Upload
others
View
11
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
STUDIUL PIEȚEI MUNCII DIN
REPUBLICA MOLDOVA
Chişinău, 2020
2
CUPRINS
ACRONIME ...................................................................................................................................................... 4
SUMAR EXECUTIV ......................................................................................................................................... 5
INTRODUCERE ............................................................................................................................................... 8
CAPITOLUL 1. SITUAȚIA ACTUALĂ PE PIAȚA MUNCII ........................................................................... 10
1.1. Analiza indicatorilor agregați a pieței muncii ................................................................................ 10
1.2. Analiza indicatorilor pieței muncii în profil de vârstă ................................................................... 23
1.3. Analiza indicatorilor pieței muncii în profil regional și mediu de reședință ............................... 25
1.4. Analiza indicatorilor pieței muncii în profil de gen ....................................................................... 30
CAPITOLUL 2. ANALIZA SUBUTILIZĂRII FORȚEI DE MUNCĂ: CARE ESTE POTENȚIALUL DE
MOBILIZARE? ............................................................................................................................................... 34
CAPITOLUL 3. ANALIZA DEFICITULUI FORȚEI DE MUNCĂ: REAL SAU IMAGINAR? ......................... 42
CAPITOLUL 4. PROGNOZA TENDINȚELOR PE PIAȚA MUNCII ............................................................... 50
4.1. Cadrul metodologic pentru realizarea prognozei .............................................................................. 50
4.2. Prognoza indicatorilor de ocupare a forței de muncă pentru perioada 2020-2025 ........................ 56
CAPITOLUL 5. ANALIZA OPORTUNITĂȚII LIBERALIZĂRII ACCESULUI FORȚEI DE MUNCĂ STRĂINE
PE PIAȚA MUNCII DIN REPUBLICA MOLDOVA ....................................................................................... 64
5.1. Caracteristica migrației în scop de muncă în Republica Moldova .............................................. 64
5.1.1. Cadrul de reglementare și instituțional ....................................................................................... 64
5.1.2. Estimarea stricteții legislației muncii în Republica Moldova ....................................................... 66
5.2. Evaluarea situației curente în ce privește accesul forței de muncă străină pe piața muncii din
Republica Moldova ....................................................................................................................................... 67
5.3. Instrumente de gestionare a migrației în scop de muncă ............................................................ 68
5.4. Analiza practicilor internaționale în atragerea forței de muncă străine...................................... 70
5.4.1. Albania ........................................................................................................................................ 71
5.4.2. Republica Coreea ....................................................................................................................... 72
5.4.3. Uniunea Europeană .................................................................................................................... 74
5.5. Propuneri de îmbunătățire a politicii de admitere a forței de muncă străine în Republica
Moldova ......................................................................................................................................................... 76
5.6. Lista potențială de țări pentru atragerea forței de muncă străină .............................................. 80
3
5.7. Potențialele consecințe ale admiterii forței de muncă străine în Republica Moldova ............. 83
5.7.1. Efectele asupra pieței muncii ...................................................................................................... 83
5.7.2. Efectele fiscale ............................................................................................................................ 83
5.7.3. Efectele sociale și culturale ........................................................................................................ 84
5.7.4. Impactul atragerii forței de muncă străină asupra economiei naționale ..................................... 84
5.7.5. Concluzii ..................................................................................................................................... 85
CAPITOLUL 6. IMPACTUL PANDEMIEI COVID – 19 ASUPRA PIEȚEI MUNCII ...................................... 86
6.1. Pandemia COVID – 19 și piața muncii: tendințe și prognoze ...................................................... 86
6.2. Politici de diminuare a impactului pandemiei COVID – 19 ........................................................... 88
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ................................................................................................................... 93
REFERINŢE ................................................................................................................................................. 100
ANEXE………………………………………………………………………………………………………………..101
Anexa 1. Metodologia de analiză a pieței muncii din Republica Moldova ............................................ 101
Anexa 2. Evoluția numărului salariaților pe activități economice comercializabile și non-
comercializabile .......................................................................................................................................... 108
Anexa 3. Testarea staționarității variabilelor: productivitatea muncii și numărul mediu de salariați
112
Anexa 4. Testele aferente alegerii regresiei pentru productivitatea muncii ......................................... 112
Anexa 5. Testele aferente alegerii regresiei pentru numărul mediu de salariați ................................. 113
Anexa 6. Testarea staționarității variabilelor: venituri din vânzări și numărul mediu de salariați ..... 113
Anexa 7. Prognoza populației ocupate pe activități economice (conform secțiunilor CAEM) ........... 114
Anexa 8. Prognoza populației ocupate pe ocupații ................................................................................ 116
Anexa 9. Prognoza indicatorilor ocupaționali în sectorul real pe activități economice (conform
diviziunilor CAEM) ...................................................................................................................................... 117
Anexa 10. Scoruri acordate componentelor EPL - Moldova conform Metodologiei OCDE v3 ........... 129
4
ACRONIME
AA – Acordul de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană AFM – Ancheta Forței de Muncă ANOFM – Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă BNS – Biroul Național de Statistică CAEM – Clasificatorul Activităților din Economia Moldovei CNAS – Casa Națională de Asigurări Sociale EPL – Strictețea legislației muncii EPS – Programul de admitere a lucrătorilor străini în Coreea de Sud FWPC – Comitetul pentru politica externă a forței de muncă GIZ – Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei GCI – Indicele Global al Competitivității LMT – Testul pieței muncii MEI – Ministerul Economiei și Infrastructurii MÎ – Memorandum de înțelegere MSMPS – Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale NEET – Tineri care nu sunt ocupați, nu studiază/învață și nu participă la instruiri informale OCDE – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică OIM – Organizația Internațională a Muncii OMC – Organizația Mondială a Comerțului PBS – Sisteme de atragere a lucrătorilor străini bazate pe punctaj PIB – Produsul Intern Brut PPC – Paritatea puterii de cumpărare RA – Rata de activitate RO – Rata de ocupare RȘ - Rata de șomaj UAT – Unitate teritorial administrativă UNESCO – Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură VAB – Valoarea Adăugată Brută.
5
SUMAR EXECUTIV
Studiul pieței muncii din Republica Moldova a fost pregătit la solicitarea Ministerului Economiei
și Infrastructurii și Ministerului Sănătății, Muncii şi Protecției Sociale, cu suportul proiectului
"Consilierea Guvernului Republicii Moldova în politici economice", implementat de Agenția de
Cooperare Internațională a Germaniei (GIZ).
Analiza situației pe piața muncii din Republica Moldova (Capitolul 1) a scos în evidență
următoarele tendințe:
• Potențialul demografic al Republicii Moldova este într-un proces de erodare constantă și
care a luat amploare în ultimii ani. Conform noilor date demografice, ajustate la rezultatele
recensământului din 2014, numărul populației totale s-a redus estimativ cu aproximativ
25% în perioada 2004 – 2019, de la 3,6 (populație stabilă) la 2,7 (populație cu reședință
obișnuită) milioane de oameni. Cauzele principale a diminuării rapide a numărului
populației sunt migrația externă și sporul natural negativ.
• Cererea forței de muncă a scăzut gradual și a fost relativ imună atât față de șocurile
economice, cât și față de perioadele de creștere mai rapidă a economiei. Rata de ocupare
a populației a coborât pe parcursul ultimilor două decenii până la nivelul de aproximativ
40% în ultimii ani, fără a se înregistra o oarecare îmbunătățire vizibilă la acest capitol.
• Oferta forței de muncă, spre deosebire de cerere, a fost mai sensibilă la ciclurile
economice. Ratele de șomaj creșteau brusc după crizele din 1998, 2009 și 2015, după
care se diminuau gradual în perioadele de creștere economică. Către 2019 șomajul a
scăzut sub 4%, nivelul minim istoric din ultimele decenii.
• Dinamica agregată a ocupării atât a celei formale, cât și a celei informale a fost influențată
de schimbările structurale în economia națională. În perioada 2003 – 2018 a scăzut
semnificativ numărul populației ocupate în agricultură, cu peste 200 mii de persoane
(calculat în baza populației stabile). Volumul forței de muncă eliberat din agricultură nu a
fost, însă, absorbit de restul activităților economice, care cumulativ au asigurat o creștere
doar de 28 mii persoane în aceeași perioadă.
• Pe parcursul perioadei 2007 – 2018 structura ocupării pe principalele grupuri de ocupații
nu a suferit schimbări majore. O ușoară diminuare a avut loc doar în grupurile de ocupații
ce necesită competențe joase, dar în aceste grupuri continuă să activeze aproximativ 50%
din totalul populației ocupate din Republica Moldova.
• Schimbările structurale în cererea forței de muncă au dus și la modificări esențiale în
structura ofertei după nivelul de instruire, care au fost însă destul de dezechilibrate.
Aspectul pozitiv a constat în faptul că s-a majorat esențial ponderea populației cu studii
superioare și s-a diminuat numărul celor care au studii finalizate doar la nivel de școală
primară sau fără studii.
• Schimbările structurale și în nivelul de instruire a ocupării au contribuit pozitiv la dinamica
productivității muncii, care a crescut destul de semnificativ. Totodată, productivitatea
muncii la nivel agregat a crescut practic sincron cu nivelul de salarizare, ceea ce este un
factor pozitiv pentru păstrarea competitivității economiei naționale. În perioada 2003 –
2018 atât productivitatea muncii agregate, cât și câștigul salarial mediu pe economie au
crescut aproximativ de 2,2 ori. Totodată, această creștere a productivității muncii a fost
înregistrată doar în sectorul formal al economiei, iar în cel informal productivitatea a
stagnat.
• Îmbătrânirea rapidă a populației este una din cauzele principale a diminuării activității
economice agregate a populației din ultimele decenii. Totodată, în deceniul 2008 – 2018 a
crescut semnificativ numărul tinerilor (15 – 34 ani), care nu erau implicați nici în activități
6
economice, dar nici în studii – grupul NEET (din engleză ”Not in Employement, Education
or Training). Deci, atragerea tinerilor în piața muncii rămâne a fi o provocare.
• Pe parcursul ultimilor două decenii s-au amplificat decalajele pe piața muncii în profil
regional și mediu de reședință. Diferențele între regiunile urbane și cel rurale au crescut
preponderent nu la indicatorii cantitativi, dar la cei calitativi. Se evidențiază creșterea
rapidă a ocupării informale în zonele rurale, în timp ce în orașe tendința este descendentă.
Ratele de activitate mai joase ale populației din mediul rural sunt cauzate și de migrația
intensă. Decalajele se amplifică sau se mențin și între diferite regiuni ale țării.
• Piața muncii din Republica Moldova se caracterizează prin prezența unor decalaje de gen,
unele din ele amplificându-se doar cu timpul. Bărbații sunt mai activi pe piața muncii și
primesc în medie un nivel de salarizare mai înalt decât femeile. Totodată, activitatea
economică mai sporită a bărbaților rezultă și în rate mai mari de migrație externă în
comparație cu femeile, dar și într-un nivel mai înalt de ocupare informală.
• Analiza tendințelor pe piața muncii este îngreunată prin faptul că există diferențe în datele
statistice din diferite surse și întreruperi de serii de timp. De exemplu, există diferențe între
datele pe numărul salariaților publicate de către Biroului Național de Statistică și Casa
Națională de Asigurări Sociale, deși tendințele sunt similare în ultimii ani. Astfel, este
necesar un efort de colaborare instituțională pentru a identifica sursa diferențelor și
numărul real de salariați.
Analiza subutilizării forței de muncă (Capitolul 2) a reliefat următoarele tendințe și volum de
mobilizare a forței de muncă:
• Sursele ușoare de mobilizare a forței de muncă sunt practic epuizate, fiind necesare
măsuri de stimulare a populației economic inactive și reforme structurale. Rezerve
potențiale mai mari sunt doar în populația economic inactivă, în special gospodăriile
casnice care produc pentru consum propriu, femeile casnice și o parte de emigranți de
scurtă durată. Rezervele potențiale din aceste surse pot să atingă un număr de 152 mii
persoane (calculat în baza populației stabile).
• O potențială schimbare structurală în economia națională ar duce la majorarea ofertei
forței de muncă din contul agriculturii cu aproximativ 40 mii persoane (calculat în baza
populației stabile).
Analiza deficitului forței de muncă (Capitolul 3) a scos în evidență următoarele dezechilibre
între cererea și oferta forței de muncă:
• Piața muncii din Republica Moldova a cunoscut o creștere mai rapidă a cererii decât a
ofertei forței de muncă în ultimii ani. Către 2019 stocul locurilor vacante în economia
națională a crescut tocmai cu 83% față de 2015, iar numărul șomerilor înregistrați a scăzut
la un nivel minim din ultimele două decenii. Aceste tendințe au dus la excedentul cererii
față de ofertă în mărime de aproximativ 5000 locuri vacante. Totodată, cererea s-a
concentrat doar în câteva activități economice (auto, comerțul și tehnologia informației),
geografic crescând în continuare importanța mun. Chișinău. De asemenea, excedentul
cererii la nivel agregat este pentru locurile de muncă ce nu necesită un nivel avansat de
studii, deci pentru competențe joase.
• Dezechilibrul dintre cererea și oferta forței de muncă se reflectă în dinamica salarizării,
care a crescut semnificativ în termeni reali. În perioada 2015 – 2018 câștigul mediu salarial
pe economie a crescut în termeni reali cu 28%. Această majorare a salariilor a fost
cauzată de așa factori precum (i) creșterea economică, (ii) majorarea salariilor în sectorul
public și (iii) deficitul forței de muncă în unele domenii ale economiei naționale.
Efectuarea prognozelor tendințelor indicatorilor de ocupare a forței de muncă pentru
perioada 2020-2025 (Capitolul 4), cu utilizarea modelelor econometrice, a permis să
concluzionăm următoarele:
7
• Republica Moldova a intrat în criză provocată de COVID-19 cu un anumit deficit al forței de
muncă. În 2020, din cauza recesiunii provocate de răspândirea pandemiei, deficitul va
dispărea. Oferta de muncă va scădea puțin, însă cererea se va diminua semnificativ din
cauza comprimării activității economice. Drept urmare, numărul salariaților din sectorul real
se va reduce cu 12,7% (circa 59,4 mii persoane), iar pe piață va apărea un surplus
semnificativ al forței de muncă, caracterizat, inclusiv, prin creșterea șomajului. Anticipăm
că în 2020 numărul șomerilor s-ar putea apropia de 100 mii persoane.
• În perioada 2021-2023, deși economia se va relansa și cererea pentru forța de muncă va
crește, se va menține un surplus al forței de muncă. Abia, în 2024 la nivelul întregii
economii se va atesta din nou un deficit al forței de muncă. Totodată, la nivel de activități
economice apariția deficitului se va produce în perioade diferite. De exemplu, în agricultură
și industria prelucrătoare, deficitul va apărea în 2023, iar în construcții și comerț neajunsul
forței de muncă va fi resimțit în anul 2025.
Urmare evaluării oportunității liberalizării accesului forței de muncă străine pe piața muncii
din Republica Moldova (Capitolul 5) s-a identificat că:
• Studiul vine cu o analiză a bunelor practici internaționale ce țin de atragerea forței de
muncă străină și cu un set de recomandări pentru politicile naționale, în cazul în care se
decide de a liberaliza în continuare accesul către piața muncii din Republica Moldova. În
contextul crizei economice cauzate de COVID - 19 și existența unor rezerve pe intern de
mobilizare a forței de muncă, recomandările ce țin de atragerea forței de muncă străină își
pierd din actualitate. Propunerile de politici în acest domeniu pot fi analizate mai detaliat
doar pe termen mediu, după anul 2025, când se prognozează să reapară deficitul forței de
muncă pe piața muncii locale.
• Abordarea suplinirii cererii angajatorilor cu forță de muncă străină urmează a fi analizată
din perspectiva impactului social, dar și a relației cost-beneficiu, iar atragerea forței de
muncă străină în Republica Moldova este însoțită și de o serie de riscuri.
La analiza impactului pandemiei COVID-19 asupra pieței muncii din Republica Moldova
(Capitolul 6), s-au tras următoarele concluzii:
• Pandemia COVID – 19 este unul din cele mai mare șocuri pentru economia națională din
ultimele decenii. Ca și în cazul crizei din 2009, factorii principali, care vor afecta piața
muncii, vor fi: (I) scăderea cererii pentru forța de muncă din cauza factorilor interni și
externi; (II) scăderea remiterilor și reîntoarcerea emigranților.
• În primele luni ale 2020 impactul prealabil al pandemiei COVID – 19 asupra pieței muncii
este comparabil cu efectele crizei din 2009, dar există și unele semne de îngrijorare.
Efectele crizei pandemiei au început să fie resimțite doar din aprilie 2020, ceea ce a dus la
o creștere a numărului șomerilor înregistrați cu tocmai 48% față de luna precedentă. Se
prognozează că criza, cauzată de COVID – 19, va duce la o majorare mai pronunțată a
populației inactive de 25 – 60 ani, care va crește în 2020 tocmai cu 30% f-a-p.
• Pandemia COVID – 19 va avea un impact major și de durată asupra pieței muncii din
Republica Moldova, fiind necesar un răspuns prompt și de anvergură din partea statului
pentru a diminua consecințele. Printre principalele propuneri de politici de combatere a
crizei cauzate de COVID – 19 pot fi: (i) măsuri de susținere a companiilor, (ii) măsuri de
menținere a locurilor de muncă, (iii) acordarea suportului social populației ocupate și (iv)
măsuri de valorificare a potențialului economic a emigranților.
8
INTRODUCERE
Studiul pieței muncii din Republica Moldova (în continuare – Studiul) a fost elaborat la
solicitarea Ministerului Economiei şi Infrastructurii (MEI) și Ministerului Sănătății, Muncii și
Protecției Sociale (MSMPS), cu suportul proiectului "Consilierea Guvernului Republicii Moldova
(RM) în politici economice", implementat de Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei
(GIZ) cu suportul financiar al Ministerului Federal pentru Cooperare Economică și Dezvoltare al
Germaniei (BMZ) și al Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC).
Factorul muncă este unul crucial pentru creșterea economică durabilă atât din punct de
vedere cantitativ, cât și calitativ. Participarea unui număr cât mai mare de persoane în
activitatea economică este un factor stimulator pentru creșterea numărului afacerilor, deci este un
factor de creștere extensivă a economiei. Pe de altă parte, fără o aprofundare a calității factorului
uman, i.e. a capitalului uman, creșterea economică nu poate să fie durabilă. Acumularea și
îmbunătățirea capitalului uman este crucială pentru creșterea susținută și echitabilă a veniturilor,
precum și pentru dezvoltarea afacerilor inovative și competitive.
Piața muncii a Republicii Moldova se ciocnește cu provocări atât din punct de vedere a
cantității, cât și calității forței de muncă. Principalele de menționat sunt ratele joase de
participare și ocupare a populației, care sunt cauzate de mai mulți factori, precum migrația
externă, îmbătrânirea populației, structura economică și a ocupării nefavorabilă ș.a. De
asemenea, acumularea capitalului uman este influențată negativ de calitatea sistemului
educațional, discrepanța dintre oferta și cererea forței de muncă calificată, migrația ș.a. Cu timpul
constrângerile pentru piața muncii doar se intensifică, fapt confirmat de datele recensământului
populației din 2014.
O provocare sensibilă pentru piața muncii din Republica Moldova a fost declanșarea
pandemiei COVID - 19 în martie 2020. Pe lângă efectele asupra sănătății, pandemia COVID-19
are consecințe sociale și economice negative semnificative. Situația excepțională, declarată în
Republica Moldova în martie-mai 2020, a condus la constrângeri pe piața forței de muncă, a lovit
în afacerile locale și a afectat grupurile vulnerabile, inclusiv persoanele care mizează pe
remitențe.
În pofida tendințelor negative și acumulării constrângerilor pe piața muncii, nu există o
analiză sistemică a acestui domeniu. Până la momentul actual au fost făcute mai multe studii și
analize privind piața muncii a Republicii Moldova, dar nici unul din ele nu a cuprins toate
problemele și aspectele într-un format sistemic. Acest fapt nu permite de văzut situația în
ansamblu și de ierarhizat problemele și constrângerile după gravitatea lor și prioritatea de
intervenții. De asemenea, calitatea analizelor pieței muncii a fost influențată și de statistica
oficială, care nu reflecta obiectiv numărul real al populației în țară. Odată cu ajustarea în anul
2019 a statisticii la rezultatele recensământului din 2014, apare oportunitatea de a efectua o
analiză a pieței muncii, care să reflecte situația reală.
Ținând cont de cele expuse mai sus, prezentul Studiu are scopul de a crea o viziune
sistemică a domeniului ce ar scoate în evidență cele mai grave probleme, precum și de a
formula un set concret de intervenții de politici. Ca bază pentru elaborarea Studiului a servit
Metodologia de analiză a pieței muncii din Republica Moldova, pregătită de organizația CAI
Expert-Grup, contractată de GIZ (Anexa nr.1).
Procesul de pregătire a Studiului a constat din următoarele etape: (I) Analiza literaturii
existente și colectarea datelor; (II) Elaborarea Studiului pieței muncii; (III) Consultarea și
9
finalizarea Studiului pieței muncii din Republica Moldova. Principalele metode de cercetare
au fost: cantitative (prelucrarea primară a datelor/indicatorilor statistici, analiza evoluției
indicatorilor existenți și calcularea unor indicatori derivați și/sau ajustați la particularitățile
metodologiilor, metode econometrice etc.) și calitative (interviuri cu instituțiile relevante privind
identificarea surselor posibile de date disponibile, analiza literaturii și metodologiilor existente
privind piața muncii etc.).
Evidențiem că în anul 2019 Biroul Național de Statistică a revizuit semnificativ metodologia
de estimare a indicatorilor pieței muncii.1 Din acest considerent analiza pe termen lung a
tendințelor pe piața muncii s-a bazat pe datele calculate în baza populație stabile, acoperind
preponderent perioada 2003 – 2018. Aceste tendințe au fost completate și pentru anul 2019, unde
au fost disponibile datele dezagregate. Din cauza revizuirilor metodologice, în studiu sunt scoase
în evidență unele tendințe ce contravin consensului atins privind situația de pe piața muncii din
Republica Moldova.
În pregătirea Studiului au fost implicate mai multe autorități și instituții cu competențe în
domeniul pieței muncii. Drept surse de informație de bază pentru elaborarea Studiului au fost
datele Biroului Național de Statistică (BNS), Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă
(ANOFM), Casei Naționale de Asigurări Sociale (CNAS), precum și datele administrative ale MEI,
MSMPS etc. Este de menționat că, cu organizațiile vizate au fost organizate și ședințe de lucru în
cadrul cărora au fost discutate aspecte legate de structura și conținutul Studiului, așteptările de la
acesta, accesul la date statistice pentru elaborarea părții analitice, precum și potențialele măsuri
pentru îmbunătățirea situației pe piața muncii din Republica Moldova.
În final, menționăm că elaborarea Studiului în cauză este determinată de necesitatea
echilibrării pieței muncii din Republica Moldova prin implementarea unui set de măsuri,
inclusiv adresate și depășirii consecințelor pandemiei COVID-19. Printre aceste măsuri vom
menționa creșterea nivelului ocupării forței de muncă şi a calității acesteia, identificarea rezervelor
interne de atragere a forței de muncă, sporirea competitivității forței de muncă, asigurarea unui
grad mai mare de incluziune pe piața muncii, în special a grupurilor social-vulnerabile, stimularea
economică și atragerea migranților, acoperirea deficitului forței de muncă inclusiv prin accesul
străinilor etc.
1 https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6468
10
CAPITOLUL 1. SITUAȚIA ACTUALĂ PE PIAȚA MUNCII
1.1. Analiza indicatorilor agregați a pieței muncii
Unul din factorii de producție cruciali pentru o creștere economică durabilă este forța de
muncă. Impactul factorului muncă asupra creșterii economice este însă cu atât mai amplu și de
lungă durată, cu cât potențialul său cantitativ și calitativ este utilizat în plină măsură. Aspectul
cantitativ a forței de muncă ține de potențialul demografic de care dispune o țară și măsura în
care acest potențial demografic este utilizat direct în procesele economice. Pe de altă parte,
aspectul calitativ al factorului muncă se poate de cuantificat prin nivelul de educație atins, dar și
prin structura de ocupare, e.g. dacă nivelul de educație corespunde cu competențele cerute la
locul de muncă. La ambele capitole, cantitativ și calitativ, Republica Moldova se ciocnește cu mari
provocări.
Potențialul demografic al Republicii Moldova este într-un proces de erodare constantă și
care a luat amploare în ultimii ani. Conform noilor date demografice, ajustate la rezultatele
recensământului din 2014, numărul populației totale s-a redus estimativ cu aproximativ 25% în
perioada 2004 – 2019 de la 3,6 la 2,7 milioane de oameni. Această reducere este cu mult mai
vastă decât cifrele publicate pentru populația stabilă, conform cărora în perioada menționată
reducerea a fost doar cu 2% (Figura 1). Situația este și mai îngrijorătoare dacă analizăm
tendințele demografice pentru perioada 2014 – 2019, inclusiv și pe principalele grupe de
vârstă.2 În doar cinci ani populația totală cu reședință obișnuită a scăzut cu aproximativ 7%
(Caseta 1). Mai rapid se află în scădere însă forța de muncă, i.e. populația cu vârsta de peste 15
ani, cu aproximativ 8% în perioada analizată. Dinamica este și mai alarmantă pentru populația din
grupa de vârstă de 15 – 65 ani, cei care potențial pot fi mai activi implicați pe piața muncii.
Numărul populației din această grupă s-a redus tocmai cu 12% (Figura 2). Astfel, potențialul forței
de muncă în Republica Moldova este într-o constantă și accelerată contractare.
Figura 1. Indicii populației stabile și celei cu reședință obișnuită (estimată), 2004 = 1
Figura 2. Indicii populației cu reședință obișnuită pe principalele grupe de vârstă, 2014 = 1
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Cauzele principale de diminuare rapidă a numărului populației sunt migrația externă și
sporul natural negativ. Amploarea migrației externe, calculată în baza numărului populației
stabile, a crescut exploziv în perioada 2000 – 2007 de la 138 la 335 mii de persoane, apoi urmând
o stabilizare și majorare graduală până la 350 mii în 2018. Astfel, ponderea populației plecate
peste hotare în perioada 2000 – 2018 s-ar fi majorat de la 3,8% la aproximativ 10% din totalul
2 Este utilizată pentru analiză doar perioada 2014 – 2019 din considerentul că BNS a făcut recalcularea pentru populația cu reședință obișnuită în baza rezultatelor recensământului populației din 2014 doar pentru intervalul de timp menționat.
11
populației stabile. În realitate, însă, BNS nu includea în această statistică persoanele antrenate în
procesele de migrație externă care la momentul efectuării cercetării în cadrul Anchetei Forței de
Muncă (AFM) erau în țară. Dacă sumăm și aceste persoane la cei raportați expres ca emigranți,
atunci ponderea celor antrenați în emigrație ar crește la 15,5% din totalul populației stabile (Figura
3). Chiar și această cifră pare să fie subestimată dacă să comparăm cu numărul populației cu
reședință obișnuită, care a fost mai mică cu 25% decât populația stabilă în 2018. Chiar dacă
cifrele privind numărul emigranților calculați în baza statisticii populației stabile subestimează
amploarea procesului, ele scot în evidență o tendință clară de majorare constantă a migrației
externe.
Sporul natural negativ al populației este un factor adițional ce a contribuit la amplificarea
tendințelor demografice negative, care s-a acutizat din nou în ultimii ani. Pe parcursul
ultimilor două decenii sporul natural a fost constant negativ, i.e. numărul celor născuți era mai mic
decât a celor decedați. Dinamica acestui indicator a cunoscut însă oscilații destul de semnificative
în această perioadă. În intervalul anilor 2000 – 2010 numărul celor decedați îl depășea pe cel al
născuților cu 4-5 mii de persoane. După o perioadă scurtă, când acest decalaj aproape că a
dispărut, a avut loc o înrăutățire bruscă în ultimii ani. Astfel, în anii 2017 – 2018 amploarea
sporului natural negativ a revenit la valorile alarmante înregistrate în mijlocul deceniului precedent
(Figura 4).
Figura 3. Dinamica populației plecate peste hotare (mii persoane, axa din stânga) și pondere lor în totalul populației stabile (%, axa din dreapta)
Figura 4. Dinamica sporului natural al populației stabile (persoane)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Potențialul demografic în declin nu este utilizat deloc în plina sa măsură, deși în ultimii ani
s-au înregistrat anumite evoluții pozitive modeste la acest capitol. Ponderea populației
economic active în totalul populației stabile, i.e. a forței de muncă, a fost în declin abrupt pe
parcursul deceniului precedent și a înregistrat doar unele evoluții pozitive în ultimii ani. Astfel rata
de activitate (RA) calculate pentru populația stabilă s-a diminuat de la 60% în anul 2000 la
aproximativ 40% în 2012, apoi ea a început să crească gradual până la 43% în 2018 (Figura 5).
De asemenea, situația cu activitatea economică a populației nu se va schimba esențial dacă
aplicăm retrospectiv schimbările aplicate pentru AFM din 2019 și pentru populația stabilă (Caseta
1). În cazul acesta RA va fi mai mică în ultimii ani cu 2-3 puncte procentuale din cauza creșterii
semnificative a numărului de gospodării casnice care produc pentru consum propriu. Totodată,
RA calculată în baza populației cu reședință obișnuită a fost ceva mai mare, în jur de 44-45% în
anii 2017 – 2018, cel mai probabil din cauza că numărul migrației externe inclusă în populația
stabilă este subestimată. Printre factorii principali ce au cauzat diminuarea activității economice a
populației în Republica Moldova este migrația externă în căutarea unui loc de muncă,
îmbătrânirea populației și problemele structurale ale cererii în economia națională.
12
Figura 5. Evoluția ratelor de activitate pentru populația stabilă și cea recalculată (%)3
Figura 6. Evoluția ratelor de ocupare (axa din stânga) și șomaj (axa din dreapta) recalculate pentru populația stabilă (%)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Cererea forței de muncă a scăzut gradual și a fost relativ imună atât față de șocurile
economice, cât și față de perioadele de creștere mai rapidă. Cererea forței de muncă,
estimată prin rata de ocupare (RO) a populației, a scăzut gradual în perioada 2003 – 2009 de la
48% la aproximativ 39-40%. După criza economică din 2009 nu a avut loc o restabilire
semnificativă a cererii și RO a stagnat în jurul ratei de 40% (Figura 6). Conform datelor AFM
calculate în baza populației cu reședință obișnuită, RO s-a majorat totuși până la 44,5% în anul
2018, dar a coborât din nou la 40,1% în 2019. Astfel, stagnarea sau creșterea nesemnificativă a
cererii forței de muncă este unul din factorii ce au dus la diminuarea activității economice a
populației pe parcursul ultimilor decenii.
Oferta forței de muncă, spre deosebire de cerere, a fost mai sensibilă la ciclurile
economice. Ratele de șomaj (RȘ) au crescut brusc după crizele din 1998, 2009 și 2015, după
care se diminuau gradual în perioadele de creștere economică (Figura 6). Către 2018 șomajul a
scăzut sub 4% atât în statistica efectuată în baza numărului populației stabile, cât și pentru cea cu
reședință obișnuită, urmând o ușoară creștere la 5,1% în 2019 (datele doar pentru populația cu
reședință obișnuită). Diminuarea numărului șomerilor se observă atât în datele colectate de BNS
în baza AFM, cât și în datele administrative colectate de către Agenția Națională pentru Ocuparea
Forței de Muncă (ANOFM), ceea ce confirmă tendința descendentă a șomajului din ultimii ani
(Figura 7). Totodată, oscilațiile șomajului pe parcursul timpului în lipsa majorării ocupării vorbesc
despre faptul că pe piața muncii în perioadele de criză intră persoane nu din contul reducerii
ocupării, dar preponderent din contul populației economic inactive, inclusiv și a celor plecați peste
hotare. Aceste evoluții scot în evidență vulnerabilitatea pieței muncii la șocurile economice atât
interne, cât și externe, și incapacitatea de a genera locuri de muncă adiționale în perioadele de
avânt economic.
Caseta 1. Aspecte metodologice privind calcularea indicatorilor statistici
Începând cu 2019 Biroul Național de Statistică (BNS) a operat următoarele modificări în AFM4:
1. Utilizarea numărului populației cu reședință obișnuită. Pentru estimarea indicatorilor
din AFM se utilizează numărul populației cu reședință obișnuită, care este recalculat în
baza rezultatelor Recensământului populației și a locuințelor din 2014 și nu este utilizat
3 Ratele de activitate au fost recalculate doar din 2003, deoarece doar din acest an este disponibilă statistica dezagregată pe gospodăriile casnice. 4 https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6468
13
numărul populației stabile, cum s-a utilizat până în anul 2018 inclusiv. La rândul său,
reședință obișnuită este definită ca locul în care persoana a trăit preponderent în
ultimele 12 luni indiferent de absențele temporare. Populația stabilă este însă numărul
persoanelor care au domiciliu stabil pe teritoriul respectiv, inclusiv persoanele absente
temporar. Din acest considerent, în AFM calculată în baza populației cu reședință
obișnuită nu poate fi estimat „numărul persoanelor, declarate de către gospodării, ca
fiind plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru”.
2. Aplicarea noului standard internațional în statistica muncii. Populația ocupată, în
conformitate cu noul standard, cuprinde doar persoanele care desfășoară activități de
producere a bunurilor sau de prestare a serviciilor pentru plată sau profit. Din acest
considerent din ocupare au fost excluse „persoanele ocupate în gospodărie auxiliară (de
pe lângă casă) cu producerea produselor agricole pentru consumul propriu al
gospodăriei”, care erau incluse în ocupare până în 2018 inclusiv.
Statistica privind piața muncii în baza AFM revizuite a fost publicată retrospectiv doar pentru anii
2016 – 2018. În același timp, seria de timp pentru indicatorii calculați în baza populației stabile
este disponibilă începând cu anul 2000. Din aceste considerente, în acest raport vor fi utilizați
preponderent indicatorii calculați în baza populației stabile dar cu ajustările aplicate noii
versiuni a AFM. Astfel, din populația stabilă vor fi excluse persoanele plecate peste hotare la
lucru, iar gospodăriile casnice vor fi transferate de la populația ocupată la cea inactivă.5
Figura 7. Evoluția numărului șomerilor raportați de BNS în baza AFM (axa din stânga) și celor noi înregistrați la ANOFM (axa din dreapta), mii persoane (ajustat sezonier)6
Figura 8. Evoluția indicelor de ocupare în întreprinderile din sectoarele formal și informal (axa din stânga, 2003 = 1) și ponderii ocupării informale (axa din dreapta, % din total ocupare)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS și ANOFM Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
O provocare adițională pentru piața muncii este incapacitatea întreprinderilor din sectorul
formal al economiei de a genera locuri de muncă. Începând cu anul 2003 numărul angajaților
în întreprinderile din sectorul formal ale economiei este în continuă scădere. În perioada 2003 –
2018 numărul angajaților din aceste întreprinderi atât formal, cât și informal, s-a contractat cu
aproximativ 20%, de la 1025,8 mii la 824,7 mii persoane (Figura 8). Totodată, în aceeași perioadă
numărul de angajați în întreprinderile informale după o scurtă diminuare a început să crească
continuu. Către anul 2018 numărul de angajați în astfel de întreprinderi a fost la nivelul anului
2003, de aproximativ 200 mii persoane. Aceste tendințe au influențat și numărul celor ocupați
informal în economia națională, care s-a majorat în perioada analizată de la 12-13% la 19% din
total ocupați în ultimii ani, ceea ce constituia în 2018 aproximativ 480 mii persoane (fără
5 Statistica dezagregată pe unități de producție, deci și pentru gospodăriile casnice, este disponibilă dor începând cu anul 2003 și pentru unii indicatori începând cu 2007. Din acest considerent ajustările menționate sunt posibil de implementat doar începând cu acești ani. Astfel, seriile de timp utilizate în acest studiu încep preponderent cu anul 2003 sau 2007. 6 Datele de la ANOFM privind numărul șomerilor înregistrați sunt disponibile doar începând cu 2004.
14
gospodării casnice). Ponderea celor ocupați informal a crescut chiar la 23% în 2019 în cazul
datelor recente, calculate în baza populației cu reședință obișnuită. Astfel, în ultimii ani cererea
față de forța de muncă a provenit preponderent din sectorul informal al economiei, ce a
compensat reducerea cererii din partea întreprinderilor din sectorul formal.
Dinamica agregată a ocupării atât celei formale, cât și celei informale a fost influențată de
schimbările structurale în economia națională. În perioada 2003 – 2018 a scăzut semnificativ
numărul populației ocupate în agricultură, cu peste 200 mii persoane (Figura 9). Această
diminuare a ocupării a avut loc în cadrul întreprinderilor formale și informale din acest domeniu și
nu ia în considerație evoluția în cadrul gospodăriilor casnice, care va fi analizată mai jos. Volumul
forței de muncă eliberat din agricultură nu a fost însă absorbit de restul activităților economice,
care cumulativ au asigurat doar o creștere de 28 mii persoane în aceeași perioadă. Din activitățile
care se evidențiază sunt „Comerțul cu ridicata și amănuntul, hoteluri și restaurante” cu + 19 mii și
„Alte activități” cu tocmai 29 mii persoane, iar la restul a fost fie o creștere nesemnificativă fie
diminuare.
Schimbările structurale au dus și la modificarea importanței diferitor activități economice
în ocuparea forței de muncă. Diminuarea numărului persoanelor ocupate în agricultură a dus și
la contractarea ponderii acestui sector în ocuparea totală de la 37% în 2003 la 22% în 2018. În
pofida acestei diminuări, agricultura rămâne unul din sectoarele – cheie ca volum al cererii pentru
forța de muncă (Figura 10). Ponderea ocupării s-a diminuat gradual până la 20% în anul 2010,
apoi a urmat o stabilizare și o creștere ușoară în ultimii ani până la 22%. Un volum echivalent al
ocupării este doar în sectorul public (Administrația publică, învățământ, sănătate și asistență
socială), care și-a majorat ponderea în total ocupație în perioada 2003 – 2018 până la 22,5%. Un
nivel al ocupării comparabil cu sectoarele menționate, de asemenea în creștere, este în „Comerț
cu ridicata și amănuntul, hoteluri și restaurante”, deși în ultimii ani numărul total de ocupați în
această activitate s-a diminuat. Structura ocupării pe activități economice în anul 2019, calculată
în baza populației cu reședință obișnuită, nu a suferit schimbări semnificative în comparație cu
2018. Astfel, majoritatea ocupării în Republica Moldova se concentrează în activități economice
fie cu nivel potențial de productivitate scăzut (comerțul, administrația publică), fie vulnerabilă la
condițiile meteorologice (agricultura).
Figura 9. Modificarea numărului absolut al populației ocupate pe principalele activități economice, mii persoane
Figura 10. Modificările în ponderile ocupării pe activități economice, % din total ocupați
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Schimbări structurale în economia națională au avut un impact și asupra distribuției
ocupării informale pe activități economice. Sectoarele în care se concentrează ocuparea
informală sunt agricultura, construcțiile și comerțul. Totodată, pe parcursul perioadei în toate
sectoarele economice ponderea ocupării informale s-a diminuat în perioada 2003 - 2018, iar cea
15
mai impresionantă scădere a avut loc în „Comerțul cu ridicata și amănuntul, hoteluri și
restaurante”. În acest sector ponderea ocupării informale a coborât de la 48% la doar 13% din
total ocupați în acest domeniu (Figura 11). Ponderea ocupării informale în această activitate a
coborât la 11,6% în 2019, calculat în baza populației cu reședință obișnuită. Unicele activități
economice în care ponderea ocupării informale a înregistrat creștere au fost construcțiile și
agricultura. Agricultura a fost cea mai afectată de aceste schimbări, către 2018 aproximativ 70%
din angajați în acest sector aveau locuri de muncă informale. În 2019 ponderea ocupării informale
în agricultură a fost de 64%, preponderent din cauza excluderii din populația ocupată a
gospodăriilor casnice.
Agricultura este sectorul ce a asigurat majorarea ocupării informale în economia națională
în ultimul deceniu. Creșterea ocupării în agricultură are loc exclusiv din contul locurilor de muncă
informale, care au compensat declinul celor formale. Aceste tendințe s-au accentuat după anul
2011 și în perioada 2011 – 2018 numărul celor angajați formal s-a diminuat cu 14%, iar celor
informal a explodat cu tocmai 44%. De fapt, creșterea ocupării informale în agricultură a fost acel
motor de creștere a ocupării agregate din ultimii ani menționată mai sus. Dat fiind faptul că
creșterea a avut loc exclusiv din contul locurilor de muncă informale din agricultură, ponderea
acestora în totalul ocupării informale din țară a crescut de la 50% la 63% în perioada 2011 – 2018
(Figura 12). În 2019 ocuparea informală în agricultură constituia 58% din totalul ocupării
informale, această diminuare fiind cauzată de schimbările metodologice. Totodată, tendințele
actuale de majorare a ocupării în agricultură, inclusiv din contul locurilor de muncă informale,
vorbesc despre insuccesul reformelor structurale din Republica Moldova.
Figura 11. Evoluția ocupării informale pe activități economice, % din populația ocupată pe activitatea economică respectivă
Figura 12. Evoluția indicelor ocupării formale și informale în agricultură (axa din stânga, 2003 = 1) și ponderii ocupării informale din agricultură (axa din dreapta, % din total ocupați informal)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Evoluții semnificative, doar la prima vedere pozitive, au avut loc și în structura populației
ocupate conform statutului profesional. Evoluția pozitivă s-a manifestat în creșterea ponderii
salariaților în totalul populației ocupate. În perioada 2003 – 2018 ponderea salariaților s-a majorat
cu 4,8 p.p. de la 70,7% la 75,5% din total populația ocupată (Figura 13). Ponderea salariaților a
crescut în continuare până la 78% în 2019, inclusiv și din contul revizuirii metodologice a AFM. În
restul grupurilor de ocupare conform statutului profesional tendințele nu au fost însă pozitive.
Astfel, s-a diminuat ponderea lucrătorilor pe cont propriu (- 6,8 p.p.) și a patronilor/membrilor
cooperativelor (-0,3 p.p.) în favoarea lucrătorilor familiali neremunerați (+2,3 p.p.), care sunt
ocupați exclusiv informal. De fapt, în această perioadă a avut loc o redistribuire și polarizare a
ocupării informale între grupurile de ocupare conform statutului lor profesional. Ponderea
salariaților ocupați informal s-a redus drastic de la 20,8% în 2003 la 7,4% din total salariați în
2018. În aceeași perioadă ponderea lucrătorilor pe cont propriu cu loc de muncă informal s-a
16
majorat de la 55% la 76,7% din total ocupați în această grupă. Astfel, creșterea ocupării informale
în ultimii ani se datorează exclusiv lucrătorilor pe cont propriu și a lucrătorilor familiali
neremunerați, dar nu în rândul salariaților. Diminuarea ocupării informale în aceste grupuri ale
populației ocupate necesită nu doar măsuri de politică fiscală, care sunt mai relevante pentru
diminuarea ocupării informale în rândul salariaților, dar mai curând un set de măsuri de politici
structurale.
Creșterea ponderii salariaților în totalul populației ocupate a fost generată aproape
exclusiv de întreprinderile micro. Conform datelor din Ancheta structurală în întreprinderi, în
perioada 2007 – 2018 a avut loc o modificare semnificativă în distribuirea salariaților după
mărimea întreprinderilor.7În acest interval de timp a crescut ponderea salariaților în întreprinderile
micro (0 – 9 salariați), mici (10 – 19 salariați) și mijlocii (20 – 49 salariați), în timp ce ponderea
salariaților în întreprinderile mari (50+ salariați) s-a redus semnificativ (Figura 14). Se evidențiază
însă creșterea semnificativă a ponderii salariaților ocupați în întreprinderile micro, care s-a majorat
de la 12,7% în 2007 până la 20,7% din total salariați în economia națională în 2018. Ponderea
salariaților în întreprinderile mici și mijlocii a înregistrat o creștere nesemnificativă în jur de 2 p.p.
pentru fiecare categorie, iar rolul întreprinderilor mari în angajarea salariaților s-a contractat
semnificativ (peste -10 p.p.). Astfel, pe parcursul unui deceniu are loc concentrarea ocupării
salariate în întreprinderile micro, care nu sunt cele mai productive și competitive, din contul celor
mijlocii și mari. Cel mai probabil, importanța întreprinderilor micro este și mai mare în sectorul real
al economiei, dacă luăm în calcul că în Ancheta structurală nu sunt incluse întreprinderile cu
activități agricole și întreprinderile care nu au cifră de afaceri doi ani consecutivi și numărul
salariaților este de până la 2 persoane.
Figura 13. Evoluția ocupării după statutul profesional, % din total populația ocupată
Figura 14. Distribuția numărului de salariați după mărimea întreprinderilor (% din total)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Analiza tendințelor pe piața muncii este îngreunată prin faptul că numărul salariaților
variază în diferite surse de date statistice. Pe lângă BNS, evidența salariaților este dusă și de
către Casa Națională de Asigurări Sociale (CNAS). În colectarea datelor BNS se bazează pe
rapoartele transmise de companii privind numărul de salariați (rapoartele M1 și M3), iar CNAS
duce evidența persoanelor pentru care s-au achitat contribuții sociale. Din punct de vedere
metodologic, abordările sunt diferite față de evidența salariaților, ceea ce ar duce inevitabil la
divergențe în date, dar problema este că acestea sunt destul de semnificative. Conform datelor
CNAS, numărul salariaților a crescut continuu în perioada 2000 – 2008 de la 575 mii la 917 mii,
apoi după criza economică din 2009 urmând o scădere până la 865 mii în următorii ani (Figura
15). Numărul salariaților a oscilat nesemnificativ în jurul acestei cifre până în anul 2016,
7 Datele din Ancheta structurală în întreprinderi sunt publicate doar începând cu anul 2007 și până în 2018 (https://statistica.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=263&id=2207)
17
înregistrând o creștere de până la 895 mii în 2019 (+4,8% față de 2016). Numărul salariaților este
mai mic cu 100 – 150 mii persoane în statistica publicată de către BNS începând cu 2011,
dinamica fiind, în mare parte, aceeași ca și în datele CNAS. Discrepanțele au fost, însă, mai mari
până în anul 2011, ajungând la 200 – 300 mii. Aceste diferențe semnificative în datele BNS sunt
cauzate de faptul că doar începând cu 2011 au început a fi colectate datele de la unitățile
economice și sociale cu 1 și mai mulți salariați și toate instituțiile bugetare, indiferent de numărul
de salariați. Până în 2011 erau colectate datele doar de la unitățile economice și sociale cu 20 și
mai mulți salariați. În pofida similitudinii tendințelor după 2011, diferențele între datele BNS și
CNAS rămân semnificative, fiind necesar un efort de colaborare instituțională pentru a identifica
sursa diferențelor și numărul real de salariați.
