SUPORT de CURS Tradit Ie Canonica s i Duhovnicie

8/17/2019 SUPORT de CURS Tradit Ie Canonica s i Duhovnicie

1/50

Conf. Univ. dr. Patriciu VLAICU

TRADI! IE CANONIC" #I DUHOVNICIE-suport de curs-

Paris2015


2/50

INTRODUCERE

A!a cum în Hristos se întâlnesc cele dou" firi: dumnezeiasc" !i omeneasc" (neîmp"r #ite !i nedesp"r #ite, neamestecate !i neschimbate), în Biseric" se întâlnescdimensiunea eshatologic"-sacramental" !i cea institu#ional" . În acela!i mod manifestat!i înTaina Întrup"rii, între cele dou" exist" un echilibru rânduit de Dumnezeu. Institu#ionalul nuîngr "de!te Taina, iar identitatea eshatologic"-sacramental", nu ne #ine departe de realitate.Echilibrul dintre cele dou" dimensiuni este unul inspirat de perihoreza treimic". F"r " acesta,dac" s-ar accentua dimensiunea institu#ional", atunci ar fi exacerbat lumescul!i Biserica ar pierde consisten#a spiritual" !i eficacitatea m"rturiei , iar dac" s-ar accentua dimensiuneasacramental-eshatologic", atunci s-ar ajunge la o diminuare a contactului cu realitateacotidian".

Biserica are voca#ia de a transmite lumii fermentul Împ"r "#iei lui Dumnezeu , dar nutrebuie s" pierdem din vedere c" !i lumea exercit" o influen#" secularizant" asupra Bisericii.Ceea ce asigur " echilibrul în aceste raporturi este con!tiin#a de sine a Bisericii, vector decoeren#" !i unitate .

Atunci când ne referim la unitatea Bisericii, în#elegem manifestarea comunional"

izvorât" din taina iubirii dumnezeie!ti , care se manifest" atât în planul credin#ei, cât !i în planul vie#ii, !i astfel subliniem comuniunea dogmatic", liturgic" !i canonic".

Comuniunea dogmatic" exprim" manifestarea unit"#ii de credin#" !i, pentruconcretizarea acesteia, Biserica face lucr "toare sensibilitatea fa#" de doctrina adev"rat", pus" în valoare de con!tiin#a doctrinar ".

Comuniunea liturgic" exprim" modul în care cultul ne ajut" s" fim p"rta!i realit"#ilorÎmp"r "#iei Cerurilor înc" din lumea aceasta. Sensibilitatea fa#" de leg"tura dintre doxologie!i

teologie este pus" în valoare de con!tiin#a liturgic".Comuniunea canonic" exprim" manifestarea organic" a celor care m"rturisesc

credin#a, care, împreun" cu sensibilitatea fa#" de întâlnirea dintre credin#" !i via#", este pus" învaloare de con!tiin#a canonic" .

Distingerea în cadrul con!tiin#ei biserice!ti a dimensiunilor doctrinare, liturgice!icanonice are menirea de a ne ajuta s" în#elegem mai bine mecanismele prin care este slujit" unitatea Bisericii!i modul în care se exprim" echilibrul dintre dreapta credin#" !i dreapta

vie#uire, dintre ortodoxie!i ortopraxie .


3/50

Prezen#a persoanelor într-un context social, via#a în comunitate, nevoia de coeren#" în tr "irea credin#ei, toate acestea impun o structurare a resurselor!i mijloacelor, o organizare, precum!i acceptarea unor repere!i reguli pentru ca drumul spre mântuire s" fie parcurs în pace!i în armonie personal" !i comunitar " .

Con!tiin#a canonic", parte din con!tiin#a de sine a Bisericii, este cea care st" latemelia tuturor elementelor de rânduial" canonic", forme de receptare a experien#ei biserice!tiîn vederea consolid"rii comuniunii!i dezvolt"rii slujirii pastoral-misionare.

Cu toate c" legea este în primul rând semnul con!tientiz"rii efectului nerânduielii,aspectele de ordin canonic sunt pentru Biseric" nu doar semnul în#elegerii sl" biciunilor cucare se confrunt" umanitatea, ci!i dovada trezviei!i pre#uirii locului credin#ei în via#a de zi cuzi.

Cultivarea !i asumarea tezaurului canonic al Bisericii, tezaur de experien#" mântuitoare, este calea prin care Biserica, în dimensiunea ei v"zut", î!i pune în valoareidentitatea!i voca#ia. Atitudinea opus", relativismul canonic, numit de c"tre unii deschiderespre lume, duce la intrarea într-o capcan" întins" de adversarii Bisericii, care doresc ca ea s" se deschid", s" fie în rând cu lumea, nu pentru a-i primi pe cei din lume, ci pentru ca persoanele din interior s" poat" fi mai u!or am"gite!i scoase afar ".

Iat" de ce este foarte important ca noi s" în#elegem modul în care Biserica asum"

canonicitatea ca pe o împ"rt"!ire continu" din experien#a Bisericii de vie#uire în rânduial".Acest proces nu se constituie într-o restrângere a libert"#ii, ci într-o responsabilizare în cadrulunui dinamism personal!i comunitar, izvorât din dobândirea st"rii de ucenicie (Mt. 28, 19-20)înnoitoare!i mântuitoare.

În timp Biserica a ajuns s" constituie un sistem de valori normative, ce încadreaz" via#a personal" !i comunitar " !i asigur " o coeren#" dinamicii duhovnice!ti.

Înc" din primii ani ai cre!tinismului, Hristos, apostolii!i apoi celelalte persoane

învestite cu autoritate au subliniat importan#a rânduielii l"sate de Dumnezeu. Hristos spune înEvanghelia dup" Ioan: „Eu sunt calea, adev"rul !i via#a” (14, 6)!i, din acest motiv, dreptulasumat de Biseric" nu poate fi decât cel canonic, raportat la Hristos, m"sura lucrurilor,Canonul Bisericii, Cel Care face din comunitatea celor ce îl asum" ca !i cap, Biseric" vie .

În acela!i timp trebuie s" în#elegem c" rânduiala sus#ine lucrarea mântuitoare, iardreptul canonic este cadrul în care sunt expuse metodic!i sunt studiate sistematic elementeledup" care se organizeaz" !i î!i reglementeaz" lucrarea Biserica sub aspectul ei v"zut de

comunitate cre!tin", asigurând cre!tinului !i comunit"#ii o încadrare!i un sprijin pe calea


4/50

mântuirii împreun" cu to#i cei ce asum" via#a în Hristos!i se împ"rt"!esc de Sfintele Taine în bun" rânduial".

Exprimând modalit"#i prin care Biserica a dep"!it dificult"#ile inerente manifest"rii înlume, marcând cu repere!i rânduieli drumul spre mântuire, domeniul canonic al vie#iiecleziale, acestea trebuie s" fie valorizate, nu doar pentru c" pun în eviden#" un sistemnormativ, ci în primul rând pentru c" au voca#ia de a asigura un cadru de unitate, armonie,!i pace pentru cei ce doresc s" transpun" în via#" tezaurul de credin#" !i celelalte valori cre!tine.

Cu cât este dezvoltat" sensibilitatea fa#" de Tradi#ia canonic" !i fa#" de modul ei deexprimare în cotidian, cu atât drumul spre mântuire este mai accesibil!i obstacolele inerente pot fi dep"!ite.

Lipsa de sensibilitate fa#" de îndep"rtarea de canonicitate poate fi asimilat" cu lipsade durere a corpului, care poate duce la excese traumatizante!i chiar distrug"toare .

În acela!i timp trebuie s" în#elegem c" starea de canonicitate nu este una punctual" sau ocazional", ci o împ"rt"!ire continu" din izvorul nesecat de experien#" bisericeasc".


5/50

A. TRADITIA CANONIC" IN VIATA BISERICII

Con!tiin#a canonic" ofer " Bisericii un dinamism normativ. Astfel c" Biserica asum" rânduiala!i buna-în#elegere ca obiectiv important în manifestarea ei vremelnic" !i recepteaz" experien#ele pastorale conforme cu înv"#"tura de credin#" !i cu exigen#ele sale pastoral-misionare în ceea ce numim tradi#ie canonic".

a. De la preceptele biblice la normele biserice$tiDe la începutul cre!tinismului, pasaje din Sfânta Scriptur " au fost considerate ca

elemente ce structureaz" via#a credincio!ilor !i via#a comunitar ". Preocuparea pentru a duce ovia#" în care Hristos este prezent, a!a cum spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola c"treGalateni (2, 20 ) a f "cut ca Hristos Însu!i s" fie perceput drept canonul Bisericii, iar celeinstituite de El s" fie asumate ca un angajament, un nou leg"mânt.

Subliniind câteva pasaje din Noul Testament care arat" instituirea unui cadru de via#" rânduit!i structurat, observ"m c" temelia tradi#iei canonice este chiar Leg"mântul cel Nou.

Mântuitorul a întemeiat Biserica, manifestare a Împ"r "#iei înc" din lumea aceasta,!ia instituit-o prezentând ca fundament al acestui a!ez"mânt (Mt. 16, 13-20 ), reguli de bun"-

rânduial" (Mt. 18, 15-20). Biserica este constituit" din to#i cei care sunt chema#i de Hristos!ir "spund la aceast" chemare (FA. 2, 38-39 ; Evr. 12, 22-29). Iisus Hristos îi reune!te pe ai S"ila nivel local (Rm. 16, 5 ; 1 Co. 16, 19; 2 Co. 12, 13)!i regional (FA. 8, 1; 11, 22-26; 13, 1;Ga. 1, 13 ), conducând Biserica prin episcopi!i propov"duitori (FA. 14, 23; 20, 17-31; Ef. 4,11-15 ; 1 Tim. 3, 1-7; Tit 1, 5). Cei responsabili, uni#i în acela!i gând!i #el, au autoritatea de ase pronun#a în numele Bisericii (FA. 15; 16, 4; Mt. 18, 15-17 ), dar autoritatea Bisericii î!i areizvorul în întruparea Fiului lui Dumnezeu!i se exprim" prin c"l"uzirea celor p"stori#i pentru a

înv"#a s" împlineasc" cele rânduite de Hristos (Mt. 18, 19-20 ).Biserica este organizat" în form" v"zut" (1 Co. 1, 2; 1 Tes. 1, 1; 2 Tes. 1, 1; Apoc. 1,

4, 11 )!i în aceast" organizare to#i credincio!ii sunt m"dulare vii, împreun"-responsabili (Rm.12, 4-8 ).

Înc" din primii ani, înainte de a avea Evangheliile!i epistolele, m"rturia direct" despre via#a !i înv"#"tura lui Hristos ca o chemare a constituit ea îns"!i principiu!i reper .Problemele inerente convie#uirii !i misiunii au suscitat solu#ii pastorale, uneori inedite,

curajoase, dar întotdeauna responsabile. Mustrarea celor care nu erau sinceri în atitudinile lorde s"r "cire, certarea celor care nu pre#uiau înfrânarea, sublinierea raportului dintre libertate!i


6/50

responsabilitate, sunt atitudini pe care le g"sim în Evanghelii, Faptele Apostolilor!i Epistole.Observ"m cum Apostolii!i ucenicii lor devin fondatori de comunit"#i !i modele de via#" .Responsabilitatea acestora ca deschiz"tori de drumuri s-a manifestat!i prin acte îndr "zne#e,neobi!nuite într-o lume iudaic" tradi#ionalist". Cine altul decât un iudeu educat în cele maiînalte !coli ale vremii putea s" aib" capacitatea de a deschide drumul spre o în#elegere aÎntrup"rii Fiului lui Dumnezeu ca un Dar pentru întreag" lumea?

F"r " geniul misionar al Sfântului Apostol Pavel, cre!tinismul ar fi avut maridificult"#i în a dep"!i constrângerile unei raport"ri restrictive la Lege. Pavel vede deslu!itraportul dintre lege!i libertate, dintre porunc" !i împ"rt"!irea din izvorul Poruncii.

Epistola c"tre Galateni!i Faptele Apostolilor ne arat" cum de foarte timpuriu, laIerusalim, comunitatea cre!tin" a luat în discu#ie diferitele probleme de rânduial" bisericeasc",inclusiv pe cele prezentate de Apostolii Pavel!i Barnaba!i, convin!i c" lucrarea lor este subinfluen#a Duhului Sfânt, au decis ca de acum înainte s" nu se pun" jugul t"ierii împrejur pestecei converti#i dintre p"gâni, ci s" se cear " acestora s" nu m"nânce sânge, animale sugrumate,s" nu m"nânce carnea jertfit" idolilor!i s" se fereasc" de desfrânare .

