 9i scutura

primele mere coapte din copaci.

Petronela incerca cu in ctrpdldnaresi lin5 fix telescopul,

lucru deloc ugor pe o asemenea furtuni. Mai ales dacl

stai intr-un mIr care se clatin[. Ea pocni nerlbdltoaredin degete gi, pe dat[,leglnatul se opri. Asta pentru ciPetronela Piure-de-Mere era o wljitoare.

Dar nu una obignuiti, ca acelea care se glsesc inorice basm sau in orice tren bintuit. Nu, Petronela

Piure-de-Mere era o wijitoare de pom. Mai precis,

o vrejitoare de m[r. $i dupd cum se cuvine unei

vrijitoare de mlr, nu locuia in vreo colibi ddrdpdnatl,

sau intr-o casi din turti dulce, bunl de ronl[it,citrliaconfortabil in fructul unui mir. Casa ei de mir atdrna

intr-un pom splendid, in mijlocul gridinii sllbeticite

a unei vechi mori.

De cind Petronela il speriase pe ultimul morar,

moarase oprise gi casa morarului eragoald,.Petronela

nu mai voia si impartl gr[dina cu nimeni.

Dar acumr pe n€nsteptate, se aflau acolo acegti

cinci oameni. Trei mari gi doi mici.

- Lucius! exclamd ea nervoasi. Lucius, pe unde

te-aivdrdt? La naiba, niciodati nu esti de gisit cdnd

am nevoie de tine!

- Ei, ce arde?

Somnoroas[, o ridagci se tdri pdnd, in camera

Petronelei.

- Nu arde nimic, rispunse Petronela pierzindu-9irIb darea. D ar sunt niste oameni in fatacas ei moranrlui.

Cu greu, Lucius o dldu la o parte pe vrijitoare gi

privi pe fereastr[.

- De ce nu te duci in alt[ parte? bodogini Petronela

si se mutd la cealalti fereastr[.

Nu era momentul s[ se certe cu Luciusr pentru

*

ci ceea ce se intdmpla cu siguran![ nu

insemna nimic bun. Agitati, se uitl iar

prin telescopul ei.

- L-am mai vilzut o datl pe birbatul acela incostum inchis la culoare, spuse ea. Atunci cdnd

Gisbert Piatri-de-Moari a plecat de*aici, moara,i-adat lui cheia.

Acum, birbatul in costum descuie uga de laintrarea in moarl gi, printr-un gest plin de trufie, iiinvitl pe ceilalli iniuntru.

- Celor doi oameni micuEi le este frig, comentiPetronela in continuare.

- Aceia sunt copii.

- Poftim?

Petronela il privi indis-

pusi pe Lucius.

Oamenii mici sunt

copii, repeti el.

- Dar le este frig, spuse

Petronela.

Cei doi copii aveau umerii ridicatip6'nd,1a urechi si tremurau de frig in v6.ntul rece. Cu

toate acestea, femeia carc ftceaparte din grup scuturidin cap. Nu voiau sI intre in casa morarului.

- Foarte intelept, bravo! coment[ Petronela.

Dar, apoi, berbatul o trase pur 9i simplu de

mdneci, iar copiii o urmari fdrd, tragere de inimi.

- Pare a fi vorba despre o familie, i9i dldu Lucius

din nou cu plrerea.

- Nu-mi pasd! pufni Petronela frrd. s5. scape casa

din ochi.

Doui minute mai tdrziu, uga de la intrare se

deschise brusc si femeia iegi val-vdrtej afard..Berbatul,

impreuni cu cei doi copii, o urmari cu pagi grebif.in cele din urm[, birbatul in costum de culoare^1.inchisi pdrisi gi el casa. Incuie cu atenlie 9i pornidup[ familie.

Incruntat5., Petronela i9i lui telescopul de la ochi.

in."pr'r sI se ingrijoreze din ce in ce mai tare. Avea

inc[ proasplt in minte cdt de greu fusese s[-1 alunge

pe Gisbert Piatrl-de-Moarl.