Creșterea economică din ultimele două decenii a dus și la majorarea salariilor, dar
ponderea celor cu o remunerare mică rămâne dominantă. Sursele alternative de date
statistice, cum ar fi CNAS, permit de a analiza distribuția salariaților după nivelul de remunerare și
evoluția acestui indicator în timp. Conform datelor CNAS, pe parcursul ultimelor două decenii a
avut loc o redistribuire graduală între grupurile salariale, de la grupurile cu salarii mici la cele cu o
remunerare înaltă, ceea ce este și logic după două decenii de creștere economică. Astfel,
ponderea celor cu salarii egale și mai mici de 5 mii MDL a scăzut de la 99% în 2000 la 56% în
2019 (Figura 16). Această evoluție trebuie, însă, analizată prin prisma evoluției câștigului salarial
mediu lunar în economia națională, care a fost doar 407 MDL în 2000 și 7356 MDL în 2019. De
exemplu, în 2016, când salariul mediu era de 5084 MDL, tocmai 77% din salariați primeau un
salariu mai mic decât media pe economie și ponderea lor, cel mai probabil, nu s-a diminuat
semnificativ către 2019. 8 Aceste cifre vorbesc despre faptul că creșterea salariului mediu în
economia națională are loc din contul celor cu o remunerare înaltă, deci are loc o polarizare a
veniturilor. Astfel, economia națională continuă să genereze preponderent locuri de muncă cu o
remunerare scăzută, majoritatea salariaților primind remunerarea sub media națională.
Figura 15. Evoluția numărului salariaților conform datelor BNS și CNAS (mii persoane)
Figura 16. Distribuția numărului de salariați după mărimea salariului mediu (mii persoane, axa din stânga) și ponderea celor cu salariu ≤5mii MDL (% total, axa din dreapta)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS și CNAS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor CNAS
Un alt neajuns semnificativ al structurii ocupării pe activități economice este ponderea
mică a activităților economice comercializabile. Activitățile economice comercializabile sunt
acele sectoare în care se produc produse și servicii, care pot fi exportate. Întreprinderile din
sectoarele comercializabile sunt cele mai productive și inovative din cauza presiunii și concurenței
largi a companiilor din diferite regiuni ale țării și celor de peste hotare. În Republica Moldova însă
8 O analiză mai dezagregată a distribuției salariaților pe grupuri salariale în raport cu evoluția salariului mediu lunar nu este posibilă, din cauza că datele prezentate de CNAS sunt grupate în intervale de salarizare de 5 mii MDL.
18
ponderea salariaților în aceste activități este destul de mică, în jur de 30% din totalul salariaților
din economia națională. Dacă luăm în considerație și alte forme de ocupare, ponderea celor
ocupați în sectoarele comercializabile o să fie și mai mică. În pofida faptului că în perioada 2013 –
2018 numărul salariaților a fost în creștere în activitățile comercializabile (+2,1%), iar în cele non-
comercializabile s-a diminuat (-2,9%), ponderea activităților comercializabile s-a majorat doar cu 1
p.p. (Figura 17).9 Creșterea numărului salariaților a fost extrem de neechilibrată pe activitățile
economice comercializabile, concentrându-se în câteva sectoare. Printre cele mai impresionante
majorări în perioada analizată se evidențiază activitățile „Fabricarea autovehiculelor, a remorcilor
și semiremorcilor” (+883,7%), „Fabricarea produselor textile” (+61,0%), „Fabricarea articolelor de
îmbrăcăminte” (+11,8%), „Tăbăcirea și finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj și
marochinărie, harnașamentelor și încălțămintei; prepararea și vopsirea blănurilor” (+20,7%),
„Activități de servicii în tehnologia informației” (+60,8%) și „Activități de servicii informatice”
(+24,0%). De fapt, se conturează o creștere în activitățile economice integrate în lanțurile valorice
internaționale (textile și auto) și cele susținute cu preferințe fiscale (tehnologia informației), dar
care rămân cumva izolate de restul activităților în sporirea creșterii cererii forței de muncă. În
restul sectoarelor, comercializabile și non-comercializabile, diminuarea a fost mai mare decât
creșterea cererii în activitățile menționate mai sus, ceea ce a dus la o diminuare agregată a
numărului salariaților cu 1,4% (Anexa 2). Totodată, sporirea cererii în activitățile – cheie (textile,
auto și servicii informaționale) a inversat tendința de diminuare continuă a numărului salariaților și
în perioada 2016 – 2018 numărul agregat al salariaților s-a majorat cu 3,2%.
Figura 17. Evoluția numărului salariaților în activitățile non- și comercializabile (axa din stânga, 2013=1) și ponderea sectoarelor comercializabile (% total salariați, axa din dreapta)10
Figura 18. Evoluția ocupării pe principalele grupuri de ocupații, 2018 față de 2007 (p.p.)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Schimbările majore în structura ocupării pe activități economice și pe statut profesional nu
au generat și o modificare a cererii pentru competențele angajaților. Pe parcursul perioadei
2007 – 2018 structura ocupării pe principalele grupuri de ocupații nu a suferit schimbări majore (a
se vedea Caseta 2 pentru definirea grupurilor de ocupații).11 Ponderea ocupațiilor ce necesită
competențe înalte (Grupul 1 și 2) s-a majorat doar cu 3 p.p. de la 22,3% în 2007 la 25,2% din total
ocupați în 2018 (Figura 18). Ponderea populației ocupate în ocupațiile ce necesită nivel mediu de
competențe (Grupurile 3 – 5) practic nu s-a schimbat și a rămas la nivelul de 26% din totalul
9 Datele privind distribuția salariaților pe activități economice nu sunt într-u totul comparabile cu anii de până la 2013, deoarece începând cu acest an a fost implementată în practică versiunea nouă a Clasificatorului Activităților din Economia Moldovei (CAEM Rev. 2), armonizat integral cu Nomenclatorul de Activități Economice din Comunitatea Europeană (NACE Rev. 2). 10 Evoluția numărului pe activități economice la nivel dezagregat este posibil de urmărit doar începând cu anul 2013, deoarece din acest an a fost implementată versiunea nouă a CAEM Rev. 2, armonizat integral cu Nomenclatorul de Activități Economice din Comunitatea Europeană. Din acest considerent datele nu sunt comparabile pe mai multe activități din anii precedenți. 11 Estimarea schimbărilor în cadrul principalelor grupuri de ocupații a populației stabile recalculate a fost posibilă doar pentru perioada
2007 – 2018 din considerentul că datele pe gospodăriile casnice în profil de ocupații sunt disponibile doar începând cu anul 2007.
19
populației ocupate. O ușoară diminuare a avut loc doar în grupurile de ocupații ce necesită
competențe joase, dar în aceste grupuri continuă să activeze aproximativ 50% din totalul
populației ocupate din Republica Moldova. Desigur, în cadrul acestui grup au avut anumite
schimbări, deoarece s-a diminuat numărul muncitorilor necalificați (Grupul 9) în favoarea celor
calificați (Grupul 6). Această modificare este însă cauzată aproape în totalitate de schimbările
metodologice în cadrul AFM. Structura ocupării nu s-a schimbat semnificativ și în 2019 față de
2018, dacă sunt utilizate datele în baza populației cu reședință obișnuită. Astfel, pe parcursul
ultimului deceniu economia națională nu a generat mai multe locuri de muncă ce necesită
competențe înalte și medii, fiind în continuare dominată de locuri de muncă ce necesită
competențe joase.
Caseta 2. Definirea și clasificarea ocupațiilor în statistica națională
Statistica pe ocupații publicată de către BNS este disponibilă pe grupe majore de
ocupații. Gruparea populaţiei după ocupaţie a avut în vedere funcţia sau profesia persoanelor
ocupate efectiv exercitată, prin ocupaţie înţelegându-se activitatea utilă, aducătoare de venit (în
bani sau în natură) pe care o desfăşoară o persoană, în general într-o unitate economico-
socială. Populaţia ocupată a fost repartizată pe grupe de ocupaţii utilizându-se Clasificatorul
Ocupaţiilor din Republica Moldova, armonizat cu clasificatorul internaţional (ISCO-88, ILO):
1. Conducători ai autorităţilor publice de toate nivelurile, conducători şi funcţionari superiori din unităţile economico-sociale şi politice;
2. Specialişti cu nivel superior de calificare; 3. Specialişti cu nivel mediu de calificare; 4. Funcţionari administrativi; 5. Lucrători în servicii, gospodăria de locuinţe şi deservire comunală, comerţ şi asimilaţi; 6. Lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură, vânătoare, piscicultură şi pescuit; 7. Muncitori calificaţi în întreprinderi industriale mari si mici, în meserii de tip artizanal, în
construcţii, transporturi, telecomunicaţii, geologie şi prospectarea geologică; 8. Operatori, aparatiști, maşinişti la instalaţii şi maşinişti şi lăcătuşi-asamblori; 9. Muncitori necalificaţi.
Sursa: Metodologia Anchetei asupra forței de muncă în gospodării, BNS
Schimbările structurale în cererea forței de muncă au dus și la modificări esențiale în
structura ofertei după nivelul de instruire, care au fost însă destul de dezechilibrate. Pe
parcursul perioadei 2003 – 2018 au avut loc schimbări radicale în structura populației după nivelul
de instruire. Schimbările au avut un caracter pozitiv, însă dezechilibrat. Aspectul pozitiv a constat
în faptul că s-a majorat esențial ponderea populației cu studii superioare și s-a diminuat numărul
celor care au studii finalizate la nivel de școală primară sau fără studii. Astfel, ponderea populației
stabile cu studii superioare a crescut în perioada 2003 – 2018 cu 7,3 p.p., de la 10,7% la 18% din
totalul populației, iar ponderea celor cu studii primare sau fără școală s-a contractat în aceeași
perioadă de la 11,2% la doar 3,8% (Figura 19). Totodată, aceste schimbări la extremele spectrului
educațional nu au fost însoțite de o creștere proporțională a populației cu un nivel de educație
profesional – tehnic. O astfel de creștere disproporționată a ofertei forței de muncă potențiale cu
studii superioare, deși este o tendință pozitivă, poate să ducă la dezechilibre dacă nu este însoțită
și de ajustări la nivel de cerere. Acest lucru practic a și avut loc, dacă comparăm cererea forței de
muncă pe ocupații și oferta după nivelul de instruire.
Oferta forței de muncă după nivelul său de instruire nu a fost sincronizată cu structura
cererii. Creșterea numărului persoanelor cu studii superioare a rezultat și în majorarea ponderii
populației economic active cu acest nivel de instruire cu 6,4 p.p. de la 22,1% în 2007 la 28,5% în
20
2018 (Figura 20). Totodată, oferta a fost mai mare decât cererea și un număr semnificativ de
persoane cu studii superioare a plecat de pe piața muncii. În perioada menționată, ponderea
populației inactive cu studii superioare s-a majorat tot aproximativ cu 6,6 p.p., dar ponderea lor în
totalul populației inactive a fost însă cu mult mai sesizabilă de 6,1% la 11,8%, practic o dublare.
De asemenea, după cum se va analiza în următoarele capitole, o parte semnificativă din
persoanele cu studii superioare s-au regăsit în locuri de muncă ce necesită un nivel de
competență mai joase. O evoluție mai dramatică s-a înregistrat însă cu populația care a absolvit
instituțiile de învățământ profesional – tehnic, deoarece ponderea populației cu acest nivel de
instruire a plecat de pe piața muncii în inactivitate. În perioada 2007 – 2018 ponderea populației
economic active cu studii medii de specialitate și secundar profesionale s-a diminuat de la 42,4%
la 35,9% din total populația economic activă, iar ponderea celor inactivi cu acest nivel de instruire
s-a majorat de la 21,2% la 30% din total populația inactivă. Cum a fost deja menționat, parțial
locurile de muncă destinate persoanelor cu studii profesional – tehnice au fost ocupate de cei cu
studii superioare.
Figura 19. Schimbările structurale în nivelul de instruire a populației stabile (p.p. )
Figura 20. Schimbările structurale în nivelul de instruire a populației economic active și inactive în perioada 2007 - 2018, (p.p.)12
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Printre consecințele creșterii rapide a numărului persoanelor cu studii superioare a fost
amplificarea procesului de supra-calificare a populației ocupate. Supra-calificarea se poate
defini ca necorespunderea dintre nivelul de instruire și calificările necesare pentru executarea
unei funcții, în cazul acesta nivelul de instruire este mai înalt decât cerințele unui loc de muncă.
De exemplu, supra-calificarea poate fi definită drept persoanele cu studii superioare și medii de
specialitate, care sunt ocupate în grupurile majore de ocupații 4 – 9, deci acele ocupații ce nu
necesită competențe înalte. Rata de supra-calificare în Republica Moldova s-a majorat în
perioada 2007 – 2018 de la 11,6% la 12,4% din total populația ocupată (Figura 21). Cel mai rapid
a crescut însă rata de supra-calificare în rândul populației cu studii superioare, de la 4,1% la
aproximativ 8% în aceeași perioadă, dar această creștere s-a temperat în ultimii ani.
Stabilizarea ratelor de supra-calificare în rândul populației ocupate cu studii superioare se
datorează preponderent scăderii ofertei. Diminuarea ofertei forței de muncă din partea
populației cu studii superioare a avut loc din cauza a doi factori importanți. Un factor este
scăderea rapidă a numărului de studenți și absolvenți a universităților din Republica Moldova.
Începând cu anul 2008, când a fost înregistrat cel mai mare număr de absolvenți, numărul
acestora a scăzut către 2018 tocmai cu 39% (Figura 22). Diminuarea rapidă a numărului de
12 Estimarea schimbărilor în nivelul de instruire a populației stabile recalculate a fost posibilă doar pentru perioada 2007 – 2018 din considerentul că datele pe gospodăriile casnice în profil educațional sunt disponibile doar începând cu anul 2007.
21
studenți, care doar se accelerează în ultimii ani, are loc atât din cauza factorilor demografici, dar și
din cauza emigrării mai intense pentru studii peste hotare. Conform datelor UNESCO, numărul
studenților originari din Republica Moldova care studiază peste hotarele țării s-a dublat în
perioada 2007 – 2018, de la 10 mii la aproximativ 20 mii. Un alt factor important care a dus la
temperarea ratelor de supra-calificare în rândul populației ocupate, a fost și creșterea ponderii
populației tinere (25 – 34 ani) cu studii superioare care au devenit economic inactivi. În perioada
analizată, ponderea persoanelor inactive cu studii superioare din grupul de vârstă menționat a
crescut de la 18% la 34% din totalul populației din grupul respectiv (fără populația plecată peste
hotare în căutarea unui loc de muncă). Luând în considerație aceste tendințe, pe termen mediu și
lung apar deja probleme ce țin nu de reducerea supra-calificării, dar cum de asigurat oferta de
muncă cu studii superioare pentru economia națională.
Figura 21. Evoluția ratelor de supra-calificare pentru studii superioare și medii de specialitate (% total populație ocupată)
Figura 22. Evoluția numărului de absolvenți a universităților și a persoanelor economic active de vârsta 25-34 ani cu studii superioare (axa din stânga, 2007=1) și ponderea persoanelor inactive de vârsta 25-34 ani cu studii superioare (axa din dreapta, % din total populație 25-34 ani)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Schimbările structurale și în nivelul de instruire a ocupării au contribuit pozitiv la dinamica
productivității muncii, care a crescut destul de semnificativ. În perioada 2003 – 2018
productivitatea muncii în întreprinderile formale și informale, dacă excludem din calcul
gospodăriile casnice care produc pentru consum propriu, a crescut în termeni reali de aproximativ
2 ori. Totodată, în același interval de timp s-a amplificat decalajul între sectorul formal și informal
al economiei în nivelul de productivitate a muncii. Până în 2010 - 2011 productivitatea muncii
creștea aproximativ în același ritm în ambele sectoare, iar productivitatea muncii în sectorul
informal era destul de înaltă în comparație cu întreprinderile formale. Nivelul de productivitate în
întreprinderile informale până în 2010 – 2011 a oscilat în jur de 70 – 80 % din valorile
productivității muncii înregistrate în întreprinderile formale, ceea ce vorbește mai curând de nivelul
jos de dotare cu capital și productivitate joasă în întreprinderile formale (Figura 23). După 2011 a
avut loc însă o decuplare a productivității muncii între sectorul formal și cel informal. În
întreprinderile sectorului formal productivitatea muncii a continuat să crească constant și către
2018 productivitatea muncii în acest sector era de 2,5 ori mai mare decât în 2003. În sectorul
informal, dimpotrivă, productivitatea muncii a scăzut destul de semnificativ și către 2018 era
aproximativ la același nivel ca și în anul 2003. De asemenea, pe parcursul perioadei analizate
dinamica productivității muncii în sectorul informal al economiei era cu mult mai neregulată în
comparație cu cel formal. Ratele de creștere de 40% f-a-p erau urmate de scăderi bruște de până
la -30% f-a-p, în timp ce în sectorul formal oscilațiile a fost cu mult mai mici și practic tot timpul
pozitive.
22
Figura 23. Evoluția productivității muncii în sectorul formal și informal (2003=1, axa din stânga) și nivelul de productivitate în sectorul informal (% din formal, axa din dreapta)
Figura 24. Evoluția productivității muncii în sectorul informal (2003=1, axa din stânga) și a populației ocupate în acest sector (2003=1, axa din dreapta, axă inversată)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Factorul principal ce a contribuit la diminuarea productivității muncii în întreprinderile
informale a fost amplificarea ocupării în acest sector pe parcursul ultimului deceniu. În
întreprinderile informale atât timp cât s-a diminuat ocuparea, în special până în anul 2008,
productivitatea muncii a fost în creștere. Odată cu inversarea tendinței după 2010 – 2011, când
ocuparea în întreprinderile informale a început să crească din nou, productivitatea muncii în acest
sector a început să coboare. Practic, către 2018 atât nivelul ocupării, cât și a productivității muncii
în întreprinderile informale a revenit la valorile din 2003 (Figura 24). Aceste tendințe vorbesc
despre faptul că nivelul de dotare cu capital a întreprinderilor informale practic nu se schimbă cu
timpul și creșterea ocupării duce la diminuarea productivității muncii. De asemenea, creșterea
decalajului în nivelul de productivitate a întreprinderilor formale în raport cu cele informale o să
ducă cu timpul și la discrepanțe de venituri pentru persoanele ocupate în aceste sectoare. Mai
grav este însă faptul că are loc o polarizare a ocupării, crește ponderea populației ocupate în
activități puțin productive și se diminuează gradual ponderea celor cu locuri de muncă cu
productivitate înaltă.
Figura 25. Evoluția productivității muncii pe principalele activități economice în sectorul formal (2003 = 1)
Figura 26. Evoluția productivității muncii totale și în sectorul formal, și a câștigului salarial mediu lunar (2003 = 1)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
23
Productivitatea muncii a înregistrat evoluții destul de diferite pe principalele activități
economice, atât în sectorul formal, cât și în cel informal. Productivitatea muncii în
întreprinderile informale a oscilat destul de mult pe principalele activități economice – agricultura,
industria, construcțiile și serviciile, dar tendința a fost similară cu valoarea agregată a
productivității analizată mai sus. În sectorul formal al economiei, evoluția productivității muncii a
variat însă destul de mult de la o activitate economică la alta. În toate activitățile economice
productivitatea muncii a crescut, dar se evidențiază însă agricultura și construcțiile. Dacă în
industrie și servicii productivitatea muncii a crescut în perioada 2003 – 2018 de aproximativ 2 ori,
atunci în agricultură și construcții productivitatea muncii practic a explodat de 5-6 ori (Figura 25).
Aceste tendințe au dus și la o anumită convergență a productivității muncii între activitățile
economice. De exemplu, dacă în 2003 productivitatea muncii în întreprinderile formale din
agricultură constituia doar 20% din productivitatea muncii în industrie (cel mai înalt nivel de
productivitate între activități economice în acel an), atunci către 2018 acest raport s-a ridicat la
50%. De asemenea, au avut loc schimbări în clasamentul activităților economice după nivelul
productivității. Dacă în 2003 cel mai înalt nivel de productivitate a muncii se înregistra în industrie
(sector economic comercializabil), atunci către 2018 productivitatea muncii în construcții (sector
necomercializabil) depășea nivelul productivității în industrie și servicii de aproximativ 3 ori.
Productivitatea muncii la nivel agregat a crescut practic sincron cu nivelul de salarizare,
ceea ce este un factor pozitiv pentru păstrarea competitivității economiei naționale. În
perioada 2003 – 2018 atât productivitatea muncii agregate (cu excepția gospodăriilor casnice care
produc pentru consum propriu), cât și câștigul salarial mediu pe economie au crescut aproximativ
de 2,2 ori. Productivitatea muncii în sectorul real a crescut și puțin mai rapid, în special în ultimii
ani, de aproximativ 2,4 ori (Figura 26). Astfel, grație sincronizării dintre productivitatea mucii și a
nivelului salarizării, competitivitatea economică a întreprinderilor formale nu a fost subminată, cel
puțin la capitolul de costuri pentru muncă. Totodată, creșterea sincronă a productivității muncii și a
salariilor scoate în evidență și interdependența dintre ele, iar pentru o creștere mai accelerată a
salariilor fiind nevoie și de o accelerare a productivității muncii. Printre principalele provocări, însă,
pentru creșterea productivității muncii și a salariilor rămâne a fi amplificarea ocupării în
întreprinderile informale, unde productivitatea este în scădere, și stagnarea sau declinul ocupării
în sectorul formal.
Pe parcursul ultimilor decenii nu au avut schimbări semnificative în structura ocupării
după forma de proprietate a unităților de producție din economia națională. Ponderea celor
ocupați în unitățile de producție private a rămas practic constantă și a oscilat în jurul nivelului de
70% din totalul angajaților, excluzând gospodăriile casnice care produc pentru consum propriu.
Respectiv, în partea corporativă a economiei ocuparea în întreprinderile și instituțiile cu formă
publică de proprietate a fost în jur de 30%. Astfel, în economia națională sectorul public la nivel
agregat nu are un rol extrem de mare și nu a manifestat o tendință de creștere, ceea ce ar fi putut
afecta negativ nivelul productivității muncii.
1.2. Analiza indicatorilor pieței muncii în profil de vârstă
Oferta forței de muncă depinde atât de numărul populației pe principalele grupuri
demografice, cât și de nivelul de activitate în cadrul acestor grupuri. Ambii acești parametri
au manifestat tendințe negative pe parcursul ultimilor două decenii. Tendințele demografice
negative constau în faptul că migrația externă și sporul natural negativ duc la îmbătrânirea rapidă
a populației. În perioada 2003 – 2018 unicul grup de vârstă al populației care a înregistrat creștere
a fost de 55+ ani, iar grupurile cu vârstă mai tânără se află în continuă scădere (Figura 27). Astfel,
24
în perioada analizată ponderea populației cu vârsta 55+ ani a crescut de la 24,3% la 32,9% din
totalul populației în vârsta aptă de muncă (15+ ani). Îmbătrânirea rapidă a populației este o
provocare majoră pentru menținerea activității economice a populației și ofertei forței de muncă la
un nivel destul de înalt.
Îmbătrânirea rapidă a populației este una din cauzele principale a diminuării activității
economice agregate a populației din ultimele decenii. Tradițional activitatea economică a
populației scade cu vârsta, ceea ce se manifestă și în RA cu mult mai joase. Astfel, la grupul de
vârstă 55 – 64 ani în 2018 RA (37,9%) era mai mică cu peste 20 p.p. decât la grupul de vârstă
precedent de 45 – 54 ani (59,8%). Aceste decalaje s-au diminuat puțin în perioada 2003 – 2018,
deoarece a scăzut semnificativ activitatea economică a populației în grupurile de vârstă 25 – 54
ani (aproximativ cu 20 p.p.), iar la grupul de vârstă 55+ ani diminuarea nu a fost așa de
evidențiată (Figura 28). Totodată, creșterea ponderii populației bătrâne, care a avut și are
tradițional o participare redusă pe piața muncii, a contribuit la diminuarea activității economice a
populației în Republica Moldova. Mai mult decât atât, continuarea tendințelor demografice actuale
va diminua semnificativ din oferta forței de muncă, dacă nu o să se majoreze RA a populației în
grupul de vârstă 55+ ani.
Figura 27. Indicii numărului populației pe principalele grupuri de vârstă (axa din stânga) și ponderea grupei de vârstă 55+ ani (% din total populație aptă de muncă, axa din dreapta)
Figura 28. Ratele de activitate pentru principalele grupuri de vârstă (%) și diferența între aceste rate în perioada 2003 – 2018 (p.p.)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
O cauză adițională a participării scăzute pe piața muncii a populației în vârsta de 55+ ani
este amplificarea migrației externe a populației din acest grup de vârstă. Migrația populației
din acest grup de vârstă a demonstrat o dinamică explozivă în perioada 2008 – 2018, întrecând
cu mult ratele de creștere din alte grupuri de vârstă mai tinere.13În această perioadă, creșterea
vertiginoasă a migrației a dus și la majorarea ponderii acestui grup de populație în totalul stocului
de migrație de la 2,7% la 6,5% (Figura 29). Deși ponderea este destul de mică și majoritatea
covârșitoare a emigranților sunt din grupurile de vârstă mai tinere, tendința însă este
îngrijorătoare.
Populația în grupul de vârstă 55-64 ani activă pe piața muncii a fost mai puțin afectată de
oscilațiile economice, povara căzând pe cohortele de populație mai tinere. Ratele de șomaj
în grupul de vârstă 55 – 64 ani tot timpul au fost cele mai mici în comparație cu cohortele de
populație mai tânără, fiind tot timpul sub 4%. La restul cohortelor ratele de șomaj au fost cu mult
13 Cifrele de migrație externă analizate aici cuprind atât persoanele plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă, cât și cele economic inactive care se pregăteau să plece sau au revenit recent de peste hotare. Datele pentru populația care planifica să plece sau recent au revenit sunt disponibile doar începând cu 2008 și din acest considerent perioada de analiză a migrației este 2008 – 2018.
25
mai mari, în special la tinerii în grupul de vârstă de 15 – 34 ani. De fapt, în perioadele de crize
economice tinerii sunt unicul grup al populației care este cel mai afectat, șomajul în rândul lor
explodând în timp ce în restul grupurilor de vârstă practic nu simțeau o înrăutățire la acest capitol
(Figura 30). De exemplu, după criza din 2009 RȘ în rândul tinerilor a explodat la 12,6%, iar în
restul grupurilor RȘ a rămas sub 5%. Către anul 2018 decalajul în RȘ a tinerilor și restul grupurilor
de vârstă s-a redus la minimul istoric de 3 p.p., totodată ei vor fi primii care vor resimți noul șoc
economic legat de COVID-19.
Figura 29. Indicii numărului populației în migrație pe principalele grupuri de vârstă (axa din stânga) și ponderea grupei de vârstă 55 - 64 ani (% din total migrație, axa din dreapta)
Figura 30. Ratele de șomaj pentru principalele grupuri de vârstă (%) și decalajul între tineri (15-34 ani) și cei în vârstă (55-64 ani), p.p.
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Tinerii sunt o altă grupă vulnerabilă a populației și atragerea lor pe piața muncii rămâne o
provocare, deoarece activitatea lor economică și educațională s-a redus. În deceniul 2008 –
2018 a crescut semnificativ numărul tinerilor (15 – 34 ani) care nu erau implicați nici în activități
economice, dar nici în studii – grupul NEET (din engleză ”Not in Employement, Education or
Training). În perioada menționată ponderea tinerilor din categoria NEET s-a majorat de la 27,5%
la 36,8% din totalul tinerilor. Un factor important care a dus la creșterea ratei NEET a fost migrația
externă a populației. Dacă excludem complet acest factor din statistică, atunci rata NEET se
reduce semnificativ. Totodată, și în acest caz se atestă o majorare în perioada analizată a ratei
NEET de la 11,3% la 16,2%. La această creștere a contribuit în mare măsură creșterea tinerilor
inactivi în categoria „Casnici”, ponderea cărora în totalul populației tinere s-a majorat în perioada
2008 – 2018 de la 8,3% la 14,1%. Anume tinerii din această categorie pot să servească ca o
rezervă pentru piața muncii, în caz dacă vor fi identificate politici de stimulare economică a
acestora.
1.3. Analiza indicatorilor pieței muncii în profil regional și mediu de reședință
Situația pe piața muncii din zonele urbane și cele rurale diferă, iar decalajele dintre aceste
medii de reședință nu s-au diminuat pe parcursul timpului. Activitatea economică a populației
în zonele urbane o depășește pe cea din zonele rurale, deși în ambele zone tendință de
participare pe piața muncii a fost descendentă. În perioada 2003 – 2018 RA în zonele urbane s-a
diminuat de la 58% la 45-47%, iar în zonele rurale RA a înregistrat o scădere de la 48% la 36%
(Figura 31). Decalajul în RA a fost în mediu de 9 – 10 p.p. în favoarea zonelor urbane, dar
ajungând până la 16 p.p. în perioada de până la anul 2012. După acest an a urmat o revenire la
26
media istorică, fără să se înregistreze o anumită convergență sesizabilă între aceste zone de
reședință.
O consecință a activității economice mai înalte a populației din zonele urbane duce la o mai
mare sensibilitate la șocurile economice, ceea ce se manifestă într-un nivel mai sporit a
șomajului. Nivelul șomajului în zonele urbane constant a depășit pe cel din zonele rurale, în
medie diferența fiind de 2 p.p. în RȘ înregistrate în aceste zone. Decalajul în nivelul șomajului în
zonele urbane a sporit însă cu mult mai rapid decât în zonele rurale în perioadele de criză
economică, dar în linii mari nivelul șomajului evoluează destul de sincron în ultima perioadă
(Figura 32). Nivelul mai scăzut al șomajului și sensibilitatea mai joasă la șocurile economice în
zonele rurale se explică printr-o activitate economică mai mică a populației din aceste zone, dar și
antrenarea populației în activități agricole și în gospodării casnice în perioadele de criză.
Figura 31. Dinamica RA în zonele rurale și urbane (%, axa din stânga) și decalajul în RA dintre aceste zone (p.p., axa din dreapta)
Figura 32. Ratele de șomaj în zonele rurale și urbane (%, axa din stânga) și decalajul în rate între zone (p.p., axa din dreapta)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Migrația externă a populației a afectat într-o mai mare măsură zonele rurale, dar tendințele
au început să se inverseze în ultima perioadă. Diminuarea ocupării în agricultură, menționată
mai sus, care nu a fost însă compensată de o creștere a cererii în alte activități economice a
cauzat orientarea populației din zonele rurale către migrația externă. Astfel, în anul 2008 din
totalul populației antrenate în procesele de migrație externă, aproximativ 67% proveneau din
zonele rurale. Această pondere a rămas aproape constantă până în anul 2014, când migrația din
zonele urbane și-a luat avânt și a început să crească cu mult mai rapid decât cea din zonele
rurale (Figura 33). Către anul 2018, ponderea emigranților din zonele rurale a coborât la 60%. De
asemenea, migrația mai intensă din zonele rurale este și o cauză adițională a decalajelor
înregistrate la capitolul activitate economică și șomaj cu zonele urbane.
Figura 33. Evoluția indicelor populației antrenate în migrația externă pe medii de reședință (2008 = 1, axa din stânga) și ponderii migrației din zonele rurale (% total migrație, axa din dreapta)
Figura 34. Evoluția indicelor ocupării informale pe zone de reședință (2003 = 1, axa din stânga) și ponderii ocupării informale din zonele rurale (% total informal, axa din dreapta)
27
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Pe parcursul timpului crește polarizarea între zonele rurale și cele urbane la capitolul
ocupării informale, deci a generării locurilor de muncă calitative. Spre deosebire de zonele
urbane, unde numărul populației ocupate informal este în continuă scădere, în zonele rurale
numărul acestora este în creștere. Creșterea ocupării informale în zonele rurale a început după
anul 2012 și s-a accentuat în ultimii ani. Astfel, dacă în perioada 2003 – 2011 numărul populației
ocupate informal în zonele rurale s-a diminuat aproximativ cu 30%, atunci către anul 2018
numărul celor ocupați informal s-a majorat cu 24% față de 2012 (Figura 34). Pe tot parcursul
perioadei 2003 – 2018 numărul populației ocupate informal în zonele urbane a scăzut continuu cu
aproximativ 60%. Din aceste considerente, ponderea ocupării informale din zonele rurale în totalul
populației cu ocupare informală s-a majorat pe parcursul perioadei analizate de la 60% la 77%.
Astfel, localitățile rurale devin tot mai mult zone de concentrare a ocupării informale, ceea ce
constituie o provocare pentru asigurarea socială și majorarea productivității muncii în aceste zone.
Situația pe piețele muncii regionale variază semnificativ de la o regiune la alta, dar
discrepanțele între ele doar se amplifică pe parcursul timpului. Cea mai înaltă activitate
economică a populației este în mun. Chișinău, care este însă în scădere pe parcursul ultimului
deceniu. În perioada 2007 – 2018 RA din mun. Chișinău a coborât de la 55% la 49%, procesul
accelerându-se în ultimii ani. Regiunile statistice Centru și Sud au demonstrat aceeași tendință ca
și în mun. Chișinău de diminuare a activității economice, dar RA sunt la un nivel cu mult mai mici,
aproximativ de 32 – 35%. Se distinge de restul regiunilor cea de Nord, unde RA s-a majorat
semnificativ, deși în ultimii ani creșterea s-a temperat. Astfel, în perioada menționată RA în
regiunea Nord a crescut de la 41% la 44%, ceea ce a dus la o anumită convergență cu mun.
Chișinău (Figura 35).
Creșterea activității economice a populației în regiunea Nord a fost cauzată preponderent
de creșterea cererii și crearea locurilor de muncă noi. În perioada 2007 – 2018 regiunea Nord
a fost unica parte a țării în care a crescut numărul populației ocupate. În această perioadă
numărul populației ocupate în regiunea Nord s-a majorat cu 7,3%, ceea ce a dus și la majorarea
ponderii populației ocupate din această regiune de la 26,4% la 30,3% din totalul populației
ocupate din Republica Moldova. În restul regiunilor statistice numărul populației ocupate a fost în
scădere, la acest capitol evidențiindu-se regiunea Centru (Figura 36). În această regiune
populația ocupată s-a redus în perioada de analiză tocmai cu 20%, întrecând cu mult la regiunea
Sud (-8,7%) și mun. Chișinău (-3,9%).
Figura 35. Evoluția RA pe regiuni statistice (%) Figura 36. Evoluția indicelor ocupării pe regiuni statistice (2007=1, axa din stânga) și ponderea regiunii Nord (% total ocupare, axa din dreapta)
28
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Spre deosebire de ocupare, diferențe majore între regiuni în nivelul de șomaj nu există.
Nivelul de șomaj este puțin mai mare în mun. Chișinău decât în restul regiunilor țării, dar
decalajele s-au redus semnificativ pe parcursul ultimului deceniu. De exemplu, în anii de criză
economică 2009 – 2010 RȘ în mun. Chișinău era de 10,4%, fiind cu 3-4 p.p. mai mare decât în
restul regiunilor, care au avut un nivel de șomaj comparabil între ele. Către anul 2018, decalajul
între mun. Chișinău și restul regiunilor în RȘ s-a redus la doar 1-2 p.p., restul regiunilor din nou
având RȘ comparabile. Aceste tendințe arată că piața muncii din mun. Chișinău, cel mai probabil,
absoarbe o parte din șomajul din restul regiunilor în perioadele de șocuri economice.
Creșterea numărului populației ocupate în regiunea Nord a fost susținută de ocuparea
informală, iar la acest aspect divergențele doar s-au amplificat între regiuni. În regiunea
statistică Nord numărul populației informale s-a majorat în perioada 2007 – 2018 tocmai cu 63%,
fiind principala regiune care a contribuit la creșterea agregată a ocupării informale. Majorarea
rapidă a locurilor de muncă informale în Nord a dus și la amplificarea semnificativă a ponderii lor
în total ocupare, care s-a majorat în perioada analizată de la 27% la 41% din total ocupați în
această regiune (Figura 37). Doar regiunea Sud a înregistrat o creștere a numărului populației
ocupate informale (+17%) în perioada menționată, care a avut loc preponderent în ultimii ani, iar
regiunea Centru (-44%) și mun. Chișinău (-47%) au înregistrat diminuări semnificative a ocupării
informale. De fapt, pe parcursul ultimilor două decenii a avut loc o polarizare a ocupării informale
pe regiuni și decalajul doar se amplifică în timp.
Regiunile care au înregistrat o diminuare a ocupării informale au fost și beneficiarii a
creșterii numărului de salariați. După anul 2011, când au început să fie colectate datele de la
toate unitățile economice și sociale indiferent de numărul de salariați, numărul acestora a coborât
simțitor în regiunile afectate de ocuparea informală – Sud și Nord. În perioada 2011 – 2018
numărul salariaților în regiunea Sud s-a diminuat cu 5,2%, iar în Nord cu 3,7% (Figura 38).
Regiunea Centru și mun. Chișinău, în care ponderea ocupării informale s-a diminuat, au
înregistrat și o creștere a numărului de salariați. În perioada analizată numărul salariaților în
Centru s-a majorat cu 0,9%, iar în mun. Chișinău cu 3,4%. Aceste creșteri au avut loc doar
începând cu 2017, până atunci fiind o stagnare în numărul salariaților. Chiar și în regiunile Sud și
Nord tendințele de diminuare a numărului salariaților s-au inversat după 2017, dar nu au
compensat pierderile după 2011. Astfel, între regiuni se păstrează un decalaj în dinamica creării
numărului locurilor de muncă pentru salariați, fără a fi înregistrată vreo tendință de convergență.
Totodată, în regiunea Centru și mun. Chișinău creșterea numărului de salariați nu a compensat
pierderea altor forme de ocupare, ceea ce a dus la diminuarea ocupării totale în aceste regiuni.
29
Figura 37. Evoluția indicelor ocupării informale pe regiuni (2007 = 1, axa din stânga) și ponderea ocupării informale în regiunea Nord (% total ocupați Nord, axa din dreapta)
Figura 38. Evoluția indicelor calculați pentru numărul de salariați pe regiuni statistice (2011 = 1)14
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Discrepanțele privind generarea locurilor de muncă salariate sunt și mai pronunțate la nivel
de unități teritorial administrative de nivelul doi (UAT II). Până în anul 2010, unicele regiuni în
care s-a înregistrat o majorare a numărului salariaților au fost mun. Chișinău șu Bălți. În Chișinău
numărul salariaților s-a majorat în perioada 2003 – 2010 cu tocmai 15%, iar în Bălți cu 0,7%
(Figura 39). Totodată, aceste cifre sunt doar pentru unitățile economice și sociale cu 20 și mai
mulți salariați, și pentru toate instituțiile bugetare. După 2011, când datele au început să fie
colectate pentru toate instituțiile economice și sociale, situația puțin s-a îmbunătățit din punct de
vedere a creșterii numărului salariaților în profil regional. În perioada 2011 – 2018 numărul UAT II
în care s-a înregistrat o dinamică pozitivă a numărului salariaților a crescut la 12 (Figura 40).
Totodată, majoritatea din ele sunt concentrate în regiunea Centru, în special în jurul Chișinăului,
sau în cele care au zone economice libere. Printre aceste regiuni se evidențiază mun. Bălți
(13,8%), r. Criuleni (+8,1%), r. Ialoveni (+14,6%), r. Orhei (+7,3%), r. Strășeni (+4,0%), r. Ungheni
(+8,2%) și UTA Găgăuzia (+2,7%) la Sud. La această dinamică în perioada 2011 – 2018, în
comparație cu anii de până la 2010, a contribuit atât factorul statistic (extinderea raportării), cât și
performanța în zonele economice libere și extinderea activității în jurul mun. Chișinău.
Figura 39. Dinamica numărului de salariați în UATII (%, 2010 față de 2003)
Figura 40. Dinamica numărului de salariați în UAT II (%, 2018 față de 2011)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
14 Începând cu anul 2011 datele privind numărul de salariați nu sunt comparabile cu anii precedenți din cauza sferei extinse de cuprindere. Începând cu acest an datele au început să fie colectate de către BNS de la unitățile economice și sociale cu 1 și mai mulți salariați și toate instituțiile bugetare, indiferent de numărul de salariați. Până în 2011 datele erau colectate doar de la unitățile economice și sociale cu 20 și mai mulți salariați și toate instituțiile bugetare.
30
Caracteristica principală a pieței muncii în profil regional și mediu de reședință este
amplificarea decalajelor pe parcursul ultimilor două decenii. Diferențele între regiunile urbane
și cel rurale au crescut preponderent nu la indicatorii cantitativi, dar la cei calitativi. Se evidențiază
creșterea rapidă a ocupării informale în zonele rurale, în timp ce în orașe tendința este
descendentă. De asemenea, se păstrează decalajul în activitatea economică a populației între
zonele urbane și cele rurale, în cele din urmă fiind mai mică. Ratele de activitate mai joase a
populației din mediul rural sunt cauzate și de migrația intensă, care generează peste 60% din
stocul migrației externe. Decalajele se amplifică sau se mențin și între diferite regiuni ale țării. Se
evidențiază, în primul rând, diferența dintre regiunea Centru și mun. Chișinău și regiunile Nord și
Sud. Aceste diferențe se manifestă în diminuarea ocupării informale și creșterea numărului
salariaților în Centru și mun. Chișinău, în timp ce în Nord și Sud tendințele sunt inverse.
Tendințele pozitive, legate de creșterea numărului salariaților, sunt doar în raioanele din jurul
mun. Chișinău și cele cu zone economice libere, în restul raioanelor din Nord și Sud tendințele
negative doar se amplifică.
1.4. Analiza indicatorilor pieței muncii în profil de gen
Activitatea economică a bărbaților pe piața muncii este mai înaltă decât a femeilor, dar
discrepanța în nivelul de participare s-a redus gradual pe parcursul timpului. În perioada
2003 – 2018 RA a bărbaților s-a diminuat puțin mai rapid decât a femeilor, ceea ce a dus la o
anumită convergență a nivelurilor de participare. În această perioadă RA a bărbaților a coborât
de la 59% la 45%, iar a femeilor de la 47% la 36% (Figura 41). Deoarece RA a bărbaților s-a
diminuat puțin mai rapid, ecartul de gen la acest indicator s-a redus de la 12 p.p. în anul 2003 la 9
p.p. în 2018. Totodată, începând cu anul 2016 se atestă o inversare a tendințelor, i.e. ecartul de
gen a crescut din nou. Această creștere, deși nesemnificativă, a fost în jur de 1 p.p. între anii
2016 – 2018. Eliminarea acestui ecart de gen la indicatorii de participare pe piața muncii, deși nu
foarte semnificativ, ar majora oferta de muncă.
Figura 41. Evoluția RA a bărbaților și femeilor (%, axa din stânga) și diferența în participare (p.p., axa din dreapta)
Figura 42. Evoluția RȘ a bărbaților și femeilor (%)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Activitatea economică mai înaltă pe piața muncii a bărbaților se manifestă și într-un nivel
mai înalt al șomajului printre bărbați în comparație cu femeile. Nivelul de șomaj constant a
fost mai înalt în rândul bărbaților decât în rândul femeilor, dar acest decalaj s-a redus în ultima
perioadă. Reducerea decalajului din ultima perioadă nu este o tendință unică și de lungă durată,
dar este o caracteristică pentru perioadele de creștere economică și diminuare generală a
șomajului în economia națională. Decalajul RȘ a bărbaților și femeilor crește brusc în perioadele
de șocuri economice, aproape exclusiv din contul majorării cu mult mai semnificative a nivelului
31
șomajului în rândurile bărbaților decât la femei (Figura 42). Apoi, în perioadele de creștere
economică ecartul de gen se reduce gradual, din contul diminuării mai rapide a RȘ la bărbați. De
exemplu, după criza economică din 2009 RȘ la bărbați practic s-a dublat de la 5,5% la 9,9% în
doar doi ani, în timp ce RȘ la femei s-a majorat de la 3,8% la 6,4%. Același scenariu s-a repetat
și în anul 2015. După 2015, într-o perioadă de creștere economică, ecartul de gen s-a redus din
nou la doar 1,2 p.p., dar în lumina unui nou șoc economic legat de COVID-19 se va aprofunda din
nou.
Activitatea economică mai înaltă în rândul bărbaților a cauzat și o migrație mai intensă în
căutarea unui loc de muncă peste hotare în comparație cu femeile. După anul 2008 numărul
bărbaților implicați în procesele de migrație externă a crescut aproape sincron ca și numărul
femeilor, dar totuși numărul femeilor a crescut puțin mai rapid. Astfel, în deceniul 2008 – 2018
numărul bărbaților plecați peste hotare în căutarea unui loc de muncă s-a majorat cu 38,4%, iar
numărul femeilor cu 43% (Figura 43). Totodată, în perioada precedentă anului 2008 numărul
bărbaților care au plecat peste hotare a fost cu mult mai mare decât a femeilor și din acest
considerent ponderea bărbaților în total populație plecată peste hotare este mai mare. În toată
perioada 2008 – 2018, ponderea bărbaților în stocul populației plecate peste hotare practic nu s-a
schimbat și a oscilat în jur de 65%.