Aceste prescrip#ii pot fi considerate drept prime norme de via#" eclezial" asumate deBiserica întreag". Observ"m din Faptele Apostolilor cap. 15 c" Pavel !i Barnaba, trimi!i de propria Biseric", î!i confrunt" experien#a pastoral" !i misionar " cu bisericile din vecin"tate,

aducând-o apoi în fa#a celor ce reprezint" Biserica întreag". Biserica reunit" în Sinodul de laIerusalim transmite apoi comunit"#ilor locale norme pe care le asum" sub inspira#ia DuhuluiSfânt.

Exemplul prezentat de cartea Faptelor Apostolilor a dat roade!i, rând pe rând, s-ainstaurat o modalitate de comunicare între Bisericile locale, astfel încât c"ile canoniceidentificate într-un loc s" inspire comunit"#ile învecinate!i chiar Biserica întreag".

Decizia luat" de cel învestit cu autoritatea Bisericii era confruntat" cu p"rerea

celorlal#i reprezentan#i ai bisericilor din vecin"tate !i astfel era statornicit" o rânduial" canonic". Atunci când aceast" rânduial" era asumat" de un sinod regional, provincial sau pluriprovincial, ea devenea canon, iar când acel Sinod ajungea s" fie recunoscut princonsensul Bisericii întregi ca fiind Sinod Ecumenic, canonul era asumat!i el ca Sfânt canon,fiind integrat în colec#ia fundamental" de canoane.

Aceast" paradigm" a fost repetat" în istorie!i a fost model pentru asumarea la niveleclezial general a experien#elor canonice din bisericile locale. Unul dintre cele mai evidente

momente de acest fel a fost Sinodul de la Sardica (343), în cadrul c"ruia, în mai multe rânduri,Osius din Cordoba supune propria experien#" canonic" Bisericii reunite în Sinod, iar Sinodul


7/50

asum" calea propus" de Osius drept cale a întregii Biserici, iar în momentul în care prinSinodul Trulan, canoanele de la Sardica sunt receptate de Biseric", acelea sunt recunoscutedrept Sfinte Canoane. Astfel Sfântele canoane pot fi în#elese ca expresii ale experien#eiecleziale formulate!i receptate sinodal.

b. Constituirea Colec%iei de canoane a Bisericii OrtodoxeÎn primele trei secole, cre!tinismul a fost marcat de procesul de structurare

organiza#ional" !i de cristalizare a doctrinei!i a formelor de expresie liturgic". ProfesorulVlasios Phidas arat" c" putem vorbi despre o tradi#ie cutumiar " fixat" în unele lucr "ri din perioada apostolic", constituit" în izvor permanent de inspira#ie canonic" . Trebuie s" #inemcont de faptul c" pân" la perioada constantinian" nu putem identifica o guvernare a Bisericiidincolo de nivelul local, eparhial. Fiecare biseric" local" se considera Biserica lui Hristos,con!tient" de articularea ei la Trupul Tainic prin credin#" !i comuniune în rug"ciune. Cu toateacestea nu exista un cadru de receptare a experien#elor biserice!ti din alte comunit"#i. Rând perând, Bisericile întemeiate de Apostoli, cele care se bucurau de un prestigiu aparte, au începuts" transmit" din experien#a lor bisericilor mai tinere. Primele aspecte care au dep"!it cadrele bisericilor locale au fost cele legate de doctrin" !i de raportarea la cei care se îndep"rteaz" de

înv"#"tura cea dreapt" . Nu întâmpl"tor primele texte normative abordeaz" problema lapsilor!i a ereticilor!i de aici s-a n"scut!i nevoia asum"rii dimensiunii umane a comunit"#ii cre!tine,Biserica fiind constituit" din oameni p"c"to!i care au nevoie de înt"rire !i de îndreptare .

Din aceast" perioad" preconstantinian" Biserica a receptat ca normative trei epistolecanonice, texte elaborate de episcopi, prin care experien#a unor Biserici locale era asumat" deBiserica întreag". Este vorba de Epistola lui Dionisie al Alexandriei (†265), Epistola SfântuluiGrigorie Taumaturgul (†270)!i a Sfântului Petru al Alexandriei (†311).

La acestea s-au adunat alte prevederi numite apostolice, dar care sunt de faptexpresia practicii canonice a Bisericii primelor secole. Biserica a integrat definitiv în colec#iade canoane doar acele texte cunoscute sub numele de Canoane apostolice. Celelaltedocumente: Didahia, Tradi#ia apostolic" a lui Hipolit, Colec#ia de canoane derivate dinaceasta (Didascalia Apostolilor, Constitu#iile apostolice egiptene, Constitu#iile Apostolice!iOctatoihul lui Clement), r "mân doar m"rturii vechi ale experien#ei de via#".

Canoanele apostolice, atribuite ini#ial Sfin#ilor apostoli, s-au dovedit a fi texte

compilate în secolele IV-V, o bun" parte dintre ele fiind hot"râri ale sinoadelor din secolul IV,iar unele fiind recept"ri ale unei tradi#ii disciplinare anterioare.


8/50

Odat" cu domnia Sfântului Constantin cel Mare, pentru Biseric" începe o perioad" deconsolidare a organiz"rii institu#ionale!i o fixare a doctrinei. Între Primul Sinod ecumenic!imomentul generaliz"rii recept"rii Sfintelor canoane prin ceea ce numim Nomocanonul în 14titluri, mult" vreme numit Nomocanonul lui Fotie , observ"m consolidarea procesului dereceptare a tradi#iei canonice în mai multe etape.

Sinoadele ecumenice, având la acea vreme caracterul simplu de Sinoade!i urm"rindconsolidarea doctrinei!i a rânduielii biserice!ti, au receptat experien#ele biserice!ti anterioare,au asumat aspecte disciplinare specifice perioadei lor!i le-au dat caracterul de canoane,îndreptare de via#". Observând con#inutul !i în principal problemele la care canoaneler "spund, putem identifica!i problemele cu care s-a confruntat Biserica în fiecare perioad" istoric". Nu trebuie s" pierdem din vedere c", de!i ele au fost concepute drept rânduieli devia#" bisericeasc", prin promulgarea lor de c"tre împ"ra#ii bizantini, canoanele au devenit legiimperiale. Aceast" promulgare le-a crescut autoritatea, dar în acela!i timp a dus la o juridicizare a recept"rii lor.

Odat" cu recunoa!terea sinoadelor mai importante ca sinoade ecumenice,!i textelecanonice elaborate de acestea au fost receptate ca fiind aspecte disciplinare prin care seîntrupeaz" doctrina Bisericii în via#a de zi cu zi.

Cel mai important moment al acestei recept"ri este dat de Sinodul Trulan, care a

procedat la o sistematizare a tradi#iei canonice anterioare!i astfel putem vorbi de la acelmoment de o prim" codificare a canoanelor Bisericii ortodoxe .

Dup" ce prin canonanele 1!i 2 este afirmat" autoritatea de nezdruncinat a Sfintelorcanoane !i este subliniat" valoarea lor, urm"toaele canoane recepteaz" textele canonicecunoscute. Este foarte interesant de observat c" prin con#inutul canonului 2, Sinodul Trulannu-!i pune propriile canoane la acela!i nivel cu cele enun#ate. Din analiza textului observ"mc" textele anterioare sunt privite cu mare respect, iar recept"rile care prin grija împ"ratului

Justinian II, ini#iatorul acestui Sinod, vor deveni!i legi ale Imperiului, sunt de fapt ceea ce putem numi deja un nomocanon. Canoanele de la Sinodul Trulan, de!i elogiaz" literacanoanelor anterioare atunci când le recepteaz", acestea le recepteaz" nu în con#inutul lorrigid normativ, ci în forma în care este subliniat" con!tiin#a canonic" a Bisericii prezent" înformul"rile anterioare . Aici întâlnim pentru prima dat" ceea ce am putea numi principii detehnic" legislativ" bisericeasc", prin care la momentul întrup"rii tradi#iei canonice în norme biserice!ti, este receptat în primul rând elementul de con!tiin#" canonic", la care se adaug"

elementele ce izvor "sc din contextul concret al vie#ii din acel timp.


9/50

Dac" parcurgem canoanele Sinodului Trulan, în#elegem încerc"rile prin care treceaBiserica acelor vremuri . Nu întâmpl"tor elementele Tradi#iei canonice sunt m"rturii alemodului în care Biserica a dep"!it încerc"rile , o experien#" din care suntem chema#i s" neîmp"rt"!im în mod continuu!i care va na!te noi solu#ii pentru problemele din vremurilenoastre, care ar putea fi!i ele la rândul lor!i la vremea cuvenit" experien#e hr "nitoare pentrualte circumstan#e.

Exemplul Sinodului Trulan a fost luat!i de Sinodul VII ecumenic , care prin primuls"u canon arat" valoarea Sfintelor canoane!i subliniaz" dimensiunea lor de m"rturie vie dincare suntem chema#i s" ne împ"rt"!im. El spune: „Celor care au dobândit vrednicia(demnitatea) preo#easc", rânduielile canonice le sunt m"rturii !i îndrept"ri, pe care primindu-le cu bucurie, cânt"m împreun" cu dumnezeiescul vestitor David, c"tre Domnul Dumnezeu,zicând: «întru calea m"rturiilor tale m-am desf "tat ca întru toat" bog"#ia» (Ps. 118, 14)!i: «Ai poruncit ca m"rturiile tale s" fie dreptate în veac; în#elep#e!te-m", !i viu voi fi» (Ps. 118, 138,144). $i dac" glasul prorocesc (profetic) ne porunce!te nou" s" p"zim în veac m"rturiile luiDumnezeu !i s" vie#uim întru ele, este învederat (evident) ca ele r "mân necl"tinate !inestr "mutate, c"ci !i v"z"torul de Dumnezeu Moise zice astfel: «Acestora nu este a li sead"uga (nimic) !i nici nu este s" se scoat" (ceva) dintr-însele» (Deut. 12, 32).$idumnezeiescul apostol Petru, prosl"vindu-se întru ele, strig": «Spre care!i îngerii doresc s"

priveasc"» (1 Pt. 1, 12),!i Pavel zice: «Chiar dac" noi sau înger din cer de ar bine-vesti vou",în afar " de ceea ce v-am binevestit noi vou", s" fie anatema» (Ga. 1, 8).

A!adar, acestea astfel fiind,!i fiindu-ne nou" m"rturie, bucurându-ne de ele ca!icând cineva ar g"si comori multe, cu bucurie (ne însu!im) primim în inimile noastre sfinteleCanoane,!i înt"rim întreaga!i nestr "mutata orânduire a lor, a celor ce sunt a!ezate de c"tresfintele trâmbi#e ale Duhului, ale preasl"vi#ilor apostoli, ale celor!ase sfinte sinoadeecumenice,!i ale celor ce s-au întrunit local pentru a!ezarea unor astfel de rânduieli,!i ale

sfin#ilor no!tri p"rin#i. C"ci ei to#i sunt lumina#i de c"tre unul!i acela!i Duh, au orânduit celede folos.$i pe acei pe care ei îi supun anatemei,!i noi îi d"m anatemei;!i pe cei care îi supuncaterisirii,!i noi îi caterisim;!i pe cei care îi supun afurisirii,!i noi îi afurisim, iar pe cei pecare îi dau cert"rii (epitimiei),!i noi a!ijderea îi supunem. C"ci dumnezeiescul apostol Pavel,care s-a urcat în al treilea cer!i a auzit cuvintele cele negr "ite, strig" l"murit: «F"r " iubire deargint s" fie purtarea voastr ", îndestulându-v" cu cele de fa#" (pe care le ave#i)» (Evr. 13, 5).”

Dup" enun#area acestei aprecieri, în cea de-a opta sesiune, Sinodul VII ecumenic a

elaborat 22 de canoane, care se doreau!i ele o întrupare a Tradi#iei canonice, raportat" la


10/50

problemele cu care s-a confruntat Biserica în vremea respectiv" !i care r "spund în primul rând problemei simoniei!i dezordinii din via#a monahal" .