- Ce pirere ai? intrebi ea.

Lucius chtine din cap. inci nu stia ce sd

spuni.

- Pentru orice eventualitate, trebuie

si-i impiediclm si se mute aici, spuse

Petronela hotdrdtd,.

- Eu cred c[ nu trebuie s[-fifaci atitea griji. $tii prea bine in ce

stare jalnicl se afld, casa morarului.Cine s-ar muta acolo de bunivoie?

Lucius pirisi greoi locul de la

fereastri.

- Cred cI ai dreptate.

Totugi, ar trebui s[ ne

uitlm mai atent

la casi. Vreau simi conving ciacoperigul este

intr-adevir atdt

de giuritprecum imi

amintesc.

F""'ili" Iftr"h- rrb""rrd

Lea gi Luis Kuchenbrand erau gemeni. De fapt,

ar trebui si le spunem Luis gi Lea, deoarece Luis era

cu doud ore mai mare decdt Lea 9i, prin urmareravea

ultimul cuvint atunci cind erau de pireri diferite.

Astdzi,ins[, erau de aceeagi pirere.

- Ziua asta e la fel de frumoasd ca o vizitd"

la dentist, spuse Luis la micul dejun, iar Lea nu

putu decdt si fie de acord din

toatb, inima. Pentru cd. astdzi se

mutaseri in casa morarului.

Casa se afla la marginea orasului si era, asa precumsi-o aminteau de la prima vtzitd,, mici, mucegiiti 9iplinn de cripituri. Dar mama lor spunea cI atuncicind va fi cwdgatd, bine gi lucrurile aranjate la locullor, va fi frumoasl.

Lea nu era atdt de convinsn. igi alesese o cameri incare voia sL se mute, dar glsise in ea piianjenii. Cincila numlr, mari 9i gra9i, stiteau ghemuigi pe tavan.in fiecare colg al camerei cite unul si al cincileaagteptdnd in mijloc.

Leaura piianjenii

- Eu nu mL mut aici nici micar pentru un minut!anunti. ea numaidecit. Nu a ajutat nici micar faptulc5, tatdl a prins bestiile gi le*a dat drumul inapoi ingrddind,.

L e a a rcfuzat atdt demult gi de insis tent s i m ai intrein cameri, pdnl, cind i s-a permis sI doarml cufratele ei.

- Pogi sI te mufi cu mine, spuse Luis amabil. insldoar p6.nd cdnd camera ta va sci.pa de piianjeni. $inumai dacl promigi sI te porli respectuos.

In secret, gi el era destul de bucuros ci nu trebuiasd doarmi singur in prima noapte, deoarece, uneori,casa scotea niste zgomote ciudate.

28

Imprejurimile nu ii phceau in mod deosebit. Era

ciudat c[ nu existau vecini sau copii cu care si te pofi

.iuca. Aici nu era decdt o grldini silbatici, o moariveche si un iaz negru, chiar in spatele casei morarului.

Lea nu pdrea deranjatd, de faptul c[ locuinga era atdt

de singuraticn. i9i petrecu o vreme azvdrlind pietre

in apa intunecati., apoi se agezi pe

iarbil.

- Poate c[ nu e chiar aga de

rlu aici, spuse ea dupd o vreme.

Luis o privi uluit.

- Vorbegti serios?

Lea dldu din cap.

- Eu cred c[ iazul ilsta pare'i" oarecum vrijit. Poate cd, aici

locuieste o nimfh care, in realitate, este

o prinfesl fermecati.

Luis se lovi cu palma peste frunte.

- T[ chiar citegti prea multe basme. Acolo nu

locuiegte nicio printesl, ci mai degrabl un spiridug

al apelor solzos si morocinos, care noaptea... tiptil-tiptil iese din iaz gi apoi intri din nou in apd,.

Rise riuticios, pentru ci gtia cit de ugor se speria

sora lui.

,."nl-'- - .-.{ -

29