Figura 43. Evoluția indicelor populației plecate peste hotare pentru bărbați și femei (2008=1, axa din stânga) și ponderea bărbaților în migrație (% total migrație, axa din dreapta)
Figura 44. Evoluția ponderii ocupării informale în rândul bărbaților și femeilor (% din ocupați pentru grupul respectiv, axa din stânga) și ponderea bărbaților în ocuparea informală (% din total ocupați informal, axa din dreapta)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Ecart de gen în creștere se înregistrează la ocuparea informală, în care sunt antrenați
preponderent bărbații. După anul 2003 au crescut diferențele dintre bărbați și femei la capitolul
ocupării informale. Dacă, în acest an ponderea bărbaților ocupați informal (32,8%) nu era
semnificativ mai mare decât a femeilor (29,8%), atunci către 2018 ecartul de gen la acest indicator
s-a majorat semnificativ. În 2018 ponderea bărbaților ocupați informal practic că nu s-a schimbat
față de 2003 și era în jur de 29%, în timp ce în rândul femeilor ponderea ocupării informale s-a
diminuat la 20% (Figura 44). Din cauza acestor evoluții divergente în ocuparea informală pe gen,
ponderea bărbaților în totalul ocupării informale a crescut de la 52% la 58% în perioada analizată.
Astfel, avantajul activității mai înalte a bărbaților pe piața muncii este redus din cauza ponderii
majore a ocupării informale în rândul acestora.
Figura 45. Evoluția ponderii populației cu studii superioare în profil de gen (% pentru fiecare grup în parte)
Figura 46. Evoluția ponderii populației cu studii primare sau fără școală în profil de gen (% pentru fiecare grup în parte)
32
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
O cauză a prevalenței ocupării informale printre bărbați este creșterea decalajului în nivelul
de instruire în raport cu femeile. Cum a fost menționat mai sus, pe parcursul ultimelor două
decenii s-a majorat ponderea populației cu studii superioare și s-a diminuat ponderea celor care
au finalizat școala primară sau nu au avut studii. Aceste tendințe însă s-au manifestat într-o
manieră diferită la bărbați și femei. Ponderea femeilor care au studii superioare a crescut cu mult
mai repede în comparație cu bărbații, iar ponderea femeilor cu studii primare sau fără studii s-a
contractat mai vertiginos decât la bărbați. Astfel, în perioada 2000 – 2018 ponderea femeilor cu
studii superioare s-a majorat de la 9,3% la 19,8% din total femei, iar la bărbați ponderea acestora
cu studii superioare a crescut de la 9,2% la doar 15,9% (Figura 45). În aceeași perioadă ponderea
femeilor cu studii primare sau fără studii s-a contractat de la 15% la 4,4% din total femei, iar la
bărbați declinul a fost de la 8,8% la 3,2%, practic fiind înregistrată o paritate către 2018 (Figura
46). Astfel, în perioada analizată femeile în mediu au devenit mai educate decât bărbații, dar
această evoluție pozitivă s-a reflectat într-o măsură mai mică în alți indicatori a pieței muncii.
Schimbările structurale în nivelul de instruire a bărbaților și femeilor s-au reflectat și pe
piața muncii, dar fără careva diminuări a decalajului de gen. În perioada 2003 – 2018, pentru
care este posibil de estimat dinamica ocupării, s-a majorat ponderea în totalul populației ocupate
atât a femeilor cu studii superioare, cât și a bărbaților. Ponderea femeilor cu studii superioare a
crescut de la 24,5% la 31,5% din totalul femeilor ocupate, iar la bărbați evoluția a fost de la 19,8%
la 25,8% din total bărbați ocupați. În aceeași perioadă decalajul în nivelul de instruire s-a păstrat,
i.e. ponderea femeilor ocupate cu studii superioare a fost mai mare decât la bărbați.
În pofida faptului că femeile au în mediu un nivel de instruire mai înalt decât bărbații,
decalajul salarial nu este favoarea lor. În perioada 2011 – 2018 câștigul salarial lunar brut a
crescut aproximativ în aceeași măsură la bărbați și la femei.15 Totodată, raportul dintre salariul
mediu lunar brut a unei femei a oscilat în jur de 86 – 88% din salariul mediu lunar a unui bărbat, în
ultimii ani înregistrându-se o anumită scădere la acest raport (Figura 47).
Figura 47. Evoluția salariului mediu lunar brut în profil de gen (MDL, axa din stânga) și raportul dintre salariul femeilor și a bărbaților (%, axa din dreapta)
Figura 48. Distribuția ocupării femeilor pe grupuri de ocupații (% din total ocupați pe grupa respectivă)
15 Începând cu anul 2011 datele prind câștigul mediu lunar brut nu sunt comparabile cu anii precedenți datorită sferei de cuprindere mai extinse. Din acest an datele au început să fie colectate de către BNS de la toate unitățile economice și sociale 1 și mai mulți salariați și de la toate instituțiile bugetare.
33
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
O cauză a decalajului salarial în profil de gen poate să fie structura diferită a ocupării a
bărbaților și femeilor. Femeile sunt ocupate preponderent în ocupații ce necesită calificări medii
și joase, ponderea lor în ocupațiile cu calificări joase este destul de mică. Bărbații dimpotrivă,
ocupă extremele distribuției pe ocupații, fiind reprezentați preponderent în grupurile de ocupații ce
necesită calificări foarte înalte sau foarte joase. De exemplu, în Grupul 1 de ocupații „Conducători
ai autorităţilor publice de toate nivelurile, conducători şi funcţionari superiori din unităţile
economico-sociale şi politice” bărbații ocupă 60% din locuri de muncă, iar în Grupurile 7 – 9, unde
intră și „Muncitorii necalificați” ponderea bărbaților ajunge la 70% din total ocupați în aceste
grupuri. Femeile sunt majoritatea în grupurile de ocupații 2 – 5 și această distribuție practic nu a
suferit schimbări pe parcursul ultimului deceniu (Figura 48). Astfel, un factor ce influențează
decalajul mediu salarial între femei și bărbați poate fi doar prezența dominantă a bărbaților în
grupul de ocupații cu calificări foarte înalte, care și primesc cele mai înalte remunerații.
Piața muncii din Republica Moldova se caracterizează prin prezența unor decalaje de gen,
unele din ele amplificându-se doar cu timpul. Bărbații sunt mai activi pe piața muncii și primesc
în mediu un nivel de salarizare mai mare decât femeile. Totodată, activitatea economică mai
înaltă a bărbaților rezultă și în rate mai înalte de migrație externă printre bărbați, dar și într-un
nivel mai înalt de ocupare informală. În plus, bărbații sunt prezenți preponderent fie în ocupațiile
ce necesită calificări foarte înalte, fie foarte joase. De asemenea, pe parcursul timpului se
amplifică și decalajul în nivelul de instruire între bărbați și femei, cele din urmă având în mediu un
nivel mai avansat de studii. Diminuarea acestor decalaje în educație și pe ocupații ar duce și la
echilibrarea veniturilor în profil de gen.
34
CAPITOLUL 2. ANALIZA SUBUTILIZĂRII FORȚEI DE MUNCĂ: CARE
ESTE POTENȚIALUL DE MOBILIZARE?
Conceptul de subutilizare a forței de muncă și indicatorii statistici ce pot cuantifica acest
concept au fost recent aprobați de către Organizația Internațională a Muncii (OIM). Definiția
și indicatorii au fost aprobați oficial în anul 2013 la nivel internațional și ulterior au fost transpuși și
în statistica națională. Conform abordării aprobate de către OIM subutilizarea forței de muncă se
cuantifică prin patru indicatori (Caseta 3). Indicatorul cel mai utilizat este rata șomajului (LU1), dar
el elimină din calcul pe cei care nu corespund cel puțin unuia din criterii: (i) persoana nu are de
lucru, (ii) caută și (iii) este disponibilă să înceapă lucru. Rata compusă a sub-ocupării în raport cu
timpul şi şomajul (LU2) cuprinde pe lângă șomeri și cei care sunt ocupați sub un prag anumit de
ore (de obicei 40 ore), dar doresc să lucreze adițional. Mai cuprinzător este indicatorul ce cuprinde
forța de muncă potențială (LU3), adică persoanele economic inactive care sunt gata într-o
perioadă scurtă de timp să se angajeze. Finalmente, toate aceste trei componente formează
indicatorul compozit al sub-ocupării (LU4).
Toți indicatorii a subutilizării forței de muncă au fost în scădere în ultima perioadă, dar unii
indică asupra existenței unei potențiale rezerve a forței de muncă. Valorile indicatorilor s-au
diminuat constant în ultimii ani, însă diferența între ei este destul de mare, în special dacă luăm în
considerație indicatorul compozit LU4 în raport cu șomajul (LU1). Acest indicator compozit, care
cuprinde șomerii, forța de muncă potențială și populația sub-ocupată a înregistrat constant valori
de două cifre începând cu 2011. În perioada 2011 – 2018 valorile LU4 s-au diminuat de la 17,9%
la 11,5%, ceea ce este totuși un nivel înalt de subutilizare (Figura 49). Aceasta ar presupune că
tocmai 11,5% din forța de muncă extinsă (estimativ 123 mii persoane în 2018), adică populația
activă și cea inactivă gată să intre pe piața muncii, pot fi tratați ca o potențială rezervă a forței de
muncă gata să acopere o eventuală creștere a ofertei. O analiză mai detaliată pe fiecare
35
componentă a indicatorului LU4 ar scoate în evidență că potențialul de mobilizare este totuși cu
mult mai mic.
Figura 49. Evoluția indicelor subutilizării forței de muncă (%)16
Figura 50. Evoluția numărului șomerilor, populației sub-ocupate și a forței de muncă potențiale (mii persoane)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Rolul decisiv în păstrarea indicatorului compozit al sub-ocupării la un nivel înalt îi aparține
populației sub-ocupate, restul componentelor rezervei s-au diminuat semnificativ. În
perioada 2011 – 2018, toate cele trei componente ale rezervei forței de muncă cum sunt (i)
șomerii, (ii) populația sub-ocupată și (iii) forța de muncă potențială au înregistrat o diminuare în
termeni absoluți (Figura 50).
16 Indicatorii de subutilizare a forței de muncă este posibil de estimat doar începând cu anul 2011 din cauza că BNS doar începând cu acest an a inclus întrebări în AFM privind relația cu piața de muncii a populației economic inactive.
36
Caseta 3. Aspecte metodologice privind indicatorii de subutilizare a forței de muncă Rata de șomaj nu prezintă un indicator fiabil în cuantificarea nivelului de subutilizare a forței de muncă. Recunoscând această problemă la Conferință a 19-ea Internațională a Statisticienilor Muncii din 2013 a fost aprobată noua Rezoluție „Statisticile privind activitatea de muncă, ocuparea și subutilizarea forței de muncă”, în care a fost inclusă definiția termenului subutilizarea forței de muncă și patru indicatori de cuantificare a subutilizării.17Această rezoluție a fost transpusă și în statistica națională.18
Conform Rezoluției sus-numite, conceptul nou de subutilizare a forței de muncă este definit ca discrepanțele între oferta de muncă și cererea de muncă, care se exprimă printr-o nevoie de ocupare nesatisfăcută în rândul populaţiei. Estimările subutilizării forţei de muncă includ, dar nu pot fi doar limitaţi la:
1. Sub-ocuparea în raport cu timpul, în cazul în care timpul de lucru al persoanelor ocupate este insuficient în raport cu situaţiile alternative de ocupare în care aceste persoane doresc şi sunt disponibile pentru a se angaja;
2. Șomaj, reflectând o căutare activă a unui loc de muncă de către persoanele neocupate, care sunt disponibile pentru această formă de muncă (ocupare);
3. Forţa de muncă potenţială, referindu-se la persoanele neocupate, care exprimă un interes pentru această formă de muncă, dar pentru care condiţiile existente limitează căutarea activă a locului de muncă şi/sau disponibilitatea acestora.
Cei patru indicatori de subutilizare a forței de muncă se calculează în felul următor: LU1. Rata șomajului = [persoane în şomaj / forţa de muncă] x 100;
LU2. Rata compusă a sub-ocupării în raport cu timpul şi şomajului = [(persoane sub-ocupate în raport cu timpul + persoane în şomaj) / forţa de muncă] x 100;
LU3. Rata compusă a şomajului şi a forţei de muncă potenţiale = [(persoane în şomaj + forţa de muncă potenţială) / forţa de muncă extinsă)] x 100;
LU4. Indicatorul compozit de subutilizare al forţei de muncă = [(persoane sub-ocupate în raport cu timpul + persoane în şomaj + forţa de muncă potenţială) / (forţa de muncă extinsă)] x 100.
Sursa: Biroul Național de Statistică și Organizația Internațională a Muncii
17 https://www.ilo.org/global/statistics-and-databases/standards-and-guidelines/resolutions-adopted-by-international-conferences-of-labour-statisticians/WCMS_230304/lang--en/index.htm 18 https://statistica.gov.md/print.php?l=ro&idc=168&id=5208
Populația în vârsta aptă de muncă (15+ ani)
Forța de muncă
Populația ocupată
Populația sub-ocupată
Șomaj
Populația în afara forței de muncă (inactivă)
Forța de muncă potențială:
- Caut, dar nu sunt disponibil;
- Disponibil, dar nu caut
Restul populației în
afara forței de muncă
DDDDDDDDDDDDDDDDDDDD
Subutilizarea forței de muncă
37
Totodată, cel mai lent s-a diminuat numărul populației sub-ocupate. Dacă în 2011 numărul
populației sub-ocupate era aproximativ egal cu numărul șomerilor, atunci către 2018 numărul
acestora depășea numărul combinat al șomerilor și a forței de muncă potențiale. De fapt, din toate
aceste trei componente ca rezervă potențială a forței de muncă trebuie de luat în considerație
doar pe șomeri și forța de muncă potențială și de exclus pe cei sub-ocupați. Excluderea
persoanelor sub-ocupate din rezervă poate fi argumentată prin faptul că ei deja sunt ocupați și au
acoperit o anumită formă de cerere din partea agenților economici. Majorarea numărului orelor de
lucru pentru aceste persoane ar presupune doar o realocare în cadrul populației deja ocupate.
Analiza doar a șomerilor și forței de muncă potențială se face cu ajutorul indicatorului LU3, care
către anul 2018 a atins valorile minime din acest deceniu (Figura 50). În termeni absoluți,
rezervele forței de muncă care pot fi antrenate pe piața muncii pot fi estimate la doar 4,5% din
forța de muncă extinsă sau aproximativ 48 mii persoane în 2018 (cifre pentru populația
stabilă). Totodată, această rezervă nu poate fi, în mod practic, utilizată complet, deoarece nici
numărul șomerilor și nici a celor din forța de muncă potențială nu poate scădea la zero. Astfel,
dacă luăm în considerație doar definițiile existente a subutilizării forței de muncă, atunci rezervele
sunt destul de reduse.
Sursele alternative a forței de muncă potențiale pot fi căutate doar în restul populației
economic inactive, iar o primă opțiune ar fi gospodăriile casnice. Raționamentul de ce
gospodăriile casnice care produc pentru consum propriu trebuie considerate ca o potențială sursă
a forței de muncă este faptul că persoanele din această categorie deja sunt antrenate în anumite
activități de producție, deși nu destinate pieței. Din acest considerent gospodăriile din 2019 au fost
transferate din populația ocupată, deci economic activă, în populația economic inactivă. Totodată,
luând în considerație că persoanele din cadrul gospodăriilor casnice execută anumite activități
economice, se poate de presupus că în anumite circumstanțe ele pot fi antrenate și pe piața
muncii. Din acest considerent, activitatea și dinamica gospodăriilor casnice care produc pentru
consum propriu urmează a fi analizată într-un mod mai detaliat.
Figura 51. Evoluția indicelui populației din cadrul gospodăriilor (2003=1, axa din stânga) și ponderea gospodăriilor în populația inactivă (%, axa din dreapta)
Figura 52. Evoluția indicelor populației din cadrul gospodăriilor pe principalele grupuri de vârstă (2003 = 1)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Numărul persoanelor din cadrul gospodăriilor casnice a crescut semnificativ, procesul
accelerându-se în ultimul deceniu. Numărul gospodăriilor casnice care produc pentru consum
propriu era în scădere graduală sau stagnare până în anii 2010 – 2011, apoi a urmat o
ascensiune bruscă și accelerată. În perioada 2010 – 2018 numărul total al gospodăriilor casnice
s-a majorat tocmai de 1,1 ori, o creștere de peste 100% (Figura 51). De fapt, până în anul 2019
când gospodăriile casnice erau considerate ca populație ocupată, ele au asigurat aproape
exclusiv în totalitate creșterea ocupării agregate după 2013. Dinamica explozivă a numărului
38
gospodăriilor casnice care produc pentru consum propriu a dus la majorarea ponderii lor în cadrul
populației economic inactive, de la 7-8% în 2010 la tocmai 17% către 2018.
Creșterea vertiginoasă a numărului gospodăriilor casnice este cauzată în mare parte de
evoluțiile demografice, dar acest factor nu explică procesul în totalitate. Cel mai rapid a
crescut numărul persoanelor din gospodăriile casnice din grupul de vârstă 55 – 64 ani, care a și
format tendința ascendentă din ultimii ani a acestor unități de producție. În perioada 2010 – 2018
numărul gospodăriilor casnice din grupul de vârstă 55 – 64 ani s-a majorat tocmai de 2,1 ori
(peste 200%), în timp ce în cohortele mai tinere ale populației creșterea a fost cu mult mai mică
(50 – 60%), dar nu mai puțin impresionantă (Figura 52). Drept rezultat al acestor evoluții ponderea
gospodăriilor casnice în grupul de vârstă 55 – 64 ani în totalul gospodăriilor casnice a crescut de
la 16% la 24%. Evoluțiile menționate se pot explica parțial prin procesele de îmbătrânire a
populației și posibil de pensionarea mai timpurie a unor categorii de populație. De exemplu, cum a
fost menționat mai sus, cohorta populației în vârsta 55 – 64 ani a crescut cel mai rapid în ultimii
ani până la 33% din populația stabilă în 2018. Acest fapt însă presupune că persoanele în vârsta
aproape de pensionare au plecat masiv de pe piața muncii. Totodată, o dinamică ascendentă a
avut loc nu doar în cadrul gospodăriilor din zonele rurale (creștere de 1,1 ori), care constituie
majoritatea absolută, dar și în zonele urbane (creștere tocmai de 2,3 ori). Mai mult decât atât, a
crescut și crește numărul persoanelor tinere din cadrul gospodăriilor casnice. Astfel, atragerea
populației care acum activează în cadrul gospodăriilor casnice în populația economic activă, ar
putea rezolva parțial problemele cu diminuarea forței de muncă potențiale. De exemplu, o
reducere a numărului gospodăriilor casnice la valorile medii din perioada 2010 – 2014, înainte de
a avea ascensiunea menționată, ar elibera pentru piața muncii un volum estimativ de 60 –
100 mii de persoane (populația stabilă).
O altă grupă din populația economic inactivă, care poate fi atrasă pe piața muncii, sunt cei
din categoria „Casnici”. Persoanele din această categorie nu participă pe piața muncii din cauza
activităților/responsabilităților familiale din cadrul gospodăriei. Din toate categoriile de inactivitate,
tocmai acest grup al populației a înregistrat cea mai semnificativă creștere în perioada 2008 –
2018. Ponderea casnicilor/casnicelor în această perioadă s-a majorat cu 4,1 p.p. de la 7,1% la
11,2% din totalul populației inactive, dacă nu luăm în calcul gospodăriile casnice care produc
pentru consum propriu (Figura 53).
Figura 53. Schimbările structura în cadrul populației inactive după categoria de inactivitate, p.p.19
Figura 54. Evoluția numărului femeilor din categoria „Casnice” pe grupe de vârstă (2008 = 1, axa din stânga) și ponderea grupului de 15-34 ani (% total femei casnice, axa din dreapta)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
19 Un nivel mai înalt de dezagregare pe populația inactivă, inclusiv și după categoria de inactivitate, este disponibil doar începând cu anul 2008.
39
Majoritatea absolută a persoanelor din categoria de inactivitate „Casnici” sunt femei, iar
creșterea numărului lor a fost înregistrată în toate grupurile de vârstă. În perioada 2008 –
2018 creșterea numărului femeilor casnice a fost destul de uniformă în toate grupurile de vârstă
(Figura 54). Totodată, majoritatea absolută (în jur de 70%) din grupul femeilor casnice sunt
concentrate în grupul de vârstă 15 – 34 ani, fiind cel mai probabil cauzat de concediile de
maternitate. În zonele urbane (+82%) creșterea este mai pronunțată decât în cele rurale (+42%).
O reducere, de exemplu, a numărului femeilor casnice de vârsta 15 – 54 ani la nivelul anului
2012, când s-a început creșterea graduală a acestei categorii din populația inactivă, ar crește
oferta forței de muncă cu aproximativ 24 mii persoane adiționale în 2018.20
Numărul tinerilor din grupul NEET a crescut și poate servi drept o potențială sursă pentru
forța de muncă. Cum a fost menționat mai sus ponderea tinerilor din grupul NEET a crescut în
perioada 2008 – 2018 de la 27,5% la 36,8% din totalul populației de 15 – 34 ani. Un factor
important în amplificarea numărului tinerilor din grupul NEET a fost migrația externă. În aceeași
perioadă numărul tinerilor implicați în migrația externă s-a majorat cu 18%. Dacă excludem
factorul migrației, atunci ponderea tinerilor NEET se reduce semnificativ, dar tot a înregistrat o
tendință ascendentă de la 11,3% la 16,2%. Tinerii din categoria „Casnici” au contribuit cel mai
mult la această tendință, ponderea cărora în totalul populației tinere s-a majorat de la 8,3% la
14,1% în perioada analizată. Astfel, o reducere potențială a tinerilor din categoria „Casnici” la
nivelul anului 2012 ar genera un volum adițional pentru oferta forței de muncă de aproximativ 5
mii persoane (populația stabilă), dar această cifră se regăsește parțial în categoria femei
casnice. De asemenea, în această perioadă a crescut tocmai cu 69% numărul tinerilor în cadrul
gospodăriilor casnice care produc pentru consum propriu, dar numărul potențial care poate fi
utilizat pe piața muncii a fost inclus în cifra estimată mai sus pentru întreaga categorie de
gospodării casnice.
Figura 55. Emigranții temporar în țară (axa din stânga, 2008=1) și ponderea cohortei de 15-34 ani (% total acest grup, axa din dreapta)
Figura 56. Ocuparea în agricultură în țările din Europa Centrală și de Est (% din total ocupare)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor Băncii Mondiale
O parte din persoanele antrenate în migrația externă, cel puțin în cea de scurtă durată,
poate să se orienteze către piața muncii internă. Numărul persoanelor antrenate în migrația
externă de scurtă durată poate fi estimată indirect, utilizând din AFM numărul persoanelor inactive
cu motivul de a nu lucra „Pregătirea pentru plecarea la lucru peste hotare sau sosirea, de curând,
de la lucru, din străinătate”. Deoarece aceste persoane au fost în țară la momentul efectuării
sondajului prin AFM, se poate de presupus că majoritatea din ei pleacă la lucru peste hotare pe o
perioadă mai mică de 12 luni. Numărul acestor persoane a fost într-o ascensiune vertiginoasă în
20 Creșterea rapidă a numărului populației din categoria „Casnici” în perioada 2009 – 2011 se poate datora, în mare măsură, și impactului crizei economice din anul 2009. După 2012 ratele de creștere scad, dar se evidențiază o tendință ascendentă de lungă durată.
40
ultimul deceniu, majorându-se tocmai cu 132%. Tendințe ascendente s-au înregistrat în toate
grupurile de vârstă, dar cel mai rapid a crescut numărul celor din cohorta 55+ ani (aproximativ de
7 ori). Totodată, majoritatea emigranților temporari în țară sunt din cohorta tinerilor de 15 – 34 ani
(peste 65%), deși în ultimii ani ponderea lor s-a redus (Figura 55). Astfel, o diminuare a
emigranților din această categorie la nivelul anului 2012 ar genera un volum potențial de forță
de muncă pe piața internă de peste 100 mii persoane (populația stabilă).
Utilizarea mai eficientă a forței de muncă existentă se poate de obținut și în cazul realocării
ocupării din activitățile economice mai puțin productive către cele mai productive.
Schimbările structurale, în acest sens, au loc prin migrația populației ocupate din agricultură către
sectorul industrial și de servicii. Astfel de schimbări structurale au avut loc și pe piața muncii din
Republica Moldova, dar procesul este departe de a fi finalizat și cererea generată de sectorul
industrial și de servicii nu a fost suficientă să atragă toate persoanele care plecau din agricultură.
În pofida schimbărilor structurale, ocuparea în agricultură din Republica Moldova rămâne a fi la un
nivel cu mult mai înalt decât în țările vecine din regiune (Figura 56). Doar în România și Republica
Moldova ocuparea în agricultură continuă să fie peste 20% din totalul ocupării, în restul țărilor din
Europa Centrală și de Est agricultura generează mai puțin de 10% din locurile de muncă. În
Republica Moldova, după cum a fost analizat mai sus, ocuparea în agricultură a început să
crească din nou în ultimii ani, predominând însă locurile de muncă informale. Astfel, o potențială
creștere a cererii forței de muncă din partea sectorului industrial și de servicii ar stimula
schimbările structurale a ocupării în Republica Moldova. De exemplu, o potențială înjumătățire a
ocupării în agricultură, până la un nivel comparabil cu țările vecine, ar elibera pentru restul
sectoarelor peste 100 mii persoane (populația stabilă).
Sursele ușoare de mobilizare a forței de muncă sunt practic epuizate, fiind necesare măsuri
de stimulare a populației economic inactive și reforme structurale. Către 2018 numărul
populației economic active și a forței de muncă potențiale a scăzut la un nivel minim din acest
deceniu, ceea ce înseamnă că potențialul lor de mobilizare practic este epuizat. Rezerve mai mari
sunt doar în populația economic inactivă, în special gospodăriile casnice care produc pentru
consum propriu, femeile casnice și o parte de emigranți de scurtă durată. De exemplu, o reducere
a numărului populației inactive din categoriile menționate la nivelul anului pentru grupul de vârstă
15 – 54 ani ar genera o ofertă pe piața muncii echivalent cu 152 mii persoane (cifre pentru
populația stabilă). În același timp, o potențială schimbare structurală în economia națională ar
duce la majorarea ofertei forței de muncă din contul agriculturii cu aproximativ 40 mii persoane
(Tabelul 1). Un volum estimativ de peste 100 mii persoane din agricultură este posibil de obținut
doar în cazul reducerii ponderii ocupării în această activitate la media țărilor din regiune, ceea ce
nu prea este fezabil pe termen scurt în Republica Moldova. Cifra de 40 mii este mult mai ușor de
atins, deoarece aceasta a fost creșterea adițională în ultimii ani. Un stimulent, însă, pentru
persoanele inactive ar fi doar creșterea în continuare a salariilor.
Tabelul 1. Potențialele surse de mobilizare a forței de muncă (mii persoane, populația stabilă)
Indicator 2012 2018 Potențialul de mobilizare
(2018 – 2012)
Accesibilitatea pentru piața
muncii
Populația economic activă și potențial activă
Șomeri 67,7 38,4 -29,3
Ușor de mobilizat
Sub-ocupați în raport cu timpul
83,0 75,0 -8,0 Ușor de mobilizat
Forța de muncă potențială
26,4 9,6 -16,8 Ușor de mobilizat
41
Total 177,1 123,0 -54,1 Ușor de
mobilizat
Populația inactivă
Gospodării casnice care produc pentru consum propriu
117,1 227,9 110,8
Greu de mobilizat
Gospodării casnice care produc pentru consum propriu (15 – 54 ani)
89,9 132,2 42,3
Greu de mobilizat
Populația inactivă din categoria „Casnici” (Femei)
167,3 183,0 15,7
Greu de mobilizat
Populația inactivă din categoria „Casnici” (Femei, 15 – 54 ani)
165,0 179,7 14,7 Greu de mobilizat
Persoane inactive pregătite pentru plecare peste hotare sau care au sosit, de curând, de la lucru, din străinătate
270,1 394,8 124,7
Greu de mobilizat
Persoane inactive pregătite pentru plecare peste hotare sau care au sosit, de curând, de la lucru, din străinătate (15 – 54 ani)
217,5 312,5 95,0
Greu de mobilizat
Total (pentru populația 15 – 54 ani)
472,4 624,4 152,0 Greu de mobilizat
Populația ocupată
Ocuparea în agricultură 189,2 228,1 38,9
Greu de mobilizat. Reforme
structurale Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
42
CAPITOLUL 3. ANALIZA DEFICITULUI FORȚEI DE MUNCĂ:
REAL SAU IMAGINAR?
Nu există o definiție unanim acceptată privind deficitul forței de muncă, dar acest fenomen
poate fi analizat și cuantificat prin prisma dezechilibrelor mai multor indicatori. La nivel
internațional există diferite abordări la nivel de politici și de analiză a deficitului forței de muncă. În
Marea Britanie deficitul este evaluat prin analiza unui set de indicatori, care pot scoate în evidență
diferite aspecte a fenomenului cuantificat atât din partea cererii, cât și a ofertei (Caseta 4). În
Austria, de exemplu, deficitul forței de muncă este definit și cuantificat în cadrul normativ național,
fiind stabilit un prag de 1,5 șomeri înregistrați pe un loc vacant existent.21În cazul când numărul
șomerilor înregistrați crește peste acest prag, se consideră că există deficit de forță de muncă și
autoritățile pot să caute peste hotarele țării potențiali imigranți.
Deficitul forței de muncă se poate de cuantificat prin estimarea dezechilibrului dintre
cererea și oferta forței de muncă. La rândul său, cererea forței de muncă este suma dintre
locurile de muncă ocupate și cele vacante, care sunt create de companii. Oferta se referă la
partea populației economic active, deci la cei ocupați și șomeri. Suprapunerea acestor
componente din cerere și ofertă scoate din analiză populația ocupată, fiind necesar doar de
comparat dinamica locurilor vacante și a șomerilor, pentru a estima semnul și volumul
dezechilibrului. Datele pentru acești indicatori trebuie să fie comparabile metodologic, deci nu este
relevant de comparat numărul șomerilor estimați în baza AFM și numărul locurilor vacante
înregistrate administrativ, neestimate printr-un chestionar reprezentativ al companiilor. În acest
caz, este cel mai relevant de comparat dinamica șomerilor și a locurilor vacante înregistrate la
ANOFM, datele fiind disponibile din 2004.
Dinamica locurilor vacante și a șomerilor noi înregistrați a avut o dinamică ciclică,
înregistrând pe parcursul ultimilor două decenii și unele perioade cu un potențial deficit a
forței de muncă. Numărul locurilor vacante noi înregistrate crește foarte rapid în perioada de
până la criza economică din 2009, depășind pe scurt timp în 2008 numărul noilor șomeri
înregistrați la ANOFM. În aceeași perioadă, raportul dintre noii șomeri și locurile noi vacante s-a
redus de la 1,5 în 2004 - 2005 la 0,8 către finele anului 2008, ceea ce indică asupra depășirii
cererii față de oferta forței de muncă. Criza economică din 2009 a avut un impact profund și
contrar opus asupra dinamicii locurilor noi vacante și a șomerilor noi înregistrați. Numărul
șomerilor noi înregistrați a crescut la valorile maxime de până la 10 mii persoane (ajustat
sezonier) pe trimestru în 2010, iar numărul locurilor vacante noi înregistrate a atins valori minime
de 6-7 mii (ajustat sezonier) pe trimestru în același an (Figura 57).
Piața muncii a revenit doar gradual și foarte lent la valorile înregistrate de până la criza din
2009. Doar către începutul anului 2018 s-a înregistrat din nou o depășire a numărului locurilor
vacante noi înregistrate față de șomerii noi înregistrați. Raportul dintre acești indicatori din nou a
atins valorile minime istorice în 2018 de doar 0,75, indicând asupra unui deficit mai acut a forței
de muncă decât a fost în anul 2008. De asemenea, perioada când numărul locurilor vacante noi
înregistrate a depășit pe cel a șomerilor noi, a durat mai mult, de la începutul 2018 până la finele
2019. Totodată, dinamica locurilor vacante s-a inversat brusc de la începutul anului 2019, pe
parcursul anului numărul mediu de locuri noi vacante înregistrate în mediu pe trimestru (ajustat
sezonier) s-a contractat tocmai cu 29% în TIV:19 față de TI:19 (Figura 57). Această inversare a
dinamicii, înainte chiar de șocul economic legat de COVID-19, poate să indice asupra încetinirii
creării noilor locuri de muncă în economia națională și scăderea cererii.
21 A. Gachter, C. Manahl, S. Koppenberg, „Determining Labour Shortages and the Need for Labour Migration from Third Countries in Austria”, IOM, 2015.
43
Figura 57. Dinamica locurilor noi vacante și șomerilor noi înregistrați (mii, axa din stânga) și raportul șomeri noi/locuri vacante noi (axa din dreapta), ajustat sezonier
Figura 58. Dinamica stocului de șomeri înregistrați și a locurilor vacante (mii, axa din stânga) și raportul șomeri/locuri vacante (axa din dreapta), ajustat sezonier
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor ANOFM Sursa: Calculele autorilor în baza datelor ANOFM
Caseta 4. Aspecte metodologice privind estimarea deficitului forței de muncă Nu există o definiție univocă și universal acceptată privind deficitul forței de muncă.
Ambiguitatea terminologică creează impedimente pentru elaborarea și identificarea
instrumentelor de cuantificare și măsurare a deficitului forței de muncă. Majoritatea
metodologiilor aplicate până la moment se bazează pe un set larg de indicatori și pe
interpretarea acestora de către experți. De exemplu, metodologia elaborată și aplicată de către
Comitetul consultativ privind migrația a Marii Britaniei de estimare a deficitului forței de muncă
are următoare structură:
Indicator Raționamentul Echivalentul în Republica Moldova
Indicatori salariali
P1. Rata de creștere a salariului median în termeni reali (1 an)
În cazul deficitului forței de muncă, presiunea pe piața muncii cauzează o creștere rapidă a salariilor, ducând la majorarea ofertei și diminuare cererii. Astfel, creșterea rapidă a salariilor este un indicator al deficitului. Analiza dinamicii și pe o perioadă de 3 este necesară pentru a exclude oscilațiile de scurtă durată.
Nu se colectează și nu se publică datele statistice privind salariul median, doar pe cel mediu.
P1. Rata de creștere a salariului median în termeni reali (3 ani)
Indicatori bazați pe opinia angajatorilor
E1. Locurile vacante. Sondaj Acest indicator este obținut din chestionarea directă a angajatorilor privind numărul locurilor vacante existente sau planificate în viitorul apropiat. Estimează și ponderea companiilor care răspund că există deficit de forță de muncă.
ANOFM anual face prognoza pieței muncii prin chestionarea companiilor. Companiile sunt întrebate privind planul lor de a extinde locurile de muncă, dar nu sunt incluse întrebări privind dificultatea de recrutare a personalului.
Indicatori de volum
V1. Evoluția în șomaj, % f-a-p Diminuarea rapidă sau un nivel deja jos al șomajului pot indica asupra unui deficit. Creșterea ocupării indică asupra majorării cererii.
Majoritatea acestor indicatori sunt publicați de către BNS, cu excepția numărului median de ore lucrate.
V2. Evoluția în ocupare, % f-a-p
V3. Evoluția în numărul median de ore lucrate, % în 3 ani
V4. Evoluția în numărul noilor angajați, % f-a-p
Alți indicatori de dezechilibru
I2. Numărul locurilor vacante pe ocupații
Un număr mare de locuri vacante și respectiv valoarea înaltă a raportului
Numărul locurilor vacante pe ocupații sunt colectate și publicate
44
locuri vacante/șomeri indică asupra faptului că angajatorii găsesc cu dificultate personal în condițiile existente de ofertă de muncă.
de către ANOFM
Sursa: ”Assessing Labour Market Shortages: A Methodology Update”,Migration Advisory Committee, 2017
Numărul total al șomerilor și al locurilor vacante înregistrate, deci variabilele de stoc,
indică asupra înăspririi situației pe piața muncii în ultima perioadă. Spre deosibire de
variabilele de flux (numărul șomerilor și a locurilor noi vacante înregistrate într-o anumită
perioadă), variabilele de stoc arată care este volumul total al șomerilor înregistrați și a locurilor
vacante la o anumită dată. Aceste variabile de stoc, de asemenea, au înregistrat tendințe similare
cu cele de flux. În perioada 2009 – 2019 numărul total de șomeri înregistrați a scăzut gradual, iar
numărul locurilor vacante disponibile și care nu au fost completate a crescut.22 Aceste evoluții
convergente a dus la faptul că către TIV:19 numărul șomerilor înregistrați practic s-a egalat cu
numărul locurilor vacante (date ajustate sezonier), iar raportul șomeri per loc vacant a coborât la
minimul din acest deceniu sub 1,3 (Figura 58). Astfel, către finele anului 2019 pe piața muncii se
simțea un deficit al forței de muncă la nivel agregat.
Figura 59. Dinamica locurilor vacante noi înregistrate după nivelul de instruire solicitat (mii, axa din stânga) și ponderea celor ce necesită cel mult studii secundar generale (% total, axa din stânga), ajustat sezonier
Figura 60. Evoluția raportului șomeri noi înregistrați per locuri vacante noi înregistrate conform nivelului de instruire, ajustat sezonier23
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor ANOFM Sursa: Calculele autorilor în baza datelor ANOFM
În structura cererii forței de muncă domină locurile de muncă ce nu necesită un nivel
avansat de instruire și calificare, acest segment al cererii fiind mai expus unui deficit
potențial din partea ofertei. Majoritatea covârșitoare a locurilor vacante noi înregistrate la
ANOFM necesită un nivel de instruire echivalent sau mai jos de cel secundar general (liceu,
școală medie generală), fiind însă și cele mai expuse la șocurile economice. Până la criza
economică din 2009 aproximativ 60-70% din locurile de muncă noi înregistrate solicitau acest
nivel de instruire, coborând foarte rapid la doar 50% în perioada imediat următoare acestui șoc
economic. Către începutul anului 2019 numărul locurilor vacante noi înregistrate din această
categorie a crescut din nou la nivelul înregistrat înainte de criza din 2009, ceea ce indică asupra
creșterii destul de rapide a cererii pentru lucrătorii de calificare joasă (Figura 59). Cumulativ,
locurile vacante noi înregistrate ce necesită studii generale și secundar profesionale constituie
22 Datele statistice privind numărul total al șomerilor înregistrați și a locurilor vacante (stoc) sunt disponibile doar începând cu anul 2009. 23 Datele statistice privind numărul locurilor vacante noi înregistrate în profil educațional sunt complete în baza de date ale ANOFM doar începând cu anul 2007.
45
aproximativ 85% din totalul locurilor vacante și doar 15% sunt destinate persoanelor cu studii
superioare și post-secundar profesionale. Astfel, din punct de vedere al cererii, cele mai expuse
unui deficit a forței de muncă sunt locurile de muncă ce necesită calificări joase.
Cererea și oferta forței de muncă a fost destul de sincronizată pentru toate categoriile
populației, indiferent de nivelul de instruire. Estimarea unui deficit potențial, la un nivel mai
dezagregat, se poate face în baza analizei cererii și ofertei de muncă prin prisma raportului dintre
numărul șomerilor și locurilor vacante noi înregistrate în profil educațional. Acest raport a oscilat
destul de sincron pentru toate nivelurile educaționale, fiind mai puțin susceptibil șocurilor
economice segmentul populației cu studii superioare. După criza economică raportul șomeri/locuri
vacante a crescut rapid la 3,5 pentru populația cu studii secundar generale și doar la 2,5 pentru
cei cu studii superioare. Deja către mijlocul anului 2017 acest raport a coborât sub pragul 1, fiind
atins nivelul de până la criza din 2009, deși pentru populația cu studii superioare acest prag a fost
atins deja în 2014 (Figura 60). Astfel, un deficit a forței de muncă se simțea în ultimii ani 2017 –
2019 pentru toate categoriile populației, deși către finele lui 2019 tendințele au început să se
inverseze. Totodată, la nivel agregat cel mai acut se poate simți deficitul pentru locurile de muncă,
care au pondere semnificativă în ocupare, și în cazul când stocul locurilor vacante este în
creștere.
Stocul locurilor vacante a fost în creștere pentru toate categoriile de lucrători, dar cel mai
rapid au crescut cele ce solicită calificări joase. Cum a fost menționat mai sus, stocul locurilor
vacante a crescut gradual după criza din 2009, dar începând cu anul 2015 dinamica a devenit
accelerată. Astfel, în perioada TII:15 – TIV:18, când s-a înregistrat cea mai impresionantă
dinamică, s-a majorat atât stocul locurilor vacante ce necesită studii universitare (+43%), cât și a
celor ce necesită doar studii secundar generale (+83%). În termeni absoluți, deci a numărului total
de locuri vacante, creșterea a fost resimțită pentru locurile de muncă ce necesită studii secundar
generale (Figura 61). Astfel, dacă să luăm anul de referință 2015, atunci către finele anului 2018
se resimțea un deficit de aproximativ 4600 persoane cu studii secundar generale și
aproximativ 650 persoane cu studii superioare. Către finele anului 2019 acest deficit s-a
diminuat nesemnificativ, inclusiv și din cauza scăderii numărului de locuri noi vacante înregistrate.
Figura 61. Dinamica stocului de locuri vacante după nivelul educațional solicitat (mii, ajustat sezonier)
Figura 62. Dinamica locurilor vacante noi înregistrate pe activități economice (mii, ajustat sezonier)24
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor ANOFM Sursa: Calculele autorilor în baza datelor ANOFM
Locurile vacante noi înregistrate sunt distribuite neuniform pe activitățile economice, ceea
ce este cauzat atât de dinamica economică diferită pe sectoare, dar și de particularitățile de
24 Clasificarea activităților economice conform Clasificatorului Activităților din Economia Moldovei (CAEM): „A”- Agricultura, silvicultura și pescuitul, „C” – Industria prelucrătoare, „G” – Comerț cu ridicata și cu amânuntul; Întreținerea și repararea autovehiculelor și a motocicletelor; „S” – Alte activități de servicii.
46
evidență a lor. Majoritatea absolută a locurilor vacante noi, înregistrate la ANOFM, sunt
concentrate în (i) industria prelucrătoare, (ii) agricultură, (iii) comerțul cu ridicata și cu amănuntul și
(iv) alte activități de servicii. Ponderea acestor sectoare a oscilat în toată perioada analizată, 2004
– 2019, în jur de 70% din totalul locurilor vacante noi înregistrate la ANOFM. Cea mai mare
pondere o deține industria prelucrătoare, care a înregistrat o scădere semnificativă a locurilor
vacante înregistrate după criza din 2009, de la 45% la doar 25% din totalul locurilor vacante către
2014. Începând cu acest an, a urmat o dublare a numărului locurilor vacante în industria
prelucrătoare, de la 2 mii în 2014 la 4 mii trimestrial în 2018 (+ 78%, ajustat sezonier), ceea ce a
ridicat și ponderea acestei activități economice până la 35% din totalul locurilor vacante
înregistrate (Figura 62). Se evidențiază și agricultura, numărul locurilor vacante noi înregistrate în
această activitate economică către finele 2018 și începutul 2019 a atins un nivel maxim istoric de
peste 1 mie trimestrial (+186% față de 2014, ajustat sezonier). O pondere semnificativă și în
ascensiune a avut sectorul public (învățământul, administrația publică și sănătatea/asistența
socială), ponderea căruia atinge aproximativ 15 – 18% din totalul locurilor vacante noi înregistrate.
Structura pe activități economice a locurilor vacante noi, înregistrate la ANOFM, care diferă
semnificativ de structura ocupării conform AFM analizată în Capitolul 1, vorbește despre
faptul că locurile vacante sunt raportate preponderent de către companiile medii și mari,
dar și de sectorul public. Totodată, chiar și statistica existentă arată că cererea a crescut în
majoritatea activităților economice, evidențiindu-se industria prelucrătoare și agricultura. O altă
activitate economică, care a avut o dinamică impresionantă, deși nu cu un impact sistemic pentru
piața muncii, a fost „Informațiile și comunicațiile”. Numărul locurilor noi vacante înregistrate
trimestrial (ajustat sezonier) a crescut în mediu de la valori sub 5 (înainte de 2014) până la 30
(2018), deci o creștere de 6 ori, dar în 2019 a avut o temperare semnificativă până la 15 locuri
vacante trimestrial.
Figura 63. Devierea ratelor de creștere pentru perioada 2019 - 2015 a câștigului salarial mediu pe activități economice în raport cu valoarea medie pe economie (p.p.)25
Figura 64. Dinamica câștigului mediu lunar în industria auto și media pe economie (2015 = 1, axa din stânga) și evoluția numărului salariaților în industria auto (axa din dreapta, % din total salariați)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Dezechilibrul dintre cererea și oferta forței de muncă se reflectă în dinamica salarizării,
care a crescut semnificativ în termeni reali. În perioada 2015 – 2018 câștigul mediu salarial pe
economie a crescut în termeni reali cu 28%. Această majorare a salariilor a fost cauzată de trei
25 Acronimele în conformitate cu CAEM: „A” – Agricultura, silvicultura și pescuit; „B” – Industria extractivă; „C”- Industria prelucrătoare; „D” – Producția și furnizarea de energie electrică și termică; „E” – Distribuția apei; Salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare; „F” – Construcții; „G” – Comerț cu ridicata și cu amănuntul; Întreținerea și repararea autovehiculelor și a motocicletelor; „H” – Transport și depozitare; „I” – Activități de cazare și alimentație publică; „J” – Informații și comunicații; „K” – Activități financiare și de asigurări; „L” – Tranzacții imobiliare; „M” – Activități profesionale, științifice și tehnice; „N” – Activități de servicii administrative și activități de servicii suport; „O” – Administrație publică și apărare; Asigurări sociale obligatorii; „P” - Învățământ; „Q” – Sănătate și asistență socială; „R” – Arta, activități de recreere și de agrement; „S” – Alte activități de servicii.