Ultimul act în receptarea Colec#iei fundamentale de canoane îl constituie Sinodul dela Constantinopol din 920, care afirm" solemn obligativitatea nomocanonului!i astfel, pelâng" canoanele date sau receptate de sinoadele ecumenice, sunt integrate!i cele 17 canoaneale sinodului de la Constantinopol din 861!i trei canoane ale Sinodului de la Sfânta Sofia din879.

Astfel c", la sfâr !itul primului mileniu, Biserica are un corpus de canoane, numiteSfinte canoane, deoarece sunt receptate prin consensul Bisericii ca fiind c"i mântuitoare.

Receptarea acestei colec#ii de canoane a continuat în secolele urm"toare !i, de!iBiserica nu le-a completat cu alte prevederi, receptarea lor în Bisericile locale a dat na!tere lao legisla#ie bisericeasc" complementar ", care a marcat!i ea via#a bisericeasc", dovedind undinamism canonic neîntrerupt.

Este foarte probabil ca Biserica, prin consens, s" ajung" s" ridice la starea de Sfintecanoane!i alte experien#e normative, care s-au dovedit în timp ca întrup"ri ale credin#ei învia#a Bisericii!i care merit" s" fie în#elese ca principii!i c"i vrednice de urmat de Bisericaîntreag".

2. Problematica interpret&rii $i ierarhiei normelor canoniceAtunci când vorbim despre norme canonice în general, prin aceast" no#iune

în#elegem tot ceea ce este normativ în Biseric". Biserica nu a formulat în mod sistematicreguli, norme canonice sau principii, pentru a anticipa situa#ii cu care ea ar putea ficonfruntat" !i nu a formulat canoane pentru problemele pe care le-a rezolvat deja convenabil pe cale de obicei . Astfel, Biserica ortodox" cunoa!te obiceiul canonic, o tr "ire a con!tiin#ei

biserice!ti f "r " o formulare scris", recunoscut ca normativ de c"tre Sinoadele ecumenice ,Sfintele canoane!i normele Bisericilor locale.

a. Sfintele canoane$i autoritatea lorSfintele Canoane ale Bisericii sunt o manifestare istoric" a revela#iei în Hristos, fiind

!i o expresie a consensului bisericesc privitor la modul în care se întâlne!te credin#a cu via#a.

Profesorul Vlasios Phidas arat" c" ele nu sunt doar o surs" autentic" a în#elegerii modului încare este tr "it adev"rul revelat, ci sunt!i o cale prin care acest mesaj p"trunde în via#a


11/50

credincio!ilor !i a comunit"#ilor, în sânul Bisericii . Având în vedere c" Biserica nu a elaboratcanoanele ca simple texte juridice, ci acestea sunt o întrupare a con!tiin#ei doctrinare, estenecesar s" fie interpretate în contextul deplin"t"#ii lucr "rii sacramentale!i pastoral-misionarea Bisericii. Modul în care Biserica în#elege!i tr "ie!te experien#a eclezial" cuprins" de Sfintelecanoane, ilustreaz" prezen#a con!tiin#ei canonice în comunitatea celor care constituie Trupultainic al lui Hristos. Din acest motiv, atunci când vorbim despre autoritatea!i interpretareacanoanelor, trebuie s" în#elegem c" autoritatea lor const" în faptul c" ele constituie o receptarela cel mai înalt nivel a modului în care se manifest" con!tiin#a canonic" a Bisericii. Fiind oexpresie a manifest"rii con!tiin#ei canonice, ele devin un patrimoniu canonic manifestat într-un context istoric!i pastoral misionar determinat. Interpretarea Sfintelor canoaneInterpretareaunui canon are ca prim obiectiv luarea în considerare a tuturor elementelor constitutive alesfintelor canoane la justa lor valoare . Elementul istoric pune în eviden#" contextul în care aufost elaborate, elementu pastoral ne arat" exigen#ele pastorale care au fost scoase în eviden#",elementul normativ ne arat" solu#ia pastoral" identificat" de autorul canonului respectiv, dartoate aceste elemente au voca#ia de a sprijini un element de con!tiin#" canonic", elementesen#ial de întâlnire a convingerilor de credin#" cu problema de via#" la care acesta r "spunde.Pentru a ajunge la o interpretare corect" a unui sfânt canon, este necesar s" fie identificatecele patru elemente constitutive, iar apoi s" recompunem elementul de manifestare a

con!tiin#ei canonice împreun" cu elementele care marcheaz" problema concret" la caretrebuie s" r "spundem.

Contextul istoric!i pastoral îngem"nat cu experien#a pastoral" acumulat", face ca, înmomente istorice diferite, Biserica s" identifice solu#ii canonice diferite, dar care au ca punctcomun elementul de manifestare a con!tiin#ei canonice. La un con#inut canonic fundamentalneschimb"tor, pot fi g"site solu#ii pastorale diferite care nu aduc atingere con#inutuluidoctrinar, ci îl întrupeaz", #inând cont de contextul istoric!i de experien#a pastoral"

acumulat".În cadrul procesului de interpretare a canoanelor suntem sprijini#i !i de diversitatea

de exprimare canonic" reg"sit" în colec#ia de canoane!i în Tradi#ia canonic" în general, pentru probleme similare. Atunci când exist" mai multe formul"ri canonice legate de acela!isubiect, este necesar s" identific"m nivelele istorice!i pastoral-misionare distincte pentru a putea distinge esen#a elementului comun de manifestare a con!tiin#ei canonice.

Atunci când se subliniaz" aspectele contradictorii din cadrul canoanelor, se manifest"

o insuficient" distingere a nivelului istoric!i a celui pastoral-misionar. Diferitele formul"ri


12/50

aparent contradictorii sunt de fapt întrup"ri ale con!tiin#ei doctrinare în planuri istorice!i pastoral-misionare distincte, dar echilibrate de aceea!i con!tiin#" canonic".

b. Obiceiul canonicA!a cum am ar "tat deja, Sfintele canoane nu acoper " toate aspectele vie#ii biserice!ti,

prin ele se poate observa doar în parte modul în care Biserica a r "spuns provoc"rilor vremii ,dar ele ofer " !ansa de a identifica manifest"ri ale con!tiin#ei canonice care, împreun" cuelementele obiceiului de drept canonic!i normele Bisericilor locale, ne ajut" s" aducemrezolv"ri canonice pentru situa#iile cu care se confrunt" Biserica.

Astfel, având în vedere c" nu exist" criterii absolute de evaluare a con!tiin#eicanonice, pentru a în#elege dimensiunea canonic" a vie#ii !i lucr "rii Bisericii, trebuie s" neraport"m la întreaga tradi#ie canonic" care „exprim" nu doar o dezvoltare independent" sauorizontal" a unui pozitivism juridic în via#a istoric" a Bisericii, ci autenticitatea vertical" araportului s"u istoric cu adev"rul tr "it !i de#inut de Biseric" în Sfântul Duh” .

Tradi#ia canonic" este !i expresie a dinamismului lucr "rii mântuitoare, manifestat încursul vremii dincolo de textele re#inute de colec#ia de canoane. Pe m"sur " ce evolueaz" condi#iile concrete în care Biserica î!i desf "!oar " lucrarea, Tradi#ia canonic" a Bisericii ne pune la dispozi#ie noi mijloace canonice autentice, corespunz"toare nevoilor comunit"#ilor !i

credincio!ilor !i, de aceea, experien#ele de via#" bisericeasc" asumate prin consensul Bisericiica fiind canonice, î!i au un loc de frunte în tezaurul canonic.

Nu este întâmpl"tor faptul c" foarte multe aspecte ale vie#ii Bisericii nu suntreglementate prin canoane, ci ele!i-au g"sit în timp o rezolvare conform" cu con!tiin#acanonic" a Bisericii, fiind validate ca solu#ion"ri sau practici canonice.$i din acest motiv,Biserica nu a considerat potrivit s" intervin" prin canoane în cazul unor aspecte rezolvate dejacorespunz"tor prin cutum", dar în acela!i timp, atunci când au fost întrunite condi#iile pentru o

exprimare sinodal" în domeniul canonic, nu a ezitat s" o fac".Obiceiul canonic poate fi în#eles ca fiind expresia experien#ei ecleziale receptat" tacit

prin consensul unanim al Bisericii. Canonul 39 Trulan, înt"re!te valoarea obiceiului de drept,subliniind ca ceea ce Bisericile locale au socotit ca fiind vrednic de cinstire, s" fie aplicat încontinuare.

c. Normele bisericilor locale


13/50

Pe lâng" obiceiul canonic!i Sfintele canoane, Tradi#ia canonic" a Bisericii cuprinde!i norme biserice!ti prin care Bisericile locale au rezolvat problemele cu care s-au confruntat,norme elaborate!i asumate de bisericile locale în temeiul aceleia!i con!tiin#e canonice, întemeiul principiului autonomiei!i autocefaliei. Astfel, Carta canonic" a Bisericii autonomesau autocefale, Statutele de organizare!i func#ionare ale Bisericilor autonome sau autocefale,hot"rârile instan#elor de autoritate bisericeasc", pot pe drept cuvânt s" primeasc" denumireade norme biserice!ti sau legisla#ie bisericeasc", deoarece, fiind învestite cu autoritate deBiserica local", ele sunt texte normative obligatorii în aria de jurisdic#ie respectiv".

Legiuirile sau normele biserice!ti sunt supuse criteriilor de interpretare!i de aplicarespecifice normelor juridice, dar ele sunt condi#ionate în aplicarea lor de raportarea efectiv" !inecondi#ionat" la întreaga Tradi#ie canonic" a Bisericii.

O norm" bisericeasc" se valideaz" în timp !i este canonic" dac" nu contravinecon!tiin#ei canonice a Bisericii. În situa#ii cu totul excep#ionale, unele norme biserice!ti pot s" exprime preocuparea fundamental" pentru pace!i bun" în#elegere, pentru un timp!i într-uncadru determinate!i în acest context, s" deroge de la anumite practici consacrate de Tradi#iacanonic". Pentru ca o astfel de aplicare s" r "mân" în canonicitate, ea trebuie s" r "spund" uneievidente!i excep#ionale nevoi pastorale!i s" nu duc" la legitimarea unui relativism canonic.Altfel, prin perpetuarea nedeterminat" a pogor "mântului canonic, excep#ia ini#ial" ajunge s"

devin" regul" !i printr-o acumulare a excep#iilor se poate s" produc" o alterare a con!tiin#eicanonice.

d. Ierarhia normelor canonice

Având în vedere specificul fiec"rei categorii din cadrul normelor canonice, putem s" facem o ierarhizare a lor, util" în cadrul procesului de întrupare a normei canonice în via#aBisericii.

Toate elementele Tradi#iei canonice sunt depozitare a manifest"rilor concrete acon!tiin#ei canonice. Atunci când vorbim despre aplicarea unui canon, nu putem în#elege prinaceasta altceva decât aplicarea elementului de con!tiin#" canonic" exprimat" în acel text.Legisla#ia bisericeasc" este ea îns"!i un act de aplicare a Sfintelor canoane. Din acest motiv în

via#a bisericeasc" primeaz" implementarea legisla#iei biserice!ti, în litera !i spiritul ei .


14/50

Sfintele canoane!i elementele obiceiului canonic sunt aduse ca argument în sprijinul aplic"riilegisla#iei sau acolo unde legisla#ia este deficitar ".

Aplicarea tradi#iei canonice a dus la cristalizarea unor principii canonice careguverneaz" organizarea!i misiunea Bisericii. Aceste principii sunt luate în considerare defiecare dat" când Biserica este pus" în fa#a situa#iei de a întrupa tradi#ia canonic" în organizare!i în misiune.


15/50

B. ICONOMIA CANONIC" #I MANIFESTAREA EI ÎN LUCRAREA

SACRAMENTAL" A BISERICII

Iconomia, no%iune complex" cu un con%inut dogmatic&i canonic a avut&i are un rolimportant în via%a Bisericii, fiind în%eleas" ca o manifestare a condescenden%ei &i milostivirilui Dumnezeu prin acte ecleziale responsabile1. Dimensiunea canonic" a iconomiei este dat" de faptul c" ea este o manifestare a convingerii conform c"reia credin%a &i comuniunea înHristos trebuie s" guverneze toate ac%iunile personale&i comunitare, pentru ca ortodoxia s" fietr "it" în ortopraxie&i astfel s" se ajung" la o bun" chivernisire a mijloacelor Bisericii2 învederea împlinirii lucr "rii mântutoare în timp3.