47
factori importanți: creșterea economică, majorarea salariilor în sectorul public și deficitul forței de
muncă în unele domenii. În activitățile economice, unde deficitul forței de muncă este mai acut,
ratele creșterii salariilor tind să fie mai mari decât media pe economie. În perioada menționată
ratele de majorare a salariilor, comparabile cu media pe economie, s-au înregistrat în (i)
agricultură, (ii) construcții, (iii) transport și depozitare și (iv) activități financiare și de asigurări.
Rate semnificativ mai mari au fost înregistrate doar în: (i) activități de cazare și alimentare publică,
(ii) comerțul cu ridicata și cu amănuntul și (iii) informații și comunicații în sectorul real al economiei
(Figura 63). Mai rapid au crescut și salariile în sectorul public (învățământ, sănătate și asistență
socială, arta și activități de agrement), fiind cauzate, însă, de majorarea semnificativă a salariilor
în acest domeniu din perioada 2018 – 2019.
Activitățile industriale au avut o creștere a salariului cu mult mai mică decât media pe
economie, o mare excepție fiind industria auto. În activitatea economică „Fabricarea
autovehiculelor, a remorcilor și semiremorcilor” (industria auto) ratele de creștere a câștigului
mediu salarial a fost printre cele mai mari din economia națională. În perioada 2015 – 2019
salariul mediu lunar în această industrie a crescut în termeni reali tocmai cu 60,5% (Figura 64).
Majorarea salariului a fost însoțită și de o creștere explozivă a numărului salariaților cu +897% în
anii 2015 – 2018 (datele pentru 2019 nu a fost încă publicate). Drept rezultat ponderea salariaților
angajați în industria auto a crescut în această perioadă de la 0,2% la 1,8% din totalul salariaților în
economia națională. Astfel, majoritatea locurilor vacante noi înregistrate în activitățile industriale
ce necesită nivel educațional redus, cum a fost analizat mai sus, au fost generate anume de
industria auto. Creșterea rapidă a salariului și a numărului angajaților în industria auto indică
asupra faptului că cererea forței de muncă a fost mult mai mare decât oferta. O dinamică similară,
deși de o magnitudine mai mică, a fost înregistrată în comerțul cu ridicata și amănuntul, activitățile
de alimentare publică și în serviciile în tehnologia informației (Tabelul 2). În fiecare din aceste
activități ponderea salariaților este de peste 1% din totalul salariaților din economia națională, iar
creșterea cererii a avut un impact sistemic asupra dinamicii salarizării și a numărului angajaților.
Tabelul 2. Activitățile economice cu cele mai înalte rate de creștere a salariului mediu
Activitatea economică (conform CAEM)
Câștigul salarial mediu lunar, termeni reali
2019 vs. 2015 %
Numărul salariaților,
2018 vs. 2015 %
Numărul salariaților, % din total
salariați în 2018
26. Fabricarea calculatoarelor și a produselor electronice și optice
43,7 -26,6 0,1
29. Fabricarea autovehiculelor, a remorcilor și semiremorcilor
60,5 896,6 1,7
46. Comerț cu ridicata, cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete
39,5 22,1 6,5
47. Comerț cu amănuntul, cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete
39,4 5,1 8,8
55. Hoteluri și alte facilități de cazare
33,1 -2,0 0,3
56. Restaurante și alte activități de servicii de alimentație
36,1 10,5 1,9
58. Activități de editare 51,5 13,7 0,2
48
59. Activități de producție cinematografică, video și de programe de televiziune; înregistrări audio și activități de editare muzicală
56,1 -68,0 0,0
62. Activități de servicii în tehnologia informației 36,3 40,5 1,1
63. Activități de servicii informatice
52,2 32,0 0,8
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Cererea forței de muncă este distribuită neuniform din punct de vedere geografic, iar
discrepanțele doar au crescut pe parcursul timpului. Cele mai multe locuri vacante se
înregistrează în mun. Chișinău și mun. Bălți, aici fiind concentrate în jur de 35 – 40% din toate
locurile noi vacante în ultimele două decenii. Totodată, pe parcursul timpului importanța mun.
Chișinău doar a crescut, iar mun. Bălți s-a diminuat semnificativ. Astfel, ponderea mun. Chișinău
în perioada 2004 – 2019 a crescut de la 20% la 30% din toate locurile vacante noi înregistrate în
țară, iar ponderea mun. Bălți s-a redus semnificativ de la aceleași 20% la doar 10% (Figura 65).
Diminuarea cererii în mun. Bălți a fost și mai dramatică, coborând la doar 5% către anul 2014,
apoi urmând o creștere semnificativă în ultimii ani, dar nivelul înregistrat în deceniul precedent așa
și nu a fost atins. Restul raioanelor, de asemenea, au înregistrat în ultimul deceniu o dinamică
pozitivă la crearea noilor locuri de muncă, înregistrate la ANOFM, dar așa și nu a fost atins nivelul
înregistrat până la criza din 2009. Astfel, pe parcursul ultimelor două decenii mun. Chișinău și-a
mărit decalajul de restul regiunilor la capitolul creării noilor locuri de muncă, înregistrate la
ANOFM.
Figura 65. Dinamica locurilor noi înregistrate în profil teritorial (mii, axa din stânga) și ponderea mun. Chișinău (% total locuri vacante noi înregistrate, axa din dreapta), ajustat sezonier
Figura 66. Evoluția raportului șomeri noi înregistrați per locuri vacante noi înregistrate în profil teritorial, ajustat sezonier
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor ANOFM Sursa: Calculele autorilor în baza datelor ANOFM
Oferta forței de muncă, ca și în cazul cererii, este distribuită neuniform în profil teritorial, în
unele regiuni fiind mai tare resimțit deficitul forței de muncă. În mun. Chișinău și mun. Bălți
pe parcursul ultimelor două decenii, cu excepția perioadei de după criza din 2009, raportul dintre
numărul șomerilor noi înregistrați și locurile vacante era mai mic decât 1. Către 2019 acest raport
a ajuns la minimele istorice la doar 0,2, deci la fiecare loc vacant nou înregistrat reveneau în
medie doar 0,2 șomeri noi (Figura 66). În restul raioanelor raportul dintre șomeri și locurile
vacante noi înregistrate a avut aceeași dinamică ca și în aceste municipii, dar în ultimii ani a
oscilat în jurul pragului de 1. În plus, municipiile au revenit mai rapid după șocul economic din
49
2009, nivelul cererii depășind oferta în 2-3 ani, în timp ce în restul raioanelor perioada de
restabilire a durat până la 4-5 ani. Aceste tendințe vorbesc despre faptul că cererea este mai
înaltă decât oferta în municipiile vizate decât în restul raioanelor țării, acestea din urmă fiind și mai
predispuse la șocurile economice.
Piața muncii din Republica Moldova a cunoscut o creștere mai rapidă a cererii decât a
ofertei forței de muncă în ultimii ani. Către 2019 stocul locurilor vacante în economia națională
a crescut tocmai cu 83% față de 2015, iar numărul șomerilor înregistrați a scăzut la un nivel minim
din ultimele două decenii. Aceste tendințe au dus la excedentul cererii față de ofertă în mărime de
aproximativ 5500 locuri vacante. Totodată, cererea s-a concentrat doar în câteva activități
economice (auto, comerțul și tehnologia informației) și geografic crescând în continuare
importanța mun. Chișinău. De asemenea, excedentul cererii la nivel agregat este pentru locurile
de muncă ce nu necesită un nivel avansat de studii, deci pentru competențe joase. O estimare
econometrică a deficitului sau excedentului cererii în raport cu cererea forței de muncă în anul
2018 arată un deficit agregat de aproximativ 10 mii persoane. Estimările s-au făcut în baza
modelului aplicat pentru prognoza forței de muncă prezentat în Capitolul următor, iar situația
pentru fiecare activitate economică în anul 2019 este prezentată în Anexa 9.
50
CAPITOLUL 4. PROGNOZA TENDINȚELOR PE PIAȚA MUNCII
4.1. Cadrul metodologic pentru realizarea prognozei
Trunchierile seriilor de date statistice au constituit o problemă serioasă pentru realizarea
studiului. În ultimul deceniu s-au produs rupturi semnificative în seriile de date statistice din
cauza ajustării metodologiilor statice. Astfel, datele au fost afectate de:
• ajustarea metodologiei de calcul a PIB;
• implementarea unui nou Clasificator al activităților economice (CAEM-2);
• reajustarea indicatorilor statistici la rezultatele recensământului din 2014;
• trecerea de la populația stabilă la populația cu reședință obișnuită în calcularea
indicatorilor statistici;
• excluderea gospodăriilor casnice la estimarea numărului populației ocupate.
Drept urmare, este, practic imposibil, de asigurat serii statiste lungi pentru diferiți indicatori
statistici la nivel de sectoare economice (Tabelul 3).
Tabelul 3. Caracteristicile seriilor de date
Denumirea
indicatorului
Disponibilitatea
seriilor
continuii
Nivel de dezagregare conform
CAEM
Dezagregare
pe sector
privat/public
Indicatori
de output
Valoarea
adăugată brută
(Statistica
Conturilor
Naționale)
2010-2019 Datele au un nivel de dezagregare la
nivel de secțiuni CAEM (CAEM la
nivel de cod format din litere)
Nu este
dezagregare
pe sectorul
privat și
public
Venituri din
vânzări (Date
administrative
privind
Statistica
Antreprenorială)
2015-2018 Datele au un nivel de dezagregare la
nivel de diviziuni CAEM (CAEM la
nivel de cod format din 2 cifre)
Sunt date pe
sectorul
privat
Indicatori
ocupaționali
Populația
ocupată după
statut
profesional
(Statistica
Forței de
Muncă)
2016-2019 Datele au un nivel de dezagregare la
nivel de secțiuni CAEM (CAEM la
nivel de cod format din litere)
Nu este
dezagregare
pe sectorul
privat și
public
Numărul
salariaților
(Statistica
Forței de
Muncă)
2013-2018 Datele au un nivel de dezagregare la
nivel de diviziuni CAEM (CAEM la
nivel de cod format din 2 cifre)
Este
dezagregare
pentru
sectorul
privat și
public
Numărul mediu
de personal
(Date privind
Statistica
Antreprenorială)
2015-2018 Datele au un nivel de dezagregare la
nivel de diviziuni CAEM (CAEM la
nivel de cod format din 2 cifre)
Sunt date
pentru
sectorul
privat
51
Salarizare Salariu brut și
net
2013-2018 Datele au un nivel de dezagregare la
nivel de diviziuni CAEM (CAEM la
nivel de cod format din 2 cifre)
Este
dezagregare
pentru
sectorul
privat și
public
Stoc de
capital
Imobilizări
corporale (Date
administrative
privind
Statistica
Antreprenorială)
2015-2018 Datele au un nivel de dezagregare la
nivel de diviziuni CAEM (CAEM la
nivel de cod format din 2 cifre)
Sunt date
pentru
sectorul
privat
Consumul Cheltuieli de
consum pe
persoană
(Statistica
Nivelului de Trai
al Populației)
2014-2019 - -
Sursa: elaborat de autori.
Caracteristicile datelor statistice au cauzat renunțarea la operarea cu regresii pe bază
seriilor de timp, din cauza numărului mic de observări. Pentru a depăși aceste probleme și a
extinde numărul de observări s-a decis ca prognozarea să se realizeze în baza regresiilor de tip
panel. De asemenea, pentru prognozare s-au utilizat unele ipoteze ce reprezintă „extrapolarea”
dinamicii economice din timpul și după recesiunile din 2009 și din 2015. Din cauza faptului că nu
putem prevedea durata răspândirii pandemiei COVID-19 și perioada menținerii măsurilor de
restricționare a activității socio-economice, este foarte dificil de prognozat cu o acuratețe înaltă
efectele crizei. Din acest considerent s-a recurs la folosirea unor ipoteze, ce au drept repere
evoluțiile socio-economice din perioada crizelor anterioare, prin care a trecut Republica Moldova.
Pentru prognozare s-au testat câteva abordări prin care nivelul populației ocupate a fost
corelat cu alte variabile economice. Astfel, s-au realizat estimări statistice pentru variabilele ce
reflectă dinamica a 20 de activități economice în perioada 2014-2019. Această perioadă a fost
aleasă, deoarece seria privind populația ocupată, calculată conform metodologiei ajustate, începe
din anul 2014. Cele 20 activități economice selectate reprezintă toate secțiunile conform CAEM.
În toate regresiile s-au utilizat variabile explicative cu un lag (întârziere) de un an pentru a
evita endogenitatea. Pentru a soluționa problema regresiilor false s-a recurs la ecuații ce
conțineau în calitate de factori explicativi variabilele dependente cu un lag de un an. Inițial, s-a
încercat corelarea populației ocupată cu valoarea adăugată brută (VAB). Însă, în baza calculelor
nu s-a depistat o relație statistică consistentă dintre populația ocupată și valoarea adăugată.
Estimările au confirmat că nivelul ocupării este determinat de mărimea salariului. Astfel, se
atestă o relație statistică semnificativă dintre salariul net din anul precedent și numărul populației
ocupate (Tabelul 4).
52
Tabelul 4. Regresiile pentru populația ocupată. Rezultatele estimării
Regresie cu efecte aleatorii
Regresie cu efecte
aleatorii
Regresie cu efecte
aleatorii
Constanta -0.06 -0,53*** -0,24***
ln (Populația ocupată din anul precedent)
1.02*** 1,02*** 1,01***
ln (Salariu net din anul precedent)
0,03**
ln (VAB din anul
precedent)
-0.01
Trend 0,03*** 0,03*** 0,03***
Probabilitatea asociată testului Hausman
1 1 1
Sursa: estimările autorilor Notă: ***/** - variabila este semnificativă pentru un nivel de confidență de 1%/5%
Cel mai probabil, salarizarea începe să influențeze indicatorii ocupaționali într-o perioadă
mai scurt decât un an. Însă, din cauza absenței datelor cu o frecvență mai mare de un an este
imposibil de captat acest efect. De asemenea, în realitate, din cauza recesiunii în 2020 vom avea
atât reducerea salariilor, cât și scăderea angajării, însă regresia va arăta descreșterea populației
ocupate doar în 2021. De asemenea, reducerea salariilor pentru 2020 va fi, cel mai probabil,
relativ mică. Companiile își vor reduce costurile salariale, mai degrabă, prin reducerea numărului
angajaților, decât prin scăderea salariilor. O asemenea strategie permite menținerea unui număr
minim de angajați ce pot asigura funcționalitatea companiilor. De altfel, și evoluțiile din timpul
crizei din 2009 susțin această ipoteză. Atunci, salariul mediu a cunoscut chiar o ușoară creștere,
iar populația ocupată s-a redus. La rândul său, scăderea mică a salariilor se va transpune într-o
diminuare marginală a populației ocupate (de exemplu, o diminuare cu 1% a salariului net va
determina o contractare doar cu 0,03% a populației ocupate).
Din acest considerent s-a recurs la o abordare mai simplă. Populația ocupată a fost estimată
în dependență un trend linear și o componentă autoregresivă (populația ocupată din anul
precedent). Pentru prognozarea efectului crizei din 2020, determinate de răspândirea pandemiei
COVID-19, trendul a fost „rupt”, iar pentru perioada de restabilire din 2021 și 2022 s-a utilizat o
tendință înjumătățită.
Astfel, în mod normal, variabila trend ar fi avut următoarele valori: 1 pentru 2014, 2 pentru 2015,
…, 6 pentru 2019, 7 pentru 2020, 8 pentru 2021 și 9 pentru 2022. Pentru estimarea efectului
răspândirii COVID-trendului i-au fost atribuite următoarele valori: 1 pentru 2014, …, 6 pentru 2019,
0 pentru 2020, 4 pentru 2021 și 5 pentru 2022.
Înjumătățirea trendului pentru anii 2021 și 2022 s-a bazat pe presupunerea că restabilirea
va fi lentă, iar evoluțiile de după criza din 2009 vin să susțină această ipoteză. De exemplu,
în 2009 populația ocupată a scăzut cu 5,3%, a mai urmat o scădere cu 3,5% în 2010 și, doar, în
2012 s-a produs o creștere cu 2,6%.
În linii mari, realizarea prognozei numărului de salariați din sectorul real s-a bazat pe un
cadru analitic ce a contrapus cererea cu oferta forței de muncă. Pentru determinarea cererii
forței de muncă s-a utilizat o abordare, care include 2 pași:
53
1. Calcularea productivității muncii ca raport dintre un indicator ce reflectă outputul și numărul
de salariați și estimarea productivității muncii în funcție de o variabilă ce reflectă stocul de
capital;
2. Calcularea numărului de salariați ca raport dintre output și productivitate.
Oferta de muncă a fost estimată econometric în funcție de diferența dintre salariul net și
cheltuielile de consum. O persoană alege sectorul în care se va angaja nu atât în dependență
de mărimea salariului, ci în funcție de diferența dintre venitul salarial și consum. Dacă persoana
are calificarea necesară pentru câteva sectoare, atunci el va alege ramura în care diferența dintre
salariul și cheltuielile de consum este pozitivă și cât mai mare. Astfel, modelul teoretic are
următoarea formă:
𝑂𝑓𝑒𝑟𝑡𝑎 𝑓𝑜𝑟ț𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐ă = 𝑓(𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑡 − 𝑐ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑢𝑚) 𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑖𝑖 = 𝑓(𝑠𝑡𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙)
𝐶𝑒𝑟𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑓𝑜𝑟ț𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐ă =𝑂𝑢𝑡𝑝𝑢𝑡
𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑖𝑖
𝐷𝑒𝑓𝑖𝑐𝑖𝑡𝑢𝑙/𝑠𝑢𝑟𝑝𝑙𝑢𝑠𝑢𝑙 𝑓𝑜𝑟ț𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐ă = 𝑂𝑓𝑒𝑟𝑡𝑎 𝑓𝑜𝑟ț𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐ă − 𝑐𝑒𝑟𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑓𝑜𝑟ț𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐ă Dacă ținem cont de lungimea seriilor cronologice și nivelul de dezagregare a datelor,
atunci cadrului analitic cel mai bine se pretează următoarele variabile: numărul salariaților
din sectorul privat (reflectă punctul de intersecție dintre cererea și oferta forței de muncă),
veniturile din vânzări (reflectă output-ul), salariul net, imobilizări corporale (reflectă stocul
de capital), cheltuielile de consum. Variabilele alese au aceeași structură din punct de vedere
cronologic și cross-secțional (indicatorii au același număr de observații pentru o perioadă similară
de timp și pentru toate sectoarele economice). Drept urmare, anume acești indicatori au fost
utilizați în estimarea cererii și ofertei forței de muncă. Productivitatea muncii a fost calculată ca
raport între veniturile din vânzări și numărul de salariați din sectorul real. Variabilele în valori
absolute: venituri din vânzări, imobilizări corporale, salariul brut și net și cheltuielile de consum au
fost deflatate și aduse în prețurile constante ale anului 201526.
Pentru prognoză au fost realizate 2 regresii, în care variabilele dependente au fost
productivitatea muncii (Tabelul 5) și numărul mediu de salariați (Tabelul 6). Productivitatea
muncii a fost estimată în funcție de valoarea medie anuală a valorii imobilizărilor corporale, care
reprezintă un indicator „proxy” pentru nivelul stocului de capital.
Pentru a evita rularea regresiei false, inițial s-a testat staționaritatea ambelor variabile.
Acest pas a fost realizat, deoarece o metodă de a evita regresiile false constă în rularea
regresiilor cu variabile staționare. Testele statistice au respins ipoteza nulă privind prezența
rădăcinii unitare și, astfel, a fost validată ipoteza privind staționaritatea seriilor (Anexa 3).
Următorul pas a constat în selectarea tipului regresiei. Au fost testate 3 opțiuni: regresie cu
efecte comune, regresie cu efecte fixe și regresie cu efecte aleatorii. Rezultatele testelor indică
asupra oportunității realizării unei regresii cu efecte aleatorii (Anexa 4).
Totuși, nu s-a ținut cont de rezultatul testului Hausman din cauza faptului că regresia cu
efecte fixe oferă o mai mare acuratețe. De exemplu, testul R2, care arată corespunderea dintre
valorile estimate ale variabilei dependente cu cele efective, este mai mare în regresia cu efecte
fixe decât în cea cu efecte aleatorii (Tabelul 5).
26 În toate regresiile, indiferent de lungimea seriei cronologice, toate variabilele au fost aduse în prețuri constante ale anului 2015.
54
Tabelul 5. Regresie pentru productivitatea muncii. Rezultatele estimărilor.
Regresie cu efecte fixe
Regresie cu efecte aleatorii
Constanta 6,2*** 7,13***
ln (Valoarea medie anuală
imobilizărilor corporale medii)
0,33*** 0,28***
R2 0,97 0,127 (statistica ponderată)
0,13 (statistica neponderată)
Sursa: estimările autorilor Notă: *** - variabila este semnificativă pentru un nivel de confidență de 1%
Numărul salariaților depinde direct de nivelul salarizării. Creșterea remunerării sporește
atractivitatea angajării. Totuși, dacă nivelul salariului este mai mic decât cheltuielile de consum,
atunci persoana pot renunța la angajare în calitate de salariat și se orienta spre alte posibilități de
obținere a veniturilor: emigrarea sau începerea activității pe cont propriu.
Pentru a evita rularea unei regresiei false în estimarea numărului mediu de salariați s-a
utilizat și componenta autoregresivă (numărul mediu de salariați din anul precedent). De
asemenea, pentru a evita problema endogenității, variabila ce reflectă diferența dintre salarii și
cheltuieli de consum are întârziere de un an. Pe lângă aspectul tehnic ce se referă la soluționarea
endogenității, această abordare se bazează pe faptul că decizia de angajare se bazează pe
analiza informației din perioada anterioară (Anexa 5). Aplicarea testelor a indicat oportunitatea
rulării regresiei cu efecte fixe.
Rezultatele estimărilor arată o legătură statistică robustă între numărul mediu de salariați și
nivelul salarizării (Tabelul 6).
Tabelul 6. Regresie pentru numărul mediu de salariați. Rezultatele estimărilor.
Regresie cu efecte fixe
Constanta 2,44***
ln (Numărul mediu de salariați din anul precedent) 0,65***
ln (Salariu net din anul precedent)- ln (Cheltuieli de
consum)
0,29**
Sursa: estimările autorilor Notă: ***/** - variabila este semnificativă pentru un nivel de confidență de 1%/5%
După rularea regresiilor modelul capătă următoarea formă:
Cererea forței de muncă
1. 𝐶𝑒𝑟𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑛𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑑𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖𝑖,𝑡 =𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖𝑖,𝑡
𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑖𝑖𝑖,𝑡
2. 𝑙𝑛 (𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑖𝑖𝑖,𝑡) =
= 6,2 + 0,33(𝐼𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙𝑖𝑧ă𝑟𝑖 𝑐𝑜𝑟𝑝𝑜𝑟𝑎𝑙𝑒𝑖,𝑡/2 + 𝐼𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙𝑖𝑧ă𝑟𝑖 𝑐𝑜𝑟𝑝𝑜𝑟𝑎𝑙𝑒𝑖,𝑡−1/2)
+ 𝐸𝑓𝑒𝑐𝑡 𝑓𝑖𝑥𝑖
Oferta forței de muncă
3. 𝑆𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑢 𝑛𝑒𝑡𝑖,𝑡 = 𝑆𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑢 𝐵𝑟𝑢𝑡𝑖,𝑡 − 𝐶𝑜𝑛𝑡𝑟𝑖𝑏𝑢ț𝑖𝑖 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎𝑙𝑒 −
−𝐶𝑜𝑛𝑡𝑟𝑖𝑏𝑢ț𝑖𝑖 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑐𝑎𝑙𝑒 − 𝐼𝑚𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡 𝑝𝑒 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡 4. ln (𝑂𝑓𝑒𝑟𝑡𝑎 𝑛𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑑𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖𝑖,𝑡) = 2,44 +
55
+0,65ln(𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑑𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖𝑖,𝑡−1)+
+0,29[𝑙𝑛(𝑆𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑢 𝑛𝑒𝑡𝑖,𝑡−1) − −𝑙𝑛(𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑢𝑚𝑡−1)]
Deficitul/Surplusul ofertei de muncă 5. 𝐷𝑒𝑓𝑖𝑐𝑖𝑡𝑢𝑙/𝑆𝑢𝑟𝑝𝑙𝑢𝑠𝑢𝑙𝑖,𝑡 =
= 𝑂𝑓𝑒𝑟𝑡𝑎 𝑛𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑑𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖𝑖,𝑡−𝐶𝑒𝑟𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑛𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑑𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖𝑖,𝑡
unde i indică sectorul economic (conform diviziunilor CAEM), iar t/t-1 indică anul curent/anul
precedent.
Estimarea influenței modificării numărului de salariați asupra altor variabile economice, la
fel, s-a realizat prin regresii de tip panel. Pentru estimarea impactului modificării numărului de
salariați asupra altor variabile economice au fost utilizate 2 regresii. În prima regresie s-a făcut o
corelare între numărul salariaților din sectorul real și veniturile din vânzări. În cea de-a doua
regresie evoluția salariului a fost explicată prin dinamica numărului de salariați. Pentru rularea
regresiei variabilele au fost deflatate și aduse în prețurile constante ale anului 2015.
Luând în considerare că venitul din vânzări reprezintă un indicator de output, acesta a fost
estimat în dependență de factorii de producție: munca, exprimată prin numărul de salariați,
și capitalul, reprezentat prin imobilizările corporale. Pentru realizarea regresiei a fost testată
staționaritatea seriilor. Luând în considerație faptul că diferite teste au oferit rezultate distincte, s-a
decis ca seriile să fie considerate staționare, dacă sunt cel puțin câteva teste care confirmă
această ipoteză (Anexa 6). Astfel, s-a acceptat ca toate seriile să fie considerate staționare.
Între veniturile din vânzări și numărul salariaților ar putea exista o relație de cauzalitate
reciprocă, ceea ce constituie o manifestare a endogenității. Pentru a evita problema
endogenității estimarea s-a realizat în baza metodei celor mai mici pătrate în două etape (Tabelul
7).
Tabelul 7. Regresia pentru veniturile din vânzări. Rezultatele estimării
Regresie cu efecte aleatorii,
metoda celor mai mici pătrate în 2 etape
Constanta 8,85***
ln (Numărul de salariați) 0,89***
ln (Imobilizări corporale la început de an) 0,24***
Variabila instrumentală ln (Numărul de salariați din anul precedent)
Probabilitatea asociată testului Hausman 0,54
Sursa: estimările autorilor Notă: *** - variabila este semnificativă pentru un nivel de confidență de 1%
Pentru a evita rularea unei regresii false, în calitate de variabilă explicativă, la estimarea
nivelului salarizării a fost utilizat salariul din anul precedent. Rezolvarea problemei
endogenității s-a realizat prin includerea variabilelor autoregresive, cu un lag de un an (Tabelul 8).
Tabelul 8. Regresia pentru salariul net din sectorul real. Rezultatele estimării
Regresie cu efecte fixe
Constanta 6,13***
ln (Salariul din anul precedent) 0,28***
ln (Numărul de salariați din anul precedent) -0,15***
ln (Venituri din vânzări din anul precedent) 0,05***
Probabilitatea asociată testului Hausman 0,00
Sursa: estimările autorilor Notă: *** - variabila este semnificativă pentru un nivel de confidență de 1%
56
4.2. Prognoza indicatorilor de ocupare a forței de muncă pentru perioada
2020-2025
Dacă previziunile pe termen mediu (2019-2022) au la bază ipoteze solide, atunci prognoza
pe termen lung (2023-2025) trebuie tratată cu o anumită doză de precauție. Trebuie de
menționat că seriile cronologice destul de scurte (2014-2019 pentru regresia populației ocupate și
2015-2018 în cazul ecuației pentru numărul salariaților din sectorul real) pot oferi o anumită
siguranță doar pentru previziuni pe un termen scurt de 1-2 ani.
Pe termen mediu dinamica indicatorilor socio-economici din Republica Moldova va fi
influențată de răspândirea pandemiei COVID-19. În realizarea prognozei pentru anii 2020-2022
s-a ținut cont de această prezumpție. Evoluțiile pentru anii 2023-2025 pentru sectoarele
economice dezagregate la un nivel atât de înalt (diviziuni ale CAEM) sunt destul de incerte. În
fond, pentru anii 2023-2025 s-a utilizat ipoteza că dinamica economică va fi similară cu evoluțiile
din 2014-2019. Deși, acest procedeu a permis realizarea unei prognoze pe termen mai lung,
problema incertitudinii anticipărilor pe termen lung a putut fi abordată doar parțial.
Restricționarea activităților economice la nivel internațional, menită să diminueze
răspândirea COVID-19, va cauza o recesiune globală. Drept urmare, în Republica Moldova se
vor reduce veniturile remise, exporturile și investițiile străine. De asemenea, măsurile impuse de
Guvern pentru limitarea activității economice în interiorul țării vor avea un efect negativ asupra
evoluției PIB-ului.
Prognozăm că în 2020 populația ocupată se va reduce cu 86500 persoane, ceea ce
reprezintă o scădere cu circa 10%. Pentru 2021 și 2022, anticipăm creșteri ale ocupării cu 1%
și, respectiv, 4% (Figura 67). Totuși, în pofida acestor majorări, nivelul anului 2019 nu va fi atins
până în 2023. Cel mai probabil, nivelul ocupării din 2019 va fi depășit abia în 2024.
Figura 67. Populația ocupată (reședință obișnuită), mii persoane
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
În linii generale, între 2020-2030 populația ocupată din Republica Moldova va varia între
800-900 mii de persoane, însă, prognozăm că după anul 2025 se va înregistra o diminuare.
Această evoluție va fi determinată de relansarea emigrației, precum și de dinamica demografică
negativă.
În toate sectoarele economice se vor înregistra evoluții similare: după o scădere acută a
populației ocupate în 2020, în următorii ani, în contextul restabilirii activității economice, se
57
va produce o creștere a numărului persoanelor ocupate (Anexa 7). Pe termen mediu, în
ramurile economiei se vor atesta următoarele evoluții ale populației ocupate:
• Agricultură, silvicultură și pescuit – o scădere cu 9% în 2020, o creștere cu 2,1% în 2021
și o majorare cu 5,1% în 2022;
• Industria prelucrătoare – o reducere cu 9,6% în 2020, o avansare cu 1,4% în 2021 și o
sporire cu 4,4% în 2022;
• Construcții – o diminuare cu 10,1% în 2020, o ascensiune cu 0,8% în 2021 și o mărire cu
3,7% în 2022;
• Comerț – o descreștere cu 9,2% în 2020, o creștere cu 1,8% în 2021 și o avansare cu
4,8% în 2022;
• Transport – o contractare cu 10,5% în 2020, o sporire cu 0,3% în 2021 și o mărire cu 3,3%
în 2022.
Deși, pe termen mediu se va produce o reducere a numărului populației antrenate în
câmpul muncii, structura pe ocupații vă rămâne relativ constantă. Această constatare se
bazează pe faptul că, în baza seriilor disponibile, s-a constatat o stabilitate în timp a ponderilor
asociate diferitor ocupații. Datele statistice pe categorii de ocupații sunt prezentate pentru anii
2016-2019.
Din păcate, în 2019 s-a produs o schimbare de metodologie, fapt ce face imposibilă
compararea datelor din 2019 cu cele din 2016-2018. Totuși, pentru anii 2016-2018 ponderile
asociate diferitor categorii de ocupații au avut variații minore și au fluctuat puțin în jurul mediilor
(Tabelul 9Tabelul ). Drept urmare, coeficienții de variație asociați ponderilor au valori mici
cuprinse între 1 și 10%, fapt ce indică asupra evoluției stabile.
Tabelul 9. Repartizarea populației ocupate după ocupații, %
2016
2017 2018 2019
Legislatori, membri ai executivului și alți demnitari (pentru 2016-2018: m=6,4%, cv=5%)
6,7 6,3 6,1 7,0
Specialiști în diverse domenii de activitate (pentru 2016-2018: m=13,3%, cv=0,9%)
13,2 13,3 13,5 17,2
Tehnicieni și alți specialiști cu nivel mediu de calificare (pentru 2016-2018: m=6%, cv=6,3%)
6,0 6,4 5,7 7,0
Funcționari administrativi (pentru 2016-2018: m=2,3%, cv=1,1%)
2,3 2,3 2,3 3,0
Lucrători în domeniul serviciilor și în comerț (pentru 2016-2018: m=12,7%, cv=5,6%)
12,8 13,4 12,0 14,1
Lucrători calificați în agricultură, silvicultură, acvacultură, piscicultură (pentru 2016-2018: m=30%, cv=9,5%)
28,7 28,0 33,2 13,6
Muncitori calificați și asimilați (pentru 2016-2018: m=10,5%, cv=1,9%)
10,8 10,5 10,4 15,3
Alte ocupații (pentru 2016-2018: m=18,7%, cv=8,5%)
19,5 19,7 16,9 22,7
Dintre care muncitori necalificați (pentru 2016-2018: m=11,9%, cv=10,1%)
12,7 12,6 10,5 13,8
Sursa: estimările autorilor în baza datelor BNS
Notă: m - media, cv - coeficientul de variație
Presupunem că pe termen mediu (2020-2022) nu vor fi modificări semnificative față de
ponderile atestate în 2019. La fel, am presupus că ponderile din 2023-2025 nu se vor schimba
58
radical în raport cu cele înregistrate în 2020-2022. Astfel, prognozarea pentru perioada 2020-2025
s-a realizat luând în considerație ponderile din 2019 (Anexa 8).
Pentru prognozarea salariaților s-au folosit ipoteze ce au avut drept reper evoluțiile din
timpul și după criza din 2009. Astfel, au fost utilizate următoarele prezumții:
• În 2019 am presupus că indicatorii economici au evoluat conform tendințelor istorice. În
calitate de evoluții istorice au fost luate ritmurile medii de creștere: pe anii 2015-2018
pentru veniturile din vânzări și imobilizările corporale, pe anii 2013-2019 pentru salariul
brut și pe anii 2014-2019 pentru cheltuielile de consum;
• În 2020 dinamica economică va fi afectată de efectele răspândirii infecției COVID-19,
precum și a restricționării activității umane menite să diminueze riscurile epidemiologice. În
calitate de ipoteză, am considerat că veniturile din vânzări, imobilizările corporale, salariile
brute și cheltuielile de consum se vor diminua cu ritmuri apropiate de cele înregistrate în
timpul crizei economice din 2009;
• Pentru, anii 2021 și 2022 anticipăm o relansare a activității economice. Astfel, veniturile din
vânzări, imobilizările corporale, salariile și consumul vor avansa cu jumătate din ritmul de
creștere istoric în 2021, iar în 2022 majorările vor fi apropiate de tendința înregistrată până
în 2019;
• Pentru anii 2023-2025 am presupus că economia va fi în ascensiune, iar tendința de
creștere atestată până în 2019 se va consolida.
Numărul salariaților în sectorul real se va reduce puternic în 2020, în contextul crizei
cauzate de COVID-19, iar pentru 2021 și 2022 anticipăm creșteri ale numărului acestora. În
2020 numărul salariaților va scădea cu 12,7%. Între 2021 și 2025 anticipăm că va fi o tendință de
creștere a numărului salariaților din sectorul real. Nivelul de până la criză va fi ușor depășit, cu
1%, abia, în 2024 (Figura 68).
Figura 68. Prognoza indicatorilor ocupaționali pentru întreprinderile sectorului real, persoane
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Criza, cauzată de răspândirea COVID-19, se va caracteriza prin scăderea puternică a
vânzărilor. Cel mai probabil, companiile vor alege să nu diminueze semnificativ nivelurile
salariilor, ci să reducă numărul de salariați. Cel puțin, anume în așa mod au procedat
întreprinderile în timpul crizei din 2009. Atunci, veniturile din vânzări au scăzut cu 16,3%, iar
salariul brut în sectorul real, chiar, a crescut cu 3,8%.
Dinamica relativ stabilă a salariilor va determina ca oferta de muncă să se mențină, în
același timp dinamica economică nefavorabilă va cauza contractarea cererii de muncă.
59
Drept urmare, în 2020 va crește surplusul forței de muncă. În 2021 și 2022, datorită relansării
economice, companiile vor recurge la reangajări, fapt ce va determina creșterea cererii de muncă
(Figura 68).
În 2020 prognozăm că numărul efectiv de salariați va scădea cu peste 54 mii de persoane,
ceea ce reprezintă o reducere cu 11,6%. În 2021 și 2022 anticipăm că numărul salariaților va
crește cu 23,4 mii și, respectiv, cu 13,1 mii persoane. În pofida acestor majorări, cel mai probabil,
în 2022 numărul salariaților va fi mai mic decât valoarea înregistrată în 2019.
Deficitul forței de muncă va redeveni o caracteristică a economiei naționale în anul 2024.
Deși, la nivel de sectoare deficitul forței de muncă va apărea atât mai devreme de 2024 (de
exemplu în cazul agriculturii), cât și mai târziu (în construcții).
Pe termen mediu, în perioada 2020-2022, ramurile economiei din sectorul real vor
înregistra excedente ale forței de muncă. În 2020 comparativ cu 2019, în agricultură,
silvicultură și pescuit salariul net se va reduce cu circa 3%, iar veniturile din vânzări se vor
diminua cu circa 15%. Acest fapt va determina o menținere a ofertei forței de muncă și o reducere
mai acută a cererii. Drept urmare, în sector se va crea surplus al forței de muncă în 2020. Totuși,
relansarea sectorului va determina creșterea rapidă a cererii forței de muncă, iar în 2022
anticipăm că se va atesta un deficit de personal. Numărul salariaților se va diminua cu 12% în
2020, iar în 2021 și 2022 se vor înregistra creșteri cu 5 și 4%. Nivelul angajării de până la criză va
fi aproape atins în 2023 (Figura 69).
Figura 69. Prognoza indicatorilor ocupaționali pentru întreprinderile sectorului real din agricultură, silvicultura și pescuit, persoane
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Pe termen mediu, în industria prelucrătoare oferta forței de muncă va cunoaște o diminuare
„târâtoare”, cu ritmuri cuprinse între 0 și 1%. În 2020 cererea forței de muncă se va reduce cu
17,7% din cauza scăderii veniturilor din vânzări. În 2021 și 2022 veniturile din vânzări vor fi în
creștere, fapt ce va stimula cererea forței de muncă. Totuși, în pofida extinderii cererii, în industrie
surplusul forței de muncă se va atesta până în anul 2023. Numărul salariaților va scădea cu
16,8% în 2020, iar în 2021 și 2022, pe fundalul relansării activității economice, se va atesta o
creștere cu 8,4 și, respectiv, 3,7% (Figura 70).
60
Figura 70. Prognoza indicatorilor ocupaționali pentru întreprinderile sectorului real din industria prelucrătoare, persoane
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Deși între 2021 și 2025 anticipăm o creștere a numărului de salariați, nu va fi înregistrată o
restabilire sincronă a indicatorilor ocupaționali în sub-sectoarele industriei prelucrătoare.
Astfel, după declinul din 2020, nivelul ocupării va reveni mai rapid în unele sub-ramuri, în timp ce
în altele relansarea va fi mai lentă (Anexa 9). Anticipăm că în industria alimentară numărul
salariaților din 2019 nu va fi atins până în 2025. De asemenea, anticipăm în acest sub-sector între
2020 și 2025 se va înregistra un excedent al forței de muncă. Această evoluție va fi determinată
de creșterea relativ lentă a veniturilor din vânzări, dinamică, care la rândul său, va determina o
extindere cu ritmuri scăzute a cererii față de factorul muncă. În fabricarea articolelor din
îmbrăcăminte numărul de angajați din 2019 va fi ușor depășit, cu 0,6%, în 2025. De asemenea, în
acest sub-sector între 2020 și 2024 va fi un exces al forței de muncă, iar deficitul va reapărea în
2025. În domeniul fabricării autovehiculelor, a remorcilor și semiremorcilor la nivelul angajării
revenirea va fi mai rapidă. Astfel, în 2022 se va înregistra o creștere cu 3,1% față de nivelul anului
2019. La fel, după ce în 2020 și 2021 se va atesta un exces, în 2022 va reapărea deficitul forței
de muncă (Tabelul 10).
Tabelul 10. Evoluția indicatorilor ocupaționali în unele sub-sectoare ale industriei prelucrătoare
Sub-sectorul industriei prelucrătoare
Revenirea numărului de salariați la nivelul înregistrat
în 2019, după reducerea din 2020
Perioade cu deficit/surplus al forței de muncă
Industria alimentară În pofida trendului pozitiv, între 2021 și 2025 nu se va reveni la nivelul anului 2019.
Între 2020 și 2025 se va înregistra surplus al forței de muncă
Fabricarea articolelor din îmbrăcăminte
Restabilirea va fi lentă. În 2025 se va înregistra o creștere cu 0,6% față de valoarea din anul 2019.
Între 2020 și 2024 va fi surplus, iar deficitul forței de muncă va apărea în 2025
Fabricarea autovehiculelor, a remorcilor și semiremorcilor
Creșterea din 2021 nu va depăși scăderea din 2020. Însă, în 2022 va fi consemnată o creștere cu 3,1% în raport cu nivelul din 2019.
Surplusul forței de muncă se v atesta în 2020 și 2021. Din 2023 în sector va fi deficit al forței de muncă
Sursa: Estimările autorilor
61
În sectorul construcțiilor oferta forței de muncă se va contracta în 2021 cu 3,4%, după ce în
2020 va consemna o creștere ușoară cu 0,7%. Totuși, comprimarea cererii forței de muncă va fi
mult mai mare și va constitui 31%. Această diminuare va fi cauzată de reducerea volumului
vânzărilor cu 35% în 2020. Scăderea mai accelerată a cererii în raport cu oferta va genera un
exces al forței de muncă în construcții. În 2020, în condițiile crizei provocate de COVID-19,
numărul salariaților se va reduce cu 26,6%. Relansarea economică va stimula creșterea angajării
în sector, fapt ce va duce la diminuarea deficitului forței de muncă. Totuși, pe termen mediu în
sector se va atesta un excedent al forței de muncă. Anticipăm, că abia în 2025 în ramura
construcțiilor se va consemna un deficit. Este probabil ca numărul salariaților atestat în 2019 să
nu fie atins nici în 2025 (Figura 71).
Figura 71. Prognoza indicatorilor ocupaționali pentru întreprinderile sectorului real din construcții, persoane
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
În comerț estimăm că în 2020 veniturile din vânzări vor scădea cu 25%, ceea ce va duce la
reducerea cererii forței de muncă (ocupării) cu 22%. În 2021 și 2022, datorită relansării
vânzărilor, cererea va crește. Totuși, majorarea cumulativă din 2021 și 2022 va fi sub scăderea
din 2020. Oferta forței de muncă va cunoaște o evoluție stabilă și va crește între 2020 și 2022 cu
ritmuri minore cuprinse între 0,2 și 0,5%. Puternicul declin al cererii va determina existența unui
exces de forță de muncă în comerț între anii 2020 și 2024, iar deficitul va reapărea în 2025.
Numărul salariaților se va reduce în 2020 cu circa 19,8%, iar din 2021 numărul angajaților va fi în
creștere. Totuși, în pofida tendinței pozitive, numărul de salariați va depăși ușor, cu 1,7%,
valoarea atestată în 2019, doar, în 2025 (Figura 72).
Figura 72. Prognoza indicatorilor ocupaționali pentru întreprinderile sectorului real din comerț, persoane
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
62
Anticipăm o creștere lentă a ofertei în transport și depozitare: între 2020 și 2025 ritmurile
de creștere vor fi cuprinse între 0,5 și 1,5%. În 2020, din cauza reducerii veniturilor din vânzări
cu 15,7%, cererea forței de muncă se va diminua cu 11,7%. Acest fapt va determina crearea unui
surplus al forței de muncă în acest sector. Relansarea activității economice va duce la majorarea
cererii de muncă, evoluție ce va duce la reducerea surplusului, iar către 2025 în sector se va
înregistra un deficit. În 2020, în contextul crizei COVID-19, numărul salariaților se va reduce cu
9,4%. Nivelul de până la criză va fi ușor depășit în 2023. Astfel, în 2023, comparativ cu 2019,
numărul salariaților va crește cu 0,8% (Figura 73).
Figura 73. Prognoza indicatorilor ocupaționali pentru întreprinderile sectorului real din transport și depozitare, persoane
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Recesiunea din 2020 va determina sporirea numărului șomerilor. Ulterior, în 2021 și 2022,
în contextul relansării economice numărul șomerilor va scădea. Pentru prognozarea
numărului șomerilor s-au utilizat anticipările privind numărul salariaților din sectorul real. Astfel, s-a
presupus că schimbarea numărului șomerilor va fi apropiată de modificarea efectivului salariaților
din sectorul real. Prognozăm că în sectorul real numărul salariaților se va reduce cu 59,4 mii
persoane în 2020, iar în 2021 și 2022 se vor consemna creșteri cu circa 26,3 și, respectiv, 15,4
mii persoane. Între 2023 și 2025 numărul salariaților se va majora în mediu anual cu 12-13 mii
persoane. De asemenea, nu toate persoanele disponibilizate decid să devină șomeri, o parte
migrează spre grupul inactivilor economici.
Drept urmare, am utilizat ipoteza că numărul șomerilor va crește cu 50 mii persoane în 2020
și va scădea cu 20 mii persoane în 2021. Între 2022 și 2025 presupunem că numărul șomerilor
va scădea anual cu 10 mii persoane. Astfel, anticipăm că numărul șomerilor va crește până la
aproape 96,9 mii de persoane în 2020, iar către 2025 se va reduce până la 36,9 mii persoane
(Figura 74).
Majorarea disponibilizărilor în 2020, cauzate de criza legată de COVID-19, va rezulta în
creșterea ratei șomajului. Anticipăm că în 2020 rata șomajului va fi de aproximativ 11%, după ce
în 2019 acest indicator a constituit 5,1%. După 2020, rata șomajului va cunoaște o scădere
continuă și în 2025 va atinge nivelul de 3,8%.
63
Figura 74. Evoluția și prognoza șomajului (mii persoane, axa din stânga) și ratei șomajului (%, axa din dreapta)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Republica Moldova a intrat în criză provocată de COVID-19 cu un anumit deficit al forței de
muncă. În 2020, din cauza recesiunii provocate de răspândirea pandemiei, deficitul va dispărea.
Oferta de muncă va scădea puțin, însă cererea se va diminua semnificativ din cauza comprimării
activități economice. Drept urmare, numărul salariaților din sectorul real se va reduce cu 12,7%
(circa 59,4 mii persoane), iar pe piață va apărea un surplus semnificativ al forței de muncă,
caracterizat, inclusiv, prin creșterea șomajului. Anticipăm că în 2020 numărul șomerilor s-ar putea
apropia de 100 mii persoane (spre comparație în 2019 s-au atestat 46,9 mii șomeri).
În perioada 2021-2023, deși economia se va relansa și cererea pentru forța de muncă va
crește, se va menține un surplus al forței de muncă. Abia, în 2024 la nivelul întregii economii
se va atesta un deficit al forței de muncă. Totodată, la nivel de sectoare economice apariția
deficitului se va produce în perioade diferite. De exemplu, în agricultură și industria prelucrătoare,
deficitul va apărea în 2023, iar în construcții și comerț neajunsul forței de muncă va fi resimțit în
anul 2025.
64
CAPITOLUL 5. ANALIZA OPORTUNITĂȚII LIBERALIZĂRII ACCESULUI
FORȚEI DE MUNCĂ STRĂINE PE PIAȚA MUNCII DIN
REPUBLICA MOLDOVA
5.1. Caracteristica migrației în scop de muncă în Republica Moldova
Deficiențele înregistrate pe piața forței de muncă din Republica Moldova sunt fie de
geneză „demografică” din cauza scăderii populației, dar și a emigrării în masă, fie din
cauza unor probleme structurale pe piața dată, provocate de discrepanțele în materie de
calificare între cererea și oferta forței de muncă. În aceste condiții atragerea forței de muncă
străine ar putea fi o strategie eficientă pe termen mediu pentru reducerea deficiențelor de pe piața
muncii. În timp ce demersurile făcute de autorități pentru creșterea ofertei de muncă străină merg
în direcția corectă, totuși există spațiu suficient pentru promovarea unor reforme și măsuri
adiționale în acest domeniu.
5.1.1. Cadrul de reglementare și instituțional
Cadrul de reglementare aferent migrației Republicii Moldova cuprinde o rețea vastă de acte
legislative și normative care derivă în mare parte din angajamentele internaționale.
Republica Moldova participă la mai multe parteneriate regionale care au tangență cu domeniul
dat, în special cu UE. Cadrul legal a fost modificat în perspectiva transpunerii mai multor directive
comunitare în domeniu. De asemenea, a fost asigurată convergența categoriilor de lucrători străini
menționați în partea economică a Acordului de Asociere (AA) față de care au fost asumate
angajamente în materie de intrare pe piață. Totodată, au fost depuse anumite eforturi ce țin de
simplificarea procedurii și micșorarea numărului de acte prezentate pentru angajarea lucrătorilor
străini (Tabelul 11).
Tabelul 11. Cadrul legal privind migrația forței de muncă
Actul normativ Comentarii
Legea nr. 200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova
Prevederile legii stabilesc cadrul juridic privind libera circulație şi imigrarea cetățenilor străini; asigurării unui mecanism complet, uniform şi continuu de reglementare a regimului străinilor pe teritoriul Republicii Moldova; aplicării unei proceduri uniforme de documentare a acestora şi adoptării unui nou cadru normativ în conformitate cu legislația comunitară.
Legea nr.274/2011 privind integrarea străinilor în Republica Moldova
Prevederile legii stabilesc un cadru juridic uniform privind integrarea străinilor în viața economică, socială şi culturală a Republicii Moldova, a asigurării drepturilor, libertăților şi a determinării obligațiilor acestora.
Legea nr.105/2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj
Prevederile legii reglementează politica de promovare a ocupării forței de muncă, piața muncii, sistemul instituțional de ocupare a forței de muncă, măsurile de ocupare a forței de muncă, precum și raporturile juridice care apar la implementarea măsurilor de ocupare a forței de muncă
Codul muncii al Republicii Moldova
Codul muncii reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă, controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, jurisdicția muncii, precum şi alte raporturi legate nemijlocit de raporturile de muncă.
Sursa: Sistematizat de autori
65
Reglementările naționale aferente lucrătorilor străini sunt în concordanță cu normele
fundamentale internaționale. Ce ține nemijlocit de lucrătorii străini, legislația națională respectă
criteriile fundamentele ce asigură protecția acestora față de discriminare (pe motive de rasă,
naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere). Mai mult,
aceștia au aceleași drepturi și obligații în domeniul asigurărilor sociale și asistenței sociale,
precum și al asigurărilor obligatorii de sănătate, ca și cetățenii Republicii Moldova, dacă tratatele
internaționale nu prevăd altfel.
Gestionarea politicilor imigraționiste implică mai multe instituții. Responsabilitatea
instituțională față de politica imigraționistă este împărțită între mai multe instituții (Tabelul 12).
Tabelul 12. Cadrul instituțional în domeniul migrației de muncă
Instituția Atribuții
Ministerul Afacerilor Interne Autoritatea dezvoltă politici publice și monitorizează implementarea acestora în domeniul migrației și azilului, precum și coordonează procesul de integrare a străinilor în Republica Moldova.
Biroul pentru Migrație și Azil Instituție responsabilă de implementarea politicii de stat în domeniul migrației şi azilului, gestionării migrației prin admisie și documentare a străinilor, controlul legalității aflării străinilor pe teritoriul țării.
Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale
Autoritate de specialitate abilitată să elaboreze, promoveze şi să asigure realizarea politicii statului în domeniul migrației de muncă și protecției sociale.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Instituție responsabilă de implementarea politicilor în domeniul migrației de muncă şi coordonarea activităților în cadrul acordurilor bilaterale dintre Republica Moldova şi alte țări.
Ministerul Economiei și Infrastructurii
Autoritatea setează direcțiile economice prioritare, prin crearea unui climat investițional favorabil în Republica Moldova pentru a atrage investițiile interne şi străine.
Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene
Autoritate responsabilă de politica externă, politica de vize, asigură cooperarea cu organizațiile internaționale de profil, precum și monitorizează procesul de punere în aplicare a Acordului de Asociere RM-UE.
Biroul Național de Statistică Instituție care gestionează şi coordonează activitatea în domeniul statisticii din țară, inclusiv domeniul migrației.
Sursa: Sistematizat de autori
În pofida corespunderii cadrului legal și instituțional normelor internaționale, percepția
mediului de afaceri este diferită. Concluziile date reflectă poziția angajatorilor, care în
continuare consideră procesul de angajare a lucrătorilor străini unul destul de complicat. Astfel,
conform indicatorului relevant din Indicele Global al Competitivității (GCI) și anume ”ușurința de
angajare a lucrătorilor străini”, Republica Moldova înregistrează un grad mediu de flexibilitate la
acest capitol (scor de 4,1 din maximum 7)27. Deși, acesta a înregistrat o ușoară îmbunătățire în
timp de la 3,8 în 2018 la 4,1în 201928, totuși, în comparație cu alte țări din clasament, țara noastră
aparent întâmpină anumite carențe la acest capitol (Figura 75).
27 The Global Competitiveness Report 2019, (scorul este de la 1 la 7) 28 Conform noii Metodologii, sub-indicatorul GCI ”ușurința de angajare a lucrătorilor străini” este calculat începând cu anul 2018.
66
Figura 75. Scorurile comparative pentru indicatorul
”ușurința de angajare a lucrătorilor străini” conform
GCI
Sursa: ”The Global Competitiveness Report 2019”
Aprecierile angajatorilor pot fi subiective în materie de angajare a lucrătorilor străini.
Trebuie de menționat că indicatorul dat din GCI este bazat pe sondajele de opinie efectuate
asupra managerilor unor companii (în mediu 100 persoane), prin urmare acesta reflectă nemijlocit
opiniile managerilor, ceea ce, de fapt, implică și o anumită doză de subiectivism în aprecierea
rigidității unor aspecte de pe piața muncii, în special în cazul comparării indicatorului dat cu alte
țări.
5.1.2. Estimarea stricteții legislației muncii în Republica Moldova
Alegerea indicatorilor pentru fundamentarea politicilor este crucială, deoarece consultanța
politică cu privire la reglementările de pe piața muncii poate fi afectată în mod substanțial
de alegerea unui indicator. În acest sens, unul din cei mai apreciați indicatori din domeniu este
indicatorul Organizației pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) privind strictețea
legislației muncii (EPL). Acest indicator descrie în profunzime o instituție specifice pieței muncii -
legislația privind protecția ocupării forței de muncă, fiind și puțin criticat din motive metodologice.
De altfel, indicatorul dat are o abordare multi - fațetată care are implicații asupra mai multor forme
de angajare. În cazul de față, reglementarea formelor de angajare temporară prezintă un interes
sporit în contextul formulării unor politici adresate lucrătorilor străini.
OCDE nu estimează indicele EPL pentru Republica Moldova. Trebuie de menționat că OCDE
calculează indicii stricteții EPL doar pentru un număr restrâns de țări, printre care nu se regăsește
țara noastră. Din acest motiv, în cele ce urmează, ne-am propus să estimăm EPL conform
Metodologiei OCDE v3, care descrie legislația privind protecția ocupării forței de muncă conform
la 21 de elemente de bază (pentru care se alocă un scor de la 0 (flexibil) la 6 (legislație strictă)),
care pot fi clasificate în trei domenii principale (Anexa 10):
• protecția lucrătorilor obișnuiți împotriva concedierii individuale;
• reglementarea formelor de angajare temporară;
• cerințe specifice, suplimentare pentru concedieri colective.
Republica Moldova înregistrează o strictețe sporită a EPL. În general, strictețea EPL pentru
concediere individuală (contracte nedeterminate) este superioară valorilor înregistrate în regiune
(fiind de 2,75), ceea ce este mult peste media OCDE (2,04). În același timp, strictețea EPL pentru
concedierea colectivă înregistrează valori mult mai mari (3,75) (Figurile 76 și 77).
67
Figura 76. Indicii stricteții EPL - concediere
individuală și colectivă (contracte
nedeterminate)
Figura 77. Indicele stricteții EPL - forme
temporare de angajare
Surse: Calculele autorilor în baza datelor și metodologiei
OCDE Surse: Calculele autorilor în baza metodologiei OCDE (scor
potențial în baza proiectului de amendare a legislației
Lacunele legale afectează estimarea efectivă a EPL pentru angajarea temporară. În partea
ce ține de angajarea temporară, trebuie de menționat faptul că o evaluare plenară a acestei
componente EPL nu este posibilă pe motivul inexistenței în legislația națională a conceptului de
”agent de muncă temporară”. Totuși, luând în considerare recentele inițiative ce vizează
introducerea amendamentelor relevante în cadrul legal29, putem simula scorul potențial pentru
componenta în cauză. În eventualitatea dată, strictețea EPL pentru formele temporare de
angajare ar putea înregistra valori care nu diferă în profil regional (fiind de 2,38), chiar și
comparativ cu media OCDE.
Introducerea conceptului de ”agent de muncă temporară” ar putea facilita politicile de
admitere a lucrătorilor străini. Rezultatele de mai sus indică asupra unui nivel destul de flexibil a
pieței muncii în partea ce ține de concedierea individuală (contracte nedeterminate), și mai puțin
pentru concedierea colectivă. În același timp, rămâne incertă caracteristica pieței muncii aferentă
angajării temporare, întrucât un șir de oportunități determinante nu au fost valorificate până acum
(cum ar fi introducerea conceptului de ”agent de muncă temporară”). În condițiile în care utilizarea
forței muncă străine poate deveni o realitate, dar și o necesitate economică, avansarea în această
direcția este una obligatorie, în special în contextul pledării pentru migrarea temporară de muncă
drept o soluție optimă la formularea politicilor de admitere a lucrătorilor străini.
5.2. Evaluarea situației curente în ce privește accesul forței de muncă străină pe
piața muncii din Republica Moldova
În general, migrația în Republica Moldova se caracterizează în principal prin emigrarea
cetățenilor moldoveni în străinătate pentru ocuparea forței de muncă și, într-o măsură mai
mică, prin imigrația cetățenilor din alte țări în Republica Moldova. Cu toate acestea, în ultima
perioadă poate fi observată o tendință de creștere a numărului de imigranți (inclusiv în scop de
muncă), care poate fi contabilizată atât printr-o colaborare mai strânsă cu țările UE în contextul
Acordului de Asociere, cât și prin unele modificări operate în legislația națională.
29 https://monitorul.fisc.md/editorial/agentul-de-munca-temporara-drepturi-si-obligatii.html
68
Tabelul 13. Dinamica numărului imigranților în Republica Moldova
2014 2015 2016 2017 2018
Total au sosit,
inclusiv: 4204 4210 4080 3712 4267
La muncă 1360 1201 1052 829 1256
Rata străinilor care au obţinut permis de şedere provizorie pentru activităţi de muncă şi afaceri, %
22,7 19,0 15,6 16,5 23,8
Sursa: MAI/Biroul de Migrație și Azil, ”Profilul Migrațional Extins al Republicii Moldova 2014-2018”
Numărul anual de străini, care au imigrat în Republica Moldova în ultima perioadă, s-a
situat la nivelul de circa 4 mii persoane, ajungând în anul 2018 la un maxim de 4267
persoane. În același timp, evoluția numărului de imigranți în scop de muncă a cunoscut o
creștere considerabilă de cca 50% în anul 2018 față de anul precedent, înregistrând cifra de 1256
persoane. Aceasta reprezentând circa 29,4% din totalul persoanelor străine sosite în țară în anul
2018.
A crescut și rata străinilor, care au obţinut permis de şedere provizorie pentru activităţi de
muncă şi afaceri, cu 7,3 p.p. în 2018 față de 2017. Chiar dacă a fost înregistrată o anumită
creștere în termeni absoluți, politicile în domeniul accesului forței de muncă în Republica Moldova
necesită o reevaluare și ajustare la noile realități economice.
5.3. Instrumente de gestionare a migrației în scop de muncă
În contextul transformărilor rapide ale pieței de muncă la nivel global, determinate fie de
factori demografici sau schimbări tehnologice, migrația din țări terțe reprezintă o sursă
potențial importantă de forță de muncă. Cu toate acestea, țările diferă în abordările sale în
dezvoltarea politicilor care să faciliteze procesul de corelare a migranților de muncă cu
deficiențele înregistrate pe piețele muncii. Există mai multe instrumente de admitere și combinații
a lor, care sunt utilizate la nivel internațional pentru a implementa o politică de admitere eficientă
și fiabilă. Totuși, trebuie de menționat aplicarea instrumentelor date este strict reglementată de
angajamentele internaționale. Printre principalele instrumente se numără:
• Cotele și plafoanele. Cotele și plafoanele stabilesc limite numerice fixe pentru
admiterea forței de muncă și sunt văzute în anumite țări ca instrumente importante de
gestionare a migrației de muncă. Cotele sunt stabilite de obicei anual; se bazează pe o
serie de surse, cum ar fi prognozele economice, rapoartele de angajare sau ratele de
șomaj regionale; și sunt consultate cu partenerii sociali (angajatori și sindicate),
autoritățile locale și societatea civilă. Cotele pot stabili un număr fix real de lucrători
migranți care trebuie admiși sau ca procent din forța de muncă totală. Unele cote se
aplică admiterii în țară față de toți lucrătorii migranți, în timp ce altele sunt aplicabile
numai pentru admiterea migranților în anumite regiuni geografice, sectoare de muncă
sau industrii. De asemenea, este posibil să se stabilească cote pentru forța de muncă
străină ca procent dintr-o întreprindere individuală din sectorul în cauză (după modelul
• Listele de ocupații lipsă. Acest instrument este utilizat pe larg în mai multe țări și
definește lista ocupațiilor prioritare care nu pot fi asigurate de resursele umane
69
autohtone sau se atestă un deficit în anumite sectoare. Aceste liste asigură
funcționalitatea anumitor sectoare economice prin facilitarea angajării străinilor. În
Republica Moldova a fost o tentativă de formulare a unei Liste a ocupațiilor prioritare,
însă acest mecanism s-a dovedit a fi ineficient și fără impact esențial asupra pieței
muncii, or angajatorii și/sau investitorii străini nu au valorificat această modalitate de
angajare.
• Testul pieței forței de muncă. Aceste teste evaluează dacă există pe piața muncii
interne lucrători disponibili pentru munca respectivă. Testul pieței forței de muncă
necesită, de obicei, ca angajatorii să facă publicitate postului la autoritățile naționale de
ocupare a forței de muncă pentru o perioadă determinată sau să demonstreze că au
luat măsuri active în sensul recrutării pentru o anumită perioadă de timp. Totuși, mai
multe țări fac excepții de la testul pieței forței de muncă cu privire la admiterea
lucrătorilor cu înaltă calificare sau a categoriilor de lucrători unde există o penurie, fie
prin neaplicarea testului, fie prin relaxarea regulilor.
• Sistemele bazate pe puncte. Sistemele bazate pe puncte, atribuie solicitanților
puncte pentru o varietate de atribute și caracteristici considerate esențiale de către
factorii de decizie. Trebuie de menționat că atribuirea punctelor poate fi făcută în
ambele direcții, adică pentru lucrători potențiali, cât și pentru angajatori. Astfel de
sisteme hibrid garantează o mai bună alocare a forței de muncă după principiul
capacităților și necesităților. Dacă în cazul oferirii punctelor pentru potențialii lucrători
se urmărește crearea unui bazin de lucrători care ar răspunde cel mai bine cerințelor
economice, atunci oferirea punctelor angajatorilor permite crearea unei concurențe
între angajatori precum și un stimulent inovator pentru creșterea conformității acestora.
• Pragurile salariale. Atunci când calificările sunt dificil de evaluat sau când acestea nu
există pentru o anumită ocupație, pragurile salariale sunt un indicator util al nivelului de
calificare al unui loc de muncă. Cu toate acestea, pragurile salariale, atunci când sunt
aplicate împreună cu alte criterii de calificare, pot penaliza lucrătorii mai tineri.
Pragurile necesită, de asemenea, monitorizare strictă pentru a se asigura că
angajatorul într-adevăr achită salariul promis.
Fiecare instrument în parte de gestionare a admiterii lucrătorilor străini dispune nu doar de
avantaje, dar și de dezavantaje (Tabelul 14). În procesul de elaborare a poticilor de gestionare
a migrației în scop de muncă este necesar de analizat toate aspectele avantajele, dar și riscurile
fiecărui instrument în parte.
Tabelul 14. Avantajele și dezavantajele instrumentelor de gestionare a admiterii lucrătorilor
străini
Instrument Avantaje Dezavantaje
Cotele și plafoanele
●Se poate baza pe niveluri planificate. ●Trimite un mesaj public de control politic. ●Permite planificarea capacității de procesare. ●Semnalizează clar că accesul la forța de muncă migrantă nu este deschis, astfel încât angajatorii mențin recrutarea și dezvoltarea locală
●Este dificil de definit mijloace pentru stabilirea limitelor. ●Potențial inflexibil. ●Potențial injust. ●Supus presiunii politice. ●Poate duce la întârzieri sau listă de așteptare.
Liste de ocupații lipsă
●Ușor de explicat publicului și lanțului ofertei forței de muncă. ●Poate viza cererea pe termen scurt și mediu. ●Poate fi combinat cu alte
●Posibil nepotrivit pentru ocupații necalificate. ●Complicat de a fi dezvoltate. ●Dificil de evaluat experiența. ●Subiectul lobby-ului grupurilor de
70
instrumente, cum ar fi cotele. interese. ●Frecvența revizuirii afectează receptivitatea la cerere. ●Riscul stimulentelor negative pentru formarea lucrătorilor locali.
Testul pieței forței de muncă
●Asigură că locurile de muncă sunt oferite local. ●Angajatorii înțeleg tehnicile de căutare a locurilor de muncă
●Ușor de distorsionat (descrierea postului). ●De multe ori nu există teste standardizate în țară. ●Dincolo de listările nominale, dificil de aplicat. ●Necesită capacități administrative eficiente, ceea ce impune întârzieri și costuri.
Sisteme bazate pe puncte
● Asigurarea criteriilor minime de capital uman, respectând în același timp cererea curentă și angajarea pe termen lung . Sistemele hibride se adaptează cererii și ofertei. ●Legat de limite. ●Promite o auto-selecție pozitivă.
●Necesită investiții în evaluarea continuă pentru a recalibra criteriile de puncte. ●Complex pentru imigranți. ●Verificarea abilităților este greoaie.
Acorduri bilaterale ● Reducerea costurilor, asigurarea calității și cantității pentru un anumit sector sau ocupație, încorporarea obiectivelor de dezvoltare. ● Realizarea obiectivelor politicii externe, culturale și sociale. ● Beneficii pentru forța de muncă suplimentară. ● Creșterea mobilității tinerilor.
● Privilegiază anumite țări, preferința angajatorului poate fi pentru diferite naționalități sau grupuri specifice. ● Poate fi semnat fără a ține cont de piața reală a muncii. ● Costuri de administrare ridicate.
Sursa: OCDE
5.4. Analiza practicilor internaționale în atragerea forței de muncă străine
Admiterea lucrătorilor străini pe piața muncii națională din Republica Moldova reprezintă o
chestiune de o importanță tot mai mare în ultima perioadă. Deficiențele înregistrate în
domeniul forței de muncă în mai multe sectoare ale economiei, determinate fie de factori
demografici sau de însăși problemele structurale de pe piața dată (adesea agravate de banala
reticența a rezidenților de a ocupa aceste locuri de muncă), au determinat țările să implementeze
și să extindă politici de admitere a lucrătorilor din străinătate, în special pe un termen limitat (sau
chiar sezonier).
Politicile de admitere a forței de muncă, de obicei, iau forma unor programe dedicate
obiectivelor economice urmărite. Acestea variază în dependență de criteriile de admitere,
nivelul de implicare a sectorului privat, alegerea sectoarelor în care lucrătorilor străini li se permite
să activeze și drepturile care le sunt acordate. Aceste programe sunt susceptibile să crească în
număr și complexitate, deoarece factorii de decizie încearcă să conceapă modalități inovatoare de
admitere a lucrătorilor imigranți pe termen scurt. În general, țările fiind mai deschise la admiterea
lucrătorilor cu înaltă calificare, dar mai puțin în cazul celor cu calificări inferioare.
Succesul oricărei politici este determinat de nivelul de birocratizare. Oricât de perfecte ar fi
concepute astfel de politici, practica a arătat că acestea pot eșua în cazul unei birocratizări
excesive a procesului, care va implica costuri suplimentare pentru toate părțile implicate și va
compromite obiectivele majore propuse.
71
Practicile internaționale oferă o paletă de opțiuni de politici de admitere a lucrătorilor
străini. În contextul elaborării unei politici de admitere a lucrătorilor străini pentru Republica
Moldova, este oportun de examinat practicile internaționale din domeniu. Astfel, în continuare ne
vom axa pe 3 modele (recunoscute drept bune practici) distincte după modul de operare, însă
similare după obiectivele urmărite – de maximizare a eficienței pieței forței de muncă și asigurarea
creșterii economice.
5.4.1. Albania
Albania se consideră un pioner în domeniul politicilor de admitere a lucrătorilor străini.
Astfel, în conformitate cu indicatorul relevant din GCI și anume ”ușurința de angajare a lucrătorilor
străini”, Albania ocupă locul 1 din 141 de țări incluse în clasament (scor de 5,8 din maximum 7)30.
Politicile de admitere ale acestei țări sunt raliate, în mare parte, la normele UE și la
angajamentele internaționale. În ultimii ani au fost depuse eforturi susținute în vederea
îmbunătățirii legislației în domeniu cu respectarea standardelor UE aferente. De asemenea, în
legislația națională au fost reflectate și angajamentele internaționale asumate în cadrul
organizațiilor de profil.
Politica de admitere în Albania este orientată spre atragerea unor abilități de muncă
specifice. În general, după modelul UE, politicile de admitere vizează, în mare parte, lucrătorii cu
o calificare mai înaltă, în acest sens, fiind implementat un sistem dedicat cunoscut sub numele de
AL Blue Card, care vizează eliberarea permiselor de muncă speciale pentru lucrătorii cu înaltă
calificare.
Pentru reglementarea admiterii lucrătorilor străini, Albania utilizează sistemul de cote.
Cotele sunt definite anual, până la data de 1 octombrie. Totuși, permisele de muncă sunt eliberate
peste cote în următoarele cazuri: lucrători sezonieri în cadrul acordurilor bilaterale; personalul
cheie al companiilor străine; angajați transferați în cadrul companiilor; lucrători independenți în
propriile companii; angajați ai serviciilor contractante; profesorii limbilor minorităților; sportivi;
artiști; angajați din organizații non-profit; angajații din programele de schimb de tineri; profesori
universitari și cercetători; lucrători angajați în cadrul acordurilor internaționale etc.
Există limite în ce privește numărul de lucrători străini per companie. Astfel, angajatorii din
Albania au voie să angajeze angajați străini cu condiția ca numărul acestora să nu depășească
10% din numărul total de angajați per companie.
Sistemul de permise de muncă este diferențiat. Legislația prevede mai multe categorii de
permise de muncă pentru lucrătorii străini în dependență de activitatea economică pe care aceștia
urmează să o efectueze, pentru care sunt definite condiții diferite:
- Permis de muncă „A” pentru angajați.
- Permis de muncă „B” pentru activitatea economică independentă (investitori, liber
profesioniști).
- Permis de muncă „C” pentru cazuri specifice (servicii contractuale).
- Permis de muncă „D” sau permis de muncă permanent.
Sunt prevăzute derogări de la necesitatea obținerii permisului de muncă. Cetățenii Uniunii
Europene și din spațiul Schengen sunt scutiți de obligația de a obține un permis de muncă pentru
activitățile economice în Albania. Cu toate acestea, este necesară obținerea de către acești
lucrători a scutirii (care este un document eliberat de Oficiul Muncii după depunerea
30 The Global Competitiveness Report 2019, (scorul este de la 1 la 7)
72
documentației complete). În același timp, cetățenii SUA se bucură de drepturi de angajare egale
cu cele ale cetățenilor albanezi.
Testul pieței muncii se aplică față de toți lucrătorii străini. Înainte de eliberarea permisului de
muncă (cu excepția cazurilor când nu este necesar acest lucru, cum ar fi pentru cetățenii UE sau
SUA), se iau în considerare dezvoltarea și nevoile pieței muncii din Albania. În acest sens, se
evaluează posibilitatea suplinirii poziției de către: șomer albanez; membru străin al familiei
albaneze; cetățean UE sau din zona Schengen; membru al familiei străinilor cu domiciliul legal în
Albania; cetățean al statelor care au acorduri bilaterale cu Albania; străinii care beneficiază de un
statut preferențial pentru a fi angajați în Albania.
5.4.2. Republica Coreea
Politica de admitere a muncitorilor străini (în special slab calificați) din Republica Coreea
este considerată un etalon. Politica de admitere a muncitorilor străini în Republica Coreea a
evoluat foarte mult în ultimele decenii, astfel încât sistemul său (EPS) este acum cel mai mare
program de lucrători străini temporari (în special cu o calificare scăzută), care funcționează pe o
bază bilaterală din toate țările OCDE și a devenit o referință pentru practicile din acest domeniu.
Programul EPS cuprinde mai multe componente esențiale menționate în secțiunea
anterioară, iar angrenarea acestora permite rezultate remarcabile. Pentru o mai bună
înțelegere schema programului EPS este prezentată în Figura 78.
Figura 78. Prezentarea schematică a programului EPS din Republica Coreea
Funcționalitatea programului EPS este asigurată de un șir de caracteristici. EPS-ul a evoluat
considerabil pentru a încorpora noi evoluții în politica de gestionare a migrației de muncă și pentru
a reacționa la evaluarea programului, precum și schimbarea profilurilor cererii locale. Unele dintre
aceste caracteristici, care disting EPS de programele din alte țări, le vom menționa mai jos:
Lucrator
Testarea (acordarea punctelor)
Evaluarea calificării
Examen medical
Selecția pentru roster
Semnarea contractului cu agenția
Pregătire înainte de plecare: limbă, cultură
Eliberarea vizei
Sosirea în țara de destinație Instruiri post-sosire (16h)
Instituții
Agenția d
e d
ezvoltare
a a
re
surs
elo
r um
ane (
HD
R)
Centr
ul re
gio
nal de m
uncă
Agenția
de e
xpedie
re
HD
R
Angajator
Publicitate obligatorie pentru postul vacant
Cerere pentru muncitor străin
Selectare (în baza punctelor acordate)
Autorizare de angajare
Selectarea candidatului din roster și primirea permisului
Pregătirea contractului
Aplicare pentru eliberarea vizei
Angajare
73
• EPS se bazează pe acorduri bilaterale. Procesul de recrutare începe cu Ministerul Muncii,
care semnează Memorandumuri de înțelegere (MÎ) cu guvernele țărilor - potențială sursă de
lucrători. Organele guvernamentale sunt direct implicate și responsabile pentru procesul de
selecție și admitere a lucrătorilor străini pentru a garanta transparența și corectitudinea.
• Cotele anuale sunt impuse lucrătorilor pe sectoare și țări de origine. Recrutările de
lucrători sunt limitate la cotele anuale de intrare, stabilite de Comitetul pentru politica externă a
forței de muncă (FWPC) sub conducerea primului ministru. În fiecare an se stabilesc plafoane,
industria beneficiară și țările de origine. De asemenea, se examinează cererile angajatorilor și
se ia în considerare necesitatea de a proteja lucrătorii rezidenți, precum și ratele de
valorificare a cotelor, iar în cazul consumării acestora poate surveni reducerea sau
suspendarea pentru anumite țări de origine.
• Candidații trebuie să treacă un test de calificare, dar și de cunoaștere a limbii coreene.
Testul standardizat evaluează competența și înțelegerea limbii și culturii coreene. Rezultatele
testului reprezintă de fapt pragul de bază pentru eligibilitatea pentru EPS.
• Un sistem bazat pe puncte este utilizat pentru selectarea lucrătorilor EPS. Inițial, selecția
era făcută pe baza testului de cunoaștere a limbii coreene, iar calificarea pe baza puterii fizice
vizuale. Prin urmare, unii candidați, care aveau o experiență specifică și relevantă în domeniile
pentru care au aplicat, erau descalificați pe motivul necunoașterii limbii coreene. Astfel, un
sistem de puncte a fost introdus în 2014 pentru a permite luarea în considerare a experienței
profesionale anterioare și pentru a compensa scorurile slabe la cunoașterea limbii coreene.
Drept urmare, lista cuprinde acum candidați cu abilități de limbă coreeană mai scăzute, dar cu
experiență sau calificări specifice solicitate de angajatori.
• EPS creează un bazin din care sunt selectați candidații. EPS solicită organismelor publice
din țările de origine să creeze un bazin din care să fie selectați doar unii candidați. Organele
guvernamentale din țările de origine elaborează o listă de candidați pe baza profilurilor lor și a
punctajelor la teste. Ulterior, autoritatea coreeană folosește lista pentru a alege candidații în
funcție de caracteristicile lor.
• Sistem bazat pe puncte pentru angajatori. Numărul de permise de muncă eliberate
angajatorilor anual este mai mic decât numărul solicitat. Acesta este un stimulent pentru
angajatori să concureze pentru a îndeplini condițiile programului. La început, angajatorii au
fost deserviți după principiul primul venit – primul servit, iar începând cu anul 2012, a fost
introdus un nou sistem bazat pe puncte. Punctajul determină câte permise de angajare vor
primi angajatorii. În cadrul sistemului bazat pe puncte toate cererile sunt evaluate cu
acordarea unui scor, iar celor din topul clasamentului li se eliberează permise până la
epuizarea cotei. În plus, din moment ce autorizațiile sunt emise pe parcursul anului, angajatorii
cu scoruri mai mari primesc permise mai devreme, în timp ce cei cu scoruri mai mici trebuie să
aștepte mai mult. Sistemul bazat pe puncte include o serie de limite, cum ar fi limita la nivel de
firmă pentru angajarea lucrătorilor străini. Acest sistem bazat pe puncte pentru permisele de
muncă este un stimulent inovator pentru creșterea conformității.
• Lucrătorii EPS și angajatorii sunt susținuți și contactați în timpul șederii lor în
Republica Coreea. Spre deosebire de majoritatea programelor de lucrători străini temporari,
EPS continuă să monitorizeze lucrătorii după sosire. La trei luni de la sosire, există o
monitorizare telefonică pentru a verifica adaptarea lucrătorului. Orice probleme care apar la
locul de muncă, cum ar fi conflictele sau neînțelegerile, sunt mediate de birourile locale ale
autorității coreene responsabile de ocuparea forței de muncă.
• Lucrătorii EPS au o mobilitate limitată între angajatori. Lucrătorii EPS sunt obligați să se
angajeze în sectorul specific pentru care au fost admiși. Schimbările de locuri de muncă în
cadrul acelui sector sunt condiționate de aprobarea angajatorului, de practicile ilegale de
angajare de către angajator, de concedieri sau de închiderea firmei. Schimbările de muncă
74
voluntare sunt însă descurajate și numai cei care rămân cu angajatorul inițial sunt eligibili să-și
reînnoiască al doilea mandat în cadrul EPS.
5.4.3. Uniunea Europeană
Politica UE privind migrația forței de muncă nu reprezintă suma deciziilor fiecărui stat
membru, ci un cadru legislativ pentru atingerea obiectivelor comune prin măsuri
concertate. Acesta își are originea într-un angajament de lungă durată în favoarea mobilității
lucrătorilor și în asigurarea drepturilor acestora. Acordul larg la nivelul întregii UE privind drepturile
de bază și principiile egalității de tratament au permis progresul în acest domeniu. Totodată, au
fost depuse eforturi în uniformizarea regulilor pentru un șir de categorii de lucrători străini
(preponderent cu o calificare înaltă).
La nivel național cadrul legal rămâne foarte fragmentat pentru lucrătorii imigranți. În ceea
ce privește condițiile și criteriile de admitere a migrației de muncă la nivel de țară, au existat
măsuri specifice care au dus la un cadru fragmentat, mai degrabă decât la un amplu cadru de
migrație. În timp ce politicile orizontale la nivelul UE au un impact limitat pe motivul costurilor
ridicate pe care le impune atât angajatorilor, cât și lucrătorilor străini. Deopotrivă, reticența dată
fiind rezultatul conviețuiri și concurenței acestora cu schemele naționale pentru lucrătorii imigranți.
Schemele naționale joacă un rol important în corelarea nevoilor specifice naționale și
locale cu abilitățile globale. Sunt permise scheme naționale paralele în cadrul unor directive,
întrucât sunt condiții mai favorabile pentru anumite dispoziții. Unele state membre au adoptat o
abordare de transpunere pentru a se asigura că sistemele naționale existente rămân mai
favorabile. Altele au introdus programe naționale mai favorabile în urma transpunerii, așa cum
este evident în special cu ”Cardul albastru al UE”, unde multe state membre au continuat să
investească în schemele naționale (Caseta 5).
Toate statele membre beneficiază de un grad larg de flexibilitate în căutările lor de soluții la
probleme, producând inovații politice și răspunzând nevoilor naționale specifice. Uniunea
Europeană menține o competență pentru elaborarea de politici, care este deopotrivă largă și
limitată în același timp, iar faptul că diferențele naționale sunt adaptate în timpul negocierii
directivelor înseamnă că practicile diferă foarte mult între statele membre. În afara limitelor
legislației UE, ei sunt liberi să experimenteze.
Caseta 5. Caracteristicile politicii de admitere a lucrătorilor străini în România România se află pe locul doi în Uniunea Europeană în rândul țărilor cu cea mai mare cerere pentru muncitori din afara spațiului UE (pe primul loc Republica Cehă).31 Politicile României în materie de admitere a lucrătorilor străini sunt aliniate la normele orizontale la nivelul UE (în speță ce țin de o calificare mai înaltă), concomitent existând și politicile strict naționale care urmăresc obiective economice și facilitează admiterea străinilor (preponderent vizează lucrători cu o calificare mai joasă). Instrumentul principal utilizat îl reprezintă limitele numerice care în ultimii ani au o tendință de majorare (ajungând în anul 2020 la o cotă de 30000 de lucrători străini). Concomitent, sunt aplicate praguri salariale minime acordate acestora. Deși, în ultima perioadă pentru a facilita angajarea străinilor a fost redus substanțial acest prag (de la salariul mediu brut pe țară de aproximativ 4500 RON la 1900 RON).
Politica de migrație a forței de muncă se desfășoară la nivel național prin setări de politici
care determină eligibilitatea pentru admitere, chiar dacă pentru anumite categorii condițiile
31 Conform EUROSTAT
75
de admitere sunt armonizate prin directivele UE. În plus, față de pragurile educaționale și
profesionale criteriile de admitere includ mai multe instrumente. Sinteză instrumentelor utilizate în
UE este următoarea (Tabelul 15):
• Ofertă calificată de muncă. Unul dintre fundamentele modelului european al migrației de
muncă este acela că migrația economică a fost aproape întotdeauna redusă în mod istoric,
adică a necesitat o ofertă de muncă calificată. Astfel, locul de muncă și nu individul este
aprobat, doar după aceasta lucrătorul trebuie să îndeplinească criteriile pentru ocuparea
postului. Descrierea postului - durata, ocupația pentru care este angajat lucrătorul, salariul
oferit - devin elemente definitorii în reglementarea migrației de muncă. În timp ce regula
generală este aceea că lucrătorii imigranți nu pot fi admiși fără a avea un contract în mână
sau cel puțin o ofertă de muncă, deși au existat câteva experimente la scară mică cu
permisele de căutare a unui loc de muncă.
• Limite numerice. Limitele numerice cuprind cote, ținte, plafoane și volume minime de
admitere. Motivul din spatele acestor limite este de a limita denaturarea condițiilor de pe piața
muncii interne și de a proteja ocuparea forței de muncă locală. În majoritatea țărilor membre,
politicile nu sunt orientate pentru a stabili limite numerice pentru lucrătorii calificați, ci mai
degrabă pentru eliberarea permiselor tuturor lucrătorilor calificați care ocupă posturi deschise.
În general, limitele numerice sunt suficient de flexibile pentru a fi ajustate anual sau într-o
situație excepțională, mai ales atunci când se aplică la recrutare pentru un loc de muncă înalt
calificat. Acestea fiind utilizate mai des față de lucrătorii mai puțin calificați, unde îngrijorarea
cu privire la protejarea pieței muncii interne de distorsiuni potențiale este mult mai mare.
• Liste de ocupații deficiente. Mai multe țări europene folosesc instrumentul listelor de
ocupații deficiente. Instrumentele UE nu au niciun efect asupra modului în care aceste liste
sunt determinate și aplicate (deși pot fi utilizate, cu unele restricții, pentru a determina
eligibilitatea pentru Cartea Albastră a UE). Listele pot fi utilizate pentru a permite migrarea în
diferite moduri, cum ar fi eligibilitatea, scutirile sau facilitarea. Cât de eficiente sunt listele date
depinde de măsura în care testele de pe piața muncii sunt un obstacol, unde ratele de
respingere sunt prea mari sau timpul petrecut în așteptarea răspunsurilor este prea lung.
Totodată, metodele de completare a listelor variază foarte mult de la un stat membru la altul,
precum și nivelul de implicare/influență a grupurilor de interes în exercițiul dat.
• Testele pieței muncii. Principala metodă utilizată în determinarea aprobării lucrătorului străin
este testul pieței muncii (LMT), ce constă într-o verificare pentru disponibilitate a ofertei de
forță de muncă pe piața internă. Procedurile variază mult de la un stat membru la altul și nu
sunt afectate de legislația UE. Deși cerințele obligatorii de publicitate par similare la prima
vedere, ele ascund diferențe semnificative - unele sunt nominale, în timp ce altele pun sarcina
probei angajatorilor care trebuie să își justifice practicile de angajare. Testele nominale ale
pieței muncii sunt cele în care autorizarea este automată odată ce a trecut perioada de
publicitate. În alte țări, serviciile publice de angajare pot trimite candidați la angajatori,
necesitând ca angajatorii să explice refuzul angajării acestora. Unele servicii publice de
ocupare aprobă cererile pentru lucrătorii străini în legătură cu cunoașterea pieței muncii sau
după examinarea listelor șomerilor.
• Praguri de calificare. Toate statele membre ale UE acordă prioritate lucrătorilor străini cu o
calificare mai înaltă. Totodată, criteriile de determinare a unei calificări înalte (educație,
experiență, salariu și ofertă de muncă), precum și definiția de calificare înaltă variază
considerabil între țări, având în vedere și faptul că schema ”Cartea Albastră” a lăsat
neafectate schemele naționale paralele. Astfel, pentru majoritatea statelor membre, calificarea
este axată pe educație și/sau experiență. În timp ce o serie de state membre utilizează
nivelurile salariale pentru a evalua abilitățile, fie ca criteriu principal, fie ca element al deciziei
de admitere. Utilizarea nivelurilor salariale pentru a evalua productivitatea sau valoarea unui
76
angajat evită proceduri complexe de recunoaștere a dovezii calificărilor. Stabilirea nivelurilor
salariale minime pentru admitere poate fi, de asemenea, un mod de a proteja lucrătorii locali
de concurența salarială.
• Sisteme bazate pe puncte. Doar câteva țări europene au experimentat sistemele bazate pe
puncte (PBS) pentru a selecta lucrătorii imigranți. În plus, principiile aplicate diferă foarte mult,
fiind concentrate în mare parte pe determinarea eligibilității lucrătorilor în raport cu o ofertă de
muncă deja disponibilă.
Tabelul 15. Sinteza politicilor naționale a țărilor UE în materie de admitere a lucrătorilor imigranți
Ofertă calificată de
muncă
Prag calificare
Testul pieței
muncii
Listă de ocupații
deficiente
Limite numerice
Suedia Da Nu Nominal Da Nu
Spania Da Nu Da Da Nu
Portugalia Da Nu Da Nu Da
Ungaria Da Nu Da Nu Simbolic
Finlanda Da Nu Da Da Nu
Polonia Da Nu Da Nu Nu
Grecia Da Nu Da Nu Da
Italia Da Nu Da Nu Da
Franța Da Da Da Da Nu
Germania Da Da Da Da Nu
Belgia Da Da Nu Nu Nu
Olanda Da Da Da Nu Nu
Estonia Da Nu Nu Nu Da
Cehia Da Da Da Da Nu
Austria Da Da Da Da Nu
Danemarca Nu Nu Da Da Nu
Marea Britanie Da Da Da Da Da
Irlanda Da Da Da Da Nu Surse: date OCDE
5.5. Propuneri de îmbunătățire a politicii de admitere a forței de muncă străine în
Republica Moldova
Carențele pe piața forței de muncă pot fi abordate din diferite perspective. În capitolele
precedente s-a ajuns la concluzii, care susțin existența unui deficit de forță de muncă în Republica
Moldova atât din punct de vedere demografic (determinat de emigrarea în masă), dar mai
degrabă din punct de vedere al pieței forței de muncă (determinat de deficitul de competențe).
Conform literaturii de specialitate, țările, care se confruntă cu deficiențe de forță de muncă, pot
apela la diverse opțiuni de politică pentru a încerca să soluționeze aceste carențe. Acestea includ
inter alia:
• Dezvoltarea unor tehnologii cu utilizarea intensivă a capitalului prin creșterea investițiilor;
• Atragerea mai multor lucrători casnici în forța de muncă prin creșterea salariilor;
• Atragerea mai multor lucrători din anumite grupuri demografice subreprezentate (ex:
casnice, pensionari etc.);
• În cazul în care există lucrători care ar dori să lucreze la nivelurile salariale curente, dar
care nu dispun de competențele necesare - instruirea acestora;
• Creșterea ofertei de muncă străine.
77
Politica de admitere a forței de muncă străine pe piața Republicii Moldova nu a fost o
prioritate pe parcurs. Autoritățile au întreprins deja inițiative de politică în mai multe domenii de
mai sus, însă analiza acestora depășește scopul studiului dat. După cum am menționat mai sus,
creșterea ofertei de muncă străină poate contribui, de asemenea, la reducerea deficitului de forță
de muncă, deși această opțiune de politică a primit mai puțină atenție în dezbaterea politicilor
publice.
Indicatorii sintetici ce caracterizează piața muncii pot fi utili în procesul de formulare a
politicilor. După cum se vede mai sus, o viziune generală asupra cadrului de reglementare
aferent pieței muncii din Republica Moldova îl pot oferi indicatorii sintetici recunoscuți, care
caracterizează cel mai bine domeniul. Cu toate acestea, atunci când aceștia servesc drept
fundamentarea unor politici în domeniu, alegerea trebuie să țină cont de rigiditatea metodologiilor
aplicate. Astfel, evaluarea EPL, conform metodologiei OCDE, indică asupra existenței unui grad
anumit de flexibilitate a acesteia, în special pentru contractele nedeterminate.
Rămâne incertă reglementarea caracteristică angajării temporare, în lumina imaturității
cadrului legal ce ține de activitatea agențiilor de muncă temporară. În aceste condiții fiind
considerată pertinentă amendarea cadrului legal prin introducerea instituției date, acesta
constituind un catalizator în plus în perspectiva facilitării procesului de admitere a lucrătorilor
străini. Deși conceptul dat nu face o diferențiere în originea lucrătorilor (locali sau străini), acesta
ar putea constitui un catalizator în plus în perspectiva facilitării procesului de admitere și a
lucrătorilor străini. Însă, la dezvoltarea acestui concept trebuie să se țină cont de normele
internaționale din domeniu în perspectiva excluderii discriminării și abuzurilor în relația tripartită
(agenție, angajat, angajator).