Unul dintre cei mai importan%i canoni&ti ortodoc&i ai secolului XX, Pierre Huillier,define&te iconomia ca fiind o atitudine de condescenden%", &i milostivire care se manifest" concret prin excep%ii punctuale de la norm"4. Iconomia bisericeasc" este în%eleas" în generalca o adaptare a slujirii astfel încât s" fie luat în considerare obiectivul principal, acela alcomuniunii omului cu Dumnezeu înc" din via%a aceasta, o manifestare a Bisericii în aspectelelegate de raporturile canonice&i cele privind via%a credincio&ilor 5. Ea este prezentat" în cele

mai multe studii ca fiind o derogare, antonimul acriviei, cea ce poate fi asociat în sensgeneral dispensei6.

Constatând o diversitate de abord"ri &i în%elegeri a iconomiei biserice&ti &i înspecial a iconomiei sacramentale, studiul de fa%" î&i propune s" pun" în eviden%" unele aspectelegate de dimensiunea canononic" a acesteia &i de implica%iile ei în lucrarea sacramental" aBisericii.

În cadrul analizei noastre pentru început vom încerca s" distingem natura iconomiei

&i leg"tura ei cu tradi%ia canonic". Într-o a doua etap" vom observa leg"tura acestei no%iuni cuSfintele Canoane care se raporteaz" la dou" teme importante: primirea eterodoc&ilor în

1 Pentru în%elegerea sensurilor teologice ale no%iunii de iconomie vezi Duchatelez, K., „La notion d’économie etses richesses théologiques” , în NRT (1970), nr. 92.2 Liviu Stan , « Iconomie!i intercomuniune », înOrtodoxia,an.XXII, 1970,nr. l, p.6.3 P"rintele Liviu Stan spune în studiul Iconomie !i intercomuniune, publicat în “Ortodoxia",an.XXII, 1970,nr. l4 L’Huillier Pierre, „L’espace du principe d’ « économie » dans le domaine matrimoniale”, în RDC , t. XXVIII(1978), p. 44. 5 vezi „Document: L’économie dans l’Eglise orthodoxe. Rapport soumis à la 1ere Conference panorthodoxe

préconciliaire " în Istina, 3/1973, p. 3776 Vezi Pierre Raï, « L’Economie dans le droit canonique byzantin des origines jusqu’au XIè siècle », în Istina,3/1973, p. 260.


16/50

Biserica Ortodox" &i problema c"s"toriilor mixte, urmând ca în cele din urm" s" propunemcâteva criterii pentru o încadrarea canonic" a iconomiei.

1. Iconomia bisericeasc&, natura ' i fundamentele ei

Chiar dac" din punct de vedere canonic, no%iunea de iconomie î&i g"se&te utilizareaîntr-o form" precizat" în secolul al IV-lea, când canoni&tii vorbesc despre o formularecanonic" a iconomiei prin scrisorile 188&i 199 ale Sfântului Vasile cel Mare c"tre Amfilohieal Iconiumului7, bazele ei pot fi identificate înc" din scrierile filozofilor antici8, care auîmprumutat no%iunea Septuagintei, urmând ca aceasta s" evolueze în Noul Testament&i înscrierile p"rin%ilor&i scriitorilor biserice&ti.

Aristotel&i Xenofon folosesc termenul în sensul de gestiune a afacerilor casei.Pornind de la acest sens, Septuaginta îl utilizeaz" de dou" ori, în cartea Proorocului Isaiacapitolul XXII, versetele 19&i 21, evoluând spre în%elesul decompeten "# , putere de a face,autoritate de a s#vâr $i9. Acest sens este dezvoltat în Noul Testament. În evanghelia dup" Luca XVI, 1-4 cuvântul este folosit pentru a desemna chivernisirea responsabil" iar Sfântul

apostol Pavel îl folose&te asociind iconomia cu misiunea Bisericii de a prelungi în lumelucrarea mântuitoare.10

Dincolo de aceste utiliz"ri noutestamentare a cuvântului iconomie, în Evanghelii sunt pasaje care ne arat" c" Mântuitorul Hristos, prin ceea ce împline&te, prezint" modul în caretrebuie s" se raporteze discipolii s"i la lege, la întâlnirea dintre credin%" &i via%". Mântuitorulspune: A%i auzit c" s-a zis celor de demult....., eu îns" v" spun vou"..... (Mt. 5: 21,22).Evanghelistul Matei pune în eviden%" entuziasmul cu care a primit omul aceast" iconomie

dumnezeiasc" întrupat" prin care sunt iertate p"catele, subliniind c" « au sl"vit pe Dumnezeu,Cel cared # oamenilor asemenea putere» (Mt. 9:8). În alt" parte, atunci când arat" importan%a

7 Halleux, A. de, „L’économie dans le premier canon de Basile” , în ETL (1986), nr. 62, p. 381; 8 Aristotel&i Xenonfon utilizeaz" acest termen vorbind despre gestiunea bunurilor mobile, imobile&i a întregiigospod"rii. Vezi pentru detalii Tassos ANASTASIADIS, « Controverses politiques et tolérance canonique : larelecture au sein de l’Église orthodoxe grecque du XXe siècle de la notion patristique d’%&'%(% µ)* et les relationsavec les anglicans », Études balkaniques, 10, 2003, 177-178.9 În Is. XXII,19 se spune: „El î#i va lua slujba ta (misiunea, ta'() *+,*-*µ./) ) !i te va lipsi de dreg"toriata(0'1023) 0*4)”, iar în Is XXII, 21 «$i îl voi îmbr "ca cu ve!mintele tale, îl voi încinge cu brâul t"u !i-i voi daîn mân" iconomia ta (,51'*) ,/6 '7- *+,*-*µ./- 0*4 8903 2+) ':) ;2


17/50

legii, Mântuitorul afirm" c" legea a fost dat" pentru om, nu omul pentru lege ( Mc 2:27),astfel subliniind în mod iconomic11 faptul c" împlinirea Legii se realizeaz" în urma în%elegeriicon%inutului ei fundamental&i a obiectivului mântuitor.

Un text considerat de canoni&ti ca fiind temei al iconomiei12 este cel din Matei18:18: « Adev"rat gr "iesc vou": Oricâte ve#i lega pe p"mânt, vor fi legate!i în cer,!i oricâteve#i dezlega pe p"mânt, vor fi dezlegate!i în cer». Legarea&i dezlegarea, manifestate însensul cuvintelor Mântuitorului Hristos arat" capacitatea celor trimi&i în misiune de achivernisi mijloacele mântuitoare%inând cont de fiecare persoan" &i situa%ie în parte.

II. Natura canonic& a iconomiei

Sublinierea fundamentelor biblice ale iconomiei ne ajut" s" în%elegem importan%a &ivechimea no%iunii în cadrul Bisericii. Prin iconomie se ajunge la raportare la rânduial" dintr-o perspectiv" mântuitoare, legea fiind lecturat" &i respectat" în duhul lucr "rii Harului.

Având în vedere c" iconomia canonic" este în%eleas" ca o manifestare derogatorieexcep%ional" &i punctual" a Bisericii13, raportat" la situa%ii pastorale efective, în cele mai

multe cazuri ea se concretizeaz" în acte de în%elegere, milostivire, pogor "mânt14. Cu toateacestea via%a pune în fa%a Bisericii&i situa%ii în care atitudinea derogatorie se manifest" prinasprime, prin acrivie.

Din punct de vedere a dreptului canonic, o rânduial" este aplicat" riguros atunci cândse %ine cont de voca%ia ei profund" prin asumarea literei&i spiritului. În aplicarea normelorcanonice rigoarea este exprimnat" &i prin luarea în considerare a situa%iilor specifice, astfelîncât aplicarea normei s" conduc" la atingerea%elului ei. Fiecare circumstan%" de aplicare a

normei ne pune în fa%a unei particulariz"ri a manifest"rii canonice, ce se poate concretiza prinacrivie, sau prin îng"duin%". Putem vorbi astfel de iconomie atunci când dincolo de sensurile

11 Sfântul Nicodim Aghioritul folose&te adesea în Pidalion verbul a iconomisi , care exprim" modic iconomic de ag"si o solu%ie pastoral" de adaptare a legii la o situa%ie dat". Folosim&i noi acest termen, con&tien%i fiind îns" deinova%ia lexical". Vezi Neofit, Patriarhul Constantinopolului, Pidalionul,Edit. Credin%a Str "mo&easc", 2007, p.174.12 L’Huillier Pierre, „L’espace du principe d’ « économie » dans le domaine matrimoniale”, în RDC , t. XXVIII(1978), p. 44. 13

Voir K. Duchatelez, « L’économie baptismale dans l’Eglise orthodoxe », în Istina, 16/1971, p. 14.14 Vezi Pierre Raï, « L’économie dans le droit canonique byzantin des origines jusqu’au XIe siècle. Rechercheshistoriques et canoniques », în Istina, 3/1973, p. 262.


18/50

identificate în structura intern" a normei Biserica î&i rezerv" &i o manifestare excep%ional" &i punctual" ca excep%ie de la norm".

Astfel tradi%ia canonic" a Bisericii ne îndrept"%e&te s" afirm"m c" iconomia este unact eclezial complex de particularizare a normelor, un principiu canonic15, care are înstructura lui acrivia&i pogor "mântul.

Pentru a în%elege mai clar natura canonic" a iconomiei&i modul în care o practic" icomomic# fie de acrivie fi e de pogor "mânt poate fi receptat" de Biseric", vom aborda dou" teme clasice legate de manifestarea iconomiei sacramentale: primirea în Biseric" aeterodoc&ilor &i problema atitudinii Bisericii fa%" de c"s"toriile mixte. În cadrul primuluisubiect vom observa modul în care o atitudine de condescenden%" poate fi receptat" canonicde Biseric" devenind astfel norm" &i în consecin%" acrivia devine o manifestare a iconomiei,iar în cazul celui de-al doilea subiect vom putea observa cum o atitudine de pogor "mântconstant repetat nu este receptat" ca norm" &i astfel pogor "mântul r "mâne ca o manifestare a principiului iconomiei.

2. Primirea eterodoc' ilor în Biseric&, de la pogor&mânt la acrivia canonic&

Este cunoscut" prezen%a problemei iconomiei în controversa baptismal" din secolulal III-lea, care i-a avut ca antagoni&ti principali pe Ciprian al Cartaginei&i peCtefan episcopulRomei16. Ne mul%umim aici doar s" amintim c" în scrisorile 70&i 74 ale sinoadelor africane,de la mijlocul secolului al III-lea, se pune foarte serios problema integr "rii în BisericaOrtodox" a ereticilor, f "r " botezare. Sfântul Ciprian considera obligatorie botezareaconverti%ilor, bazându-se pe cuvintele Sfântului Apostol Pavel din Efes. 4:5, care arat" ca

exist" un singur Botez ce are temelie în unitatea credin%ei. Pe de alt" parte, Stefan EpiscopulRomei considera botezarea ereticilor drept o inova%ie.17 Se pare c" tensiunea între cele dou"

15 Liviu Stan , « Iconomie!i intercomuniune », înOrtodoxia,an.XXII, 1970,nr. l, p. 9.

16 Vezi Th.Sagi-Bunic, « „Ecclesia sola baptizat„ » : sententia Tertulliani et S.Cypriani », în Laurentianum,

1961, pp.261-265. 17 Vezi pentru mai multe detalii Duchatelez, K., „Le principe de l’économie baptismale dans l’Antiquitéchrétienne”, în Istina (1973), nr. 18, p. 330.


19/50

partide a ajuns la o amploare atât de mare încât PapaCtefan a vrut chiar s" ia m"suri deexcomunicare fa%" de cei ce botezau ereticii converti%i18.

Canoanele 4619 &i 6820 apostolic, a c"ror datare nu o putem face în mod precis,resping categoric tainelor ereticilor f "r " s" fac" vreo distinc%ie între erezii. Observ"m îns" c" exista o tradi%ie african" mai veche de primire a ereticilor prin pogor "mânt21.

Sursele de la începutul secolului IV arat" c" obiceiul primirii eterodoc&ilor înBiseric" prin punerea mâinilor a fost adoptat ca norm" în unele regiuni, iar obiceiul acestatindea spre generalizare. Astfel sinodul de la Arles din 314 a stabilit c" în cazul în care cinevatrece de la erezie la Biseric", regula este de a-l primi prin punerea mâinilor, dac" a fost botezat în numele Sfintei Treimi. Dac" nu a fost astfel botezat, trebuie botezat22.

Sinodul I ecumenic prin canonul 8 arat" modul în care sunt reintegra%i catarii, fiecareîn starea sa, iar în canonul 19 se vorbe&te despre rebotezarea Pavlichienilor.

Cu doar câ%iva ani înainte de Sinodul II ecumenic, Sfântul Vasile cel Mare vorbe&teexplicit de aceast" dat" despre iconomie, ar "tând în scrisorile 188&i 199 c"tre Amfilohie alIconiumului modul diferit în care trebuie s" fie trata%i cei care sunt integra%i în Biseric", înfunc%ie de raportarea lor la doctrina&i la via%a Bisericii ortodoxe. În scrisoarea 188, receptat" în colec%ia de canonane a Bisericii Ortodoxe ca&i canonul 1 al Sfântului Vasile cel Mare, suntidentificate trei categorii de manifest"ri ale dezunirii cu Biserica: eresurile , schismele &i

adun ! rile ilic ite. Ar "tând c" prin separarea de Biseric" cei în cauz" se rup de lucrarea harului,Sfântul Vasile cel Mare face totu&i distinc%ia între cei care se îndep"rteaz" de credin%aortodox" - ereticii; cei care se separ " pentru motive de alt" natur " decât doctrinar " –schismaticii;&i cei ce se separ " din neascultare sau refuzând s" se supun" autorit"%ii biserice&ti- cei din adun"rile ilicite.

Atunci când Sfântul Vasile cel Mare vorbe&te despre schismaticiicatari, encrati " i,idroparasta " i $i apotacti $ti, arat" c" prin desp"r %irea de Biseric", „nu au mai avut Harul

Duhului Sfânt peste dân&ii” deoarece prin schism" s-a întrerupt continuitatea. Cu toate

18 Eusebiu al Cezareei subliniaz" aceast" disput", vezi Sources chrétiennes, Nr 41, ed. G Bardy, pp.172-173, cf.Duchatelez, K., „Le principe de l’économie baptismale dans l’Antiquité chrétienne”, în Istina (1973), nr. 18, p.335.19 CANONUL 46 apostolic : « Poruncim s" se cateriseasc" episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. C"ci ce fel de împ"rt"!ire (în#elegere) are Hristos cu Vcliar? Sau ce parteare credinciosul cu necredinciosul? (II Cor. 6,15). » vezi Ioan N. Floca, Op.cit, p. 35.20 CANONUL 68 apostolic (HIROTONIA SD NU SE REPETE) «Dac" vreun episcop, sau presbiter, sau diacon,va primi a doua hirotonie de la altcineva, s" se cateriseasc" !i el, !i cel ce 1-a hirotonit, afar " de cazul c" ardovedi c" are hirotonia (întâia) de la eretici. C"ci cei ce sunt boteza#i sau hirotoni#i de unii ca ace!tia nu este cu

putin#" s" fie nici credincio!i, nici clerici. » vezi Ioan N. Floca, Op.cit, p. 45.21 veziSources chrétiennes, Nr 41, ed. G Bardy, pp. 167.22 Ibidem, p.339.


20/50

acestea, pentru a nu-i descuraja pe mul " i care ar fi doritori s# se apropie de Biseric#, avândîn vedere c" în Asia se practic" deja integrarea lor în Biseric" prin iconomie, Sfântul Vasilecel Mare arat" c" pot fi primi%i prin pogor "mânt23. El arat" de fapt c" în abordarea pastoral" aunor astfel de situa%ii, dac" rigoarea poate descuraja apropierea altora de Biseric", trebuie s" fie luat" în considerare iconomia&i aplicând pogor "mântul, botezul acelora s" fie primit24.

Sinodul II ecumenic, înturnit în 381, dup" un timp în care aplicarea iconomie era denotorietate, hot"r "&te în canonul Canonul 7:„Pe aceia dintre eretici care revin la Ortodoxie,în partea celor ce se mântuiesc,îi primim dup# rânduiala mai jos ar #tat # !i dup# obicei . Pearieni!i pe macedonieni!i pe sabatinieni!i pe nova#ieni cei ce-!i zic lor catari!i stângaci, apoi pe patrusprezeceni (quartodecimani), adic" pe mer-cura!i (tetradi#i) !i pe apolinari!ti îi primimdac" dau zapis (scrisori de m"rturisire de credin#") !i dac" dau anatemei toat" erezia care nucuget" (înva#") cum cuget" (înva#") sfânta a lui Dumnezeu Biseric" soborniceasc" !i apostoleasc" !i îi pecetluim, adic" îi ungem mai întâi cu sfântul mir, adic" fruntea!i ochii!i n"rile !i gura!i urechile!i pecetluindu-i pe ei zicem: Pecetea darului Duhului Sfânt....”25

La sfâr &itul secolului al VII-lea, sinodul Trulan sinod înturnit cu scopul precis dereceptare a tradi%iei canonice26, hot"r "&te în canonul 95 urm"toarele:

„Pe aceia dintre eretici care se adaug" (ata!eaz") Ortodoxiei!i p"r #ii celor ce semântuiesc îi primim dup" urm"toarea rânduial" !i obicei: pe arieni!i pe macedoneni!i penova#ienii care-!i zic loru!i catari!i stângaci,!i pe quartodecimani (patrusprezeceni), adic" petetradi#i (miercura!i), !i pe apolinari!ti îi primim, dând zapise (scrisori)!i dând anatemei toat" erezia care nu cuget" (înva#") cum cuget" sfânta soborniceasc" !i apostoleasca a lui DumnezeuBiseric", pecetluindu-i, adic" ungându-le mai întâi cu Sfântul Mir fruntea!i ochii,!i n"rile !igura,!i urechile,!i pecetluindu-i pe ei zicem: Pecetea Darului Duhului Sfânt»27

Observând cele dou" canoane constat"m c" textul adoptat de Sinodul Trulan preia înmod fidel prima parte a canonului 7 de la sinodul II ecumenic&i astfel ambele texte

subliniaz" trecerea de la obicei la rânduial", sinodul Trulan confirmând înc" odat" rânduialastabilit" de sinodul II ec.

23 Vvezi Ioan N. Floca, Op.cit, p. 375.24 Pentru mai multe detalii despre problematica iconomiei la Sfântul Vasile cel Mare, veziHalleux, A. de,„L’économie dans le premier canon de Basile” , în ETL (1986), nr. 62, pp. 381-392. 25 Vezi Ioan N. Floca,Canoanele Bisericii Ortodoxe,Sibiu, 2005, pp. 76.26 Pentru a în%elege importan%a Sinodului Trulan pentru constituire Tradi%iei canonice vezi Laurent, V., „L'oeuvre

canonique du concile in Trullo, 691-692: source primaire du droit de l'Eglise orientale”, în: Revue des étudesbyzantines, 23 (1965), pp. 7-4127 Vezi Ioan N. Floca,Canoanele Bisericii Ortodoxe,Sibiu, 2005, pp. 173-1 î74.


21/50

Având în vedere c" sinoadele ecumenice sunt cele care au integrat în colec%ia canonic" a Bisericii Canoanele apostice&i c" acela&i sinod Trulan care statornice&te autoritatea Sfintelorcanoane inclusiv ale canoanelor apostolice, stabile&te o procedur " de primire distingând naturasepar "rii de biseric" dup" modelul Canonului 1 a Sfântului Vasile cel Mare, cele dou" canoanesunt recept"ri ale iconomiei&i o transformare a pogor "mântului manifestat anterior în rânduial".Astfel canoanele 7 II ec&i 95 Trulan nu mai sunt derog"ri de la norm" fiind ele însele norm",distinse de obiceiul practicat anterior, a&a cum îns"&i canoanele o confirm" distingând„ urm"toarea rânduial" !i obicei”. Aceste dou" canoane au r "mas statornice în prevederile lordseoarece în privin%a primirii eterodoc&ilor în biseric", cronologic vorbind, dup" canonul 95Trulan nici un alt canon nu revine asupra acestei proceduri printr-o prevedere receptat" în cadrulcolec%iei fundamentale de canoane.

Dup" constituireacodexului canonic al Bisericii R "s"ritului moment recunoscut ca fiindun act de fixare a tradi%iei canonice receptat" de Sinoadele ecumenice, cunoa&tem situa%ii în careereticii încadra%i efectiv sau prin analogie în prima categorie men%ionat" de canonul 7 II ec, aufost boteza%i. Având în vedere faptul c" canonul 7 II ec. este norm" cu deplin" autoritate a&acum reiese din preciz"rile canonului 2 Trulan28, dac" autoritatea bisericeasc" opteaz" o aplicaremai aspr " decât norma, aceasta se poate face doar în mod excep%ional, contextual, prin acrivie, înaplicarea principiului iconomiei, f "r " a aducere atingere doctrinei&i lucr "rii pastorale.

3. Manifestarea iconomiei canonice prin pogor&mânt în cazul îng&duirii înanumite circumstan(e a c&s&toriilor mixte

Dac" în cazul primirii în Biseric" a eterodoc&ilor putem observa cum o practic" de

pogor "mânt este receptat" de Biseric" drept norm", realitatea pastoral" a c"s"toriilor mixte neofer " o alt" abordare. În aceste situa%ii rigoarea canonic" este manifestat" de evitarea c"s"toriilormixte, iar Biserica aplic" iconomia prin pogor "mânt, pentru circumstan%e speciale, îng"duite dinmotive pastoral-misionare.

Tema atitudinii Bisericii în fa%a c"s"toriilor mixte va fi abordat" într-o sectiune distinct" aacestui curs.

28 « $i nim"nui s" nu-i fie îng"duit a strica cele mai înainte ar "tate Canoane sau a le lep"da (abroga) » Canonul IITrulan, vezi Ioan N. Floca,Canoanele Bisericii Ortodoxe,Sibiu, 2005, pp. 109.


22/50

4. Fixarea no(iunii de iconomie' i aria ei de aplicare canonic&

Patriarhul Fotie, în secolul IX d" o defini%ie a iconomiei în sensul c" prin ea seînf " ptuie&te o derogare pentru un timp determinat, suspendarea sau aplicarea cu în%elegere aunei rânduieli%inând cont de sl" biciunile persoanelor în cauz"29. Defini%ia de mai sus nu arat" îns" c" iconomia ar fi derogarea, suspendarea sau adaptarea îns"&i, ci c" iconomia este principiul în baza c"ruia pot s" fie întreprinse astfel de ac%iuni.

De&i folosit înc" din Biserica primului mileniu cu un sens larg, termenul de iconomiedobânde&te un sens canonic specific în comentariile la Sfintele Canoane din Pidalion, pentru a

ar "ta capacitatea pe care o are Biserica de a-&i chivernisi lucrarea, astfel încât milostivirea&iiubirea lui Dumnezeu s" se arate lucr "toare pentru to%i cei ce n"d" jduiesc întrânsa. In Pidalion,Sf. Nicodim folose&te adesea aceast" no%iune, spunând chiar « a&a au iconomisit prin pogor "mânt»30 . Fixând termenul de iconomie în sensul de pogor "mânt, îl prezint" caantonim al no%iunii de acrivie. De la Sf. Nicodim no%iunea de iconomie va fi folosit" înliteratura canonic" în primul rând pentru a ar "ta în%elegerea pe care Biserica o arat" situa%iilorce necesit" îng"duin%" specific"31.

A&a cum am putut observa mai sus, iconomia este definit" în raport cu normacanonic" &i cu aplicarea acesteia. Pentru a în%elege care este câmpul canonic de aplicare aiconomiei consider "m necesar s" facem câteva preciz"ri privind norma canonic".

5. Raportarea iconomiei la normele canoniceBiserica nu !i-a propus niciodat" s" elaboreze canoane pentru a încadra în mod

sistematic!i complet via#a bisericeasc". Canonul nu vine s" previn" o anumit" atitudineabstract" ci este solu#ia pe care Biserica a g"sit-o pentru a rezolva o anumit" problem", iaraceast" solu#ie receptat" prin consens este asumat" de Biseric" !i devine normativ", sfântcanon.

Textele sfintelor canoane sunt expresii ale tr "irilor ecleziale provocate de situa#iiconcrete!i de aceea ele se pronun#" în mod incomplet!i noneshaustiv asupra aspectelor

29 « Ad Amphilochiam quæstio I », 14 , PG 101, 64–6530

Vezi Neofit, Patriarhul Constantinopolului, Pidalionul,Edit. Credin%a Str "mo&easc", 2007, p. 240.31 Pentru a în%elege evolu%ia no%iunii de iconomie în secolele XVIII-XX, vezi Vezi P.Raï, « l’économie chez lesOrthodoxes depuis 1775, in în Istina, 3/1973, pp. 359-368 .