Caseta 6. Particularitățile agențiilor de muncă temporară
Agențiile de muncă temporară, pe de o parte, oferă oportunități de angajare pentru lucrători (inclusiv străini), iar, pe de altă parte, satisfac necesitățile de personal pentru angajatori. Cu toate acestea, angajarea prin intermediul acestor entități implică un șir de particularități, atât pentru angajatori cât și pentru lucrători. Avantaje:
• Adaptarea rapidă a afacerilor la necesitățile reale ale lucrătorilor;
• Menținerea flexibilității în angajarea personalului strict necesar;
• Reducerea cheltuielilor de angajare (screening, intervievare, testare, cheltuieli aferente procesului de salarizare etc.);
• Evitarea riscurilor financiare aferente șomajului în lipsa unui angajament;
• Diminuarea cerințelor pentru acordarea unor beneficii angajaților.
Dezavantaje:
• Necesitatea permanentă de a instrui noii lucrători temporari;
• Afectarea moralului lucrătorilor permanenți care rezultă din frica de a fi înlocuiți;
• Ineficiența lucrului în echipă, determinată de neîncrederea față de lucrătorii noi;
• Reducerea eficienței în lipsa unui raport de durată între angajat și angajator;
• Ridicarea problemelor aferente securității, discriminării și abuzului.
Sursa: sistematizat de autori.
Cadrul legal din Republica Moldova definește condițiile de bază ce fac posibilă angajarea
mai multor categorii de lucrători străini. Astfel, legislația din domeniu conține multiple categorii
de lucrători străini pentru care sunt stipulate condiții diferite. În timp ce unele fac parte din sistemul
general de admitere a străinilor, altele derivă din angajamentele conținute în Acordul de Asociere
RM-UE.
78
Totodată, legislația nu reflectă pe deplin angajamentele asumate. Chiar dacă legislația a fost
amendată prin prisma angajamentelor Acordului de Asociere RM-UE, procesul nu a fost unul
complet. Astfel, în continuare sunt aplicate testele necesităților economice pentru unele categorii
de persoane fizice, stipulate atât în legislație, cât și în Acordul de Asociere, deși acest lucru
contravine angajamentelor.
Angajamentele din cadrul OMC nu sunt reflectate în legislația națională. Legislația în
vigoare nu reflectă angajamentele asumate în cadrul Acordului OMC cu privire la comerțul cu
servicii (GATS). În special, aceasta nu conține categoriile de prestatori de servicii din acest
document și nici condițiile de ședere pe teritoriul țării32. Mai mult ca atât, sunt aplicate bariere în
vederea accederii pieței muncii (testele necesităților economice) pentru categoriile de prestatori
stipulați în angajamente (de ex. aplicarea testelor pieței muncii (chiar dacă sunt formale), salariile
minime, necesitatea creării locurilor de muncă, deținerea unei cote în întreprindere cu o valoare
minimă etc.).
Mecanismele de canalizare a lucrătorilor străini în sectoarele deficitare devine o provocare.
Atunci când sunt elaborate politici de admitere a forței de muncă străine, pe lângă aplicarea
metodologiilor de evaluare a deficitului de forță de muncă, trebuie puse în aplicare mecanisme
pentru a evalua în ce măsură aceste deficiențe ar trebui să fie rezolvate de forța de muncă străină
(pentru a nu crea o dependență de acesta, dar și de a nu conduce la o degradare a forței de
muncă locală) și modul în care această forță de muncă ar trebui să fie canalizată în sectorul
ocupării sau a regiunii în cauză.
Politicile dedicate anumitor sectoare sunt mai viabile. În locul unor politici, care țintesc la nivel
de țară (macro-programe), se consideră mai oportună trecerea la cele dedicate unei piețe anumite
(micro-programe). Astfel, acestea pot avea propriile reguli calibrate la necesitățile reale ale
angajatorilor. De altfel, această abordare de nișă este mai puțin sensibilă la indicatorii economici
generali, cum ar fi rate ridicate ale șomajului. Astfel că este oportună completarea cadrului legal
cu referințe directe la posibilitatea instituirii unor astfel de programe/scheme dedicate.
Impunerea unei selectivități pentru lucrătorii străini este importantă. Pentru a evita
perturbații majore pe piața forței de muncă din Republica Moldova, programele/schemele de nișă,
devin o soluție preferabilă, în special pentru lucrătorii mai puțin calificați, atâta timp cât pentru
lucrătorii cu o calificare mai înaltă poate fi extinsă și mai mult flexibilitatea garantată de
angajamentele internaționale.
O precondiție a acestor programe sunt acordurile bilaterale. O precondiție a funcționalității
bune a acestor programe ține de existența acordurilor de muncă bilaterale cu țările de origine,
care facilitează circulația lucrătorilor străini sau un regim de liber schimb ce facilitează circulația
anumitor categorii de persoane (Caseta 7). În cazul Republicii Moldova, un punct de pornire ar fi
țările CSI, CEFTA (pentru lucrători mai puțin calificați) și UE (pentru lucrători mai calificați).
Caseta 7. Cât de eficiente sunt acordurile bilaterale?
Negocierea unui acord este adesea un proces îndelungat și consumator de timp. Mai mult, nu toate țările de destinație sunt deosebit de interesate să încheie acorduri specifice, întrucât nu doresc să angajeze țările de origine în stabilirea unor reguli, care reglementează migrația internațională a forței de muncă. Cu toate acestea, în absența unui regim global pentru migrația internațională a forței de muncă, acordurile reprezintă un mecanism important pentru cooperarea interstatală și în protejarea lucrătorilor emigranți, potrivirea cererii și ofertei de muncă, gestionarea
32 Angajamentele specifice orizontale, asumate în cadrul GATS/OMC, definesc un șir de categorii de prestatori de servicii: vânzători de servicii, persoane responsabile de înființarea unei întreprinderi în domeniul prestării serviciilor, prestatori de servicii contractuale, prestatori individuali de servicii, prestatori de servicii în cadrul transferurilor intra-corporative (manageri, directori, specialiști).
79
migrației neregulate și reglementarea recrutării. În cazul în care astfel de aranjamente ar funcționa ca un mecanism pentru angajarea temporară a lucrătorilor străini, principalele motive par să fie că:
• Vizează sectoare specifice cu un deficit a forței de muncă;
• Există o cotă alocată;
• Este organizată recrutarea;
• Angajatorii sunt implicați masiv. Implicarea angajatorilor și a organizațiilor lor în implementarea acordurilor date contribuie semnificativ la eficiența acestora. Odată stabilite, acordurile necesită administrare specială pentru a asigura buna funcționare a acestora, inclusiv promovarea programului în țările de origine, recrutarea, testarea și certificarea solicitanților programului, gestionarea fluxului de date și distribuirea informațiilor în timp util între cele două țări, precum și asigurarea întregii logistici a călătoriilor (a se vedea practica Republicii Coreea).
În continuare vom formula propuneri de perfecționare a politicilor în materie de admitere a
lucrătorilor străini (Tabelul 16).
Tabelul 16. Măsuri de perfecționare a politicilor de admitere a lucrătorilor străini și a
mecanismului de acces a forței de muncă străină pe piața muncii din Republica Moldova
Măsura Actul legislativ vizat Argumentare
1. Amendarea cadrului legal prin introducerea instituției Agenției de muncă temporară (cu mențiunea expresă ce vizează posibilitatea angajării străinilor)
Codul Muncii al Republicii Moldova nr.154/2003
Această nouă formă ar putea
deveni un catalizator în procesul
admiterii lucrătorilor străini
2. Includerea unor referințe în cadrul legal ce ar viza posibilitatea implementării unor programe/scheme de angajare a lucrătorilor străini, dedicate anumitor sectoare ale economiei unde sunt înregistrate deficiențe în accesarea forței de muncă locale
Legea nr.105/2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj
Politicile țintite (regiune, sector, etc.) sunt mai viabile comparativ cu cele la nivel macro. Acestea pot avea propriile reguli calibrate la necesitățile reale ale angajatorilor. Mai mult, astfel de instrumente sunt mai puțin sensibile la indicatorii macroeconomici
3. Abilitarea autorităților de profil în gestionarea eventualelor programe/scheme de angajare a lucrătorilor străini, dedicate anumitor sectoare ale economiei unde sunt înregistrate deficiențe în accesarea forței de muncă locale
Legea nr.105/2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj Alte acte normative
O precondiție pentru implementarea cu succes a politicilor de admitere a lucrătorilor străini sub forma programelor/schemelor dedicate o reprezintă cadrul instituțional
4. Extinderea bazei care facilitează accesul în condiții generale a lucrătorilor cu o calificare mai înaltă, prin lărgirea numărului țărilor de origine a acestora (nu doar UE). La moment, un șir de
5. Legea nr.200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova
6. Ar pune la dispoziția
angajatorilor mai multe opțiuni
de angajare a lucrătorilor cu o
calificare mai înaltă
80
prevederi, care vizează accesul acestora, sunt dedicate exclusiv țărilor UE (conform Acordului de Asociere)
4. Extinderea bazei care facilitează accesul în condiții generale a lucrătorilor străini -prestatori de servicii în conformitate cu angajamentele GATS-OMC
Legea nr.200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova
Respectarea angajamentelor asumate în cadrul OMC, dar și extinderea posibilităților de angajare a lucrătorilor străini în domeniul prestării serviciilor
5. Simplificarea condițiilor de admitere pentru categoriile de lucrători străini cu o calificare mai înaltă, cum ar fi excluderea testului necesităților economice33 (în special dacă acest lucru contravine angajamentelor internaționale asumate în cadrul Acordului de Asociere și OMC)
Legea nr.200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova
Respectarea angajamentelor
asumate în cadrul OMC și
Acordul de Asociere, dar și
extinderea posibilităților de
angajare a lucrătorilor străini
6. Evaluarea posibilității dezvoltării unor programe/scheme dedicate de admitere a lucrătorilor străini (cu o calificare mai joasă), în afara condițiilor generale stipulate în cadrul legal
Cadru de reglementare nou
Evitarea distorsiunilor pe piața muncii, dar și alinierea elementelor fundamentale la necesitățile specifice:
- Definirea sectoarelor beneficiare;
- Definirea criteriilor de selecție a lucrătorilor;
- Gestionarea volumului (cote, testul pieței muncii, sistem bazat pe puncte);
- Gradul de mobilitate.
- Originea lucrătorilor etc.
7. Consolidarea sistemului instituțional în domeniul admisiei străinilor
- Corelarea procedurii de admisie cu cerințele/reglementările Schenghen și responsabilitățile asumate de Republica Moldova în cadrul AA
Sursa: elaborat de autori
5.6. Lista potențială de țări pentru atragerea forței de muncă străină
Un element important al politicilor publice de atragere a forței de muncă din străinătate
este identificare posibilelor țări de origine a migrației. Procesul de identificare și analiză a
potențialelor țări ca sursă de forță de muncă trebuie să preceadă negocierea unor acorduri
bilaterale privind migrația de muncă. Analiza și selectarea țărilor poate să se bazeze pe mai multe
criterii și să fie un proces destul de discreționar, iar un set minim de criterii care trebuie luați în
considerație, cel puțin din punct de vedere social – economic sunt:
33 Prin testul necesităților economice se înțeleg limitările de acces pe piață, cum ar fi: aplicarea testelor pieței muncii (chiar dacă sunt formale), salariile minime, necesitatea creării locurilor de muncă, deținerea unei cote în întreprindere cu o valoare minimă, etc.
81
• Diferența de venituri între țara de origine și cea de destinație a migrației. O
discrepanță de venituri este necesară, cel puțin din două motive. Unul este ca diferența de
salarii să asigure o atractivitate pentru potențialii imigranți în țara de destinație, iar al
doilea motiv este că în cazul unei diferențe nesemnificative fluxul de migrație o să fie doar
unul tranzitoriu. Un indicator indirect pentru a identifica discrepanța și lista de țări posibile
este valoarea Produsului Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor. De exemplu, în anul 2018
Republica Moldova avea un nivel de venituri echivalent cu 7271,6 USD curenți la paritatea
puterii de cumpărare (PPC) pe cap de locuitor. Un nivel echivalent sau mai mic al
veniturilor pe cap de locuitor se înregistrează în 50 țări a lumii, cu excepția unor state
insulare. Deci, conform primului criteriu de disparitate a veniturilor, aceste țări ar putea
servi drept potențială sursă de emigrație către Republica Moldova.
• Asigurarea unui nivel minim de sănătate publică a populației. Atragerea forței de
muncă străine implică mai multe riscuri, unul din care ține de sănătatea publică. În cazul
în care emigranții provin din țări cu un nivel înalt de răspândire a unor boli, e.g.
infecțioase, există riscul ca ei să servească drept canale de transmitere și să creeze o
anumită presiune pe sistemul public de sănătate din țara de destinație. La acest capitol
pot fi utilizați mai mulți indicatori pentru analiza situației în domeniul sănătății publice în
potențialele țări de origine, iar un indicator indirect ar putea fi prevalența HIV/SIDA (% din
populația de 15 – 49 ani). Un prag aproximativ pentru a plasa țara în grupul de risc ar fi
1% din populație în vârsta de 15 – 49 ani, deci toate țările care trec peste acest prag să
fie scoase automat din calcul din considerente legate de riscuri pentru sănătate publică.
• Asigurarea unui nivel minim de instruire a forței de muncă străină. Pentru ca forța de
muncă străină atrasă să poată fi integrată în procesele de producție și sociale în țara de
destinație, este necesar ca emigranții să aibă un anumit nivel minim de instruire. Un
criteriu de selectare a țărilor din acest punct de vedere poate să fie, de exemplu, rata de
alfabetizare a populației. Pragul minim utilizat poate varia, dar un minim necesar ar putea
fi rata de alfabetizare de 50%, o prioritate fiind dată țărilor cu un nivel de instruire mai
înalt.
• Numărul populației apte de muncă și numărul emigranților. Cu cât numărul populației
apte de muncă este mai mare, cu atât rezervele potențiale a forței de muncă străine sunt
mai ample, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. De asemenea, este
important de analizat și amploare migrației externe în potențialele țări de atragere a forței
de muncă. Cu cât procesul de migrație externă este deja dezvoltat, cu atât mai ușor o să
fie de organizat un canal adițional de migrație.
Analiza potențialelor țări de atragere a forței de muncă în Republica Moldova prin prisma
indicatorilor menționați reduce semnificativ numărul acestora. Din cele 50 de țări, care au un
nivel de venituri mai mici sau comparabile cu Republica Moldova, numărul acestora se reduce la
doar 17 dacă aplicăm indicatorii menționați mai sus (Tabelul 17).
Tabelul 17. Lista potențialelor țări pentru atragerea forței de muncă
Țara
PIB per capita (PPC, USD 2018)
Prevalența HIV/SIDA
(% din populația de
15-49 ani
Rata de alfabetizare
(% din populație 15+ ani)
Populația aptă de
muncă (mln., 15-64 ani)
Stocul migrației
externe (mii)
Remiteri (%
din PIB)
Potențială sursă
Afghanistan 1955,0 0,1 43,0 20,2 382,4 4,2 Nu
Angola 6452,4 2,0 n.a. 15,7 106,9 0,01 Nu
Bangladeșh 4371,8 0,1 73,9 108,3 1422,8 5,7 Da
Benin 2424,8 1,0 42,4 6,2 245,4 1,9 Nu
82
Burkina Faso
1984,9 0,7 41,2 10,4 704,7 3,2 Nu
Burundi 744,2 1,0 68,4 5,8 286,8 1,6 Nu
Cambodgia 4360,9 0,5 80,5 10,4 73,9 5,8 Da
Camerun 3785,1 3,6 77,1 13,8 382,0 0,9 Nu
Republica Central Africană
859,9 3,6 37,4 2,5 81,6 n.a. Nu
Ciad 1968,3 1,3 22,3 7,8 517,0 n.a. Nu
Republica Democrată Congo
932,2 0,8 77,0 42,7 545,7 3,9 Nu
(Aspecte de securitate)
Republica Congo
5662,1 2,6 80,3 2,9 393,0 n.a. Nu
Cote d’Ivore 4207,1 2,6 47,2 13,8 2175,4 0,8 Nu
Etiopia 2022,1 1,0 51,8 60,9 1072,9 0,5 Nu
Gambia 2612,0 1,9 50,8 1,2 192,5 12,5 Nu
Ghana 4746,7 1,7 79,0 17,7 399,5 5,4 Nu
Guinea 2504,9 1,4 n.a. 6,6 228,4 0,3 Nu
Guinea-Bissau
1799 3,5 n.a. 1,1 22,3 8,8 Nu
Haiti 1866,6 2,0 61,7 6,9 39,5 32,5 Nu
Honduras 5138,8 0,3 87,2 6,1 28,1 20,0 Da
India 7762,9 n.d. 74,4 903,1 5240,1 2,9 Da
Kenya 3467,6 4,7 81,5 29,7 1084,4 3,1 Nu
Republica Kârgâză
3884,7 0,2 99,6 4,0 204,4 33,2 Da
Laos 7439,6 0,3 84,7 4,5 22,2 1,3 Da
Lesotho 3219,5 23,6 n.a. 1,3 6,6 23,0 Nu
Liberia 1308,6 1,3 48,3 2,7 113,8 14,1 Nu
Madagascar 1891,3 0,3 74,8 14,8 32,1 3,1 Da
Malawi 1311 9,2 62,1 9,7 215,2 2,6 Nu
Mali 2316,7 1,4 35,5 9,5 363,2 6,0 Nu
Mauritania 4151,0 0,2 53,5 2,5 138,2 1,2 Da
Mozambic 1459,7 12,6 60,7 15,5 223,0 2,0 Nu
Myanmar 6674,0 0,8 75,6 36,4 73,3 4,0 Da
Nepal 3089,6 0,1 68,0 17,9 518,3 28,6 Da
Nicaragua 5533,6 0,2 82,6 4,2 40,3 11,5 Da
Niger 1063,4 0,3 n.a. 10,6 189,3 3,2 Condiționat
Nigeria 5990,9 1,5 62,0 104,6 1199,1 6,1 Nu
Pakistan 5567,1 0,1 59,1 128,2 3629,0 6,7 Da
Papua Noua Guinee
4336,2 0,8 n.a. 5,2 25,8 0,1 Condiționat
Rwanda 2251,6 2,5 73,1 7,0 441,5 2,7 Nu
Senegal 3785,5 0,5 51,9 8,5 263,2 10,1 Da
Sierra Leone 1602,0 1,5 43,2 4,3 91,2 1,5 Nu
Sudan 4767,7 0,2 60,7 23,4 503,5 1,0 Da
Tadjikistan 3449,8 0,2 n.a. 5,5 275,1 29,0 Da
Tanzania 3240,3 4,6 77,9 30,0 261,2 0,7 Nu
Togo 1773,9 2,3 63,7 4,4 276,8 9,2 Nu
Uganda 2038.1 5,7 76.5 21,8 749,5 4,5 Nu
Vietnam 7447,8 0,3 95,0 66,5 72,8 6,5 Da
Yemen 2575,1 0,1 n.a. 16,4 344,1 12,5
Nu (Aspecte de securitate)
Zambia 4223,9 11,3 86,7 9,2 127,9 0,4 Nu
Zimbabwe 3029,8 12,7 n.a. 7,9 398,9 6,0 Nu
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor Băncii Mondiale
Majoritatea țărilor, din care poate fi atrasă forță de muncă străină în Republica Moldova, se
află în Asia. Printre cele mai oportune destinații pot fi menționate India și Vietnam, care au un
număr mare de populație, inclusiv și cu un nivel înalt de instruire. Totodată, procesul de selectare
a țărilor pentru atragerea forței de muncă se bazează nu doar pe criterii pur economice, dar și pe
aspecte ce țin de cultură, cunoașterea unei limbi de circulație internațională etc.
Un criteriu important în selectarea țărilor de origine pentru atragerea forței de muncă
străine este situația din punct de vedere a securității naționale, aici putând fi excluse din
analiză așa țări ca, de exemplu, Yemen, în care actualmente este război civil. Menționăm că,
admiterea unor categorii de străini din țările vulnerabile ar putea pune în pericol regimul liberalizat
de vize de care dispune țara noastră.
83
5.7. Potențialele consecințe ale admiterii forței de muncă străine în Republica
Moldova
Creșterea migrației internaționale în ultimele decenii a oferit mai multă audiență
consecințelor economice, sociale și politice ale imigrației. O preocupare majoră în
dezbaterea publică este aceea că imigranții ar putea lua locuri de muncă de la băștinași, să le
reducă salariile și să contribuie negativ la finanțele publice. În același timp, ascensiunea mișcărilor
populiste a scos la lumină faptul că scepticismul față de imigranți s-ar putea să nu se bazeze doar
pe considerente economico-sociale, ci și pe considerente culturale.
5.7.1. Efectele asupra pieței muncii
Conform modelelor economice standard, imigrația de muncă poate afecta piața locală prin
creșterea numărului de lucrători. Această creștere reduce nivelul capitalului fizic pe lucrător,
ceea ce afectează negativ productivitatea muncii. Ca răspuns la o creștere a ofertei de forță de
muncă indusă de imigrație, salariul mediu al lucrătorilor scade. O presupunere importantă, care
stă la baza acestor rezultate preliminare, este că stocul de capital din economie este fixat.
Scăderea salariilor și creșterea ocupării forței de muncă implică revenirea la factorul
complementar, capitalul. Prin creșterea mai productivă a capitalului și a veniturilor proprietarilor
de capital, imigrația de muncă oferă un stimulent pentru ca capitalul să vină din străinătate, fie să
se acumuleze pe intern. Creșterea stocului de capital sporește productivitatea muncii și cererea
de forță de muncă, diminuând astfel efectele salariale dăunătoare inițiale provocate de șocul
ofertei de muncă. Imigrația de muncă nu numai că crește numărul agregat de lucrători, ci poate
schimba și compoziția de calificări ale forței de muncă și astfel structura salariilor în economie.
Lucrătorii străini pot afecta salariile lucrătorilor locali mai puțin calificați. Teoria economică
standard prevede că imigrația de muncă ar trebui să reducă salariile lucrătorilor concurenți (care
au abilități similare cu cele ale imigranților) și să le crească pe cele ale lucrătorilor complementari
(care completează pe cele ale imigranților, concomitent cu creșterea productivității). Acest lucru
implică faptul că un flux de imigranți slab calificați ar trebui să scadă salariile lucrătorilor locali slab
calificați și să le crească pe cele ale lucrătorilor cu înaltă calificare. Conform teoriei economice
standard, nici procesul de acumulare de capital local și nici fluxul liber de capital din străinătate nu
sunt suficiente pentru ca salariile grupurilor celor mai afectate (în acest caz, lucrătorii slab
calificați) să se recupereze pe deplin.
Imigrarea lucrătorilor cu înaltă calificare poate genera efecte pozitive. Imigrația, în special a
lucrătorilor cu înaltă calificare, poate afecta, de asemenea, productivitatea și salariile prin
contribuția sa la formarea capitalului uman și inovația în economiile primitoare. Dacă lucrătorii
imigranți cu înaltă calificare inventează noi tehnologii sau aduc noi idei din țările lor de origine,
este de așteptat ca imigrația să aibă un impact pozitiv asupra productivității și salariilor tuturor
lucrătorilor autohtoni. Impactul pozitiv al imigrației asupra inovației este un canal suplimentar, care
poate amortiza efectele inițiale ale imigrării pe piețele muncii. Până la urmă, imigrația cu înaltă
calificare poate afecta chiar pozitiv creșterea economică pe termen lung și poate genera câștiguri
nete pentru întreaga economie.
5.7.2. Efectele fiscale
Efectul fiscal al lucrătorilor străini este unul minim. Din practică, lucrătorii străini au un impact
fiscal minim asupra țărilor gazdă, deși impactul poate fi negativ la nivel local, acolo unde se
înregistrează o concentrare a imigranților. O viziune standard asupra chestiunii date ține de faptul
că lucrătorii străini (în special puțin calificați) au un profil fiscal net mai puțin favorabil decât nativii.
84
Acest lucru se datorează faptului că aceștia contribuie mai puțin la impozite și la securitatea
socială decât nativii și nu pentru că utilizează mai intens serviciile sociale.
Impactul fiscal este corelat la profilul imigranților. Totuși, factorii care afectează impactul
fiscal includ caracteristici ale populației imigrante, cum ar fi vârsta, calificarea, precum și motivul
migrației. Lucrătorii străini mai tineri și mai calificați au o contribuție fiscală pozitivă în țara gazdă,
în timp ce persoanele cu o vârstă mai înaintată, care au emigrat din motive familiale, pot avea un
impact fiscal net negativ, în special când pot deveni și beneficiari ai serviciilor sociale pe motivul
sănătății precare. În aceste condiții, o selectivitate mai mare a politicii de admitere a lucrătorilor
străini poate diminua riscurile fiscale menționate.
5.7.3. Efectele sociale și culturale
Politicile de coeziune socială au o importanță mare în procesul de admitere a lucrătorilor
străini. Este esențial să se ia în considerare modul în care diferite politici de admitere a
lucrătorilor străini pot afecta populația locală, fiind iminentă suplinirea acestora cu măsuri de
coeziune socială. Deși cadrul regulator al Republicii Moldova este recunoscut drept unul inovator
atât în zona CSI, dar și pentru un șir de state vest-europene34.
Pe lângă efectele economice ale imigrației de muncă există și ne-economice. Atunci când
imigranții intră într-o țară (în special în volum considerabil), aceștia pot schimbă structura
populației și pot impune externalități (pozitive sau negative) societății gazdă. După cum am văzut
mai sus, aceste externalități includ atât consecințele salariale, cât și cele fiscale. O altă
externalitate este efectul asupra compoziției culturale, rasiale, religioase sau etnice a țării gazdă,
care în anumite condiții poate conduce la manifestări xenofobe.
5.7.4. Impactul atragerii forței de muncă străină asupra economiei naționale
Majorarea numărului salariaților în piața muncii din Republica Moldova, inclusiv în baza
atragerii celor străini, va avea un impact pozitiv asupra activității antreprenoriale.
Determinarea efectelor micșorării/majorării forței de muncă s-a realizat ținând cont de următorul
mecanism de propagare:
Δ numărului de salariați→ Δ veniturilor din vânzări → Δ salariului net → Δ populației
ocupate
unde Δ reprezintă modificarea variabilei.
Pentru cuantificarea efectelor s-a ținut cont de parametrii, care au fost determinați în baza
estimărilor econometrice din Capitolul 4:
• Modificarea cu 1% a numărului salariaților din sectorul real duce la schimbarea cu 0,89% a
venitului din vânzări;
• La întârziere de un an modificarea cu 1% a numărului salariaților cauzează schimbarea cu
-0,15% a salariului net din sectorul real. De asemenea, peste un an modificarea veniturilor
din vânzări cu 1% cauzează schimbarea salariului cu 0,05%;
• Am estimat că creșterea cu 1% a salariului net în sectorul real determină creșterea cu
0,74% a salariului net mediu pe economie. Sporirea cu 1% a salariului din sectorul bugetar
cauzează majorarea cu 0,23% a salariului mediu net pe economie;
34 Profilul Migrațional Extins al Republicii Moldova 2014-2018
85
• Modificarea cu un 1% a salariului net pe economie duce la schimbarea numărului
populației ocupate cu 0,03%.
Au fost modelate 3 scenarii, care prevăd sporirea angajării în câmpul muncii din Republica
Moldova (Tabelul 18):
• Scenariul 1 – majorarea numărului salariaților din sectorul real cu 5%;
• Scenariul 2 – majorarea numărului salariaților din sectorul real cu 10%;
• Scenariul 3 – majorarea numărului salariaților din sectorul real cu 20%.
Tabelul 18. Efectele produse de majorarea numărului de salariați din sectorul real, %
Scenarii
Modificarea numărului
salariaților din sectorul real, %
Modificarea veniturilor din
vânzări, % (efect produs în
același an)
Modificarea salariului net în sectorul real, % (efect întârziat
cu un an)
Modificarea populației
ocupate, % (efect întârziat
cu 2 ani)
Scenariul 1 5 4,45 -0,5 -0,01
Scenariul 2 10 8,89 -1 -0,02
Scenariul 3 20 17,79 -2 -0,05
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
În rezultatul modelării s-a constatat că creșterea numărului salariaților va avea un impact
semnificativ asupra veniturilor din vânzări. De asemenea, sporirea ofertei de muncă va genera
o reducere a salariului, însă această diminuare nu va fi foarte mare. Astfel, o creștere a angajării
cu 20% se va transpune într-o reducere a salariului cu 2%. Impactul asupra populației ocupate
este și mai mic. S-a constatat că majorarea numărului muncitorilor are un impact minor asupra
reducerii populației ocupate. În toate scenariile contractarea populației ocupate este sub 1%.
5.7.5. Concluzii
Abordarea suplinirii cererii angajatorilor cu forță de muncă străină urmează a fi analizată
din perspectiva impactului social, dar și a relației cost-beneficiu. În acest sens menționăm că
atragerea forței de muncă străină în Republica Moldova este însoțită de o serie de riscuri, precum:
• costuri adiționale pentru integrare în societate a străinilor și membrilor familiilor acestora,
în cazul unei șederi de lungă durată. În mod special, vom evidenția costurile de protecție
socială, ținându-se cont de străinii, care potențial ar putea ajunge pe piața muncii din
Republica Moldova (țările din Asia și Africa);
• distorsionarea costului forței de muncă și nevalorificarea resurselor umane autohtone.
Dependența față de forța de muncă străină ieftină poate avea consecințe negative asupra
forței de muncă locale, în cazul în care statul va neglija necesitatea pregătirii forței de
muncă autohtone de a se integra pe piața muncii.
• scăderea nivelului securității și ordinii publice etc.
Luând în calcul riscurile enunțate, practica internațională ne sugerează că politica
migrațională a unui stat necesită a fi abordată din perspectiva necesităților, dar și a
riscurilor, astfel impunând anumite restricții sau limitări a accesului în țară fie în scop de
muncă, sau alt scop. Evidențiem că accesul necondiționat în piața forței de muncă din Republica
Moldova inevitabil va conduce la sporirea costurilor pentru stat odată cu demararea procedurii de
integrare sau reîntregire a familiei, care presupune accesul la sistemul de protecție socială,
servicii socio-culturale, dar și servicii de ocupare a forței de muncă.
86
CAPITOLUL 6. IMPACTUL PANDEMIEI COVID – 19 ASUPRA
PIEȚEI MUNCII
6.1. Pandemia COVID – 19 și piața muncii: tendințe și prognoze
Pandemia COVID – 19 este unul din cele mai mare șocuri pentru economia națională din
ultimele decenii. După anvergura și potențialele consecințe acest șoc poate fi comparat doar cu
criza economică din anul 2009. În pofida diferențelor și cauzelor diverse a acestor două crize
economice, există, însă, multe similitudini în privința canalelor de propagare a șocului exogen în
economia națională. Ca și în cazul crizei din 2009, factorii principali, care vor afecta piața muncii
din Republica Moldova, vor fi:
• Scăderea cererii pentru forța de muncă din cauza factorilor interni. În cazul
pandemiei acești factori țin de sistarea activității unor sectoare întregi ale economiei prin
decizii deliberate ale autorităților publice pentru a înceta răspândirea virusului. În acest
caz, automat a fost sistată activitatea companiilor și a persoanelor angajate. Multe din
aceste companii nu o să-și poată relua activitatea după anularea restricțiilor, ceea ce va
afecta negativ ocuparea și veniturile populației. Scăderea veniturilor în continuare va
influența negativ asupra cererii pentru produsele și serviciile prestate de companii, care
vor activa în perioada după scoaterea restricțiilor. Acest mecanism de transmitere a
șocului este similar și celui din 2009, când scăderea veniturilor populației a afectat negativ
creșterea economică.
• Scăderea cererii pentru forța de muncă din cauza factorilor externi. Factorii externi
țin de scăderea semnificativă a exporturilor din Republica Moldova, din cauza răspândirii
pandemiei în toate țările importatoare a produselor și serviciilor respective. Și în acest caz
sunt similitudini cu criza economică din 2009, care a fost una globală și a afectat
majoritatea destinațiilor de exporturi ale Republicii Moldova. Actualmente, în țara noastră,
spre deosebire de anul 2009, sunt câteva ramuri, care sunt mai tare integrate în lanțurile
valorice internaționale (de ex. textile, auto, servicii informatice) și vor suferi cu mult mai
puternic din cauza pandemiei. Drept rezultat, cererea pentru forța de muncă în ramurile
exportatoare va fi afectată negativ.
• Scăderea remiterilor și reîntoarcerea emigranților. Migrația externă și remiterile de
peste hotare joacă un rol important în susținerea creșterii economiei Republicii Moldova.
Toate țările, către care are loc migrația în scop de muncă din Republica Moldova, au fost
afectate de răspândirea COVID – 19, ceea ce va duce și la scăderea remiterilor din
aceste țări, și reîntoarcerea emigranților. Diminuarea transferurilor va afecta negativ
puterea de cumpărare a populației, deoarece această sursă de venituri deține o pondere
semnificativă în bugetele gospodăriilor, contribuind ulterior și la scăderea cererii pe intern.
Reîntoarcerea emigranților va mări oferta pe piața muncii locale, ceea ce va duce și la un
nivel mai înalt al șomajului din cauza cererii aflate în scădere.
În primele luni ale anului 2020 impactul prealabil al pandemiei COVID – 19 asupra pieței
muncii este comparabil cu efectele crizei din 2009, dar există și unele semne de îngrijorare.
Estimarea impactului este încă prematur de făcut din cauza lipsei multor date statistice, dar există
unele serii de date lunare ce pot oferi deja anumiți indici asupra evoluțiilor pe piața muncii. Datele
lunare, care pot fi utilizate, sunt cele colectate de către ANOFM privind numărul șomerilor și a
locurilor vacante disponibile. Analiza comparativă a numărului șomerilor, înregistrați în primele
patru luni ale 2020 cu aceeași perioadă ale anului 2009, arată că efectul cumulativ al pandemiei
87
asupra pieței muncii este mai mic decât al crizei economice din 2009. În primele patru luni a
anului 2009 numărul șomerilor înregistrați a crescut de 2 ori, în timp ce în același interval de timp
din 2020 creșterea a fost de 1,6 ori (Figura 79). Totodată, efectele actualei crize au început să fie
resimțite doar din aprilie 2020, ceea ce a dus la o creștere a numărului șomerilor înregistrați în
această lună tocmai cu 48% față de luna precedentă. Un astfel de ritm de creștere este cu mult
mai mare decât ratele lunare înregistrate în 2009 (în jur de 20 – 30 % față de luna precedentă). O
creștere explozivă a numărului șomerilor înregistrați în aprilie 2020 o să ducă la recuperarea
„decalajelor” față de tendințele din 2009.
Impactul pandemiei nu s-a resimțit încă puternic asupra numărului locurilor vacante în
economia națională. Către luna aprilie 2020 numărul locurilor vacante disponibile, practic, nu s-a
schimbat față de ianuarie, în timp ce scăderea înregistrată în aceeași perioadă a anului 2009 a
fost tocmai de 40%. De fapt, scăderea cererii în anul 2009 a început mai înainte de ianuarie, iar
tendințele din acest an indică asupra potențialelor evoluții a cererii după luna aprilie (Figura 80).
Dacă presupunem că șocul economic actual va avea aceeași anvergură ca și cel din 2009, atunci
dinamica negativă a numărului locurilor vacante va fi similară și în 2020, deci va urma o scădere
de cel puțin 30 – 40% în următoarele luni. Totodată, evoluțiile ulterioare depind de succesele în
combaterea răspândirii COVID-19 și momentul când vor fi ridicate restricțiile pentru agenții
economici.
Figura 79. Evoluția numărului șomerilor înregistrați la ANOFM (Ianuarie = 1)
Figura 80. Evoluția numărului locurilor vacante disponibile (Ianuarie = 1)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor ANOFM Sursa: Calculele autorilor în baza datelor ANOFM
Criza economică, cauzată de pandemia COVID – 19, va avea un impact de durată asupra
pieței muncii. Conform prognozelor efectuate în Capitolul 4, numărul populației ocupate în
economia națională va scădea în 2020 aproximativ cu 10% f-a-p. O restabilire a cererii față de
forța de muncă, la nivelul de până la criză, va avea loc doar către anul 2024 (Figura 81).
Scăderea cererii forței de muncă va conduce automat la creșterea numărului șomerilor cu un ritm
de peste 100% f-a-p, deci practic va avea loc o dublare a acestora către finele anului curent. Ca și
în cazul ocupării, diminuarea numărului șomerilor se prognozează să atingă nivelul de până la
criză doar către anul 2024. Astfel, ca și în cazul crizei economice din 2009, restabilirea
indicatorilor principali ai pieței muncii din Republica Moldova va dura câțiva ani.
Criza economică actuală va avea un impact semnificativ și negativ asupra structurii ofertei
forței de muncă. Din cauza scăderii cererii forței de muncă în următorii ani, multe persoane vor
deveni descurajate și inactive din punct de vedere economic. Numărul populației economic
inactive se prognozează să crească cu 11% f-a-p în 2020 și să revină la nivelul de până la criză
doar către 2023 (Figura 82). Asupra evoluției populației economic inactive va avea influență atât
impactul crizei economice, cât și procesele demografice ale populației. Însă, dacă excludem din
88
populația inactivă studenții/elevii și pensionarii, deci persoanele ce pot avea o prezență minimă pe
piața muncii, efectul crizei devine și mai pronunțat. Criza, cauzată de COVID – 19, va duce la o
majorare a populației inactive în grupul de vârstă 25 – 60 ani, deci a celor care potențial pot să
aibă rate înalte de participare pe piața muncii. Acest segment al populației inactive se
prognozează să crească în 2020 tocmai cu 30% f-a-p, după care va urma o diminuare, dar către
2025 numărul acestora va fi, totuși, mai mare decât până la criză. Printre factorii, care vor
contribui la creșterea numărului populației inactive, pe lângă descurajarea celor prezenți pe piața
muncii, va fi și reîntoarcerea parțială a emigranților.
Figura 81. Prognoza evoluției numărului populației ocupate (mii, axa din stânga) și a șomerilor (mii, axa din dreapta)
Figura 82. Prognoza evoluției populației economic inactive totale și componentei care nu include studenții & pensionarii (2019 = 1)
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
Criza economică va cauza diminuarea migrației în căutarea unui loc de muncă peste hotare
și revenirea parțială a celor care deja au plecat, dar aceste tendințe nu vor fi de durată. Din
cauza pandemiei COVID – 19, toate țările de destinație a migrației din Republica Moldova în
căutarea unui loc de muncă se vor ciocni cu scăderea cererii față de forța de muncă. Acest șoc
poate să conducă la reîntoarcerea unui număr estimativ de până la 160 mii persoane.35 Totodată,
păstrarea decalajului de dezvoltare economică dintre Republica Moldova și țările de destinație a
migrației externe, dar și revigorarea economică a acestora, vor duce la relansarea proceselor de
migrație în anii următori. Evoluția, cel mai probabil, va fi similară celei după criza din 2009, când
migrația externă nu s-a diminuat semnificativ, dar au avut loc schimbări în geografia migrației.
Drept rezultat al crizei din 2020, unele din țări de destinație a migrației din Republica Moldova vor
fi mai afectate și vor pierde din atractivitate, precum Federația Rusă și Italia. O parte din emigranți
se vor reorienta către alte destinații, precum Germania. Totodată, pe termen scurt reîntoarcerea
emigranților va crește presiunea pe piața muncii din Republica Moldova, ceea ce va necesita un
set de politici publice din partea Guvernului de atenuare a șocului economic.
6.2. Politici de diminuare a impactului pandemiei COVID – 19
Pandemia COVID – 19 are un impact major asupra pieței muncii din Republica Moldova,
fiind necesar un răspuns prompt și de anvergură din partea statului pentru a atenua
consecințele sale. După cum a fost menționat mai sus, canalele de propagare a șocului
35 Această cifră se poate estima în baza (i) stocului de emigranți de aproximativ 1 milion persoane estimat de Banca Mondială (https://www.worldbank.org/en/topic/migrationremittancesdiasporaissues/brief/migration-remittances-data) și (ii) rezultatelor sondajul sociologic IDIS Viitorul/CBS – AXA, din care reiese că 1/6 de emigranți planifică să se reîntoarcă (http://viitorul.org/files/blog/2004_Sondaj_COVID-19_04.pdf).
89
economic, cauzat de COVID -19, au multe similitudini cu criza din 2009, ceea ce poate ușura
procesul de elaborare și implementare a unor politici. Totodată, există și diferențe ce țin de
închiderea unor sectoare întregi ale economiei pentru a stopa propagarea virusului, care trebuie
luate în calcul la elaborarea răspunsului din partea statului. Politicile potențiale pentru diminuarea
impactului crizei economice trebuie să se axeze pe: (i) susținerea companiilor; (ii) menținerea
locurilor de muncă; (iii) acordarea ajutorului social persoanelor afectate de criză; (iv) valorificarea
potențialului economic al emigranților.
Pentru diminuarea impactului crizei, Guvernul Republicii Moldova a aprobat un set de
măsuri economice pe termen scurt, inclusiv ce țin de piața muncii. Printre măsurile principale
se numără majorarea cuantumului de șomaj până la 2775 lei lunar, în perioada stării de urgență
(echivalent cu salariul minim în sectorul real al economiei), dar și extinderea categoriilor de
persoane ce pot solicita acest ajutor de șomaj. De exemplu, la ajutor de șomaj puteau pretinde și
persoanele revenite de peste hotare.
Întreprinderile și organizațiile necomerciale, care au instituit șomaj tehnic și/sau staționare
și care și-au sistat total sau parțial activitatea, în conformitate cu deciziile Comisiei
naționale extraordinare de sănătate publică și/sau cu dispozițiile Comisiei pentru situații
excepționale, puteau solicita subvenții în perioada stării de urgență. Subvenția se acordă în
mărimea sumei achitate a impozitului pe venit, a contribuțiilor de asigurări sociale de stat
obligatorii și a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în formă de contribuție
procentuală datorate de angajator și salariat aferent indemnizației/salariului acordat salariaților
aflați în șomaj tehnic și/sau staționare. Pentru subiecții subvenției, care și-au sistat total sau parțial
activitatea, alții decât cei specificați mai sus, se acordă o subvenție în mărime de 60% din
subvenția vizată.36
Recent, Guvernul Republicii Moldova a aprobat și alte măsuri pe termen scurt ce au scopul
să reducă impactul COVID-19 asupra pieței muncii. Astfel, pentru depășirea consecințelor
pandemiei, au fost aprobate subvenții pentru șomerii care necesită: (i) suport suplimentar pe piața
muncii (1000 subvenții); (ii) stagii profesionale (950 subvenții); (iii) instruirea la locul de muncă
(350 șomeri) și (iv) inițierea unei afaceri de către șomeri (22 subvenții). Aceste măsuri vor avea un
impact pozitiv asupra diminuării șocului economic, dar sunt necesare și alte acțiuni atât pe termen
scurt (în cazul unui nou val de infectări prognozat pentru toamna-iarna 2020), cât și pe termen
mediu.37
Experiența internațională de diminuare a impactului pandemiei poate fi preluată și ajustată
și pentru Republica Moldova. Principalele măsuri, care pot fi transpuse în țara noastră, țin de
atenuarea pe termen scurt a impactului COVID-19, cauzat de închiderea instituțiilor educaționale,
prin oferirea unui suport financiar părinților și compensărilor pentru companiile ce oferă concedii
pentru acești părinți.
În aceiași ordine de idei, este oportun de extins mecanismele de suport financiar pentru un
spectru cât mai larg de lucrători. Printre măsurile de susținere a populației se pot regăsi
relaxarea criteriilor de eligibilitate pentru ajutorul de șomaj. Această revizuire a criteriilor poate fi
inclusă într-un mecanism discreționar de relaxare în momentele de crize economice pe viitor, nu
doar aplicabil crizei legate de COVID – 19, prin revizuirea cadrului normativ existent. Pe termen
mediu, pentru menținerea și crearea locurilor de muncă noi este recomandabil de revizuit
mecanismul de alocare a subvențiilor, existent în cadrul normativ în vigoare (Tabelul 19).
36 Măsuri aprobate în Legea 56/2020 privind instituirea unor măsuri de susținere a cetățenilor și a activității de întreprinzător în
perioada stării de urgență și modificarea unor acte normative 37 Măsuri incluse în Planul național de acțiuni pe anul 2020 pentru implementarea Strategiei naționale privind ocuparea forței de muncă pentru anii 2017 – 2021, aprobat la ședința Guvernului din 13.05.2020
90
Tabelul 19. Propuneri de politici de combatere a crizei cauzate de COVID – 19
Politici Țara Aplicabilitatea în Republica Moldova
Orizontul aplicabilității
I. Măsuri de susținere a companiilor
Program de lucru redus cu 10% și cu păstrarea nivelului de salarizare la un nivel de 80-90%. Angajatorii plătesc numărul orelor lucrate efectiv, restul sumei este achitat din bugetul public
Austria Introducerea mecanismului de program de lucru redus în legislația națională, dar și opțiunea de a compensa o parte din cheltuieli pentru angajatori pe o anumită perioadă (de ex. pe perioada stării de urgență). Combinarea mecanismului de program de lucru redus cu compensarea parțială a cheltuielilor va permite menținerea cererii și veniturilor salariaților
Termen scurt, în special în cazul unui nou val al pandemiei
Obligația companiilor, care au început activitatea după relaxarea parțială a restricțiilor, să asigure măsuri anti-epidemiologice de protecție pentru angajați și asigurarea transportului
Armenia Analiza sectoarelor, care pot activa în caz de pandemie cu reducerea riscurilor pentru sănătatea publică, prin prisma implementării măsurilor anti – epidemiologice necesare. Pentru astfel de întreprinderi cheltuielile pentru măsurile de protecție (măști, dezinfectanți, vizoare etc.) se propune să fie compensate din contul bugetului public
Termen scurt, în special în cazul unui nou val al pandemiei
Perioada de aplicare a programului de lucru redus cu rate speciale de impozitare (cuantum unic pentru impozit pe venit și o sumă fixă pentru contribuțiile sociale) a fost extinsă de la 70 la 115 zile
Germania Replicarea mecanismului după analiza comparativă a practicilor existente și particularităților pieței muncii din Republica Moldova
Termen mediu, în special pentru combaterea efectelor crizei
II. Măsuri de menținere a locurilor de muncă
Subvenții pentru menținerea locurilor de muncă până la 70/90% din salariul lunar, dar nu mai mult de un anumit plafon. Angajatorii, care au beneficiat de subvenții, trebuie să mențină cel puțin 50% din locurile de muncă compensate min 3 luni după finalizarea programului de subvenții
Lituania Este recomandabil de replicat și în Republica Moldova prin revizuirea condițiilor de alocare a subvențiilor, stipulate în Regulamentul privind subvenționarea creării locurilor de muncă (HG nr. 1145/2017). Este oportun de revizuit vârsta subiecților subvențiilor, activitățile pentru care nu se aplică subvențiile, criteriile de eligibilitate etc.