23/50

generale ale vie#ii biesrice!ti, dar au o raportare direct" la adev"rul revelat sau la misiuneaBisericii32. Izvorând din via#a concret" de întâlnire între ortodoxie&i ortopraxie SfinteleCanoane ofer " o perspectiv" !i o întrupare a con!tiin#ei biserice&ti. Astfel manifest"rileautorit"%ii biserice&ti în contextul lucr "rii pastorale sintetizate în sentin#e validate princonsensul bisericii, ca sfinte canoane au creat o stare de spirit de veghe canonic", ce st" la baza constituirii Tradi#iei canonice a Bisericii33.

Tradi + ia canonic# include colec#ia de canoane a Bisericii Ortodoxe, dar o dep"!e!te prin acoperirea aspectelor vie#ii biserice!ti neabordate în sfintele canoane de c"tre obiceiulcanonic &i el validat în timp prin consens bisericesc. În procesul de constituire a Tradi%ieicanonice putem constata o evolu%ie a normelor canonice.

A&a cum am spus, mai sus, sfântul canon este norma bisericeasc" receptat" princonsensul bisericii. În perioada sinoadelor ecumenice, au existat norme de receptare care audevenit ele însele sfinte canoane. Este cazul canoanelor de la Sinodul Trulan, un sinod dereceptare a tradi%iei canonice de pân" la acea vreme. Dup" introducerea canoanelor SinoduluiTrulan, în colec%ia fundamental" de canoane,&i receptarea acestui sinod ca o prelungireacanonic" a sinoadelor V&i Vi ec., canoanele de la Sinodul Trulan devin la rândul lor sfintecanoane.

Trebuie s" în%elegem îns" c" Biserica nu s-a mul#umit s" învoce în abstract Tradi#ia

canonic" ci a întrupat-o în Biserica local", prin legisla%ia bisericeasc", rod al aplic"rii Tradi%ieicanonice într-un context pastoral definit geografic&i temporal. Astfel statutele canonice aleBisericilor autonome sau autocefale, regulamentele canonice, hot"rârile autorit"#ii biserice!ticonstituie legisla%ia bisericeasc" &i fiind investite cu autoritate de norme interne ale Bisericiiautocefale ele devin legiuiri biserice&ti. Aceste norme biserice!ti trebuie s" fie în concordan#" cu tradi#ia canonic" putând fi considerate chiar norme de aplicare.

În virtutea principiului iconomiei, în func%ie de circumnstan%ele pastorale legiuirile

biserice&ti pot s" întrupeze acrivia sau pogor "mântul. Anumite prevederi ale legisla#iei biserice!ti pot chiar s" deroge de la prevederile tradi#iei canonice, doar dac" acele aspecte nuaduc atingere doctrinei!i r "spund exigen%elor care sunt impuse de situa%ia pastoral" excep%ional", de nevoia de unitate!i buna-în#elegere, într-un cadru geografic!i un timp

32 Vezi Vlasios I. Phidas, Drept canonic, o perspectiv# ortodox# , ed. Trinitas, Iasi, 2008, p. 40.33 P"rintele Nikolai Afanasiev analizeaz" leg"tura dintre Canoane!i Con!tiin#a canonic" a Bisericii, subliniind

rela#ia dintre Tradi#ia canonic" !i evenimentele istorice în articolul Nikolai Afanasiev „Kanonîi i kanoniceskoesoynanie”, în revista Puti Nr 39 din 1933.


24/50

determinat. Astfel putem vorbi despre acele norme ca fiind ele însele o expresie a aplic"riiiconomiei.

Legiuirile biserice&ti pot aplica iconomia dar nu pot fi subiectul aplic"rii iconomieidecât în limitele trasate de ele însele. Fiind investite cu autoritate de legisla%ie bisericeasc",ele se aplic" în litera legii, iar spiritul legii nu poate fi dedus decât din în%elegerea voin%eilegiuitorului bisericesc&i nu poate fi dedus prin extindere sau extrapolare.

Astfel devine evident faptul c" subiectul iconomiei prin aplicarea acriviei sau a pogor "mântului este canonul&i obiceiul canonic,&i c" legisla%ia bisericeasc" în vigoare(Statutul de organizare, regulamentele, hot"rârile organismelor de autoritate bisericeasc") nu pot fi supuse iconomiei decât în cadrele explicit men%ionate în legiuirea respectiv".


25/50

C. TAINA SPOVEDANIEI#I SLUJIREA DUHOVNICULUI

Taina Spovedaniei se afl" în centrul slujirii pastorale ca o cale de consolidare a

comuniunii în Hristos&i o lucrare complex" în care credinciosul este sprijinit s" sedezlipeasc" de sl" biciuni&i s" dobândeasc" "frumuse%ea cea dintâi"34 l"sându-se r "scump"ratde iubirea lui Dumnezeu35. Tradi%ia canonic" prezint" Taina Poc"in%ei în complexitatea ei&isubliniaz" disponibilitatea Bisericii de a fi sprijin pentru dep"&irea obstacolelor vie%iicultivând discern"mântul în respectul libert"%ii.

Pornind de la faptul c" aspectele de ordin canonic sunt pentru Biseric" atât semnulîn#elegerii sl" biciunilor cu care se confrunt" persoana uman" !i comunitatea, cât!i dovada

trezviei!i pre#uirii locului credin#ei în via#a de zi cu zi, în cele ce urmeaz" vom aborda TainaSpovedaniei din perspectiva canonic", subliniind modul în care suntem îndemna%i lacultivarea discern"mântului personal&i comunitar prin asumarea slujirii pastorale&i a filia%ieiduhovnice&ti.

I. Cultivarea discern&mântului personal$i comunitar prin Taina M&rturisirii

Atunci când Mântuitorul a fost criticat pentru c" sta la mas" cu vame&ii &i p"c"to&iiafirma deslu&it: « nu au trebuin%" de doctor cei s"n"to&i ci cei bolnavi» (Lc.5,31). Dac" Sfintele Taine sunt în%elese ca o împ"rt"&ire de prezen%a lui Hristos, spre s"n"tatea trupeasc" &i sufleteasc", este evident c" de primirea Sfintelor Taine au nevoie to%i cei care n"d" jduiescîn dobândirea s"n"t"%ii duhovnice&ti.

Sfintele Taine nu sunt doar mijloace formale de exprimare a lucr "rii Harului, ci suntleacuri vindec"toare. A&a cum un leac se administreaz" celui bolnav pentru a fi îns"n"to&it &i

nu se a&teapt" mai întâi îns"n"to&irea f "r " leac, cei ce sunt în suferin%" sufleteasc" au nevoies" se împ"rt"&easc" de Sfintele Taine. Preg"tirea pentru primirea acestora are rolul de a înt"rii persoana afectat" astfel încât remediul s" se dovedeasc" a fi vindec"tor. Din acest" perspectiv" putem în%elege c" poc"in%a ca stare de asumare a sl" biciunilor&i Împ"rt"&ania caunire cu Hristos spre t #m#duirea trupului $i a sufletului $i spre via " a de veci sunt c"ivindec"toare&i mântuitoare.

34 Voca%ia vie%ii de a reg"si frumuse " ea cea dintâi este subliniat" de Binecuvânt"rile înmormânt"rii, glasul 5,Vezi Molitfelnic, EIBMO, Bucure&ti 2002, p. 219.

35 Citat Sf Pavel


26/50

Având în vedere c" Botezul estena $tere din nou &i poart # de intrare în Biseric#,continuitatea apartenen%ei la Trupul eclezial este exprimat" &i prin starea de responsabilitate pe care credinciosul o m"rturise&te pe toat" durata vie%ii sale. Astfel, de foarte timpuriu s-aîncet"%enit practica de a reînnoi m"rturisirea apartenen%ei la comunitatea eclezial" asumândtotodat" &i sl" biciunile omene&ti.

Chiar de la începutul Bisericii, în caz de c"dere, cre&tinul î&i asuma public starea, în poc"in%", &i tot public era afirmat" reintegrarea lui. Primele astfel de manifest"ri le întâlnim lasfâr !itul persecu#iilor cu ocazia reintegr "rii lapsilor. Acestora le era impus" o poc"in%" public" de lung" durat" iar reintegrarea era proclamat" abia dup" împlinirea epitimiei.

Din secolul IV avem elemente concrete care dovedesc existen#a practicii de a-i primiîn comuniune pe cei ce se poc"iesc36 &i tot în aceast" perioad" avem primele m"rturii canonicecare arat" c" via%a p"c"toas" era asimilat" lep"d"rii de Hristos. Chiar dac" adoptarea unei c"i p"tima&e dup" primirea Botezului era considerat" ca o nesocotire a Harului, p"rin%ii acestorvremuri m"rturisesc faptul c" poc"in%a sincer " este r "spuns la chemarea adresat" de Hristos&ieste încununat" de iertare. Sfântul Ioan Gur " de Aur arat" c" prin cuvântul “veni#i” din Matei11, 28, Hristos cheam" la împ"care, el fiind cel care se lupt" pentru mântuirea noastr "37.Astfel putem în%elege c" Taina Spovedaniei nu este doar o manifestare a c"in%ei ci&i cadrul deexprimare a disponibilit"%ii iubitoare a Bisericii prin lucrarea vindec"toare &i reintegrarea în

corpul eclezial.În primele secole cre&tine cercetarea de sine se împlinea în firescul vie%ii de

comuniune, iar poc"in%a pentru p"catele ce rup comuniunea, era exprimat" în fa%a episcopuluiiar mai apoi a preotului, cei care manifest" iubirea primitoare a Bisericii&i disponiblitateaTrupului eclezial de a participa la vindecarea fiec"rui m"dular prin cei ce au fost a&eza%i înfruntea comunit"%ii. O dat" cu dezvoltarea spiritualit"%ii monastice, Biserica a asumat&i olucrarea de sprijinire duhovniceasc", în care cel înduhovnicit î&i asuma&i rolul de îndrum"tor.

Astfel credincio&ii au ajuns nu numai s"-&i m"rturiseasc" p"catele în fa%a comunit"%ii &i apoi aepiscopului sau a preotului, ci&i s"-&i încredin%eze gândurile&i preocup"rile celor cu oexperien%" duhovniceasc" pentru a evita noi c"deri. Astfel s-a ajuns s" fie subliniat" leg"turaîntre preg"tirea duhovniceasc" &i Împ"rt"&irea cu Sfintele Taine.

1. Cercetarea de sine' i urcu' ul duhovnicescSfântul Apostol Pavel în prima Epistol" c"tre Corinteni spune:

36 Vezi canonul 52 apostolic37 Sfântul Ioan Gura de Aur,Omilii la Matei, Omilia 38, Editions IBMBOR, Bcuresti, 1994, p. 469.


27/50

« S" se cerceteze îns" omul pe sine!i a!a s" m"nânce din pâine!i s" bea din pahar.C"ci cel ce m"nânc" !i bea cu nevrednicie, osând" î!i m"nânc" !i bea, nesocotindtrupul Domnului.De aceea, mul#i dintre voi sunt neputincio!i !i bolnavi!i mul#i au murit.C"ci de ne-am fi judecat noi în!ine, nu am mai fi judeca#i...» (I. Corinteni, 11, 28-31)

Observ"m c" în textul de mai sus centrul de greutate este a&ezat pe capacitateaomului de a se cerceta pe sine însu&i pentru a dobândi starea de vrednicie. Aceast" expresie nutrimite doar la o constatare ci la asumare, o cercetare a con!tiin#ei &i asumare a determin"rii pentru înnoirea vie#ii. De aceasta este legat" &i calificarea de vrednic sau nevrednic pentruîmp"rt"&irea cu Sfintele Taine.