Termen scurt și mediu pentru combaterea efectelor crizei
Subvenții pentru noile locuri de muncă în cadrul IMM în mărime de 70% din salariul minim pe economie pentru o perioadă de cel puțin 6 luni
Muntenegru Cuantumul de subvenție, stipulat în Regulamentul privind subvenționarea creării locurilor de muncă (HG nr. 1145/2017), să fie revizuit ca % din salariu, dar cu stabilirea unui plafon. De asemenea, este oportun de
Termen scurt și mediu pentru combaterea efectelor crizei
91
inclus pentru subvenționare și reangajarea salariaților, concediați în prima jumătate a anului 2020
III. Măsuri de suport social pentru populația ocupată
Posibilitatea pentru angajații cu copii de până la 14 ani sau cu persoane cu dizabilități la întreținere să-și ia un concediu suplimentar cu o durată de până la 3 săptămâni. Guvernul compensează 1/3 din salariu pentru acești angajați
Austria Măsura poate fi replicată cu specificarea unei perioade concrete pentru care se aplică compensarea cheltuielilor pentru concediul suplimentar. Măsura este necesară pentru a diminua consecințele negative legate de închiderea instituțiilor educaționale
Termen scurt, în special în cazul unui nou val al pandemiei
Suport financiar (indemnizație de aproximativ 1,8 USD pe zi) pentru persoanele ocupate pe cont propriu, care au copii de vârsta 6 – 13 ani
Republica Cehă
Măsura poate fi replicată cu analiza cuantumului și a perioadei de achitare a suportului financiar pentru persoanele ocupate pe cont propriu, care au copii pînă la 13 ani
Termen scurt, în special în cazul unui nou val al pandemiei
Părinții, care îngrijesc de copii infectați și aflați în carantină cu vârsta de până la 16 ani, pot solicita concediu medical
Finlanda Este posibil de replicat, dar este necesar de analizat și corelat cu măsura de compensare părinților a concediilor suplimentare de odihnă
Termen scurt, în special în cazul unui nou val al pandemiei
Plăți în mărimea minimului de existență pentru persoanele ocupate pe cont propriu, activitatea cărora a fost afectată de criză. Criteriul de eligibilitate este plata contribuțiilor sociale pentru o perioadă de cel puțin 3 luni pe parcursul ultimilor 12 luni înainte de declararea stării de urgență
Lituania Susținerea persoanelor ocupate pe cont propriu, activitatea cărora a fost afectată de criză, cu condiția că au plătit contribuții sociale de cel puțin o lună pe parcursul anului precedent. De asemenea, este oportună extinderea accesului acestor persoane la fondurile de susținere a IMM-urilor
Termen scurt și mediu pentru combaterea efectelor crizei
Persoanele, aflate în concediu din cont propriu pe o durată de cel puțin 30 zile, sunt eligibile pentru ajutorul de șomaj
Israel Ajutorul de șomaj poate fi extins pentru persoanele, care se află în concediu din cont propriu pe o anumită perioadă minimă, precum și pentru persoanele cu contract de muncă suspendat. Plata ajutorului pentru aceste categorii de persoane poate fi făcută de exemplu doar pe perioada stării de urgență
Termen scurt, în special în cazul unui nou val al pandemiei
Majorarea cuantumului pentru ajutorul de șomaj și extinderea categoriilor de persoane ce pot beneficia de acest ajutor
Republica Moldova
Extinderea perioadei de alocare a ajutorului de șomaj în cuantum de 2775 lei și după perioada stării de urgență. Relaxarea criteriilor de eligibilitate pentru ajutorul de șomaj se poate de inclus într-un mecanism discreționar,
Termen scurt și mediu pentru combaterea efectelor crizei
92
aplicabil în perioadele de crize economice, prin revizuirea cadrului de reglementare
IV. Măsuri de valorificare a potențialului economic al emigranților
Implementarea programului „PARE 1 + 1”
Republica Moldova
Este oportună revizuirea criteriilor de eligibilitate și de finanțare în cadrul programului „PARE 1 + 1”. Printre criteriile, care pot fi revizuite, este introducerea posibilității de prezentare a declarației pe propria răspundere în loc de contract de muncă și documentul de proveniență a banilor, dar și raportul de co-finanțare din bugetul public. Această simplificare a procedurii ar putea fi implementată doar pe o durată limitată, de ex. pentru anii 2020 - 2021
Termen scurt și mediu pentru combaterea efectelor crizei
Sursa: compilarea autorilor în baza datelor Organizației Internaționale a Muncii
Măsurile propuse mai sus se referă doar la aspectele ce țin de relațiile de muncă,
presupun un cost sporit pentru finanțele publice și trebuie corelate și analizate prin prisma
posibilităților bugetului public național din Republica Moldova. În pachetul de susținere a
mediului de afaceri pot să se regăsească și diferite măsuri cu caracter fiscal și de ajutor financiar
din partea statului pentru a menține activitatea agenților economici, fără a avea anumite
condiționalități referitor la păstrarea locurilor de muncă.
93
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Tendințele de lungă durată pe piața muncii a Republicii Moldova reflectă schimbările
structurale și oscilațiile ciclice ale economiei naționale. Pe parcursul ultimilor două decenii
indicatorii principali, ce descriu situația pe piața muncii, au suferit schimbări semnificative atât din
punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. În pofida unor oscilații în valorile acestor indicatori, în
unele perioade destul de impresionante, pe piața muncii s-au cristalizat câteva tendințe principale.
Tendințele acestea au mai mult un caracter negativ și pot fi interpretate ca provocări pentru
creșterea economică pe termen mediu și lung. Astfel, printre principalele tendințe și provocări,
identificate pe piața muncii a Republicii Moldova, pot fi enumerate următoarele:
• Îmbătrânirea populației și declinul demografic. Potențialul demografic al Republicii
Moldova erodează continuu pe parcursul ultimilor două decenii din cauza migrației externe
sporite și sporului natural negativ. Ambii acești factori au generat un declin al populației
Republicii Moldova (fără malul stâng al râului Nistru) cu aproximativ 25%, fără a fi careva
indici de inversare sau temperare semnificativă a acestor tendințe negative. Declinul
populației va avea o influență tot mai mare asupra pieței muncii, deoarece va duce la
diminuarea cantitativă și calitativă a ofertei forței de muncă. Astfel, pe termen mediu și
lung vor necesare măsuri de compensare a declinului demografic, iar printre opțiunile, care
pot analizate, este și atragerea forței de muncă străină.
• Nivelul jos de activitate economică a populației. Ratele de activitate a populației în
vârsta aptă de muncă în Republica Moldova s-au diminuat pe parcursul ultimilor două
decenii de la 60% până la un nivel de aproximativ 40%, cu o ușoară recuperare în ultimii
ani. Acest nivel al activității economice este foarte mic și a fost cauzat de coincidența a
câtorva factori atât economici, cât și demografici. Factorii economici au fost legați de faptul
că cererea față de forța de muncă, pe parcursul marii părți a perioadei de după anul 2000,
a fost mai mică decât potențiala ofertă a forței de muncă. Această discrepanță a dus la
majorarea migrației externe a populației apte de muncă. Factorii demografici, ce au
influență la ratele de activitate, sunt creșterea ponderii populației în vârstă, care are un
nivel scăzut de participare pe piața muncii. Din cauza acestor factori, care vor persista pe
termen mediu, majorarea activității economice a populației apte de muncă va rămâne o
provocare pentru politicile publice.
• Progrese nesemnificative în promovarea ocupării calitative și productive. Pe lângă
provocările legate de indicatorii cantitativi ai pieței muncii menționați mai sus, există și
probleme și cu cei calitativi. Unul din acești indicatori este ponderea populației ocupate
informal, care după o perioadă de diminuare a început să crească din nou în ultimii ani. De
fapt, ocuparea informală s-a concentrat pe parcursul timpului tot mai mult în agricultură și
în construcții. Creșterea ocupării informale, în special din contul agriculturii, indică asupra
caracterului lent în schimbările structurale necesare în economia națională. În pofida
faptului că pe parcursul timpului au avut loc schimbări importante ale ocupării pe
principalele activități economice, structura cererii pentru diferite calificări nu s-a schimbat
esențial. Pe piața muncii continuă să predomine locurile de muncă ce necesită competențe
joase sau medii (peste 70% din total), iar ponderea locurilor de muncă ce necesită
competențe înalte a crescut foarte lent.
• Concentrarea ocupării în întreprinderile micro și în activitățile necomercializabile. În
perioada după 2007, pentru care sunt datele statistice disponibile, ocuparea a crescut
exclusiv doar în întreprinderile micro (0 – 9 salariați). Ponderea ocupării în aceste
94
întreprinderi a crescut de la 12,7% în 2007 la 20,7% în 2018, ponderea putând, însă, fi mai
mare dacă ar fi disponibilă și statistica pe întreprinderile respective din agricultură. Aceste
tendințe scot în evidență o tendință îngrijorătoare că întreprinderile micro nu reușesc să
crească la talie medie și mare. O concentrare excesivă o ocupării în întreprinderile micro
are un impact negativ și asupra competitivității și productivității muncii, deoarece se pierde
factorul economiilor de scară. O consecință colaterală a acestor tendințe este crearea
locurilor de muncă în activitățile economice necomercializabile, deci în acelea care nu sunt
implicate în comerțul transfrontalier. Deși nivelul de ocupare în activitățile comercializabile
a crescut în ultimii ani, ponderea lor rămâne doar 30% din totalul locurilor de muncă.
Astfel, suportul activităților economice comercializabile și a întreprinderilor mijlocii ar fi o
prioritate pentru asigurarea schimbărilor structurale pe piața muncii.
• Păstrarea și amplificarea decalajelor regionale. În pofida faptului că pe parcursul
ultimului deceniu au fost înregistrate anumite tendințe de convergență la principalii
indicatori ai pieței muncii, discrepanțele rămân mari. Se evidențiază întâietatea mun.
Chișinău și raioanelor din jurul municipiului, în care în ultimii ani a crescut numărul
salariaților. De asemenea, pe parcursul timpului în Chișinău și regiunea Centru s-a
diminuat ocuparea informală. Dinamica a fost însă inversă în regiunea de Nord și Sud,
unde numărul salariaților a continuat să se diminueze și a crescut ocuparea informală.
Aceste tendințe agregate pentru regiunile Nord și Sud nu au putut fi inversate de dinamica
pozitivă în unele unități teritorial administrative, precum mun. Bălți. Astfel, creșterea
discrepanțelor regionale rămâne o provocare semnificativă pe termen mediu și lung pentru
dezvoltarea durabilă a economiei naționale.
• Creșterea deficitului și lipsa rezervelor accesibile a forței de muncă. Creșterea
economică până în anul 2020 și declinul ofertei forței de muncă a generat un deficit al
forței de muncă echivalent cu 5000 persoane. Potențial, acoperirea acestui deficit este
posibilă doar din contul unor categorii ale populației economic inactive sau prin atragerea
forței de muncă străină. O consecință a atragerii forței de muncă străine va fi stagnarea
salariilor pentru anumite categorii de lucrători, ceea ce va descuraja în continuare măsurile
de atragere pe piața a muncii persoanelor inactive.
• Impactul semnificativ și de durată al pandemiei COVID – 19 asupra pieței muncii.
Șocul economic, cauzat de virusul COVID – 19, va avea un impact asupra pieței muncii
comparabil cu criza economică din 2009. Printre consecințele șocului vor fi dublarea
șomajului și scăderea ocupării, iar nivelul de până la criză va fi atins doar către anii 2024 –
2025. De asemenea, șocul economic va duce și la creșterea pe termen mediu a populației
economic inactive, ceea ce va acutiza problema deficitului forței de muncă după perioada
de restabilire economică. Astfel, pe termen scurt sunt necesare măsuri prompte și de
anvergură pentru a diminua consecințele negative ale crizei economice.
Tendințele pe piața muncii, evidențiate mai sus, necesită un spectru larg de intervenții
pentru a reduce decalajele, a contracara riscurile și provocările caracteristice pieței muncii
din Republica Moldova la momentul actual. Principalele recomandări de politici, structurate în
câteva grupuri majore, sunt prezentate în Tabelul 20.
95
Tabelul 20. Recomandări de politici și intervenții pentru îmbunătățirea situației pe piața muncii din Republica Moldova
Măsura
Actul normativ Argumentarea
I. Măsuri de absorbție a rezervelor interne de forță de muncă
1.Ajustarea prevederilor ce țin de concedierea individuală și colectivă la nivelul mediu al țărilor din regiune
Codul Muncii al Republicii Moldova nr.154/2003
Relaxarea parțială a prevederilor ce țin de concedierea individuală și colectivă la nivelul mediu al țărilor din vecinătate va flexibiliza relațiile de muncă și va spori atractivitatea țării pentru companiile străine. Flexibilizarea va avea un impact pozitiv și asupra ocupării informale
2. Revizuirea mecanismului de susținere a întreprinderilor mici și mijlocii. Introducerea mecanismelor ce ar stimula creșterea companiilor de la nivel micro la nivel mediu
HG nr. 828 din 20.08.2018 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la Fondul de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici și mijlocii
Revizuirea mecanismului ar presupune introducerea unor condiții mai relaxante de garantare pentru întreprinderile, care au beneficiat anterior de scheme de garantare și care demonstrează o creștere a ocupării și cifrei de afaceri. Acest mecanism va permite susținerea creșterii în timp a companiilor de la nivel micro la cel mediu, cu accente pe cele din activitățile economice comercializabile
3. Analiza oportunității introducerii mecanismului de alocare a ajutorului de șomaj din contul economiilor angajatului în baza experienței din Chile38
Legea nr.105/2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj Cadru de reglementare nou
Pe parcursul duratei de angajare un procent anumit din salariu este depus de către angajator într-un cont separat. La sfârșitul relației contractuale suma depozitată se utilizează drept ajutor de șomaj până a fi alocate sursele din bugetul public. Această formă de asigurare diminuează presiunea pe bugetul public, dar și creează stimulente pentru formalizarea relațiilor de muncă
4. Asigurarea unui grad mai mare de incluziune pe piaţa muncii a grupurilor social-vulnerabile (minorități naționale, persoane cu dizabilități, deținuți, familii monoparentale etc.)
• promovarea conceptului de angajare asistată în cadrul normativ și la nivel de implementare
• facilitarea angajării în cîmpul muncii a persoanelor social-vulnerabile de către ANOFM, partenerii de dezvoltare, ONG etc.
• campanii de informare privind incluziunea pe piaţa muncii a grupurilor social-vulnerabile
Legea nr.105/2018 cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă și asigurarea de șomaj Hotărîrea Guvernului nr.1276/2018 pentru aprobarea procedurilor privind accesul la măsurile de ocupare a forței de muncă;
Asigurarea incluziunii mai mari pe piaţa muncii a grupurilor social-vulnerabile va contribui la integrarea acestor grupuri în piața muncii oficială și reducerea deficitului forței de muncă
38 http://documents.worldbank.org/curated/pt/262071468329399756/pdf/378040CL0Unemp1nce0SP0061201PUBLIC1.pdf
96
5. Atragerea tinerilor din grupul NEET, inclusiv celor inactivi, pe piața muncii prin implementarea unor mecanisme de stimulare a agenților economici. Aceste mecanisme ar ține de compensarea costurilor de ucenicie și practică a tinerilor în companii, precum și promovarea mai activă a învățămîntului dual. Un alt mecanism de stimulare a agenților economici ar fi aplicarea unui salariu minim mai mic pentru ucenici și/sau tineri care trec practica în companie.
HG nr. 1145 din 20.12.2017 pentru aprobarea Regulamentului privind subvenționarea creării locurilor de muncă HG nr. 70 din 22.01.2018 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la organizarea programelor de formare profesională tehnică prin învățământ dual HG nr. 165 din 09.03. 2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real Cadru de reglementare nou
Practica internațională arată că mecanismele de subvenționare a tinerilor și a programelor de ucenicie/practică în cadrul întreprinderilor au un impact pozitiv.39În acest sens, se pot transpune politici de subvenționare a locurilor deschise pentru ucenici și/sau practica de producție, inclusiv și în cadrul învățământului dual. Acest mecanism ar putea complementa deja sistemul actual de subvenționare a locurilor de muncă și s-ar baza pe unele criterii de vârstă (18 – 24 ani), numărul locurilor de practică/ucenicie deschie (e.g. peste 10 locuri), criteriul de marginalitate (e.g. în anul următor să fie alocate subvenții doar pentru un număr adițional de ucenici existenți la începutul perioadei). Este oportun de analizat și diminuarea salariilor minime pentru aceste categorii de tineri (e.g. 50% din cuantumul minim garantat în sectorul real în primul an). Se propune extinderea programului de subvenționare și pentru studenții universităților.
6.Extinderea rețelei de creșe publice pentru a contribui la creșterea participării femeilor, inactive din motivul îngrijirii copiilor și responsabilităților familiale
- Lipsa infrastructurii publice dezvoltate pentru educația timpurie pentru copiii de vârsta 0-2 ani este un factor care contribuie la un nivel de participare mai jos a femeilor pe piața muncii. Extinderea rețelei de creșe ar contribui la o activizare a acestora pe piața muncii.
7.Promovarea reformelor educaționale pe toate nivelurile sale în vederea sporirii calității forței de muncă. Printre prioritățile reformei educaționale trebuie să fie ajustarea în continuare a curiculei, cu accent sporit pe tehnologiile informaționale și de comunicare. De asemenea, este critic de îmbunătățit procesul de predare în instituții și de promovat cooperarea mai strânsă cu sectorul real al economiei.
- Este necesar de promovat reformele pe toate nivelurile educaționale, luând în considerație că la indicatorii de calitate sistemul național rămâne în urmă față de țările din regiune. Printre priorități ar fi reforma radicală a sistemului terțiar cu accent pe calitate, curiculă, stimularea cercetării și cooperarea cu agenții economici. Aici este oportun de analizat modelul german, în care există universități concentrate pe pregătirea studenților pentru industrie, cu programe de învățământ dual, și universități concentrate pe cercetare. În condițiile schimbărilor rapide în
39 https://read.oecd-ilibrary.org/social-issues-migration-health/society-at-a-glance-2016_9789264261488-en#page1
97
economie, pe piața muncii este critic de dezvoltat și promovat conceptul de învățare pe tot parcursul vieții, punând accent pe însușirea tehnologiilor informaționale.
II. Măsuri de acces a forței de muncă străine pe piața muncii (pe termen mediu)
1. Amendarea cadrului legal prin introducerea instituției Agenției de muncă temporară (cu mențiunea expresă ce vizează posibilitatea angajării străinilor)
Codul Muncii al Republicii Moldova nr.154/2003
Această nouă formă ar putea deveni
un catalizator în procesul admiterii
lucrătorilor străini.
2. Includerea unor referințe în cadrul legal ce ar viza posibilitatea implementării unor programe/scheme de angajare a lucrătorilor străini, dedicate anumitor sectoare ale economiei unde sunt înregistrate deficiențe în accesarea forței de muncă locale
Legea nr.105/2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj
Politicile țintite (regiune, sector, etc.) sunt mai viabile comparativ cu cele la nivel macro. Acestea pot avea propriile reguli calibrate la necesitățile reale ale angajatorilor. Mai mult, astfel de instrumente sunt mai puțin sensibile la indicatorii macroeconomici.
3. Abilitarea autorităților de profil în gestionarea eventualelor programe/scheme de angajare a lucrătorilor străini, dedicate anumitor sectoare ale economiei unde sunt înregistrate deficiențe în accesarea forței de muncă locale
Legea nr.105/2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj Alte acte normative
O precondiție pentru implementarea cu succes a politicilor de admitere a lucrătorilor străini sub forma programelor/schemelor dedicate o reprezintă cadrul instituțional
4. Extinderea bazei care facilitează accesul în condiții generale a lucrătorilor cu o calificare mai înaltă, prin lărgirea numărului țărilor de origine a acestora (nu doar UE). La moment un șir de prevederi care vizează accesul acestora sunt dedicate exclusiv țărilor UE (conform Acordului de Asociere)
7. Legea nr.200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova
8. Ar pune la dispoziția angajatorilor
mai multe opțiuni de angajare a
lucrătorilor cu o calificare mai înaltă.
5. Extinderea bazei care facilitează accesul în condiții generale a lucrătorilor străini - prestatori de servicii în conformitate cu angajamentele GATS-OMC
Legea nr.200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova
Respectarea angajamentelor asumate în cadrul OMC, dar și extinderea posibilităților de angajare a lucrătorilor străini în domeniul prestării serviciilor
6. Simplificarea condițiilor de admitere pentru categoriile de lucrători străini cu o calificare mai înaltă, cum ar fi excluderea testului necesităților economice40 (în special dacă acest lucru contravine angajamentelor internaționale asumate în cadrul Acordului de Asociere și OMC)
Legea nr.200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova
Respectarea angajamentelor
asumate în cadrul OMC și Acordul
de Asociere, dar și extinderea
posibilităților de angajare a
lucrătorilor străini
7. Evaluarea posibilității dezvoltării unor programe/scheme dedicate de admitere a lucrătorilor străini (cu o calificare mai joasă), în afara
Cadru de reglementare nou
Evitarea distorsiunilor pe piața muncii, dar și alinierea elementelor fundamentale la necesitățile specifice:
40 Prin testul necesităților economice se înțeleg limitările de acces pe piață, cum ar fi: aplicarea testelor pieței muncii (chiar dacă sunt formale), salariile minime, necesitatea creării locurilor de muncă, deținerea unei cote în întreprindere cu o valoare minimă, etc.
98
condițiilor generale stipulate în cadrul legal
- Definirea sectoarelor beneficiare;
- Definirea criteriilor de selecție a lucrătorilor;
- Gestionarea volumului (cote, testul pieței muncii, sistem bazat pe puncte);
- Gradul de mobilitate.
- Originea lucrătorilor etc.
8. Consolidarea sistemului instituțional în domeniul admisiei străinilor
Corelarea procedurii de admisie cu cerințele/reglementările Schenghen și responsabilitățile asumate de Republica Moldova în cadrul Acordului de Asociere
III. Măsuri de combatere a crizei cauzate de COVID - 19
1. Introducerea mecanismului cu privire la programul de lucru redus în legislația națională
Codul Muncii al Republicii Moldova nr.154/2003
Replicarea mecanismului urmare analizei comparative a practicilor existente și particularităților pieței muncii din Republica Moldova. Implementarea acestui mecanism va face mai flexibil răspunsul companiilor la șocurile economice, fără disponibilizări în masă ale personalului
2. Revizuirea condițiilor de alocare a subvențiilor pentru crearea locurilor de muncă ce țin de vârsta subiecților subvențiilor, activitățile pentru care nu se aplică subvențiile, criteriile de eligibilitate etc. Se propune ca cuantumul de subvenție să fie revizuit ca procent din salariu, dar cu stabilirea unui plafon. De asemenea, este oportun de inclus pentru subvenționare și reangajarea salariaților, concediați în prima jumătate a anului 2020
HG nr. 1145 din 20.12.2017 pentru aprobarea Regulamentului privind subvenționarea creării locurilor de muncă
Revizuirea criteriilor de subvenționare a locurilor de muncă va permite amplificarea volumului asistenței oferite companiilor din mai multe ramuri și categorii a populației. O astfel de relaxare va atenua șocul economic la nivel macroeconomic și va menține locurile de muncă. Dacă analizăm această recomandare doar prin prisma depășirii crizei actuale COVID – 19, atunci mecanismul de subvenționare ar fi oportun de extins inclusiv și pentru IMM.
3. Relaxarea discreționară a criteriilor de eligibilitate pentru obținerea ajutorului de șomaj, cu condiția ca această relaxare să fie posibil de aplicat doar în perioadele de crize economice
Legea nr.105/2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj
Relaxarea criteriilor este importantă pentru piața muncii din Republica Moldova, deoarece în perioadele de crize economice de ajutorul de șomaj ar putea beneficia persoanele inactive economic, ocupate informal și emigranții reîntorși. Calibrarea criteriilor va permite susținerea atât financiară a acestor persoane, cât și stimularea integrării acestora pe piața muncii oficială
4. Extinderea accesului persoanelor ocupate pe cont propriu la fondurile de susținere a IMM-urilor
HG nr. 828 din 20.08.2018 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la Fondul de garantare a creditelor pentru întreprinderile
Extinderea accesului la resursele creditare pentru persoanele ocupate pe cont propriu va permite atenuarea impactului șocului economic pentru această categorie a populației ocupate
99
mici și mijlocii
IV. Măsuri de valorificare a potențialului economic a emigranților
1. Revizuirea criteriilor de eligibilitate și de finanțare în cadrul programului „PARE 1 + 1”. Printre criteriile, care pot fi revizuite, este introducerea posibilității de prezentare a declarației pe propria răspundere în loc de contract de muncă și documentul de proveniență a banilor, dar și Raportului de co-finanțare din bugetul public.
HG nr. 972 din 18.10.2010 cu privire la Programul de atragere a remitențelor în economie „PARE 1+1” pentru anii 2010 - 2021
Revizuirea criteriilor va facilita accesul la program pentru mai multe persoane, care au lucrat în străinătate, inclusiv și celor fără contract de muncă. Această simplificare a procedurii ar putea fi implementată doar pe o durată limitată, de ex. pentru anii 2020 - 2021
V. Cadrul de planificare strategică
1. Elaborarea/adoptarea Strategiei economie, dezvoltarea afacerilor și forța de muncă pînă în anul 2030
Proiectul Strategiei Naționale de Dezvoltare ”Moldova 2030” (urmează a fi aprobat în 2020)
Conform proiectului SND Moldova 2030 este prevăzută elaborarea a 21 de strategii sectoriale (umbrelă), inclusiv și celei indicate aici
Sursa: Elaborat de autori
100
REFERINŢE
1. A. Gachter, C. Manahl, S. Koppenberg, „Determining Labour Shortages and the Need for
Labour Migration from Third Countries in Austria”, IOM, 2015;
2. A. S. Modestino ”Mismatch in the Labor Market: Measuring the Supply of and Demand for
Skilled Labor in New England”, New England Public Policy Center, Research Report 10-2,
2010;
3. Biroul Național de Statistică „Metodologia anchetei asupra forței de muncă în gospodării”,
2019;
4. CEDEFOP, ”Quantifying skills needs in Europe. Occupational skills profiles: methodology
and application”, Research Paper No. 30, 2013;
5. European Training Foundation „Skills mismatch measurement in ETF partner countries”,
2019;
6. G. Acevedo, P. Eskenazi, C. Pages ”Unemployment Insurance in Chile: A New Model of
Income Support for Unemployed Workers”, World Bank Social Protection Working Paper
nr. 0612, 2006;
7. I. Morcotîlo, A. Fala „Metodologia de prognoză a forței de muncă și competențe la nivel de
sector economic”, Expert – Grup, 2017;
8. International Labour Organization „Key Indicators of the Labour Market”, Ninth edition,
2016;
9. International Labour Organization „Methodology for Conducting Youth Labour Market
Analysis”, 2017;
10. J. Hurley, V. Patrini ”Estimating labour market slack in the European Union”, Eurofound
(2017), Publications Office of the European Union, Luxembourg;
11. Migration Advisory Committee „Assessing Labour Market Shortages: A Methodology
Update”, 2017;
12. Organization for Economic Cooperation and Development ”International Migration Outlook
2014”, 2014;
13. Organization for Economic Cooperation and Development „Calculating Summary
Indicators of EPL Strictness: Methdology”, 2014;
14. R.A.Wilson, H. Tarjani, H.Rihova, ”Working at Sectoral Level: Guide to Anticipating and
Matching Skills and Jobs. Volume 3”, ETF, CEDEFOP, ILO, 2016;
15. R.C. Mano, M. Castillo, ”The Level of Productivity in Traded and Non-Traded Sectors for a
Large Panel of Countries”, IMF WP/15/48, 2015.
101
ANEXE
Anexa 1. Metodologia de analiză a pieței muncii din Republica Moldova
Scopul și structura studiului
Factorul muncă este unul crucial pentru creșterea economică durabilă atât din punct de
vedere cantitativ, cât și calitativ. Participarea unui număr cât mai mare de persoane în
activitatea economică este un factor stimulator pentru creșterea numărului afacerilor, deci este un
factor de creștere extensivă a economiei. Pe de altă parte, fără o aprofundare a calității factorului
uman, i.e. a capitalului uman, creșterea economică nu poate să fie durabilă. Acumularea și
îmbunătățirea capitalului uman este crucială pentru creșterea susținută și echitabilă a veniturilor,
precum și pentru dezvoltarea afacerilor inovative și competitive.
Piața muncii a Republicii Moldova se ciocnește cu provocări atât din punct de vedere a
cantității, cât și calității forței de muncă. Ratele joase de participare și ocupare a populației
sunt cauzate de mai mulți factori, precum migrația externă, îmbătrânirea populației, structura
economică și a ocupării nefavorabilă ș.a. De asemenea, acumularea capitalului uman este
influențată negativ de calitatea sistemului educațional, discrepanța dintre oferta și cererea forței
de muncă calificată, migrația ș.a. Cu timpul constrângerile pentru piața muncii doar se intensifică,
fapt confirmat de datele recensământului populației din 2014.
În pofida tendințelor negative și acumulării constrângerilor pe piața muncii, nu există o
analiză sistemică a acestui domeniu. Până la momentul actual au fost făcute mai multe studii și
analize privind piața muncii a Republicii Moldova, dar nici unul din ele nu a cuprins toate
problemele și aspectele într-un format sistemic. Acest fapt nu permite de văzut situația în
ansamblu și de ierarhizat problemele și constrângerile după gravitatea lor și prioritatea de
intervenții. De asemenea, calitatea analizelor pieței muncii a fost influențată și de statistica
oficială, care nu reflecta obiectiv numărul real al populației în țară. Odată cu ajustarea în anul
2019 a statisticii la rezultatele recensământului din 2014, apare oportunitatea de a efectua o
analiză a pieței muncii, care să reflecte situația reală.
Studiul pieței muncii din Republica Moldova (în continuare – studiul) are scopul de a crea o
viziune sistemică a domeniului ce ar scoate în evidență cele mai grave probleme, precum și
de a formula un set concret de intervenții de politici.
Pentru a atinge acest scop, studiul va avea următoarea structură, care se bazează pe întrebările
– cheie de cercetare incluse:
1. Sumar executiv
2. Introducere
3. Metodologia de cercetare
4. Situația actuală pe piața muncii
- Care sunt tendințele-cheie ce caracterizează piața muncii și care sunt factorii
fundamentali care influențează aceste tendințe?
- Datele statistice existente prezintă într-un mod coerent tendințele și indicatorii de
pe piața muncii?
5. Analiza subutilizării forței de muncă: Care este potențialul de mobilizare?
- Care este nivelul actual și cel potențial de activitate a populației pe piața muncii din
Republica Moldova?
102
- Care sunt categoriile de populație care pot fi stimulate de a-și spori activitatea pe
piața muncii?
6. Analiza deficitului forței de muncă: Real sau imaginar?
- Este problema deficitului forței de muncă reală sau imaginară în Republica
Moldova?
- Cât de acută este problema deficitului forței de muncă pentru diferite activități
(ramuri) economice, regiuni,ocupații și medii de reședință?
- Care este discrepanța dintre cererea și oferta forței de muncă?
- Care sunt cauzele fundamentale a unui deficit potențial al forței de muncă, precum
și a discrepanței dintre cererea și oferta forței de muncă?
7. Prognoza tendințelor pe piața muncii
- Care vor fi tendințele pe piața muncii pe termen mediu și lung?
- Care activități economice și ocupații o să înregistreze cele mai semnificative
creșteri/diminuări?
8. Analiza cadrului de politici pentru piața muncii
- Cadrul normativ și de politici sunt bazate pe evidențe și corespund situației curente
de pe piața muncii?
- Cât de strictă este legislația muncii în Republica Moldova în comparație cu țările
din regiune?
- Care sunt scenariile și consecințele liberalizării accesului forței de muncă străină
pe piața muncii din Republica Moldova?
- Care ar fi potențialele piețe de atragere a forței de muncă în Republica Moldova?
9. Concluzii și recomandări
- Care sunt politicile optime pentru depăşirea constrângerilor și decalajelor pe piața
muncii?
- Care sunt modelele optime de liberalizare a pieței muncii din Republica Moldova
pentru străini?
Structura propusă a studiului corespunde cerințelor și structurii specificate în Termenii de
Referință. Au fost comasate doar capitolele din Termenii de Referință ce țin de estimarea
deficitului forţei de muncă și cel care va analiza decalajul dintre cererea și oferta acesteia.
Această propunere se bazează pe argumentul că decalajul cantitativ dintre cerere și ofertă poate
fi cauzat tocmai de un potențial deficit al forței de muncă, dar vor fi analizate toate aspectele ale
decalajului.
Structura actuală a studiului și întrebările de cercetare sunt formulate în baza tendințelor
analizate pe parcursul anilor precedenți, care s-au bazat, în mare parte, pe datele
neajustate ale recensământului populaţiei din 2014.
În anul 2019 Biroul Național de Statistică a revizuit semnificativ metodologia de estimare a
indicatorilor pieței muncii.41 Din cauza acestor ajustări metodologice, în studiu pot fi scoase în
evidență tendințe ce contravin consensului atins privind situația de pe piața muncii din Republica
Moldova sau urmează să fie analizați mai profund unii indicatori.
Etapele și metodele de cercetare utilizate
Procesul de pregătire și finalizare a studiului va fi divizat în următoarele etape:
Etapa 1. Analiza literaturii existente și colectarea datelor.
41 https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6468
103
La această etapă va fi analizată literatura existentă (națională și internațională) privind piața
muncii. Un accent deosebit se va pune pe identificarea și utilizarea metodologiilor existente de
analiză și prognoză (v. Referinţe bibliografice).
De asemenea, un pas important la această etapă va fi identificarea surselor de date și obținerea
accesului la aceste date. Din cauza limitărilor metodologice în datele livrate de către Biroul
Național de Statistică (BNS) se vor identifica surse alternative de date, care ar completa analiza și
ar permite de minimizat consecințele de la recenta ajustare metodologică în Ancheta Forței de
Muncă.
Metodele de cercetare:
- Metode cantitative: Prelucrarea primară a datelor/indicatorilor statistici din punct de
vedere a existenței erorilor, disponibilității datelor dezagregate, compatibilității
metodologice etc.
- Metode calitative: Interviuri cu instituțiile relevante privind identificarea surselor posibile
de date disponibile (e.g. Serviciul Fiscal de Stat, Casa Națională de Asigurări Sociale
(CNAS), Observatorul pieței muncii de la ANOFM), analiza literaturii și metodologiilor
existente privind piața muncii etc. .).
Etapa 2. Elaborarea Studiului pieței muncii din Republica Moldova
În baza datelor colectate, literaturii cercetate și metodologiilor ajustate, echipa va compila studiul
în corespundere cu structura prezentată mai sus:
1) Sumar executiv
2) Introducere
3) Metodologia de cercetare
4) Situația actuală pe piața muncii
În acest capitol ca reper de analiză vor servi indicatorii-cheie ai pieței muncii, publicați de către
Organizația Internațională a Muncii.42 De asemenea, pe lângă lista indicatorilor – cheie vor fi
analizați și indicatori adiționali, precum cei publicați de către ANOFM. Lista indicatorilor și
aspectele principale, care ar urma să fie analizate, sunt:
- Evoluțiile demografice (numărul, structura pe vârste, sex, mediul de reședință și regiuni
statistice și administrative (raioane) a populației de 15+ ani);
- Activitatea populației pe piața muncii (ratele de activitate, ocupare și șomaj);
- Calitatea ocupării (numărul salariaților, ocuparea informală, ocuparea după statutul
profesional și nivelul de instruire);
- Remunerarea (salariul mediu și median, precum și repartizarea salariaților conform mărimii
salariului) și productivitatea muncii;
- Structura ocupării pe activități economice, ocupații și după forma de proprietate.
Acești indicatori vor fi analizați pentru perioada 2000 – 2019 cu dezagregarea pe sex, vârstă,
medii de reședință și regiune statistică și/sau administrativă (raioane).
De asemenea, în acest capitol se vor analiza și alți indicatori relevanți dintr-un număr maxim de
surse pentru a compara tendințele și discrepanțele în seriile de date. În special, se vor compara
datele privind numărul de salariați din sursele BNS, Serviciului Fiscal de Stat și CNAS.
42 https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---dgreports/---stat/documents/publication/wcms_498929.pdf
104
5) Analiza subutilizării forței de muncă: Care este potențialul de mobilizare?
În acest capitol se va analiza nivelul de subutilizare a forței de muncă din Republica Moldova și
care este potențialul de utilizare a surselor interne de forță de muncă.
Principalii indicatori, care pot scoate în evidență potențialul intern de forță de muncă, sunt:
- Populația inactivă (ratele de inactivitate, structura și motivul de inactivitate);
- Rata de șomaj, în special pe termen lung;
- Persoanele sub-ocupate (persoane care au avut un loc de muncă, a căror număr de ore
efectiv lucrate, în total, în timpul perioadei de referinţă, a fost mai mic de 40 ore pe
săptămână; care au dorit şi au fost disponibile să lucreze ore suplimentare);
- Tinerii din categoria NEET;
- Forța de muncă potențială, definită în conformitate cu metodologia Anchetei Forței de
Muncă.
- Indicatorul compozit de subutilizare a forței de muncă.
Acești indicatori vor fi analizați pentru perioada 2000 – 2019 cu dezagregarea pe sex, vârstă și
regiune statistică.
Analiza indicatorilor sus-menționați se va face prin prisma Balanței Forței de Muncă, ceea ce va
permite identificarea rezervelor potențiale pe fiecare componentă a forței de muncă atât din
populația activă, cât și cea inactivă.
6) Analiza deficitului forței de muncă: Real sau imaginar?
Analiza, cuantificarea și identificarea cauzelor deficitului forței de muncă se va efectua în baza
următorilor indicatori:
- Nivelul de salarizare pe activități economice (sectoare);
- Ocuparea pe activități (sectoare) economice și ocupații;
- Dinamica locurilor vacante;
- Numărul populației (active și inactive) după nivelul de studii;
- Numărul studenților pe diferite niveluri educaționale.
Indicatorii utilizați pentru estimarea deficitului forței de muncă și a decalajului între cerere și ofertă
vor fi analizaţi pentru perioada 2000 – 2019 cu dezagregarea pe sex, vârstă, nivel de studii, medii
de reședință și regiune statistică și/sau administrativă (raion).
Statistica privind ocuparea forţei de muncă, sectorul și locurile vacante va fi utilizată la un nivel
maximum de dezagregare în corespundere cu Clasificatoarele de activități economice, celui al
ocupațiilor și nivelului de educație.
Reieșind din disponibilitatea datelor statistice, populația ocupată va fi analizată pe activități
economice conform Clasificatorului Activităților din Economia Moldovei (CAEM Rev. 2),
dezagregat doar la nivel de o singură cifră, iar numărul salariaților la nivel de două cifre.43
Conform CAEM Rev. 2 activitățile economice dezagregate la nivel de o singură cifră sunt – (1)
Agricultura, economia vânatului și piscicultura; (2) Industrie; (3) Construcții; (4) Comerț cu ridicata
și amănuntul, hoteluri și restaurante; (5) Transporturi și comunicații; (6) Administrația publică,
43 La discuția cu reprezentanții BNS s-a menționat că, din cauza teritoriului mic al Republicii Moldova și eșantionului mic a Anchetei Forței de Muncă, nu e posibil de obținut un nivel înalt de dezagregare pe ocupații și activități economice fără a mări gradul de eroare.
105
învățământ, sănătate și asistența socială; (7) Alte activități. Dezagregare la nivel de două cifre a
activităților economice va fi de exemplu: Agricultura = (01) Agricultura, vânătoarea și servicii
anexe + (02) Silvicultura și exploatarea forestieră + (03) Pescuitul și acvacultura etc.
De asemenea, din cauza limitărilor statistice analiza datelor pe ocupații se va face doar la un nivel
de dezagregare de o singură cifră, conform clasificatorului ISCO – 08: (1) Legislatori, membri ai
executivului, alți înalți demnitari și conducători ai administrației publice, conducători și funcționari
superiori din unități; (2) Specialiști în diverse domenii de activitate; (3) Tehnicieni și alți specialiști
cu nivel mediu de calificare; (4) Funcționari administrativi; (5) Lucrători în domeniul serviciilor și
comerț; (6) Lucrători calificați în agricultură, silvicultură, acvacultură, piscicultură și pescuit; (7)
Muncitori calificați și asimilați; (8) Operatori la mașini și instalații, asamblatori de mașini și
echipamente; (9) Muncitori necalificați.
Perioada de analiză va fi 2000 – 2019, cu un accent pe perioada 2015 – 2019.
Drept reper metodologic pentru estimarea deficitului forței de muncă va fi “Assessing labour
market shortages: A methodological update”, utilizat de către Comitetul Consultativ al Migrației a
Regatului Unit.44
Pentru estimarea decalajelor dintre oferta și cererea forței de muncă, în special la competențe, se
va utiliza drept reper metodologic studiul elaborat de Fundația Europeană pentru Instruire „Skills
mismatch measurement in ETF partner countries”.45
7) Prognoza tendințelor pe piața muncii
Prognoza tendințelor pe piața forței de muncă se va face în baza metodologiei elaborate de către
Expert-Grup în anul 2017 pentru Ministerul Economiei și Infrastructurii. Prognoza se va face în
baza unui model econometric pentru următorii indicatori:
- Numărul salariaților pe sectoare economice la nivel de două cifre conform CAEM Rev. 2;
- Ocuparea pe ocupații la nivel de o singură cifră conform ISCO - 08;
- Numărul populației.
Prognoza va fi elaborată pentru perioada 2020 – 2025, cu o extrapolare a rezultatelor până în
anul 2030. Prognoza se va efectua pentru indicatorii menționați la un nivel maximum de
dezagregare pe activități (sectoare) economice, ocupații, medii de reședință și vârstă. De
asemenea, se va estima cererea prognozată în raport cu tendințele demografice pentru a estima
discrepanța dintre cerere și ofertă în perioada menționată.
Drept reper metodologic va servi Metodologia de prognoză a forței de muncă și competențe la
nivel de sector economic, elaborată de către Expert – Grup.
8) Analiza cadrului de politici pentru piața muncii
În acest capitol se va analiza cadrul de politici și normativ ce ține de piața muncii și relevanța lor
pentru tendințele existente, precum și angajamentele internaționale ale Republicii Moldova.
Printre rezultatele analizei vor fi:
44 https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/586110/2017_01_26_MAC_report_Assessing_Labour_Market_Shortages.pdf 45 https://www.etf.europa.eu/sites/default/files/2019-05/Skills%20mismatch%20measurement_ETF%20partner%20countries.pdf
106
- Calcularea indicelui compozit de strictețe a legislației muncii, elaborat în baza metodologiei
OCDE, și comparația cu alte țări din regiune;46
- Lista de progres de îndeplinire a angajamentelor internaționale în cadrul OMC, DCFTA și
OIM în domeniul muncii;
- Analiza comparativă a stricteții legislației muncii pentru atragerea străinilor în Republica
Moldova, în raport cu practicile internaționale;
- Lista modelelor de liberalizare a pieței muncii pentru străini. În baza acestei liste și analizei
de estimare a deficitului real al forței de muncă în Republica Moldova se vor identifica
câteva modele optime de liberalizare a pieței pentru atragerea străinilor. La rîndul său,
pentru aceste modele se vor evalua impactul potențial asupra economiei naționale,
avantajele și dezavantajele, prognoza forței de muncă, pregătirea statului de le
implementa etc.
9) Concluzii și recomandări
În baza analizei efectuate, tendințelor identificate, relevanței cadrului național de politici și
evaluării experienței internaționale, vor fi formulate un set de recomandări. Recomandările vor ținti
constrângerile și decalajele identificate pe piaţa muncii din ţara noastră.
De asemenea, vor fi propuse domenii concrete de liberalizare/ajustare a legislației muncii și
câteva modele de liberalizare a accesului forței de muncă din străinătate, optime din punct de
vedere a avantajelor şi riscurilor, bazate pe estimarea reală a deficitului existent al forţei de muncă
în Republica Moldova.
Metodele de cercetare:
- Metode cantitative: (i) Analiza evoluției indicatorilor existenți și calcularea unor indicatori
derivați și/sau ajustați la particularitățile metodologiilor (e.g. diferența între diferite ediții ale
Anchetei Forței de Muncă); (ii) Compilarea indicelor compoziți (e.g. un astfel de indice ar fi
cel de strictețe al legislației muncii); (iii) Metode econometrice (e.g. pentru prognoza forței
de muncă).