Dac" omul se împ"rt"!e!te cu Trupul!i Sângele Domnului dar r "mâne afundat în

neputin#e, !i nu se las" r "scump"rat de Hristos, este nevrednic de El. Astfel putem în%elege c" vrednicia omului este dat" de receptivitatea fa%" de lucrarea de împ"care împlinit" de Hristos,despre care vorbe&te Sfântul Apostol Pavel, în epistola a doua c"tre Corinteni 5,20:

"In numele lui Hristos, a&adar, ne inf "%i&"m ca mijlocitori, ca&i cum Însu&iDumnezeu v-ar indemna prin noi. Va rug"m, în numele lui Hristos,l&sa(i-v& împ&ca(i cu Dumnezeu!"38

Asumarea cu discern"mânt a lucr "rii Bisericii prin Taina Spovedaniei îl face pe omcapabil s" fructifice Leacul vindec#tor al unirii cu Hristos. Omul particip" la aceast" lucrare prin trezvie&i dorin%" de îndreptare f "r " de care totul este zadarnic. Acest lucru este subliniatde Sfântul Ioan Gur " de Aur care spune în omilia sa la Isaia 6,3:

"Eu de asemenea ridic glasul,&i v" rog s" nu v" apropia%i de aceast" mas" sfânt" cu ocon&tiin%" întinat" &i corupt". O astfel de atitudine nu se va numi niciodat" împ"rt"&anie, chiar dac" am primi de o mie de ori Trupul lui Hristos, ci mai degrab" condamnare, tulburare&i înmul%irea osândei."39

Pornind de la acest citat putem în%elege c" în lucrarea pastoral" împlinit" prin Taina

Poc"in%ei, Biserica trebuie s" fie preocupat" în primul rând de cultivarea discern"mântului&i acapacit"%ii fiec"rei persoane de a-&i asuma responsabilitatea pentru maturizareaduhovniceasc". Dac" omul cu discern"mânt &i deplin" libertate urmeaz" o cale str "in" deHristos, nu se poate împ"rt"&i cu Sfintele Taine pentru c" s-ar afla în contradic%ie cu propria-ivoin%" liber ". Dac" omul se afl" pe o cale îndep"rtat" de Hristos, dar în mod liber&i

38 • In greaca avem forma urm"toare:EFG5 H5A0'*> *I- F520J2K*µ2- L) '*> B2*> F/5/,/M*>-'*) 8A'NµO-P 82?µ2Q/ RFG5 H5A0'*>, ,/'/MM1S@'2 'T B2TP - ,/'/MM1S@'2 este verb, persoana a 2-a aorist pasive

imperativ plural.39 Omilia la Isaia 6, 3: PG 56, 139.


28/50

judecându-se pe sine însu&i dore&te s" se apropie de Hristos, Biserica are datoria s"-l ia deunde este,&i cu iubire responsabil", s"-i cultive discern"mântul îngrijindu-l&i hr "nindu-lduhovnice&te pân" la apropierea&i apoi unirea cu Hristos.

Canonul 52 Apostolic40 este fundamental pentru în%elegerea menirii p"storului înaceast" Tain". Duhovnicul are misiunea de a primi poc"in%a omului&i de a-l sus%ine pe caleamântuirii. Dac" omul se apropie de Hristos în Taina Spovedaniei, cu frângerea inimii&i cu poc"in%", nu se cuvine s" fie îndep"rtat pentru a nu întrista pe Dumnezeu care ne spune c" "bucurie se face în cer pentru un om care se poc"ie&te"(Luca 15, 7).

2. Duhovnicul, martor' i m&rturisitor al lucr&rii Harului

Noi avem o în%elegere fireasc" a modului în care persoana uman" cre&te, trece prindiferite nivele de discern"mânt &i se maturizeaz". Ca p"rin%i ne confrunt"m cu momente încare copiii, socoti%i nevinova%i, se dovedesc a fi înc" p"%âna%i, gelo&i, agresivi, chiar din primiiani de via%". Care p"rinte nu a fost martorul « ho%iilor » copiilor care doresc s" p"streze juc"ria celuilalt, "înc" p"%ân"rii" în fa%a unui lucru dorit sau nedorit, "geloziei" inclusiv fa%" deiubirea p"rin%ilor pentru un alt frate, "agresivitatea" manifestat" prin îmbrânceli... . În fa%aunor astfel de atituini orice p"rinte, chiar dac"-&i pierde uneori r " bdarea, în cele din urm" î&i

arat" dragostea ocrotitoare în%elegând r " bufnirile&i subliniind nevinov"%ia pruncului.A&a cum un p"rinte iubitor calific" vrednicia sau nevrednicia pruncului nu dup"

cantitatea lucrurilor rele ci dup" disponibilitatea sau indisponibilitatea aceluia de a asumacalea îndrept"rii, cultivând discern"mântul,&i Biserica ajunge s" evalueze vrednicia celui cese preg"te&te pentru primirea Sfintelor Taine dup" disponibilitatea con&tient" de a se deschidespre lucrarea lui Hristos.

Vrednicia se na&te din disponibilitatea persoanei, dar ea trebuie s" fie pus" în

leg"tur " cu sprijinul adus de Biseric" prin compasiune&i m"rturie de via%".Dac" Taina Botezului este învierea împreun" cu Hristos iar Taina M"rturisirii este

împrosp#tarea Botezului, atunci Spovedania este&i o smulgere a omului din neputin%a uneicon&tiin%e alterate cu ajutorul, m"iestria&i tactul pastoral al duhovnicului.

În aceast" lucrare pastoral", preotul este m"rturisitor&i martor.

40 Canonul 52 ap: "Dac" vreun episcop sau presbiter nu prime!te pe cel ce se întoarce de la p"cat, ci îl

îndep"rteaz" (îl respinge), s" se cateriseasc", pentru c" mâhne!te pe Hristos, cel ce a zis: „Bucurie se face în cer pentru un p"c"tos care se poc"ie!te" (Luca 15, 7)." Vezi Ioan N. Floca,Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu,1993, p. 35.


29/50

Prima chemare a duhovnicului este de a aduce m"rturie despre iubirea lui Dumnezeuînaintea credinciosului care se poc"ie&te. Dumnezeu dore&te "ca tot omul s" se mântuiasc" &ila cuno&tin%a adev"rului s" vin"" (I Tim. 2,4), în acela&i timp duhovnicul m"rturise&teînaintea lui Dumnezeu despre disponibilitatea omului de a se angaja pe calea îndrept"rii. Înacest sens ar trebui s" în%elegem a&ezarea rug"ciunii care precede primirea m"rturisirii p"catelor de c"tre duhovnic.41

Prin dialogul dintre preot&i credincios realizat în Taina Poc"in%ei omul ajunge s"-&ilimpezeasc" gândirea&i s" disting" între c"ile vie%ii, pre%uind virtu%ile &i în%elegând cât este de p"gubitoare afundarea în indiferen%a fa%" de acestea. În acela&i timp, primind m"rturisirea, preotul m"rturise&te înaintea Domnului starea de poc"in%" &i de trezvie în care se afl" credinciosul.

Din aceast" perspectiv", cuvintele sfântul Ioan Gur " de Aur din îndrumarea canonic" a 4-a, pot fi în%elese ca fiind pline de sens, cu referire la Taina Poc"in%ei: Vrednicia saunevrednicia omului nu se m# soar # dup# cantitatea p#catului, ci dup# inten " ia celui care p#c#tuie $te, dup# discern#mânt $i capacitatea de a în " elege.

Aceea&i perspectiv" o sus%ine &i Sfântul Dionisie al Alexandriei în canonul 4 undeafirm" c" oricine se apropie de Dumnezeu trebuie s" fie cu bun" cuno&tin%" &i s" se apreciezecu propria sa convingere, adic" s" fie propriul s"u judec"tor.

Toate acestea nu trebuie s" fie în%elese în sensul c" omul ar avea capacitatea de a seridica singur din robia p"catului. Oricât ar fi de puternic, doar prin propriile for %e omul nu se poate smulge&i are nevoie de sprijin exterior. Sprijinul Bisericii se manifest" în Spovedanieîn primul rând prin disponibilitatea pastoral" marcat" de respect&i compasiune.

Odat" ce este asumat" aceast" atitudine, preotul are datoria de a-l sus%ine pe cel ce se poc"ie&te, încurajându-l spre un efort duhovnicesc care înseamn" de fapt o legare de iubirealui Hristos. Sfântul Ioan Gur " de Aur afirm" c" dac" noi nu suntem în stare s"-l sus%inem pe

om într-un efort duhovnicesc constructiv con&tiin%a &i poten%ialul restaurator se atrofiaz". Dinacest motiv preotul este îndemnat s"-i lege pe credincio&i spre înt"rire duhovniceasc": " Leagabine pe cel pacatos, pana ce se va impaca cu Dumnezeu. “42 Aceast" leg"tur " este oangajare într-o atitudine restauratoare, nu o imobilizare în îndep"rtarea de Hristos.

Din p"cate în mentalitatea multora, a fi legat de Duhovnic înseamn" a fi îndep"rtatde Împ"rt"&anie. A& îndr "zni s" spun c" aceast" perspecriv" este o interpretare îngust" a

41 Pasajul ce precede în Molitfelnic m"rturisirea p"catelor spune « Iat", fiule, Hristos st" nev"zut, primind

m"rturisirea ta ... Iat" !i sfânta Lui icoan" înaintea noastr " este.$i eu sunt numai un martor....»42 Ioan Hrisostom, I Cor. Om XIV.


30/50

Tradi%iei canonice, consecin%" direct" a consider "rii Spovedaniei ca o lucrare juridic" desanc%ionare a p"catului &i eventual de dezlegare de p"cate.

Practica opririi de la împ"rt"&anie î&i are efectul de trezire duhovniceasc" pentru ceicare iubesc împ"rt"&ania, primindu-o des&i îndep"rtarea pentru o vreme aducea în suflet undor pentru unirea cu Dumnezeu care era mai mare decât atrac%ia p"catului. Acesta eracontextul în care Sfântul Vasile cel Mare folosea epitimia opririi de la împ"rt"&anie:

" Este bine!i folositor a se împ"rt"!i în fiecare zi!i a primi dumneze-ie!tile taine,c"ci însu!i Hristos zice: „Cel ce m"nânc" trupul meu!i bea sângele Meu are via#" ve!nic""(loan 6, 54). Dar noi ne împ"rt"!im de patru ori în fiecare s" pt"mân", duminica, miercurea,vinerea !i sâmb"ta, !i în alte zile, când se face pomenirea vreunui sfânt."43 În timpurilenoastre când cei mai mul%i credincio&i se împ"rt"&esc doar o dat" în an, îndep"rtarea deîmp"rt"&anie nu este decât o statornicire în neparticiparea deplin" la via%a Bisericii&i o lipsirede roadele poc"in%ei. Din acest motiv, tot într-o prescrip%ie canonic" Sfântul Ioan Gur " de Aurspune:

„Cei ce se poc"iesc se apropie de împ"rt"!anie; iar cei ce nu se împ"rt"!esc nici nu se poc"iesc"44 .

II. Preotul ' i lucrarea duhovniciei

Pentru lucrarea duhovniceasc" a împrosp"t"rii Botezului prin îndep"rtarea de p"catBiserica a rânduit persoane care s" fie sprijin. Preotul, trimis pentru a fi al"turi de cel ce-&iasum" gre&elile &i doresc s" creasc" duhovnice&te, reprezint" mâna întins" de Dumnezeu pentru a-l ridica pe om din c"dere45.

În aceast" lucrarea duhovnicul trebuie s" se dovedeasc" iscusit în a respectacapacitatea fiec"ruia de a se deschide spre întâlnirea cu Dumnezeu&i s" arate o pre%uire

aparte pentru libertatea omului.

1. Valorizarea canonic& a iscusin(ei duhovnicului

43 Prescrip " ia a doua canonic#, extras din epistola 93, al. 289, a Sfântului Vasile cel Mare, scris" la anul 372adresat" lui Cesarie.44

Prescrip#ia 5-a canonic" a Sfântului Ioan Gur " de Aur, pov"#uire pentru cuminecare, extras" Omilia SfântuluiIoan Gur " de Aur despre Epistola Sfântului Pavel c"tre Efeseni.45 Vezi D. Staniloae,Teologia Dogmatica Ortodoxa, volumul 3, ed. IBMBOR. Bucure&ti, 1997, p. 96


31/50

Capacitatea a duhovnicului de a sprijini poc"in#a !i de a sus#ine îndreptarea, estenumit" în tradi%ia canonic" !i m"iestrie duhovniceasc". Maestrul este cel care!tie s" foloseasc" într-un mod des"vâr !it mijloacele pe care le de#ine, pentru a ajunge la rezultatula!teptat. Sfintele Canoane!i în special Canoanele Sfin#ilor p"rin#i ilustreaz" natura acesteim"iestrii duhovnice!ti !i pun în eviden#" leg"tura dintre r " bdare, rug"ciune, c"in#", timp &imijloace de poc"in#".

Biserica a pre%uit întotdeauna râvna omului spre îndreptare&i a încurajat asumarearesponsabil" a neputin%elor. Preotul este chemat s" dovedeasc" m"iestrie,&i prin r " bdare&i blânde%e s" îl sprijine pe credincios s"-&i m"rturiseasc" liber p"catele. Recunoa&terea p"catelor care ar veni în urma unui interogatoriu incisiv risc" s" fie doar o îndep"rtare a p"r %ii vizibile a p"catului, în timp ce r "d"cinile lui r "mân înc" înfipte în firea omului. Dinacest motiv cei care recuno&teau din proprie ini%iativ" p"catul erau primi%i cu mai mult" în%elegere, deoarece, a&a cum arat" Sfântul Grigorie Teologul în canoul 4, asumarea din proprie ini%iativ" a c"derii este începutul dezr "d"cin"rii p"catului:

"C"ci cel ce adic" de sine!i n"zuind spre m"rturisirea p"catelor, prin aceea c" a primit s" devin" acuzator din îndemn propriu, împotriva celor t"inuite, ca unul care a începutdeja vindecarea patimei!i arat" semn al schimb"rii spre mai bine, se va supune unor epitimiimai blânde, iar cel ce se v"de!te în r "utate ori prin oarecare b"nuial", ori prin pâr " fiind v"dit

f "r " de voie, se supune unei pedepse mai aspre, astfel c" numai cur "#indu-se el deplin se prime!te la împ"rt"!irea celor sfinte"

Cheia de bolt" sau textul sintez# a tradi " iei canonice a primelor 7 secolecarem"rturise&te despre m"iestria duhovnicului&i în leg"tur " cu modul în care Bisericagestioneaz" lucrarea de cultivare a discern"mântului în via%a personal" &i apropierea deHristos este 102 Trulan46.

Canonul 102 Trulan vorbe&te despre modul în care preotul poate chivernisi slujirea în

Taina Spovedaniei&i în final spune:„... tot cuvântul lui Dumnezeu!i al celui c"ruia i s-a încredin#at cârmuirea de p"stor

este s& aduc& înapoi oaia cea r&t&cit& $i s& vindece pe cea mu$cat& de $arpe dar s& nu o împing& spre pr&pastia dezn&d& jduirii !i nici s& nu sl&beasc& frâna spre mole' irea $ispre dispre%uirea vie%ii”.

46 Când vorbim de canoanele de la Trulan trebuie s" &tim c" prin acestea s-a receptat tradi%ia canonic" anterioar ".

Iustinian al II-lea convoac" acest Sinod pentru a da Bisericii un corpus de rânduieli&i pentru a da Statului ocoeren%" în aceast" abordare nomocanonic". Am putea spune c" toate canoanele Sinodului Trulan sunt de fapt ocodificare a tradi%iei canonice anterioare.


32/50

În acest pasaj, se arat" c" misiunea p"storului duhovnicesc este de a-l scoate pe omdin pr " pastia dezn"dejdii p"strând echilibrul între disponibilitate, iubire&i rigoare asfel încâtBiserica s" manifeste încrederea în milostivirea lui Dumnezeu dar în acela&i timp s" sprijine&ilep"darea de p"cat &i urcu&ul duhovnicesc. Textul ne arat" c" puterea de a lega&i de a dezlega pe care preotul a primit-o nu este puterea de a imobiliza sau puterea de a pedepsi ci cale desprijin spre îndreptare.

Acela&i canon 102 Trulan îi cere preotului s" cunoasc" tradi%ia Bisericii, metodele pastorale folosite în decursul timpului, cele prev"zute de rânduial" &i cele ale iconomiei, fiindcapabil s" aleag" pentru fiecare caz în parte solu%ia cea mai potrivit" spre mântuireacredinciosului.El arat& c& dac& acel ce se poc&ie' te nu este capabil s&-' i asume celprev&zute de lege, trebuie s& fie folosit& blânde(ea:

"A!adar, trebuie ca noi s" le !tim pe amândou", !i pe cele ale asprimii,!i pe cele aleobiceiului (cerute de obicei), dar s" urm"m chipul cel mai înd"tinat la cei care nu primescasprimea, precum ne înva#" pe noi Sfântul Vasile."

Observ"m c" textul face trimitere la canonul 3 al Sfântul Vasile cel Mare prin careierarhul capadocian concluzioneaz" spunând:

„pe amândou" (c"ile) trebuie s" le !tim noi, atât pe cea precizat" prin lege, cât!i pecea dup" obicei;!i în privin#a celor ce nu primesc legea cea mai înalt" s" se urmezedup" chipul iconomiei47”.

Aceste cuvinte ne dau r "spuns &i în leg"tur " cu modul de asumare a prescrip%iilorcare con%in epitimii determinate. Oprirea de la Împ"rt"&anie este una dintre c"ile deîndreptare. Pentru ca o astfel de m"sur " s"-&i p"streze dimensiunea pedagogic" este nevoie ca persoana în cauz" s"-i în%eleag" menirea. Perioadele de oprire de la împ"rt"&anie prev"zute încanoane sunt rodnice doar pentru cei care le în%eleg menirea. Pe cei ce nu pricep func%iacurativ" a opririi de la împ"rt"&anie, degeaba îi îndep"rt"m perioade lungi. Ei au nevoie

dimpotriv" de apropiere, dar una responabil", care îl ajut" pe om s" se angajeze pe o cale aîndrept"rii. Astfel putem în%elege de ce acela&i p"rinte spune în canonul 54 c" r "mâne lachibzuin%a preotului s" lungeasc" sau s" scurteze epitimiile potrivit circumstan%ele fiec"rui cazîn parte.

Trebuie s" în%elegem îns" c" nu poate fi vorba doar de o chibzuin%" a preotului dup" bunul s"u plac, în virtutea unui drept discre%ional dobândit prin hirotonie, ci este vorba despreun discern"mânt pastoral în conformitate cu con&tiin%a Bisericii.

47 În traducerea româneasc" avem termenul predanisit , îns" este mult mai potrivit cel deiconomie, conformoriginalului grecesc.


33/50

Aceste canoane trebuie s" fie în%eles în sensul dat de canonul 43 Cartagina care arat" c" epitimia se d" cu judecata episcopului,&i de canonul 12 al Sinodul I Ecumenic care arat" c" episcopului îi este îng"duit s" dispun" o epitimie mai blând".

Unii v"d în aceast" precizare semnul monopolului episcopului în slujirea Bisericii,într-o perioad" în care preo%ilor nu le era înc" îng"duit s" asume deplina slujire pastoral".

Consider "m c" textele celor dou" canoane trebuie s" fie în%elese ca o subliniere afaptului c" Sfintele Taine,&i în concret Taina Spovedaniei, sunt lucr "ri ale Bisericii&i nusimple ac%iuni individuale ale unui preot. Având în vedere c" Episcopul este icoana prezen%eiBisericii întregi în Biserica local", el este referin%a pentru orice activitate&i slujire canonic".Acela&i lucru îl spune tradi%ia canonic" &i prin canonul 5 de la Ancira, deoarece TainaSpovedaniei este o tain" a restaur "rii, a cultiv"rii discern"mântului duhovnicesc&i a împ"c"riicu Biserica. De aceea nimeni nu poate s" împace cu Biserica pe cineva sau s" despart" de ea,f "r " s" fie în comuniune cu episcopul chipul comuniunii ecleziale depline.

Subliniem înc" o dat" c" Taina Spovedaniei trebuie s" fie asumat" de fiecare preot cao cale de cultivare a discern"mântului fiec"rei persoane, pornind de la discern"mântul bisericesc pe care preotul ar trebui s"-l întrupeze. Neglijarea acestui aspect sau abordarea luisuperficial" poate duce pe de o parte la infantilizarea credinciosului iar pe de alt" parte lainstaurarea unei atitudini de clericalism autoritar. Acesta din urm" devine o contra-m"rturie

ajungând s" cultive o fric" de Dumnezeu desp"r %it" de imensa Lui iubire&i bun"tate. Dinnefericire protagoni&tii unor astfel de atitudini folosesc drept argument tot sfintele canoane.

Canoanele 74&i 84 ale Sfântului Vasile cel Mare sunt aduse uneori ca argument pentru atitudinea autoritar " &i pentru rigiditatea duhovnicului. În canonul 84 Sfântul Vasilecel Mare spune:

"...Iar dac" cu greu se vor desp"r #i de n"ravurile lor!i vor voi s" slujeasc" mai mult pl"cerilor trupului decât Domnului,!i nu vor primi via#a cea dup" Evanghelie, cuace!tia nu avem nici o cauz" comun". C"ci noi în privin#a poporului nesupus!iîmpotriv" gr "itor ne-am înv"#at a auzi c": Mântuind, mântuie !te- + i sufletul (Fac. 19,17)”.

Pornind de la aceste cuvinte unii dintre preo%i î&i impun sfatul sau epitimiaconsiderând c" atunci când nu sunt urma%i, credinciosul înd"r "dnic trebuie abandonatdeoarece duhovnicul are datoria ca în aceste circumstan%e s" se gândeasc" la propria mântuire.

Aceast" abordare este deosebit de p"guboas". Preotul ar trebui s" fie iscusit pentru acoborî pân" la cele mai adânci neputin%e, s"-l ia pe om de unde este, chiar&i din înd"r "tnicie&i

înc" p"%ânare,&i s"-l ridice. Canonul 84 Sfântului Vasile cel Mare atrage îns" aten%ia asupra


34/50

unei atitudini temerare nesus%inute de experien%" duhovniceasc" &i de via%" rânduit". Dac" preotul f "r " experien%" de via%" duhovniceasc" se coniser " mare salvator,&i se arunc" s" ridicedin adâncuri pe cineva, nu numai c" are toate&ansele s" nu-l scoat" pe acel om din neputin%",ci el însu&i se va pierde. La acest lucru se refer " Sfântul Vasile cel Mare. Am putea spune parafrazând: Dac# tu nu e $ti suficient de iscusit în cuvânt, sfat $i m#rturie, $i nu po " i s#-l aju " i s# se ridice pe cel ce vine la tine, nu te supraevalua, smere $te-te $i încredin " eaz#-l altuiduhovnic mai iscusit, f #r # ca aceast # atitudine s# s# fie o respingere.

Din p"cate unii duhovnici dezvolt" o atitudine de posedare duhovniceasc",exercitând o a&azis" autoritate care izvor "&te nu atât din iubirea lui Dumnezeu cât dincertitudini omene&ti prin care chipul lui Dumnezeu este deformat dup" neîn%elegereaoamenilor.

La cel"lalt pol st" o atitudine de îng"duin%" exagerat" fa%" de sl" biciune, evocându-se în mod exagerat milostivirea lui Dumnezeu pentru a justifica del"sarea. Aceast" cale este prezentat" tot de canonul 102 Trulan ca fiind&i ea primejdioas" deoarece sl" birea înfrân"rii îlface pe om s" alunece pe calea împ"timirii.

P"strarea echilibrului este deosebit de important" în lucrarea duhovnicului&i din nouajungem la constatarea c" doar discern"mântul pastoral poate s" identifice solu%iile cele mai potrivite.

2. Slujirea duhovnicului ' i discern&mântului pastoral

Misiunea de duhovnic este o slujire a firii omene!ti pus" la îndemâna lui Dumnezeu pentru ca în lume s" se continue lucrarea Lui, pân" la sfâr !itul veacurilor 48. Preotul nu facelucrarea sa ci îi duce pe credincio!i spre lucrarea lui Dumnezeu!i îi ajut" s" o asume. El este

chemat s"-!i d"ruiasc" propria via#" pentru a c"l"uzi turma cea duhovniceasc" la hranades"vâr !it" a lucr "rii lui Dumnezeu. Aceast" misiune poate fi asumat" cu succes doar dac" p"storul o îndepline!te din toat" inima, con!tient de m"re#ia misiunii dar!i de bog"#iadragostei lui Dumnezeu rev"rsat" prin el în lume. P"rintele St"niloae atrage aten#ia asupraacestui aspect spunând c" “daca preo + ii nu slujesc din toat # inima, nu numai c# nu mai

48 Vezi Dumitru STD NILOAE, „Sintez" eclesiologic"”, în Studii Teologice, 5-6/1955, p. 262.


35/50

împlinesc lucrarea mântuitoare a lui Hristos, a !a cum trebuie, ci în mare parte împiedic# împlinirea ei.»49

Documents

SUPORT de CURS Tradit Ie Canonica s i Duhovnicie