- Metode calitative: (i) Interviuri cu instituții de resort pentru a clarifica aspecte
metodologice pe parcursul elaborării studiului (e.g. discuții cu BNS privind particularitățile
revizuirii Anchetei Forței de Muncă), precum și a vizunii acestora asupra tendințelor din
domeniu (e.g. Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale (MSMPS), Ministerul
Economiei şi Infrastructurii (MEI), Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
etc.).
Etapa 3. Consultarea și finalizarea Studiului pieței muncii din Republica Moldova
La această etapă versiunea finală a studiului va fi consultată cu instituțiile de resort (e.g. MEI,
MSMPS, BNS, ANOFM etc.), actorii principali în domeniu (e.g. asociaţiile de business, sindicate,
patronate, ONG-uri, grupuri vulnerabile ale populaţiei etc.). În baza comentariilor recepționate se
va definitiva studiul.
Metodele de cercetare:
- Metode calitative: Interviuri, consultări și focus – grupuri cu principalii actori din domeniu.
46 https://www.oecd.org/els/emp/EPL-Methodology.pdf
107
Riscurile la elaborarea studiului
Riscul Probabilitatea
(Joasă, Medie,
Înaltă)
Acțiuni de diminuare a riscurilor
Lipsa datelor statistice suficiente
pentru unii indicatori sau pentru
toată perioada de analiză
Medie
Din partea echipei se va depune efortul
de identificare a tuturor surselor posibile
de date statistice din Republica Moldova
la etapa incipientă de realizare a studiului.
Pentru indicatorii, care nu au serii de
timp complete până în anii recenți, se vor
identifica alții alternativi (care descriu
tendințele similar).
Întreruperile în seriile de date
statistice din cauza revizuirii
metodologiei de colectare și
prelucrare Înaltă
Clarificarea schimbărilor metodologice și
identificarea opțiunii de recalculare a
indicatorilor conform diferitor metodologii.
De asemenea, se vor identifica indicatori
din surse administrative, care nu au
suferit schimbări metodologice.
Lipsa voinței autorităților de resort
să coopereze la elaborarea studiului
și refuz la livrarea datelor statistice Joasă
Echipa de experți va depune efortul
maxim de a avea o cooperare deschisă
cu toate autoritățile identificate. Vor fi
prezentate avantajele acestui studiu
pentru elaborarea și implementarea
politicilor.
Sursa: compilarea autorilor
108
Anexa 2. Evoluția numărului salariaților pe activități economice comercializabile și
non-comercializabile47
Activitate economică Comercializabil Salariați (2013)
Salariați (2018)
2018 vs. 2013 %
A. Agricultura, silvicultura și pescuit
Da 39 538 37 685 -4,7
01.Agricultura, vânătoarea și servicii anexe
Da 35 799 33 875 -5,4
02.Silvicultura și exploatare forestieră
Da 3 300 3 504 +6,2
03.Pescuitul și acvacultura Da 439 306 -30,3
B+C+D+E. Industrie Da 102 256 108 801 +6,4
B. Industria extractivă Da 2 095 1 951 -6,9
06. Extracția petrolului brut și gazelor naturale
Da 90 77 -14,4
08. Alte activități extractive Da 2 005 1 874 -6,5
C. Industria prelucrătoare Da 80 147 88 655 +10,6
10.Industria alimentară Da 21 115 21 788 +3,2
11.Fabricarea băuturilor Da 8 255 7 010 -15,1
12.Fabricarea produselor din tutun
Da 864 313 -63,8
13. Fabricarea produselor textile
Da 2 700 4 348 +61,0
14.Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte
Da 14 125 15 795 +11,8
15. Tăbăcirea și finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj și marochinărie, harnașamentelor și încălțămintei; prepararea și vopsirea blănurilor
Da 2 644 3 192 +20,7
16.Prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn și plută, cu excepția mobilei; fabricarea articolelor din paie și din alte materiale vegetale împletite
Da 1 157 1 157 0,0
17.Fabricarea hârtiei și a produselor din hârtie
Da 1 087 1 042 -4,1
18.Tipărire și reproducerea pe suporți a înregistrărilor
Da 1 329 980 -26,3
19. Fabricarea produselor de cocserie și a produselor obținute din prelucrarea țițeiului
Da 88 60 -31,8
20. Fabricarea substanțelor și a produselor chimice
Da 1 114 1 243 +11,6
21. Fabricarea produselor farmaceutice de bază și a preparatelor farmaceutice
Da 845 650 -23,1
22. Fabricarea produselor din cauciuc și mase plastice
Da 3 756 3 309 -11,9
23.Fabricarea altor produse din minerale nemetalice
Da 4 263 3 849 -9,7
24. Industria metalurgică Da 404 132 -67,3
25. Industria construcțiilor metalice și a produselor din
Da 2 610 2 554 -2,1
47 Clasificarea activităților economice în comercializabile și non-comercializabile a fost făcută în baza R.C. Mano, M. Castillo, ”The Level of Productivity in Traded and Non-Traded Sectors for a Large Panel of Countries”, IMF WP/15/48, 2015.
109
metal, exclusiv mașini, utilaje și instalații
26. Fabricarea calculatoarelor și a produselor electronice și optice
Da 1 344 747 -44,4
27.Fabricarea echipamentelor electrice
Da 3 057 1 279 -58,2
28. Fabricarea de mașini, utilaje și echipamente
Da 1 967 1 556 -20,9
29. Fabricarea autovehiculelor, a remorcilor și semiremorcilor
Da 1 089 10 713 +883,7
30. Fabricarea altor mijloace de transport
Da 66 23 -65,2
31. Fabricarea de mobilă Da 3 626 4 083 +12,6
32. Alte activități industriale Da 807 1 299 +61,0
33. Repararea, întreținerea și instalarea mașinilor și echipamentelor
Da 1 836 1 533 -16,5
D. Producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat
Nu 12 230 10 627 -13,1
E. Distribuția apei; Salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare
Nu 7 517 7 569 +0,7
36. Captarea, tratarea și distribuția apei
Nu 4 547 4 690 +3,1
37. Colectarea și epurarea apelor uzate
Nu 1 152 806 -30,0
38. Colectarea, tratarea și eliminarea deșeurilor; activități de recuperare a materialelor reciclabile
Nu 1 819 2 073 +14,0
F. Construcții Nu 23 744 23 443 -1,3
41. Construcții de clădiri Nu 6 080 10 066 +65,6
42. Lucrări de construcții civile
Nu 9 724 6 636 -31,8
43. Lucrări speciale de construcții
Nu 7 940 6 741 -15,1
G. Comerț cu ridicata și amănuntul; Întreținerea și repararea autovehiculelor și a motocicletelor
Nu 92 611 101 708 +9,8
45. Comerț cu ridicata și cu amănuntul al autovehiculelor și motocicletelor, întreținerea și repararea acestora
Nu 6 414 7 838 +22,2
46. Comerț cu ridicata , cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete
Nu 37 468 40 046 +6,9
47. Comerț cu amănuntul , cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete
Nu 48 729 53 824 +10,5
H. Transport și depozitare Da 38 057 35 334 -7,2
49. Transporturi terestre și transporturi prin conducte
Da 27 431 24 974 -9,0
50. Transporturi pe apă Da 84 75 -10,7
51. Transporturi aeriene Da 1 100 945 -14,1
110
52. Depozitare și activități auxiliare pentru transporturi
Da 5 179 5 159 -0,4
53. Activități de poștă și de curier
Nu 4 264 4 182 -1,9
I. Activități de cazare și alimentație publică
Nu 13 077 13 290 +1,6
55. Hoteluri și alte facilități de cazare
Nu 1 832 1 791 -2,2
56. Restaurante și alte activități de servicii de alimentație
Nu 11 246 11 499 +2,2
J. Informații și comunicații
Parțial 17 699 19 517 +10,3
58. Activități de editare Nu 1 544 1 405 -9,0
59. Activități de producție cinematografică, video și de programe de televiziune; înregistrări audio și activități de editare muzicală
Nu 452 200 -55,8
60. Activități de producere și difuzare de programe
Nu 1 395 1 555 +11,5
61. Comunicații electronice Da 6 427 5 082 -20,9
62. Activități de servicii în tehnologia informației
Da 4 078 6 558 +60,8
63. Activități de servicii informatice
Da 3 803 4 716 +24,0
K. Activități financiare și de asigurări
Da 14 834 12 584 -15,2
64. Intermedieri financiare, cu excepția activităților de asigurări și ale fondurilor de pensii
Da 11 844 9 312 -21,4
65. Activități de asigurări, reasigurări și ale fondurilor de pensii, cu excepția celor din sistemul public de asigurări sociale
Da 1 741 1 841 +5,7
66. Activități auxiliare pentru intermedieri financiare și activități de asigurare
Da 1 249 1 431 +14,6
L. Tranzacții imobiliare Nu 12 166 10 973 -9,8
M. Activități profesionale, științifice și tehnice
Nu 18 248 15 424 -15,5
69. Activități juridice și de contabilitate
Nu 1 443 1 645 +14,0
70. Activități ale direcțiilor administrative centralizate
Nu 1 850 1 858 +0,4
71. Activități de arhitectură și inginerie; activități de testări și analiză tehnică
Nu 6 338 5 319 -16,1
72. Cercetare – dezvoltare Nu 3 565 3 045 -14,6
73. Publicitate și activități de studiere a pieței
Nu 2 852 2 475 -13,2
74. Alte activități profesionale, științifice și tehnice
Nu 2 036 949 -53,4
75. Activități veterinare Nu 165 133 -19,4
N. Activități de servicii administrative și activități de servicii suport
Parțial 11 763 12 749 +8,4
77. Activități de închiriere și leasing
Da 307 518 +68,7
111
78. Activități de servicii privind forța de muncă
Da 1 039 1 085 +4,4
79. Activități ale agențiilor turistice și ale tur-operatorilor; alte servicii de rezervare și asistență turistică
Da 1 031 1 075 +4,3
80. Activități de investigații și protecție
Nu 6 594 6 187 -6,2
81. Activități de peisagistică și servicii pentru clădiri
Nu 1 435 2 220 +54,7
82. Servicii administrative, servicii suport și alte activități de servicii prestate în principal întreprinderilor
Da 1 357 1 664 +22,6
O. Administrație publică și apărare; Asigurări sociale obligatorii
Nu 51 115 49 050 -4,0
P. Învățământ Nu 106 189 95 917 -9,7
Q. Sănătate și asistență socială
Nu 59 221 59 167 -0,1
86. Activități referitoare la sănătatea umană
Nu 50 499 48 683 -3,6
87. Servicii combinate de îngrijire medicală și asistență socială, cu cazare
Nu 3 335 2 723 -18,4
88. Activități de asistență socială, fără cazare
Nu 5 387 7 761 +44,1
R. Arta, activități de recreere și de agrement
Nu 13 922 12 213 -12,3
90. Activități de creație și interpretare artistică
Nu 6 351 6 195 -2,5
91. Activități ale bibliotecilor, arhivelor, muzeelor și alte activități culturale
Nu 4 475 3 578 -20,0
92. Activități de jocuri de noroc și pariuri
Nu 1 222 280 -77,1
93. Activități sportive, recreative și distractive
Nu 1 873 2 161 +15,4
S. Alte activități de servicii
Nu 7 079 5 195 -26,6
94. Activități ale organizațiilor asociative
Nu 4 511 2 599 -42,4
95. Reparații de calculatoare, de articole personale și de uz gospodăresc
Nu 826 661 -20,0
86. Alte activități de servicii personale
Nu 1 742 1 935 +11,1
Total activități comercializabile
Da 188 716 192 725 +2,1
Total activități non-comercializabile
Nu 432 802 420 323 -2,9
Total activități economice 621 518 613 048 -1,4 Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
112
Anexa 3. Testarea staționarității variabilelor: productivitatea muncii și
numărul mediu de salariați
Variabila Testul statistic Probabilitatea asociată
testului statistic
Explicarea rezultatului
testului
Productivitatea muncii
Levin, Lee și Chu 0,00 Respingerea
ipotezei nule
privind prezența
rădăcinii unitare și
validarea ipotezei
alternative privind
nestaționaritatea
seriei
ADF 0,00
PP 0,00
Numărul mediu de salariați
Levin, Lee și Chu 0,00
ADF 0,00
PP 0,00
Sursa: Calculele autorilor Notă: Dacă testul ia valori sub 0,1 se respingerea ipoteza nulă privind prezența rădăcinii unitare și se validează ipoteza alternative privind nestaționaritatea seriei Testul Levin, Lee și Chu prezumă prezența rădăcinii unitare comune. Testele ADF și PP presupun că există rădăcină unitară individuală
Anexa 4. Testele aferente alegerii regresiei pentru productivitatea muncii
Testul statistic
Probabilitatea asociată testului statistic
Explicarea rezultatului testului
Chow 0,00 Respingerea ipotezei nule privind realizarea regresiei cu efecte comune și acceptarea ipotezei alternative ce presupune rularea unei regresii cu efecte fixe.
Hausman 0,39 Acceptarea ipotezei nule privind realizarea regresiei cu efecte aleatorii și respingerea ipotezei alternative ce presupune rularea unei regresii cu efecte fixe.
Sursa: Calculele autorilor
113
Anexa 5. Testele aferente alegerii regresiei pentru numărul mediu de salariați
Testul
statistic
Probabilitatea asociată testului
statistic
Explicarea rezultatului testului
Chow 0,00 Respingerea ipotezei nule privind realizarea regresiei cu efecte comune și acceptarea ipotezei alternative ce presupune rularea unei regresii cu efecte fixe.
Hausman 0,00 Respingerea ipotezei nule privind realizarea regresiei cu efecte aleatorii și acceptarea ipotezei alternative ce presupune rularea unei regresii cu efecte fixe.
Sursa: Calculele autorilor
Anexa 6. Testarea staționarității variabilelor: venituri din vânzări și numărul mediu
de salariați
Variabila Testul statistic Probabilitatea asociată testului
statistic
Explicarea rezultatului
testului
Venituri din vânzări
Levin, Lee și Chu
1 Acceptarea ipotezei nule
ADF 0,02 Respingerea ipotezei
nule
PP 0,00 Respingerea ipotezei
nule
Numărul mediu de salariați
Levin, Lee și Chu
0,00 Respingerea ipotezei nule
Breitung 1 Acceptarea ipotezei nule
Im, Presaran și
Shin
0,64 Acceptarea ipotezei nule
ADF 0,50 Acceptarea ipotezei nule
PP 0,00 Respingerea ipotezei
nule Sursa: Calculele autorilor Notă: Dacă testul ia valori sub 0,1 se respingerea ipoteza nulă privind prezența rădăcinii unitare și se validează ipoteza alternative privind nestaționaritatea seriei. Testele Levin, Lee și Chu, și Breitung prezumă prezența rădăcinii unitare comune. Testele Im, Presaran și Shin, ADF și PP presupun că există rădăcină unitară individuală.
114
Anexa 7. Prognoza populației ocupate pe activități economice (conform secțiunilor
CAEM)
Anii Activitatea economică
Codul CAEM
Numărul persoanelor
ocupate
Activitatea economică
Codul CAEM
Numărul persoanelor
ocupate
2019
Agricultura, silvicultura și pescuit
A
182800
Activități financiare si de asigurări
K
12127
2020 166377 10694
2021 169841 10573
2022 178514 10760
2023 187739 10951
2024 197556 11149
2025 208010 11353
2019
Industria extractiva
B
2198
Tranzacții imobiliare
L
3565
2020 1900 3100
2021 1841 3021
2022 1836 3030
2023 1831 3038
2024 1825 3047
2025 1820 3057
2019
Industria prelucrătoare
C
105253
Activități profesionale, științifice si tehnice
M
17470
2020 95183 15472
2021 96535 15363
2022 100799 15702
2023 105305 16052
2024 110068 16415
2025 115106 16790
2019 Producția si furnizarea de energie electrica si termica, gaze, apa calda si aer condiționat
D
12203
Activități de servicii administrative si activități de servicii suport
N
10796
2020 10762 9508
2021 10641 9387
2022 10830 9540
2023 11024 9696
2024 11223 9857
2025 11429 10023
2019 Distribuția apei; salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare
E
8346
Administrație publică și apărare; asigurări sociale obligatorii
O
48769
2020 7328 43710
2021 7214 43931
2022 7308 45453
2023 7405 47046
2024 7504 48715
2025 7606 50464
2019
Construcții F
61400
Învățământ P
93193
2020 55178 84157
2021 55608 85230
2022 57692 88866
2023 59881 92702
2024 62179 96752
2025 64594 101028
2019 Comerț cu ridicata si cu amănuntul; întreținerea si
G
144434
Sănătate și asistență socială
Q
55538
2020 131098 49852
2021 133456 50181
2022 139878 52000
115
2023 repararea autovehiculelor si a motocicletelor
146689 53907
2024 153917 55908
2025 161591 58007
2019
Transport și depozitare
H
41325
Arta, activități de recreere si de agrement
R
12359
2020 36967 10902
2021 37081 10781
2022 38290 10974
2023 39553 11172
2024 40873 11376
2025 42254 11586
2019
Activități de cazare și alimentație publică
I
19366
Alte activități de servicii
S
19344
2020 17172 17152
2021 17072 17051
2022 17470 17449
2023 17882 17860
2024 18309 18286
2025 18751 18728
2019
Informații și comunicații
J
18575 Activități ale gospodăriilor private in calitate de angajator de personal casnic; activități ale gospodăriilor private de producere de bunuri si servicii destinate consumului propriu
T
3239
2020 16462 2812
2021 16358 2738
2022 16731 2742
2023 17118 2747
2024 17517 2752
2025 17931 2757
Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS
116
Anexa 8. Prognoza populației ocupate pe ocupații
2019 2020 2021 2022 2023 2024 2025
Total ocupații 872300 785785 793903 825863 841717 893451 931977
Legislatori, membri ai executivului si alți demnitari
60900 54860 55427 57658 58765 62377 65066
Specialiști in diverse domenii de activitate
150200 135303 136701 142204 144934 153842 160476
Tehnicieni si alți specialiști cu nivel mediu de calificare
61100 55040 55609 57847 58958 62582 65280
Funcționari administrativi 26200 23601 23845 24805 25281 26835 27992
Lucrători in domeniul serviciilor si în comerț
123400 111161 112310 116831 119074 126392 131842
Lucrători calificați in agricultura, silvicultura, acvacultura, piscicultura si pescuit
118800 107017 108123 112476 114635 121681 126928
Muncitori calificați si asimilați 133700 120440 121684 126582 129012 136942 142847
Alte ocupații 198000 178362 180205 187459 191058 202801 211546
din care muncitori necalificați 120700 108729 109852 114274 116468 123627 128958 Surse: Calculele autorilor
117
Anexa 9. Prognoza indicatorilor ocupaționali în sectorul real pe activități economice
(conform diviziunilor CAEM)
Activitatea economică
Codul CAEM
Anii Cererea forței de muncă,
persoane
Oferta forței de muncă,
persoane
Deficit (- /surplus(+) al forței de
muncă, persoane
Numărul salariaților
Agricultura, vânătoare și servicii anexe
A01 2019 34741 33541 -1201 34093
2020 29420 33576 4156 29835
2021 30451 33517 3065 31371
2022 32264 33713 1449 32843
2023 34308 34005 -303 34156
2024 36459 34355 -2103 35323
2025 38744 34748 -3996 36586
Silvicultura și exploatare forestiera
A02 2019 3434 3536 103 3489
2020 3284 3503 219 3306
2021 3295 3471 177 3348
2022 3295 3462 167 3362
2023 3295 3445 150 3370
2024 3295 3430 136 3368
2025 3295 3417 122 3361
Pescuitul și acvacultura A03 2019 384 317 -66 348
2020 368 319 -50 363
2021 386 319 -67 366
2022 421 321 -100 381
2023 462 324 -138 393
2024 506 328 -179 410
2025 555 332 -224 435
Extracția petrolului brut și a gazelor naturale
B06 2019 51 75 23 64
2020 34 72 39 37
2021 37 70 33 47
2022 37 68 31 49
2023 37 66 29 51
2024 37 64 27 51
2025 37 62 25 50
Alte activități extractive B08 2019 2184 1893 -291 2027
2020 1402 1851 449 1447
2021 1560 1824 264 1639
2022 1591 1812 221 1680
2023 1625 1799 174 1712
2024 1659 1785 126 1727
2025 1694 1770 77 1735
Activități de servicii anexe extracției
B09 2019 0 0 0 0
2020 0 0 0 0
2021 0 0 0 0
2022 0 0 0 0
2023 0 0 0 0
2024 0 0 0 0
2025 0 0 0 0
Industria alimentară C10 2019 21376 22182 806 21811
2020 17685 22224 4539 18139
2021 18483 22064 3581 19557
118
2022 18667 22089 3421 20036
2023 19102 22157 3055 20630
2024 19515 22285 2769 21011
2025 19937 22451 2514 21295
Fabricarea băuturilor C11 2019 6611 7158 547 6906
2020 4858 7094 2236 5082
2021 5052 6992 1941 5634
2022 5052 6958 1906 5814
2023 5052 6933 1882 5993
2024 5052 6917 1866 6059
2025 5052 6907 1855 6054
Fabricarea produselor de tutun
C12 2019 197 293 96 249
2020 165 277 113 176
2021 171 269 97 201
2022 171 263 92 208
2023 171 258 86 214
2024 171 252 81 215
2025 171 247 75 212
Fabricarea produselor textile
C13 2019 4138 4438 300 4300
2020 3855 4387 532 3908
2021 4089 4318 229 4158
2022 4253 4292 39 4269
2023 4428 4274 -154 4351
2024 4611 4262 -349 4423
2025 4802 4255 -547 4506
Fabricarea articolelor din îmbrăcăminte
C14 2019 16255 16248 -7 16251
2020 13362 16141 2779 13640
2021 14126 15939 1813 14670
2022 14547 15877 1330 15079
2023 15026 15830 804 15428
2024 15499 15809 310 15666
2025 15987 15806 -181 15889
Tăbăcirea și finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj și marochinărie, harnașamentelor și încălțămintei; prepararea și vopsirea blănurilor
C15 2019 2954 3196 242 3084
2020 2352 3111 759 2428
2021 2478 3031 553 2644
2022 2506 2994 487 2701
2023 2582 2968 385 2775
2024 2717 2950 233 2843
2025 2859 2937 79 2901
Prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn și plută, cu excepția mobilei; fabricarea articolelor din paie și din alte materiale vegetale împletite
C16 2019 1344 1153 -191 1241
2020 1119 1119 0 1119
2021 1187 1088 -98 1157
2022 1234 1074 -160 1170
2023 1357 1064 -294 1210
2024 1500 1059 -441 1262
2025 1657 1057 -600 1333
Fabricarea hârtiei și a produselor din hârtie
C17 2019 1077 1122 45 1101
2020 892 1169 276 920
2021 937 1190 253 1013
2022 956 1217 262 1060
2023 977 1252 275 1114
119
2024 998 1293 295 1157
2025 1020 1338 318 1192
Tipărire și reproducerea pe suporți a înregistrărilor
C18 2019 973 995 22 985
2020 819 974 155 835
2021 852 952 101 882
2022 852 943 91 888
2023 852 936 85 894
2024 852 933 81 896
2025 852 932 80 895
Fabricarea produselor de cocserie și a produselor obținute din prelucrarea țițeiului
C19 2019 23 56 33 40
2020 22 51 29 25
2021 23 48 24 31
2022 23 44 21 32
2023 23 41 18 32
2024 23 38 15 31
2025 23 35 12 30
Fabricarea substanțelor și a produselor chimice
C20 2019 1292 1267 -24 1278
2020 1041 1257 216 1063
2021 1109 1239 129 1148
2022 1148 1233 85 1182
2023 1190 1142 -48 1166
2024 1247 1058 -189 1145
2025 1306 980 -326 1130
Fabricarea produselor farmaceutice de baza și a preparatelor farmaceutice
C21 2019 533 709 176 628
2020 439 727 288 468
2021 455 732 277 538
2022 450 748 298 570
2023 467 774 307 620
2024 483 795 312 651
2025 500 813 313 669
Fabricarea produselor din cauciuc și mase plastice
C22 2019 3276 3431 155 3360
2020 2724 3445 721 2796
2021 2833 3425 592 3011
2022 2833 3441 608 3076
2023 2890 3479 589 3184
2024 2947 3536 589 3265
2025 3006 3608 602 3331
Fabricarea altor produse din minerale nemetalice
C23 2019 4181 4053 -128 4111
2020 3510 4106 596 3569
2021 3650 4105 455 3786
2022 3650 4124 474 3839
2023 3650 4135 485 3892
2024 3650 4141 491 3915
2025 3650 4143 494 3916
Industria metalurgică C24 2019 121 114 -6 117
2020 102 104 2 102
2021 106 97 -9 104
2022 106 94 -12 101
2023 106 92 -14 99
2024 106 92 -14 99
2025 106 93 -13 99
120
Industria construiților metalice și a produselor din metal, exclusiv mașini, utilaje și instalații
C25 2019 2659 2594 -65 2624
2020 2165 2541 376 2202
2021 2233 2485 253 2308
2022 2179 2461 282 2292
2023 2149 2444 294 2297
2024 2136 2432 296 2296
2025 2123 2422 300 2285
Fabricarea calculatoarelor și a produselor electronice și optice
C26 2019 548 794 246 681
2020 468 844 376 506
2021 487 871 384 602
2022 487 893 406 649
2023 495 908 413 701
2024 513 917 404 731
2025 531 923 392 742
Fabricarea echipamentelor electrice
C27 2019 2387 1332 -1056 1817
2020 1927 1345 -583 1869
2021 2077 1341 -736 1856
2022 2199 1359 -841 1863
2023 2328 1377 -951 1853
2024 2489 1397 -1092 1899
2025 2660 1417 -1244 1989
Fabricarea de mașini, utilaje și echipamente
C28 2019 1208 1502 293 1367
2020 1014 1473 459 1060
2021 1054 1441 387 1171
2022 1054 1426 372 1203
2023 1054 1416 361 1235
2024 1054 1408 354 1246
2025 1054 1403 349 1243
Fabricarea autovehiculelor, a remorcilor și semiremorcilor
C29 2019 11287 11281 -6 11284
2020 9351 11343 1992 9550
2021 10384 11285 901 10654
2022 11799 11378 -420 11631
2023 13450 11593 -1856 12521
2024 15685 11922 -3762 13653
2025 16850 12336 -4514 14412
Fabricarea altor mijloace de transport
C30 2019 14 19 4 17
2020 13 15 2 13
2021 13 12 -1 13
2022 11 10 -1 11
2023 10 8 -2 9
2024 8 6 -2 7
2025 7 5 -2 6
Fabricarea de mobilă C31 2019 4187 4180 -7 4183
2020 3409 4243 834 3493
2021 3759 4249 490 3906
2022 4173 4294 120 4222
2023 4614 3478 -1137 4046
2024 5100 2817 -2283 3867
2025 5636 2281 -3355 3825
Alte activități industriale C32 2019 1030 1242 212 1145
2020 798 1161 363 834
121
2021 919 1102 183 974
2022 1096 1072 -23 1086
2023 1289 1059 -230 1174
2024 1467 1055 -412 1245
2025 1611 1059 -552 1313
Repararea, intreținerea și instalarea mașinilor și echipamentelor
C33 2019 1267 1549 282 1419
2020 1066 1481 416 1107
2021 1108 1427 318 1204
2022 1108 1395 286 1223
2023 1108 1366 258 1237
2024 1108 1340 232 1233
2025 1108 1316 207 1220
Producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat
D35 2019 10701 10834 133 10773
2020 9437 10872 1435 9581
2021 9836 10962 1126 10174
2022 9935 11107 1172 10404
2023 10133 11265 1131 10699
2024 10370 11445 1076 10950
2025 10594 11642 1048 11160
Captarea, tratarea și distribuția apei
E36 2019 5123 4776 -347 4936
2020 4507 4817 310 4538
2021 4764 4873 109 4796
2022 4894 4932 37 4909
2023 5036 4970 -67 5003
2024 5177 5002 -175 5083
2025 5322 5032 -290 5165
Colectarea și epurarea apelor uzate
E37 2019 965 812 -153 882
2020 851 814 -37 847
2021 887 821 -66 867
2022 887 833 -53 866
2023 887 851 -36 869
2024 887 874 -13 880
2025 887 900 13 894
Colectarea, tratarea și eliminarea deșeurilor; activități de recuperare a materialelor reciclabile
E38 2019 2334 2021 -312 2165
2020 2014 2019 4 2015
2021 2148 2029 -119 2113
2022 2223 2042 -181 2151
2023 2292 2045 -247 2168
2024 2362 2041 -321 2189
2025 2434 2034 -400 2218
Construcții de clădiri F41 2019 8652 10581 1929 9694
2020 5947 10982 5034 6451
2021 6437 10809 4372 7749
2022 6656 10777 4120 8304
2023 7233 10811 3578 9022
2024 7853 10903 3050 9500
2025 8527 11035 2509 9881
Lucrări de construcții civile
F42 2019 9031 6456 -2575 7640
2020 6247 6195 -52 6242
2021 6762 5793 -969 6471
2022 6830 5609 -1221 6341
122
2023 7171 5505 -1666 6338
2024 7709 5465 -2243 6497
2025 8480 5467 -3013 6853
Lucrări speciale de construcții
F43 2019 7243 6869 -374 7041
2020 4998 6888 1890 5187
2021 5198 6633 1435 5628
2022 5242 6509 1267 5749
2023 5551 6444 893 5998
2024 5829 6416 587 6146
2025 6120 6412 291 6278
Comerț cu ridicata și cu amănuntul al autovehiculelor și motocicletelor, întreținerea și repararea acestora
G45 2019 8226 8270 44 8250
2020 6369 8178 1808 6550
2021 6850 8050 1201 7210
2022 7311 8004 693 7588
2023 7841 7970 129 7906
2024 8398 7958 -440 8160
2025 8994 7959 -1035 8435
Comerț cu ridicata, cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete
G46 2019 39107 40371 1264 39790
2020 30500 39709 9210 31421
2021 32744 39291 6548 34708
2022 34053 39034 4981 36046
2023 36267 38962 2695 37614
2024 39136 39109 -27 39121
2025 41381 39401 -1980 40312
Comerț cu amănuntul, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor
G47 2019 56697 55375 -1323 55983
2020 44286 56458 12172 45503
2021 47895 57191 9296 50683
2022 50289 58014 7725 53379
2023 53307 58699 5392 56003
2024 57038 59759 2721 58508
2025 61031 61087 56 61061
Transporturi terestre și transporturi prin conducte
H49 2019 26810 25538 -1272 26123
2020 23806 26023 2217 24028
2021 24728 26122 1395 25146
2022 25406 26377 971 25795
2023 26589 26680 91 26634
2024 27826 27065 -761 27415
2025 29121 27508 -1612 28250
Transporturi pe apă H50 2019 70 55 -15 62
2020 64 54 -10 63
2021 59 52 -7 57
2022 56 51 -6 54
2023 56 49 -7 53
2024 56 48 -8 52
2025 56 46 -10 51
Transporturi aeriene H51 2019 1273 929 -343 1087
2020 954 918 -37 951
2021 993 916 -77 970
2022 1032 924 -108 989
2023 1056 942 -114 999
2024 1064 967 -98 1012
123
2025 1073 996 -76 1031
Depozitare și activități auxiliare pentru transporturi
H52 2019 4563 5296 734 4959
2020 4022 5255 1233 4145
2021 4185 5260 1075 4507
2022 4299 5280 981 4691
2023 4435 5277 842 4856
2024 4613 5259 646 4962
2025 4797 5230 433 5031
Activități de poștă și de curier
H53 2019 4398 4291 -107 4340
2020 3914 4377 463 3961
2021 4009 4461 452 4145
2022 4009 4543 534 4223
2023 4009 4609 600 4309
2024 4009 4663 653 4362
2025 4009 4709 700 4387
Hoteluri și alte facilități de cazare
I55 2019 1530 1533 4 1532
2020 1253 1567 314 1285
2021 1278 1599 320 1374
2022 1291 1632 340 1427
2023 1304 1662 358 1483
2024 1317 1691 374 1519
2025 1330 1719 389 1540
Restaurante și alte activități de servicii de alimentație
I56 2019 13881 11814 -2067 12765
2020 10346 11863 1517 10498
2021 11587 11966 379 11701
2022 12746 12119 -627 12495
2023 13400 12280 -1120 12840
2024 13976 12468 -1508 13162
2025 14577 12676 -1900 13550
Activități de editare J58 2019 1269 1500 230 1394
2020 1240 1639 399 1280
2021 1270 1746 477 1413
2022 1270 1856 587 1504
2023 1270 1988 718 1629
2024 1270 2117 847 1727
2025 1270 2247 977 1797
Activități de producție cinematografica, video și de programe de televiziune; înregistrări audio și activități de editare muzicală
J59 2019 296 214 -82 252
2020 276 239 -37 273
2021 283 258 -25 276
2022 283 274 -9 280
2023 283 287 4 285
2024 283 298 15 291
2025 283 308 25 297
Activități de producere și difuzare de programe
J60 2019 1364 1513 149 1445
2020 1379 1414 35 1383
2021 1405 1361 -43 1392
2022 1381 1328 -53 1360
2023 1366 1296 -70 1331
2024 1366 1264 -102 1311
2025 1366 1232 -133 1294
Comunicații electronice J61 2019 4712 5088 376 4915
124
2020 5114 4951 -162 5097
2021 5237 4893 -345 5134
2022 5237 4864 -373 5088
2023 5237 4818 -419 5028
2024 5237 4770 -467 4985
2025 5237 4720 -517 4958
Activități de servicii în tehnologia informației
J62 2019 6996 6809 -186 6895
2020 7389 6912 -477 7341
2021 7943 7114 -829 7694
2022 8738 7391 -1346 8199
2023 9533 7709 -1824 8621
2024 10318 8060 -2258 9098
2025 11167 8442 -2725 9695
Activități de servicii informatice
J63 2019 5757 5012 -745 5355
2020 5537 5145 -392 5498
2021 5945 5309 -636 5754
2022 6572 5484 -1088 6137
2023 7215 5648 -1568 6431
2024 7921 5804 -2118 6778
2025 8696 5955 -2741 7216
Intermedieri financiare, cu excepția activităților de asigurări și ale fondurilor de pensii
K64 2019 11346 9646 -1701 10428
2020 11017 9746 -1271 10890
2021 11613 9871 -1742 11090
2022 12193 10031 -2162 11329
2023 12803 10195 -2608 11499
2024 13443 10361 -3082 11779
2025 14115 10529 -3587 12179
Activități de asigurări, reasigurări și ale fondurilor de pensii, cu excepția celor din sistemul public de asigurări sociale
K65 2019 1704 1704 0 1704
2020 1639 1639 0 1639
2021 1608 1608 0 1608
2022 1593 1593 0 1593
2023 1579 1579 0 1579
2024 1565 1565 0 1565
2025 1551 1551 0 1551
Activități auxiliare pentru intermedieri financiare și activități de asigurare
K66 2019 1543 1499 -45 1519
2020 1474 1553 79 1482
2021 1508 1599 91 1535
2022 1549 1660 111 1594
2023 1600 1743 142 1671
2024 1651 1832 182 1749
2025 1702 1929 226 1825
Tranzacții imobiliare L68 2019 12016 10757 -1260 11336
2020 10901 10573 -328 10869
2021 10996 10367 -629 10807
2022 11326 10238 -1088 10891
2023 11646 10123 -1523 10884
2024 11956 10070 -1886 10938
2025 12274 10058 -2216 11077
Activități juridice și de contabilitate
M69 2019 1618 1569 -48 1592
2020 1587 1535 -51 1581
2021 1610 1522 -88 1584
125
2022 1659 1521 -138 1604
2023 1708 1520 -188 1614
2024 1760 1523 -237 1632
2025 1812 1528 -285 1659
Activități ale direcțiilor administrative centralizate; activități de management și de consultanță în management
M70 2019 1407 1878 471 1662
2020 1323 1969 645 1388
2021 1317 2042 725 1534
2022 1298 2107 810 1622
2023 1311 2163 852 1737
2024 1337 2212 875 1810
2025 1364 2257 893 1846
Activități de arhitectură și inginerie; activități de testări și analiză tehnică
M71 2019 4014 3543 -471 3759
2020 3633 3421 -212 3612
2021 3724 3363 -361 3615
2022 3910 3351 -559 3686
2023 4072 3360 -712 3716
2024 4207 3384 -823 3762
2025 4346 3417 -929 3844
Cercetare-dezvoltare M72 2019 593 604 11 599
2020 561 642 81 569
2021 560 673 112 594
2022 558 703 145 616
2023 568 738 171 653
2024 577 776 199 685
2025 587 818 231 711
Publicitate și activități de studiere a pieței
M73 2019 2639 2432 -207 2527
2020 2439 2344 -95 2430
2021 2497 2302 -195 2439
2022 2547 2286 -261 2443
2023 2592 2276 -316 2434
2024 2631 2270 -361 2436
2025 2670 2268 -402 2453
Alte activități profesionale, științifice și tehnice
M74 2019 613 683 71 651
2020 590 637 46 595
2021 596 611 16 600
2022 596 596 0 596
2023 596 581 -15 588
2024 596 567 -28 580
2025 596 556 -40 574
Activități veterinare M75 2019 44 36 -8 40
2020 39 36 -2 38
2021 41 37 -4 40
2022 43 38 -5 41
2023 46 39 -7 42
2024 48 40 -8 44
2025 51 41 -10 45
77 Activitati de inchiriere si leasing
N77 2019 723 545 -179 627
2020 587 631 44 591
2021 616 699 83 641
2022 678 757 80 709
2023 738 813 75 775
126
2024 796 867 71 835
2025 859 922 63 893
Activități de servicii privind forța de muncă
N78 2019 1169 1101 -68 1133
2020 1035 1008 -28 1033
2021 1087 956 -131 1048
2022 1142 927 -214 1056
2023 1217 903 -314 1060
2024 1312 888 -424 1083
2025 1403 878 -526 1119
Activități ale agențiilor turistice și ale tur-operatorilor; alte servicii de rezervare și asistență turistică
N79 2019 1325 1122 -203 1215
2020 1126 1137 11 1127
2021 1153 1154 0 1153
2022 1201 1177 -25 1191
2023 1275 1204 -71 1240
2024 1349 1238 -111 1289
2025 1427 1275 -152 1345
Activități de investigații și protecție
N80 2019 6707 6159 -548 6411
2020 6130 6071 -59 6124
2021 6306 6049 -257 6229
2022 6495 6062 -434 6322
2023 6679 6067 -612 6373
2024 6857 6067 -790 6430
2025 7039 6062 -977 6512
Activități de peisagistică și servicii pentru clădiri
N81 2019 2523 2180 -343 2338
2020 2173 2249 76 2181
2021 2279 2309 30 2288
2022 2389 2376 -13 2383
2023 2519 2452 -68 2486
2024 2653 2535 -118 2589
2025 2820 2624 -196 2714
Servicii administrative, servicii suport și alte activități de servicii prestate în principal întreprinderilor
N82 2019 1239 1615 376 1442
2020 1136 1489 353 1171
2021 1168 1420 252 1244
2022 1215 1380 165 1281
2023 1268 1346 78 1307
2024 1318 1325 6 1322
2025 1369 1311 -58 1337
Administrație publică și apărare; asigurări sociale obligatorii
O84 2019 710 827 116 773
2020 673 798 125 685
2021 673 784 111 706
2022 673 776 104 714
2023 673 767 94 720
2024 673 759 86 719
2025 673 751 78 715
Învățământ P85 2019 10497 10982 485 10759
2020 9039 11235 2196 9259
2021 9343 11129 1786 9879
2022 9530 11128 1598 10169
2023 9720 11187 1466 10454
2024 9915 11284 1369 10654
2025 10113 11406 1293 10811
127
Activități referitoare la sănătatea umană
Q86 2019 53408 48096 -5312 50539
2020 49135 48954 -181 49117
2021 50034 49817 -217 49968
2022 51855 50829 -1026 51445
2023 52208 51487 -721 51847
2024 52821 51896 -925 52321
2025 53441 52141 -1300 52739
Servicii combinate de îngrijire medicală și asistență socială, cu cazare
Q87 2019 132 93 -39 111
2020 107 83 -25 105
2021 107 77 -30 98
2022 109 74 -35 95
2023 110 72 -38 91
2024 112 70 -41 89
2025 113 70 -44 90
Activități de asistență socială, fără cazare
Q88 2019 131 52 -79 88
2020 88 52 -36 84
2021 91 53 -38 79
2022 95 53 -42 78
2023 100 53 -47 77
2024 106 53 -52 78
2025 112 54 -58 81
Activități de creație și interpretare artistică
R90 2019 2787 2020 -767 2373
2020 2226 2020 -207 2206
2021 2326 2031 -295 2238
2022 2426 2056 -370 2278
2023 2526 2089 -437 2308
2024 2631 2127 -504 2359
2025 2740 2168 -572 2431
Activități ale bibliotecilor, arhivelor, muzeelor și alte activități culturale
R91 2019 209 208 -1 209
2020 193 209 16 194
2021 196 211 14 201
2022 196 213 16 203
2023 196 214 18 205
2024 196 215 19 207
2025 196 217 20 207
Activități de jocuri de noroc și pariuri
R92 2019 263 308 45 287
2020 219 350 131 232
2021 231 383 152 276
2022 231 411 181 303
2023 231 439 208 335
2024 231 466 235 358
2025 231 494 263 373
Activități sportive, recreative și distractive
R93 2019 1523 1442 -81 1479
2020 1316 1403 87 1325
2021 1316 1386 70 1337
2022 1382 1378 -4 1380
2023 1427 1364 -63 1396
2024 1452 1351 -101 1397
2025 1477 1338 -139 1402
Activități ale organizațiilor asociative
S94 2019 2599 2678 79 2642
2020 2599 2836 237 2623
128
2021 2599 2961 362 2708
2022 2599 3073 474 2789
2023 2599 3148 549 2874
2024 2599 3197 598 2922
2025 2599 3228 629 2939
Reparații de calculatoare, de articole personale și de uz gospodăresc
S95 2019 661 643 -18 652
2020 616 613 -3 615
2021 627 597 -30 618
2022 633 590 -42 616
2023 638 586 -52 612
2024 643 583 -61 610
2025 648 580 -69 611
Alte activități de servicii personale
S96 2019 2251 1952 -299 2090
2020 2135 1905 -230 2112
2021 2188 1886 -302 2098
2022 2298 1885 -413 2132
2023 2409 1883 -526 2146
2024 2521 1881 -640 2175
2025 2638 1878 -760 2227
Sursa: Calculele autorilor.
129
Anexa 10. Scoruri acordate componentelor EPL - Moldova conform Metodologiei
OCDE v3
Cod COMPONENTE EPL Scor
A. Concedieri individuale ale lucrătorilor cu contracte nedeterminate
REG1 Proceduri de preavizare 2
REG2 Întârziere înainte de începerea preavizării 0
REG3A Durata perioadei de preavizare la 9 luni 6
REG3B Durata perioadei de preavizare la 4 ani 4
REG3C Durata perioadei de preavizare la 20 ani 1
REG4A Plata indemnizației la 9 luni 6
REG4B Plata indemnizației la 4 ani 4
REG4C Plata indemnizației la 20 ani 2
REG5 Definiția concedierii nelegitime 4
REG6 Durata perioadei de probă 6
REG7 Despăgubire în urma concedierii nelegitime 1
REG8 Posibilitatea restabilirii în urma concedierii nelegitime 4
REG9 Timp maxim pentru formularea unei cereri despre concedierea nelegitimă
2
B. Angajare temporară
FTC1 Cazuri valabile pentru utilizarea contractelor pe durată determinată
0
FTC2 Numărul maxim de contracte succesive pe durată determinată
0
FTC3 Durata maximă cumulată a contractelor succesive pe durată determinată
1
TWA1 Tipuri de muncă pentru care angajarea agenției de muncă temporară (TWA) este legală
4,5*
TWA2 Restricții privind numărul de reînnoiri a misiunilor TWA 4*
TWA3 Durata maximă cumulată a misiunilor TWA 2*
TWA4 TWA: obligații de autorizare sau raportare 6*
TWA5 Tratamentul egal al lucrătorilor obișnuiți și al agențiilor la firma utilizator
6*
C. Reglementări suplimentare privind concedierile colective
CD1 Definiția concedierii colective 6
CD2 Cerințe suplimentare de notificare în cazul concedierilor colective
6
CD3 Întârzieri suplimentare implicate în caz de concedieri colective 3
CD4 Alte costuri speciale pentru angajatori în caz de concedieri colective
0
Rezultatele
Nivel 3 Inconveniente procedurale 0,33
Nivel 3 Preavizare și plata îndemnizației 1,29
Nivel 3 Dificultate de concediere 1,13
Nivel 3 Contracte pe durată determinată 0,13
Nivel 3 Angajarea temporară a agențiilor de muncă 2,25*
Nivel 2 Dispoziții suplimentare pentru concedieri colective 3,75
Nivel 2 Concedieri individuale și colective - contracte nedeterminate 3,04
Nivel 2 Contracte temporare 2,38 Surse: Estimările autorilor în baza Metodologiei OCDE v3 (*scor potențial în baza proiectului de amendare a
legislației)
130
Impressum Publicat de către
Deutsche Gesellschaft für
Internationale Zusammenarbeit (GIZ) GmbH
Oficii înregistrate
Bonn şi Eschborn, Germania
Programul de Dezvoltare Economică Durabilă /
Proiectul de Consiliere a Guvernului Republicii Moldova în politici economice
Piaţa Marii Adunări Naţionale 1, of. 450
MD-2033 Chişinău, Republica Moldova
Tel. +373 22 250 586
www.giz.de
Versiune
4 iunie 2020
Echipa CAI „Expert-Grup”:
Iurie MORCOTÎLO
Alexandru FALĂ
Vadim GUMENE
GIZ este responsabilă pentru conţinutul acestei publicaţii.
Din numele
Ministerului Federal pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare al Germaniei (BMZ)
şi al Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare şi Cooperare (SDC)